Cât de important este să ne scuturăm de deznădejde

În vremurile apocaliptice şi glaciare pe care le trăim cred că este necesar ca din când în când să ne oprim şi să ne relaxăm, să ne reîncărcăm bateriile şi să cugetăm asupra lucrurilor cu o perspectivă cât mai istorică posibilă, în funcţie de bagajul fiecăruia. Aseară în timp ce mă întorceam acasă de la muncă, mergând prin centrul oraşului care era frumos dezăpezit, văzând maşinile de dezăpezire cum degajau zăpada iar traficul era relaxat deşi ningea abundent, mă gandeam: este bine totuşi în civilizaţie, este bine să ai şi maşină, să ai şi cauciucuri de iarnă şi să poţi să mergi cu ea chiar când ninge de o săptămână. Este bine însă de mine că stau în centru şi străzile sunt cât de cât în regulă, este bine de mine însă că am gaze, am curent, am de mâncare etc. Este păcat că vom pierde toate acestea şi mă simt oarecum frustrat pentru că nu am capacitatea mentală şi nici voinţa de a face ceea ce trebuie, deşi ştiu că totul se va nărui precum un om de zăpadă peste care trece o maşina de dezăpezire. De după-amiază, la o pauză de cafea, mă uitam pe geamul de la birou la cele câteva case ce sunt în spatele blocului şi vedeam nămeţii de zăpadă din curţile oamenilor şi zăpada de pe acoperişuri. Mă gândeam: ce bine era altă dată: iarna oamenii nu munceau, pe zăpezile astea nu aveau decât să facă potecă până la şura de lemne şi până la beciul unde aveau alimentele. Sau, mă rog, peste tot pe unde aveau nevoie, dar iarna, chiar nu aveau ce să facă. Ca să nu mai zic că nu trebuiau să îşi pună problema cum merg la muncă, cum merg până la hipermarket să îşi cumpere mâncare, nu trebuiau să dezăpezească maşina, nu aveau nevoie de cauciucuri de iarna, nu se îngrijorau că li se taie curentul sau gazele şi altele. În acest moment de reverie, mi-a venit şi mie o idee şi le-am propus colegilor să mergem şi noi să fierbem nişte vin, să mergem afară şi să facem un om de zăpadă, este prea frumos ca să ignorăm ceea ce se întâmplă afară. Au rejectat propunerea mea ca nişte laşi şi fricoşi ce sunt: ar prefera mai bine să facă oameni de zăpadă în minecraft decât să se mozoleasca cu această substanţă periculoasă şi dezagreabilă care este zăpada. Dar să ne ridicăm ochiii de la peisajul mirific cu care ne binecuvintează Dumnezeu zilele acestea şi să ne întoarcem la o problemă extrem de importantă deoarece aceasta este un factor vital pentru motivaţia omului: optimismul. Nu cred că este exagerată opinia că optimismul este chiar combustibilul motivaţiei, mai ales în realizarea lucrurilor măreţe şi complexe care necesită nu doar un plan coerent dar şi măsuri active şi efort mare pentru îndeplinirea acestui plan dar mai ales pentru înfruntarea neprevăzutului. Ca răspuns la atmosfera apocaliptică care a pus stăpânire pe omenire în vremurile noastre, un englez a scris un articol

Read more

Optimismul în viaţa de zi cu zi

Desi generalizarile sunt apanajul prostilor, sa facem un mic exercitiu si sa simplificam lucrurile. Se spune ca ar exista trei categorii de oameni: – optimisti: cei care au o viziune pozitiva asupra lucrurilor – pesimisti: cei care au o viziune negativa asupra lucrurilor – realisti: cei care au o viziune realista asupra lucrurilor (si mai ales asupra viitorului) Nu vi se par stupide aceste definitii? Bineinteles, fiecare are o fire, are un caracter, are o stare de moment scurt sau moment de durata care il predispune catre o anumita raportare. De exemplu, daca eu am acum un loc de munca sigur – la stat de exemplu -, intr-o pozitie in care orice ar fi daca nu curge pica, si daca am spatele asigurat, si daca am deja masini si vile cu care nu prea am ce sa fac, cateva conturi in banca – nu prea mari, caci am investit – si cateva apartamente inchiriate, am a ma teme? Pai nu am de ce sa ma tem, prin urmare nu as fi prost sa fiu pesimist? Sunt eu om normal daca pun botul la ce zic toti prostii cum ca criza asta o sa dureze doua zeci de ani? Pai bineinteles, ca nu o sa dureze atata, ca doar tot ai nostri o sa iese la urmatoarele alegeri si chiar daca ies ailalti, stau doar 4 ani si dupa aia venim noi si lucrurile o sa fie bine din nou. Iata deci un exemplu de optimist. Acest optimist sufera insa de ochi de cal, el are o viziune strict limitata la Romania, uita ca Romania traieste pe planeta pamant si ca, asa cum putem citi in istorie, uneori ce se intampla pe Terra ne afecteaza si pe noi. Mai poate fi optimist si un om care are bani multi, orisicum i-ar fi facut el. Banii dau multora o falsa senzatie de securitate, asa cum probabil o aveau si cei care au iesit bine din razboi in 45, au cumparat active, terenuri etc si apoi a venit peste ei nationalizarea din 48. Istoria te prinde de dupa usa de nu te astepti uneori. Poate ca unii s-au trezit mai din timp si au avut timp sa fuga, dar cu siguranta multi au murit de inima vazand cum le ia comunistii cu japca averea stransa de o viata. Banii, aurul, casele, masinile, afacerile, mai ales celor care le au cu varf si indesat le sunt o garantie pentru viitor, de aceea mai ales oamenii bogati sunt predispusi la optimism. Un om sarac care insa nu a reusit niciodata in viata sa scoata capul sus si traieste de pe o zi pe alta, mai ales daca a avut si alte necazuri legate de sanatate sau de relatiile in familie, cu siguranta este un pesimist prin definitie. Ca sa nu mai zic de cei care au ghinioane … Cum putem insa defini un realist? Cine poate sa spuna ca el are o viziune echilbrata asupra lucrurilor si vede corect situatia? Nimeni, realistul este o utopie,

