Ce mai descopră oamenii “de stiinţă”

Sunt sigur că probabil mulţi nu mai luăm în seamă la propriu sintagma “oamenii de ştiinţă” când dăm peste vreun articol în presă, ci acest teaser e doar folosit pentru a ne stârni interesul sau pentru a crea pretextul pentru abordarea unei teme, sau de ce nu, pentru a scoate din creion articole pe teme care nu au cum să nu facă rating, cum ar fi de exemplu: sexul sau religia.

Nenumărate sunt articolele în presă în care oamenii de ştiinţă descoperă ceva legat de sex. Mai nou, ba că copiii văd prea mult sex la televizor (ca şi cum era nevoie de un studiu ca să descopere asta), ba că secretele longevităţii sunt munca multă şi sexul (adevărul e că ce nu te omoară, te întăreşte), ba că barbaţii urâti sunt mai fertili decât cei frumoşi şi asta doar ca să enumar câteva ştiri apărute în ultimele câteva zile în ziare cu pretenţii.

Ca să vedeţi toate descoperirile oamenilor de ştiinţă din ultima lună, vă recomand google. Iată însă pentru cei care nu au răbdare, câteva descoperiri pe scurt:

– sfârşitul lumii nu vine în 2012, ci în 2116 (Cotidianul)
– un “ochi embrional” într-o eprubetă (unimedia.md)
– viteza cu care se măreşte Universul (Descopera.ro)
– Europa s-ar putea deplasa sub Africa (Cancan)
– pinguinii chelesc fără speranţă (Realitatea)
– cutremurul din Japonia a fost un experiment controversat
– masturbarea este buna (Hotnews)

Uneori citind presa românească ai impresia că citeşti scriptul unor scenete nereuşite din revelioanele comuniste. Mă rog, cu excepţia acelor ştiri care pe vremea aceea nu puteau să apară.

Care să fie motivul pentru această imbecilitate colectivă a ziariştilor noştri care preiau fără măcar să traducă cum trebuie nişte ştiri aiurea de pe siteuri care şi ele la rândul lor le preiau de pe alte site-uri? Din preluare în preluare nu numai că se pierde sursa (dacă chiar există) dar şi mesajul iniţial este alterat uneori până la hilar. De atlfel, problema descoperirii sursei unei ştiri este una general valabilă pe net-ul zilelor noastre şi bănuiala mea este că următoarea idee care va bate Google va fi cea care va oferi cumva nu doar posibilitatea de a găsi o informaţie dar şi posibilitatea de a o clasifica într-un contex, de a-i identifica traseul penetrării şi feedback-ul produs şi de a îi găsi sursa şi eventual interacţiona cu generatorul iniţial.

Până acolo însă, ziarişti noştri nu fac nici măcar ceea ce pot să facă cu Google: să verifice mai multe surse, să încerce să caute studiul iniţial, să ofere sursa de unde au preluat ei acea informaţie, etc. Să filtreze doar ce e relevant şi ce are un interes real, nu unul hilar – deja cred că le cerem prea mult.

Nouă însă nu ne-ar scrica să ne educăm şi să ignorăm pur şi simplu acele ştiri care nu menţionează sursa, să vedem şi sursa ce notorietate are şi de ce nu, să citim mai bine articolul iniţial decât traducerile şugubeţe ale ziariştilor amatori de pe la noi. Dar de fapt, de ce să mai citim presa româneasca?