Metafora broaştei care este fiartă pas cu pas nu mai necesită explicaţii. Asistăm noi la implementarea acesteia? Şi dacă da, cine o face? Cine sunt actorii care ne fierb în oală şi de ce vor să ne fiarbă.

Pe scurt, o parte din actori sunt participanţii la Forum care de ani de zile ne spun că nu vom mai deţine nimic şi vom fi fericiţi. Dar ei sunt doar o parte dintre cei agrenaţi în Reset, mai degrabă ei sunt partea executivă, slugile decidenţilor, care sunt autorii "planului" sau mai bine zis al resetării.

Ideea de la care am pornit să scriu acest articol mi-a venit urmărind acest videoclip.

https://www.youtube.com/watch?v=x4G52Q3G1Mk

În videoclip se prezintă situaţia dificilă legată de penuria de combustibil şi implicaţiile acesteia în economie. Pe lângă aspectele concrete ale unor ştiri şi stări de fapt, ce mi-a atras atenţia a fost sublinierea faptului că guvernul niciodată nu va atrage atenţia şi nu va face publică penuria de combustibili. Penuria se va aşeza instant, benzinărie cu benzinărie, una câte una.

Dacă guvernul ar declara că nu mai există resurse şi ar face publice cifrele pe care le are la îndemână şi care arată că într-adevăr stocurile se duc şi nu există perspective de reaprovizionare deoarece rafinăriile nu mai au petrol, s-ar produce un efect accelerat de panică care ar agrava şi mai mult situaţia.

Dacă oficialii ar spune oamenilor că mai avem puţine stocuri şi apoi nu avem soluţii, lumea ar începe să cumpere în panică. Şi nu mă refer la şoferii care îşi vor umple un rezervor şi o canistră ci la firme mari care au capacităţi de stocare şi putere financiară să îşi facă rezerve pentru a putea funcţiona cand penuria va fi instalată.

Ca să fie şi mai clar acest mecanism, este exact invers ca în plandemie când guvernele au exagerat efectele unei boli similare pneumoniei pentru a justifica anumite "măsuri". Acum pericolul este diminuat şi oficialităţile pun batista pe ţambal pentru a limita riscurile unui fenomen ceea ce se numeşte în engleză "panic buying": cererea ar creşte, aprovizionarea ar fi şi mai problematică, panica ar creşte şi mai mult.

De altfel, fenomenul panicii combustibililor a mai fost testat de către inginerii sociali în plandemie când pe cât de conectat şi la zi eram cu toate ştirile, mai puţin cu reţelele sociale şi microinfluencerii mioritici cu care am zero tangenţe, am fost şocat să văd cozi la peco-uri, fără nicio expicaţie raţională. Totul pornise prin zvonistică şi s-a dat vina pe ruşi evident. Dar foarte probabil a fost un experiment prin care să se testeze anumite mecanisme de propagare a panicii cu scop de a fi folosit mai târziu (cum ar fi acum) fie pentru a produce, fie pentru a atenua (Dumnezeu ştie ce au în cap inginerii sociali) propagarea panicii.

În concluzie, doresc doar să atrag un semnal că niciodată nu ne putem baza pe guvern sau că liniştea aparentă poate fi doar liniştea dinainte furtunii. Sunt sigur că mulţi se culcă pe ureche acum bucuroşi că s-a ajuns la întreruperea războiului şi au speranţe că se va termina.

Ce nu înţeleg mulţi este că strâmtoarea este încă închisă şi chiar dacă ieri se făcea pacea totală şi azi începeau să circule petrolierele şi saudiţii şi ceilalţi să înceapă reparaţiile la facilităţile afectate, puseul indus deja pe lanţul de producţie de acest "choke" (temporar în acest scenariu ipotetic) s-a produs deja şi efectele urmează să apară.

Cu atât mai nasoală este situaţia dacă ţinem cont de realităţi: strâmtoarea este încă închisă, războiul nu s-a terminat, acordul de încetare a focului este fragil.

În balanţă avem bineînţeles şi câteva chestiuni pozitive posibile, deşi şi acestea cam utopice:

1) Rusia e la o aruncătură de băţ şi are petrol ieftin şi mult, are gaze, are tot ce ne trebuie. E doar chestiune de alegere. Evident nu la noi, dar măcar poate anumite ţări europene vor lua de la ruşi şi astfel ne vor seca mai puţin pe noi, care ne producem cel puţin suficiente gaze.

2) Kazahstan tocmai mărise capacitatea de transport pe conducta la care suntem şi noi conectaţi dar OPEC îi punea beţe în roate. Problema e că chiar dacă produce mai mult, îl va vinde la preţ mai mare, cauzat de penurie.

În cele din urmă, la ce asistăm este o afundare a piramidei. Baza piramidei va intra la apă, cei cu bani mulţi vor merge în continuare cu diesel-uri de putere, fără stres, chiar şi la 50 de lei litrul de motorină, cei de la mijloc care îşi permiteau una sau două maşini vor merge cu autobuzele electrice, iar cei care mergeau cu autobuzul, vor ajunge asistaţi sociali şi vor munci cu ziua la ţară pentru a câştiga o pâine.