Read more

Despre bombardamentul cu optimism

În ciuda tuturor predicţiilor şi declaraţiilor oficiale, dar şi din presa mainstream, s-a dovedit că criza nu a fost doar o mică răceala, ci deocamdată s-a arătat ca o gripă prelungită, un fel de gripă porcină cu rata de mortalitate mică, însă cu penetrare totală şi durată extinsă. Spun că efectele sunt încă slabe deoarece oamenii încă nu s-au speriat îndeajuns, am văzut ieri un interviu cu mai mulţi cumpărători în hipermarket, care se arătau plăcut suprinşi că după mărirea TVA-ului, preţurile nu erau atât de mari pe cât se aşteptau ei. Săracii nu îşi dau seama că ne fierb aştia ca pe broaşte în oală, ne cresc treptat temperatura ca să nu ne speriem, până o sa fim toţi buni de înfulecat. Aşadar, suntem blonavi de gripă porcină şi “doctorii” noştri încă nu au gasit un “vaccin” potrivit, şi prin urmare au trebuit să ne bage pe gât cu forţa “doctorii amare” la greu. Marea problemă este că doctorii nu ne garantează că ne vom face bine. Trebuie să mai aşteptăm un an doi, să vedem dacă medicamentele au efect, altfel vom încerca altele. Sau poate se face vremea mai bună şi scăpăm de gripă. Observ recent un nou val de optimism, care mă sperie. Nici nu a trecut bine creşterea TVA-ului şi oamenii deja vorbesc de scăderea inflaţiei şi revenirea economiei. Mă sperie această atitudine pentru că dă dovadă fie că oamenii nu au înţeles nimic, fie că în lipsa altor idei s-au gândit că dacă vom gândi toţi pozitiv şi vom răspandi în jur gânduri pozitive, lucrurile se vor îndrepta. Nu pentru prima dată se întâmplă aşa în depresiunea actuală 1 şi este uimitor cum oamenii cu răspundere nu încep să comunice corect şi fără manipulări care este situaţia, sau măcăr să recunoască că nici ei nu au habar, şi să transmită mesaje constructive, care să îi ajute pe oameni să facă faţă agravării gripei atunci când aceasta va avea loc. Dar să trecem concret la a spune mai precis care sunt oamenii care răspândesc optimism nejustificat şi fac declaraţii optimiste bazate pe nici o realitate. Unul dintre ei ar fi Lucian Croitoru, consilierul guvernatorului BNR: În urma măsurilor de austeritate luate de Guvern, inflaţia  României va creşte la 8 – 8,5%, dacă preţurile administrate vor rămâne la acelaşi nivel, iar economia va înregistra o scădere de 2% până la sfârşitul anului, în funcţie situaţia externă, a spus, la The Money Channel, Lucian Croitoru (citeşte articol, vezi emisiunea). Declaraţiile optimiste s-au referit nu doar la aceste prognoze fantasmagorice, ci a fost efectiv un bombardament, dacă veţi asculta emisiunea, veţi putea identifica cel puţin o bomboană de optimism gratuit per minut, gen: industria deja a început să îşi revină, în exterior deja lucrurile îşi revin, un val de încredere va stimula investiţiile etc În primul rând, a te juca cu estimări că economia va avea o scădere de doar 2% până la sfârşitul anului, în condiţiile în care TVA-ul abia a fost mărit peste noapte, mi se pare

Read more