Nici nu s-a uscat cerneala pe vechiul articol si deja apare o stire care desi unora le poate da sperante, mie nu face decat sa imi confirme una dintre spaime, exprimate in capitolul „Picatura chinezeasca nu loveste ca barosul” al articolului precedent.

Iata stirea despre care este vorba: un episcop roman din afara tarii (de Scandinavia), care a participat la „Sfantul si Marele Sinod” in delegatia BOR, a publicat un articol pe site-ul episcopiei in care face apel ca documentul cu privire la ecumenism sa fie nici mai mult nici mai putin decat „modificat” la viitoarele intalniri, „încât acesta să fie corespunzător așteptărilor comunităților ortodoxe și nevoilor creștinilor de pretutindeni.” Vom relua in totalitate comunicatul, in caz ca dispare:

Frământări asupra temeiniciei documentului Relațiile Bisericii Ortodoxe cu ansamblul lumii creștine

 

Luând aminte la neliniștile exprimate de numeroși ortodocși asupra unor documente aprobate la Sfântul și Marele Sinod din Creta, îndeosebi asupra documentului „Relațiile Bisericii Ortodoxe cu ansamblul lumii creștine”, aduc următoarele precizări conform conștiinței mele:
1. Contribuția delegației Bisericii Ortodoxe Române, inclusiv asupra documentului amintit, a fost întru totul ancorată în tradiția Sinoadelor Ecumenice și a predaniei ortodoxe. Contribuția s-a concretizat în amendamente acceptate de delegațiile celorlalte Biserici Ortodoxe, prin prestanța teologică și duhovnicească a Preafericitului Părinte Patriarh Daniel și a ierarhilor din delegație.
2. Dată fiind maniera imprevizibilă în care au decurs dezbaterile și modificările aduse pe textul „Relațiile Bisericii Ortodoxe cu ansamblul lumii creștine”, documentul final suferă, încă, în opinia mea, de ambiguități și exprimări neclare teologic și ecleziologic, în pofida amendamentelor delegației românești. Acest lucru a fost exprimat public de mitropoliți care au participat la lucrările Sinodului din Creta, cum ar fi, de pildă, IPS Hierotheos Vlachos, din delegația Bisericii Greciei, sau IPS Neofit de Morfou din delegația Bisericii Ciprului, dar și de către alți ierarhi participanți.
3. În concordanță cu propunerea Preafericitului Părinte Patriarh Daniel din cadrul lucrărilor Sinodului din Creta, ca întrunirile sinodale panortodoxe să devină periodice, cred că documentul „Relațiile Bisericii Ortodoxe cu ansamblul lumii creștine” ar trebui să fie supus, în continuare, dezbaterilor și modificărilor, astfel încât acesta să fie corespunzător așteptărilor comunităților ortodoxe și nevoilor creștinilor de pretutindeni.
Episcopul Macarie Drăgoi

Dincolo de mustrarile de constiinta pe care le poate avea PS Macarie, intrebarea care se pune: care va sa zica, documentele si marile sfinte hotarari semnate, sunt pur si simplu atat de efemere incat se pot modifica oricand pe viitor, sunt supuse dezbaterilor si modificarilor? Sa intelegem ca hotararile acestui „Sfant si Mare Sinod” sunt pur si simplu Work In Progress, care la fiecare intalnire mai capata niscavai imbunatatiri in functie de feedback-ul „comunitatilor” si in functie de „nevoile crestinilor de pretutindeni”?

Propunerea mie mi se pare socanta si arunca cumva mult mai multe semne de intrebare, venind nu de la altcineva decat de la un episcop care a participat si care teoretic stie ca hotararile sunt „sfinte”, vor „intra in istorie” si vor fi „asumate de participanti” (conform mesajelor oficiale emise in conferintele de presa si mesajele aparatorilor integritatii Sfantului si Marelui Sinod).

