Cum se face scânteia foc?
Șeful OMS spunea zilele trecute că țările lumii trebuie să lucreze împreună pentru ca o scânteie să nu se transforme într-un incendiu. Se referea la măsurile de frânare a răspândirii și de eforturile dezvoltării unui vaccin.
Menționam într-unul din articolele anterioare despre Coronavirus, că acest virus este îndeajuns de blând pentru a fi ignorat și îndeajuns de rău încât să facă ravagii. Iată ce spune in documentarul Channel 4 News, profesorul universitar Neil Ferguson de la School of Public Health, Imperial College London: “virusurile care amenință cel mai mult lumea sunt cele care sunt îndeajuns de blânde încât să fie transmise cu ușurință în întreaga lume și pentru care măsurile de izolare nu sunt prea eficiente dar au îndeajuns de multă rată a mortalității încât impactul total al epidemiei să fie mare” – altfel spus numărul de morți …
Profesorul se referă la faptul că oamenii nu tratează cu seriozitate boala, virusul nu îi imobilizează la pat pe cei care sunt infectați. De exemplu, tot în documentar, un britanic suspect de infecție cu virusul care s-a întors din Wuhan, nevoit fiind să vină la un control periodic la spital să vadă dacă nu cumva este infectat, a folosit pentru a veni Uber-ul. Fiind însă de bun simț, a purtat mască. Însă după cum știm, masca nu este suficientă, virusul poate fi transmis și prin atingerea obiectelor. Dacă omul s-a scarpinat la nas înainte să se suie în uber și apoi a pus mâna pe ușa mașinii, foarte ușor se va transmite virusul și la ceilalți călători. Și așa se răspândește virusul ….
90% din angajații în sistemul de sănătate din Marea Britanie consideră că sistemul (din care ei fac parte) nu va face față unei epidemii. Se înțelege că această pandemie este un prilej optim pentru toți bugetarii să se tânguiască că nu au bani suficienți și să acuze politicienii. Dar matematica este clară: la o rată de reproducere de 2.5 (sau chiar mai mare), sistemul public nu va face față cazurilor dificile.
Din păcate, din ce văd în Marea Britanie, greșelile făcute de chinezi nu au fost analizate și englezii – deși par neam deștept – nu învață din acestea. Bunăoară, o mare problema în Wuhan a fost că în momentul instituirii carantinei, oamenii s-au speriat și au dat năvală la spital deși probabil nu toți aveau virusul și mai ales nu toți aveau nevoie de servicii medicale. Stând însă la gramadă la cozile din spitale, au luat virusul chiar si cei sănătoși sau care aveau o simplă răceală.
Să vedem însă situația recentă în Marea Britanie:
- deși Marea Britanie are anulate zborurile către Beijing și Shanghai însă astăzi puteam să-mi cumpăr pe Google bilet Londra-Hong Kong (2500 lei dus-întors) pentru ziua de 17; chiar și-așa, cu ultimele zboruri a venit și virusul: cel puțin o femeie de naționalitate chineză l-a dobândit;
- în aerorporturi, un sondaj făcut de Channel 4 News, 87% au răspus că nu se fac teste pe pasageri care vin din țări cu risc crescut (Japonia, Hong Kong, etc)
- la o conferintă despre autobuze (da, există așa ceva în lumea civilizată), unul dintre participanți a fost găsit ca purtător (după conferintă); săracii oameni care se ocupa de sănătatea publică încearcă acum să contacteze toți participanți și să îi avertizeze că posibil sunt infectați și dacă au simptome să vina la spital … (sursa)
Răspândirea însă se va face oricât de mult se vor lupta autoritățile deoarece oamenii sunt nepăsători și sunt inconștienți de riscuri. Personal am câteva exemple pe care doresc să le amintesc: un prieten pleacă la o conferință în Frankfurt la care o să fie participanți din întreaga lume; mă întreabă din când în când ce părere am; ultima dată i-am zis să se ducă că chiar dacă ia virusul, măcar o sa aiba acces la aparate de respirație în caz de nevoie – ceea ce nu se va întâmpla dacă o să ia virusul când vine la grămadă în România; m-am gândit strategic, dar pe-atunci nu știam că la a doua infectare, virusul poate fi mai fatal ca prima dată; mă gândeam că după ce ai luat o data, capeți imunitate … dar nu e chiar așa. O altă familie, doresc să plece în Germania în vizită, împreună cu copiii. Este o oportunitate relativ rară și tentația bate de departe spaima și precauția, mai ales că le-am spus că virusul nu prea lovește în copii. (din ce spune Dr John Campbell)
Dar chiar dacă europenii ar tremura pe ei și ar purta măști, s-ar spăla pe mâini etc, nu este deloc exclus ca printre chinezii care fug acum ca șobolanii în afara Chinei (cei care pot) să fie și din ăia duși cu pluta care scuipă pe butoanele de la lift:
Este evident că atât înainte de declararea carantinei, cât și în timpul acesteia, mai sunt care scapă atât în afara Hubei-ului cât și în afara Chinei. Practic dacă ai bani, în China poți să îți cumperi ieșirea fără probleme, corupția fiind la ea acasă, iar în vremuri de criză ca aceasta oportunitățile de îmbogățire pentru paznicii partidului sunt evident fructificate la maxim.