Câteva considerații religioase despre Coronavirus

In primul rand, doresc sa descalific atitudinea des raspandita conform careia “ne pazeste Dumnezeu”. Multi crestini la noi, cand vorbesc cu ei despre riscuri, zic ca la noi poate nu va ajunge virusul deoarece “ne pazeste Dumnezeu” sau daca ajunge noi nu vom pati nimic, deoarece “ne pazeste Dumnezeu”. E ca si cum ai merge la toaleta la mall si dupa ce termini treaba, nu te mai speli pe maini, pentru ca … te pazeste Dumnezeu.

Evident este o atitudine naiva care nu vine deloc dintr-o credinta fierbinte lucratoare ci fie din naivitate si nepasare, fie din frica de necunoscut. Caci o pandemie care va lasa in urma zeci de milioane de morti si va lua din fiecare familie 1-2 batrani si poate 1-2 din 10 tineri va muri, este intr-adevar infricosatoare si multi cred ca, asa cum am scapat si pana acum, asa vom scapa si acum.

Nu mai zic de cei care sunt ancorati in mentalul conspirationist si debiteaza tot felul de aiureli: totul este o facatura, riscul nu e real, doar suntem speriati ca sa ne vaccinam. Nu pierd timpul cu asta …

Sunt de acord ca orice rau vine cu ingaduiala lui Dumnezeu si exista tainele Lui pentru care ingaduie asa ceva. Asta nu inseamna insa ca crestini trebuie sa fie nepasatori si sa lase lucrurile la “voia lui Dumnezeu”. Stim ca Dumnezeu da ploaie si peste cei buni si peste cei rai dar asta nu inseamna ca cei buni (care se cred ei buni) daca ploua trebuie sa nu isi traga umbrela peste cap si sa faca pneumonie. Prin urmare, pregatirea pentru raul care va veni trebuie facuta cu seriozitate, mai ales daca avem frica de Dumnezeu si stim ca, fiind pacatosi, la acest rau care este trimis (poate) pentru pacatele lumii, am contribuit si noi, cu pacatosenia noastra.

Se intelege ca trebuie sa fim mereu pregatiti pentru moarte si crestinului nu-i sta bine cu stabilitatea si calmul aparent, riscand sa se afunde in ispitele placerilor lumii acesteia, uitand de faganduinta Imparatiei si de darurile cele nevazute. Asta nu inseamna deloc ca trebuie sa facem pe sfintii si sa bagam capul in nisip. Daca suntem crestini, suntem responsabili, suntem datori sa avem trezvie, sa vedem ce se intampla in jurul nostru, in lumea in care traim si sa ne pregatim si trupeste si sufleteste pentru incercarile care vor veni.

Ca o mica paranteza, in setul larg de articole pe tema Coronavirusului, foarte putin am abordat subiectul cum trebuie sa ne pregatim. Nu am facut-o deoarece nu am un raspuns si in afara indemnului ca sa ne impacam mai ales cu cei batrani si bolnavi cu care poate suntem certati, avand in vedere ca pentru ei riscul este maxim si poate mai au de trait cateva luni, nu am altceva de zis. Suferintele ne vor ajuta sa ne impacam cu restul, mai apoi, daca nu suntem indeajuns de speriati si credem ca pe noi ne va pazi Dumnezeu de moarte. Dar problema nu va fi doar boala si moartea cauzata de virus cat mai ales viitoarea criza economica si riscul de disolutie al societatii ca urmare a epidemiei.

Daca am ajuns la societate, trebuie sa zic cate ceva si despre conspiratiile legate de programarea acestui virus cu scopul de instituire a unui regim totalitar si alte prostii de astea. Aberatii. 95% din structura genetica a virusului se regaseste in animale, deci … Sunt de acord ca in orice situatie complicata, cand nu stim adevarul, trebuie sa ne punem intrebarea “cui foloseste”. Eu daca imi pun intrebarea asta, raspund: diavolului. Raul facut omului, frica, boala, moartea, nu sunt decat atribute ale intunericului care il uraste pe om si vrea sa il distruga fizic, psihologic si spiritual. Mai e de asteptat o perioada buna sa vedem daca intr-adevar virusul “trage” mai mult la asiatici cum sunt unele zvonuri. Faptul ca nu prea se atinge de copii, ca da mai ales in cei batrani si bolnavi, arata ca o “curatenie” pe care niste ingineri sociali diabolici care ar avea capacitatile stiintifice potrivite, poate ar facea-o. Dar eu pun intrebarea: ce garantie au acesti ingineri ca haosul dezlantuit nu ii inghite si pe ei? Niciuna!

Apocalipsa. Sunt poate unii care interpreteaza virusul ca pe unele dintre semnele apocalipsei. Deloc adevarat dar deloc deplasat din partea lor. Sa nu uitam ca crestinii din Imperiul Bizantin, in vremea ciumei bubonice, erau siguri ca traiesc apocalipsa, mai ales ca musulmanii invadasera si cioparteau imperiul bucata cu bucata. Si desi aceasta boala era ingrozitoare si lovea cu putere si cei care scapau erau loviti din nou in valuri multiple, peste ani si ani, iata ca nu a fost apocalipsa. Prin urmare, nu vad de ce aceast virus va aduce neaparat apocalipsa. Evident, apocalipsa poate sa vina oricand, dar deocamdata nu a venit Sf Ilie sa predice, deci …