Care este deci adevarul? Care este marturisirea comuna si ce se urmeaza? Sa recapitulam: spre deosebire de mine, care scriu cand imi vine pe ureche si nu imi corectez articolele prea mult si nici nu am pretentia sa faca vreun ban ideile mele, episcopul acela are o cu totul alta greutate si cuvantul lui asemenea. Din articol ce intelegem: am facut-o putin lata, dar nu-i bai, ca o corectam in bine la urmatoarele intalniri …

Bine, sunt mult mai multe lucruri de inteles si greu e sa ne oprim doar la unul. Sa le luam totusi pe rand. In esenta, PS Macarie cere „modificarea” documentului la urmatoarele intalniri. Avand in vedere ca a participat si ca stie cum functioneaza sinodul, intelegem ca de fapt acum acest Mare si Sfant Sinod, doar si-a lansat lucrarile permanente – o informatie pe care nu o stiam. Da, stiam ca rusii au propus ca intalnirea sa fie doar un preambul la un viitor mare sinod la care sa participe toate patriarhiile – nu la asta se refera insa PS Macarie.  Din comunicatele oficiale nu am vazut inca o hotarare in care sa se stabileasca permanenta acestui sinod, desi au fost zvonuri in acest sens.

Intr-adevar, PS Macarie noteaza ca propunerea lui de modificare vine in legatura cu propunerea PF Daniel ca aceste intalniri sa devina periodice, dar oare aceasta propunere a fost acceptata, s-a decis deja si daca da, inseamna ca pe viitor orice document este supus modificarilor?

Daca da, avem intr-adevar o revolutie in biserica ortodoxa: nu vom avea doar 7 mari sinoade ale intregii lumi ci vom avea cate unul la sapte ani (sa zicem ca asa vor stabili frecventa). Prin urmare, acum sa va tineti fratilor la dezbateri si analize teologice adanci, ca din 7 in 7 ani vom tot avea de analizat si dezbatut hotarari sinodale care pot sau nu altera dreapta credinta. Este de salutat un astfel de viitor? Nu ne paste cumva haosul?

Sa presupunem totusi ca nu e vorba de sfinte sinoade ci apelul care s-a facut este pentru intarirea comunicarii, pentru intarirea legaturilor si a discutiilor la nivel pan-ortodox cu participarea tuturor. Dar cine vor fi si ce vor face cei care se vor intalni si ce fel de documente vor produce ei, ce fel de hotarari si decizii vor lua? Ce se schimba fata de ce era inainte? Caci banuim ca nu exista chiar o lipsa totala a comunicarii intre ortodocsi si ca consultari au tot fost.

Avem deci pe de o parte problema permanentizarii si neclaritatea indusa de acest comunicat este ingrijoratoare. Daca PS Macarie stia ca nu se poate asa ceva, nu propunea aiurea. Tocmai pentru ca stie ca se poate, probabil a facut acest apel, deci nu sunt doar speculatii (ca in articolul meu anterior), ci posibilitatea ca pe viitor sa tot avem sinoade pan-ortodoxe in care sa se hotarasca lucruri importante care sa afecteze intreaga turma drept-maritoare nu este doar o teama nejustificata. Mergand mai departe, nici suspiciunea lansata de mine ca exista riscul sa se sape picatura cu picatura in piatra credintei ortodoxe (canoane + traditie + dogma) deoarece schimbarile majore sunt mai greu de acceptat si poporul nu este inca „pregatit”. Nu este deci exclus ca sa avem un sinod viitor la care sa se extinda „iconomia” tainei casatoriei crestine si asupra necrestinilor si de ce nu ulterior asupra homosexualilor?

