Din nou despre hei-rupismul anti-cipiot

Mi-am incordat muschii rabdarii, m-am depasit pe mine cautand sa imi anihilez din start orice repulsie si m-am automotivat eroic sa ascult pana la sfarsit o “emisiune” la o televiziune necunoscuta dintr-un judet de prin nord al tarii, emisiune postata pe un site auto-declarat de lupta impotriva prigoanei crestinilor al carui nume nu doresc sa il spun deoarece nu merita publicitate, din motive pe care nu doresc sa le elaborez aici. Invitatul emisiunii a fost un calugar de la o cunoscuta manastire din Romania.

O sa incerc totusi sa comentez emisiunea, pentru cei care au vazut-o dar mai ales pentru a atrage atentia ca chiar sub poleiala de “duhovnicesc”, “spiritual”, “apostolic” etc se pot ascunde multe pareri … nedesavarsite (ca sa nu jignesc cumva pe invitat si pe realizator).

Mai intai as incepe prin a spune ca m-a socat “redactorul”, un tip plinut, cu barba, intr-o jacheta de blugi, cu coada ca calugarii etc. Din start da impresia de “taliban” si cu siguranta nu ajuta cu nimic la “marturisirea credintei” caci aceasta este tema emisiunii, desi bineinteles ca se atinge tangential si activismul ereticilor si incompetenta ierarhilor.

In general discursul emisiunii se invarte in jurul urmatoarelor idei:
– crestinii de azi nu mai sunt ca cei de alta data
– marturisirea credintei este deficitara in ziua de azi
– trebuie sa cunoastem foarte bine credinta
– ierarhii nostri nu sunt la inaltimea chemarii lor
– etc

Foarte putin se pune accentul insa pe cine trebuie sa faca marturisirea si cum. Desi periodic parintele aduce aminte de diversi sfinti si da citate, discutia este mai mult exterioara decat interioara, adica se orienteaza mai mult pe razboiul vazut decat pe cel nevazut, razboiul cu diavolii nostri pe care abia dupa ce i-am biruit si ne-am intarit in lupta duhovniceasca putem sa incercam sa ii ajutam si pe altii.

Principala problema cu aceasta emisiune este ca desi parintele recunoaste ca pentru a marturisi credinta este necesara o traire, din toate cate spune denota lipsa lui de traire. Reiese destul de usor incordarea (de unde si titlul acestui articol) cu care parintele incearca sa marturiseasca fara a avea inse cele necesare. Imaginati-va un copil care impinge o masina si spune: ca sa impingi masina trebuie sa fii puternic, trebuie sa te incordezi si sa fii curajos, trebuie sa nu te temi ca masina este grea, uite eu cum imping masina. El nu vede deloc ca masina sta pe loc si ca trecatorii (vrajmasii) rad de el.

M-am folosit totusi din aceasta emisiune deoarece mi-am adus aminte – in comparatie cu acest calugaras – de un adevarat calugar, intr-o manastire necunoscuta la marginea tarii, care nu isi face reclama pe nici un blog, ucenic al unui mare duhovnic care de ani de zile nu mai spune nimic si care mi-a pus in fata intr-adevar o reteta adevarata de marturisire a credintei, asa cum trebuie: aranjarea pe tine insuti. Aranjaza-te pe tine si daca va dori Dumnezeu, se va folosi de tine, caci intr-adevar Dumnezeu lucreaza prin oameni, dar nu prin cei care vor ei, ci prin cei care ii alege El. Parintele nu mi-a vorbit direct, nu mi-a tinut o predica si doar mi-a raspuns la cateva intrebari: parinte, de ce nu mai veniti la conferinte, de ce nu scrieti articole, carti etc? Mai, trebuie sa ma coc si eu, deocamdata mai am de lucru. Si parintele coace, lucreaza la coacerea sa si a sufletelor pe care le pastoreste, facand din manastirea aceea un loc intr-adevar patristic, o manastire patristica in lumea moderna, nu prin declaratii si prin atitudini ci prin randuiala si prin osteneala vietuitorilor ei.

Rugaciunea si osteneala individuala conteaza intr-adevar din ce in ce mai mult, si rezultatele rugaciunii se vad de cei care au ochi sa vada. Nu au facut miile de semnaturi si manifestatii nimic, nu au miscat cu nimic hotararea statului de a introduce cipul, doar problemele financiare si incapacitatea administratiei noastre de implementare a tehnologiei vor permite ca aceasta noua carte sa nu fie impusa, sa nu fie inca regula. In schimb, poate rugaciunile unui pustinc dintr-o padure in niste munti aiurea au dus la caderea unui elicopter, care cadere poate a amanat al treilea razboi mondial. Este greu de crezut ca un om poate schimba soarta lumii, fie in bine fie in rau. Insa chiar si stiinta omeneasca a dat un nume acestei posibilitati: butterfly effect.

Asadar, inainte de a vorbi despre marturisirea credintei mai bine ar fi sa ne aranjam pe noi, sa ne nevoim, sa ne sfintim si sa ne ferim atat de mult de ispita de a marturisi pana cand “marturisirea” o sa dea peste noi si o sa se reverse peste lume. Poate ca se va gasi vreunu sa ma crittice si pe mine ca poate deja consider ca gata, eu ma revars acum. Ii raspund anticipat: eu nu marturisesc ci doar imi exprim mahnirea ca ne lipsesc marturisitori si ca vorba e atat de goala in zilele noastre, chiar vorba unor oameni imbracati intr-o anumita haina care i-ar obliga sa ia seama la ce vorbesc.

Nu am mentionat nimic de cipuri, deja am lungit prea mult “recenzia”. Insa in final, parintele arunca asa o vorba in aer: noi spunem la oameni, cine asculta foarte bine, cine nu treaba lor. Cu alte cuvinte, buba inca se coace, inselarea inca nu s-a vindecat si persistenta in raportarea gresita la problema nu va duce decat la un alt prapad. Nu vreau sa par profet, dar cu privire la manastirea de unde vine acest parinte am acelasi sentiment pe care l-am avut si cu privire la Pr. Nichita de la Brancoveni, cand am fost acum cativa ani si am ramas socat de inselarea in care se afla parintele si de faptul ca lumea inca se mai duce la fantani secate.

UPDATE 20 OCT 2010

Pentru ca poate unii au inteles grestit ca as pune egal intre pr Nichita si un mare duhovnic al Romaniei – la care mi-am exprimat raportarea de mai multe ori – as dori totusi sa subliniez ca nu este vorba de asa ceva. Ma refeream strict la faptul ca eu am acelasi sentiment si subliniam ca nu sunt profet. Mi-e teama insa mai ales de ce se va intampla cu manastirea cand va muri parintele. Am sentimentul ca razvratirea care se coace acum se va sparge in schisma, asta e tot. Duhurile care vorbesc acum prin gurile “ucenicilor” ne spun destul de clar catre ce trag si ce au de gand.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.