Ce pot face crestinii? Biserica poate face mult si capii mai ales vor avea un rol important in educarea populatiei si in organizarea haosului care va veni. Foarte posibil, Romania va fi ferita de lupte de strada si distrugeri de magazine (cum vom vedea prin alte parti) tocmai pentru ca romanii sunt credinciosi si vor asculta de preoti si episcopii lor cand dupa luni si luni de carantina, economia va intra in implozie, comertul extern se va taia si vom ramane sa ne descurcam … cu forte proprii, adica vom manca ce producem. Ori noi romanii avem o mare problema daca trebuie sa mancam din ce producem pentru ca importam o mare parte din produsele pe care le mancam iar din celelalte importam aproape totul. Ma refer aici la lapte, carne, energie electrica (da, am inceput sa importam), medicamente, imbracaminte, chiar si pere (din Italia). Pe masura ca toate celelalte tari vor avea probleme si isi vor prioritiza proprii cetateni, va fi “fiecare pentru el” mai intai la nivelul tarii. Sa speram ca nu se va trece la “fiecare pentru el” la nivelul grupurilor de cartier si a familiilor de romi pentru ca in cazul asta, raul facut de virus va fi infim pe langa raul facut de efectele pandemiei. De asta sa ne rugam ca sa ne pazeasca Dumnezeu …

5 comments

  • ce zici de asta, se poate verifica? via hal turner https://halturnerradioshow.com/index.php/en/news-page/world/breaking-news-turkish-army-commences-artillery-attacks-against-syrian-arab-army-and-russian-army-in-syria

    3:41 PM EST

    3 Russian generals, including the grandson of Russian Foreign Minister Lavrov, have been killed by the Turkish attacks against the Russian base at Latakia, Syria

  • Deși este o entitate atât de minusculă, totuși oamenii sunt la fel de neputincioși în fața virusului ca în fața unei eclipse de soare. Îmi amintesc sentimentul de nimicnicie pe care l-am simțit în 2000, când am realizat maiestuozitatea corpurilor cerești și a forțelor care la pun în mișcare, pe care le putem anticipa, dar nicidecum controla sau măcar influența.

    Ei bine, și acest virus (ca toate micro-bombele ținute la “sertar” de Creator și scoase la treabă din când în când) este impetuos, aproape de neoprit. Când am crezut că am scăpat de ciumă, tifos, tetanos și ciumă, am dat peste HIV, Ebola, SARS și 2019-nCoV.

    Așa că în articolul ăsta ai reușit să surprinzi esențialul: cea mai realistă pregătire este cea de moarte. Ori propria moarte ori a celor din jur. Și nu o zic defetist, ca și când ar trebui să ne resemnăm, ci mă refer la o atitudine activă de pregătire pentru Marea Trecere, de a conștientiza că în realitate ocaziile de a muri sunt mult mai numeroase decât realizăm noi, coronavirusul fiind doar o altă ocazie dintre multele care ne pândesc. Da, trebuie să ne împăcăm cu ceilalți, trebuie să lăsăm lucrurile în ordine în urma noastră și să fim împăcați inclusiv cu Dumnezeu. Cel mai pregnant simțim asta în timpul unui cutremur, în acele secunde când nu știi dacă se va înteți și va cădea blocul/tavanul sau se va liniști.

    Realist vorbind, poți muri și pe o banală trecere de pietoni. Câți nu mor călcați de mașină pe dreptul lor? Limita dintre viață și moarte e mereu foarte subțire. Eu era să fiu izbit pe o zebră de unul care venea încet și aproape oprise ca să mă lase să trec. S-a întâmplat că era cu a 2-a, mocofanul ținea ambreiajul călcat dar uitase să o scoată din viteză, apoi a ridicat brusc piciorul de pe ambreiaj crezând că-i pe liber și mașina a țâșnit vreo 3 metri pe zebră. Mai interesant este că atunci a fost cineva nevăzut care m-a ținut în loc să nu pășesc în fața mașinii ci să ezit câteva fracțiuni de secundă, suficiente cât să scap nevătămat. Deci, DA, există ajutorul lui Dumnezeu, eu îl simt zi de zi. Cum zicea părintele Stăniloae în Dogmatică, despre al treilea mod de cunoaștere al lui Dumnezeu, prin purtarea Sa de grijă în viața de zi cu zi.

    Dar sunt de acord cu tine că asta nu-mi permite să fiu nesăbuit. Nu pot să mă duc în Grecia cu doar 10 L de motorină în rezervor sperând că mi-l va umple Dumnezeu miraculos din mers, ca oarecând vasul cu ulei al văduvei din Sarepta Sidonului. Nu pot să mănânc cu mâinile împuțite (deși am la îndemână apă și săpun) sperând că nu voi face vreo infecție digestivă ș.a.m.d. O atare conduită ar fi exact ispitirea de Dumnezeu, interzisă expres de Mântuitorul nostru, prin care noi ne imaginăm că putem obliga divinitatea să aibă o anumită conduită privitor la propria persoană. Însuși Mântuitorul, deși ne-a arătat că putea merge pe ape și că se putea înălța în aer la cer, a refuzat propunerea diavolului de a sări de pe templu. Deci și noi, văzând că vine viitura, să nu stăm în calea ei cu o cruce în mână sperând că o vom opri ca oarecând Moise marea, ci să o luăm la goană dacă ne-o permite locul și timpul. Cam la fel și cu “viitura” virusului, care se va revărsa peste toată lumea dacă nu va fi oprită de alte forțe mai puternice, să căutăm să fugim din calea ei dacă ne-o permite contextul.

Leave a Reply to Adrian S. Cancel reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.