Revenind la comunicatul PS Macarie, la punctul 2, ne atrage atentia urmatoarea formulare:  Dată fiind maniera imprevizibilă în care au decurs dezbaterile și modificările aduse pe textul „Relațiile Bisericii Ortodoxe cu ansamblul lumii creștine … ”. Aflam deci cu intristare ca exista posibilitatea ca Sfantul Duh sa nu fii fost in totalitate cu sfintii parinti de la Sfantul si Marele Sinod din Creta de vreme ce chiar un participant la discutii da pe fata aceste amanunte si foloseste aceste cuvinte pentru a exprima atmosfera lucrarilor: imprevizibilitate, ambiguitate, exprimari neclare. Ce as mai adauga eu este: daca acestea au fost cu privire la documentul despre ecumenism, cu siguranta la fel s-a intamplat si cu privire la celealte documente. De ce nu ar fi fost la fel? Doar la acest document au obosit sau au avut moduri diferite de a vedea lucrurile?

Chiar daca asa au stat lucrurile, oare ce garantie avem ca la urmatoarele intalniri lucrurile nu vor sta la fel? Iata deci ce inseamna sa organizezi un Sfant si Mare Sinod Ortodox cu pretentia de a fi „a toata lumea”, cu amenintarea celor care nu au venit ca vor da seama in fata lui Dumnezeu pentru nereprezentarea credinciosilor lor si sa mai si propui permanentizarea lui: o inventie cu totul strigatoare la cer si straina de traditia ortodoxa venita pe un fond de tulburare si neintelegere intre biserici si chiar in interiorul bisericilor participante.

Reiau intrebarea pr. Iulian Prodromitul care este familiara si fireasca pentru orice ortodox: „toate sinoadele s-au facut pentru un scop, ca sa vada lumea o erezie, au anatemizat … dar acum pentru ce s-a facut sinodul asta?”. Repet si eu ceea ce este firesc in randul ortodocsilor si ceea ce era de asteptat de catre toti ortodocsii: ANATEMIZAREA ECUMENISMULUI era singura hotarare importanta care asteapta sa i se dea glas intr-un viitor Sfant Sinod Ortodox veritabil, caci aceasta este cel mai mare risc la adresa ortodoxiei. Toate ereziile si toate atacurile asupra credintei au primit un raspuns de-a lungul veacurilor. Ecumenismul este insa o „noua tehnologie” iesita din laboratorul teologic al dracilor si trebuie combatuta pentru totdeauna printr-un Sfant si Mare Sinod veritabil, nu doar de cele cateva sinoade locale care au facut-o deja. Utlimele celule sanatoase din trupul ortodoxiei, daca mai realizeaza iminenta pericolului si importanta unei vaccinari sanatoase impotriva ecumenismului, ar trebui sa lupte acum cu fermitate si pe viata si pe moarte pentru a cere acest lucru: ANATEMIZAREA EREZIEI ECUMENISTE.

Un sfant sinod care ar aduce aceasta anatema, ar pazi intr-adevar ortodoxia pentru urmatoarele sute de ani. In ciuda falselor iluzii de impacare cu ereticii (oare ce succese exista de atatia ani in directia apropierii lor?), in ciuda spaimei nejustificate a unora ca altii ne vor privi ca pe niste salbatici si nedoritori de iubire umana pentru ca anatemizam ereticii (in esenta, spaima si timiditatea asta este o manifestare a bolii corectitudinii politice care tine musai sa suceasca vorbele si prin modelarea vorbelor sa induca comportamente noi), anatemizarea ecumenismului trebuie facuta deoarece este principalul risc la adresa credintei drept-maritoare.

Toate celelalte probleme pe care le au ortodocsii in lumea contemporana sunt infime. Daca vom pastra ortodoxia asa cum am primit-o, singura ne va da raspunsurile si Biserica va gasi calea de a raspunde la toate. Exista insa riscul ca prin nepurtarea de grija a pastorilor actuali, incurajati de dormitarea credinciosilor si nepasarea multora, prin adoptarea picatura cu picatura a unor mici (in aparenta) modificari si „aggiornamente” in astfel de documente, exista riscul ca ortodoxia sa fie ingenuncheata pentru totdeauna, la nivel de biserica. Da, stiu, ortodoxia va ramane pana la sfarsitul lumii, dar de unde stim ca noi nu vom fi chiar generatia care prin pierderea ortodoxiei sa atraga sfarsitul?

„Dialogul cu lumea”, „dialogul cu alti crestini” – astea sunt deraieri corect-politice care nu au ce cauta in biserica. Nimic nu impedica ortodocsii sa comunice cu ereticii sau cu paganii, crestinii au trait mereu in randul altor credinte, impreuna cu cei de alte credinte si au comunicat cu ei, nu este nimic nou in ziua de astazi. Existenta diasporei ortodoxe in vestul apostat, nu este o noutate, in istorie, poate chiar la patrunderea crestinismului a fost la fel. Sfintele Sinoade trecute nu se intalneau sa hotarasca ca trebuie sa comunice sau sa trateze cu crestinii si ca trebuie sa „marturiseasca in randul ereticilor adevarata credinta”.

Auzim cu perplexitate pe unii care spun: „trebuie sa facem cunoscuta marturia ortodoxa in randul celor de alte credinte”. Cei care sustin astfel de pareri ilogice, ar trebui intrebati: pai ce va opreste fratilor? Duceti-va si marturisiti-va dar ecumenismul este cu totul altceva decat o comunicare catre eretici a catehismului sau dogmelor ortodoxe. Ecumenismul este o noua religie, o tentativa de diluare a diferentelor, de punere in aceeasi ciorba a tuturor credintelor lumii, nu doar a crestinismului.

Oare chiar mai exista in ziua de azi, astfel de ignoranti care pun egal intre ecumenism si dialog, dupa ce avem deja o istorie a ecumenismului, avem deja „succese” nenumarate ba chiar exista si dogme ecumeniste, teologi ecumenisti, universitati, asociatii, think-tank-uri care declara pe fata scopurile si lupta ecumenista? A mai sustine in ziua de astazi ca ecumenismul inseamna doar dialog este aruncat de praf in ochi si eu nici nu ii mai cred doar ignoranti pe cei care sustin astfel de naivitati, ci ii cred celule canceroase care deja au fost „infectate” si lucreaza la virusarea a cator mai multe celule sanatoase din trupul actual al Bisericii.

Asadar, daca PS Macarie crede ca s-ar putea aduce corecturi in bine, ce ne face sa credem ca nu se vor aduce corecturi in rau, la viitoarele „sfinte si mari” sinoade pan-ortodoxe? La urma urmei, noi nici nu stim la care nelinisti face referire PS Macarie, pentru ca nu a avut taria sa fie mai explicit si daca are intentia sa se caiasca ca a semnat sa o spuna clar. Poate ca nelinistile pe care le exprima sunt in directia ecumenista, in sensul ca poate unii ortodocsi sunt nelinistiti ca documentul nu le ofera destule posibilitati de marturisire a dreptei credinte in dialogul cu ereticii.

Sa incheiem totusi intr-o nota optimista: de la terminarea sinodului, in fiecare zi, tot mai apare cate un episcop care fie spune ca el nu a semnat, fie spune ca nu e de acord, altfel spus, se linistesc apele si ies la suprafata greselile care s-au facut. Poate ca Dumnezeu a ingaduit acest sinod tocmai pentru ca dreapta credinta sa se intareasca prin reactiile care ii urmeaza si prin separarea lupilor de oi, in randul ierarhilor, in ochii credinciosilor drept-maritori. Chiar daca PS Macarie prin prezenta nu a facut de-facto un mea-culpa, suntem siguri ca va veni cu completari si cu clarificari cu privire la propriile rezerve si ca va face o lepadare netagaduita de gresala pe care a facut-o semnand, nu doar o propunere de „upgrade” intr-un ipotetic viitor, intr-un ipotetic scenariu in care Sfantul si Marele Sinod va deveni periodic.