Pr. Necula şi gândirea nemţească

Pentru ca prietenii de la RIC au inchis comentariile la articolul despre “propovaduirea” pr. Necula de la o adunare de sectari, am gasit de cuviinta sa mai fac cateva adaugiri la comentariile mele de acolo.

As face mai intai un rezumat al problemei, pentru cei care intra aici fara a cunoaste problema. Asadar, de Duminica Ortodoxiei din acest post, pr. Necula a gasit de cuviinta sa mearga sa incerce o mica convertire la sectari, iar dupa cum singur se lauda, a luat chiar si binecuvantare de la ierarh. Care ierarh, dupa cum stim, este #2 in topul ierarhilor ecumenisti.

Dupa cum stim si marturisim, ortodoxia este singura credinta adevarata, toate celelalte culte autointitulate crestine in mod eronat fiind de fapt religii noi inspirate din ortodoxie, care au mentinut doar cateva elemente, mai exact pe acelea care le-a convenit la fiecare. Si oricat de banal sau strident suna pentru unii, trebuie sa repetam de cate ori este nevoie ca Biserica Ortodoxa este singura Biserica, restul fiind altceva. Si chiar daca Dumnezeu este unul – cu toti suntem de acord – trebuie mentionat si faptul ca stirbirea celui mai mic adevar nu mai este adevar, prin urmare si orice eliminare sau adaugare cu privire la credinta naste o noua religie, deoarece din start inchinarea se face unui alt Dumnezeu.

Sa luam de exemplu catolicismul. Dupa cum stim, in ortodoxie marturisim ca ne inchinam Tatalui, Fiului care S-a Nascut din Tatal si Sfantului Duh care purcede de la Tatal. Intelegem sau nu intelegem aceste taine, noi asta marturisim. Catolicii au mai adaugat la aceasta definitie ca Sfantul Duh purcede si de la Fiul, si au creat astfel un nou Dumnezeu. Pentru cei care am facut matematica, intelegem cat de mult schimba intr-o expresie adaugarea celui mai mic element. Cu atat mai mult inseamna schimbarea formulei care defineste dumnezeirea si cu atat mai mult cu cat aceasta formula ne-a fost revelata de Dumnezeu, nu nascocita sau descoperita de minte umana. Acesta a fost insa doar inceputul si cu toate ca chiar daca ar fi schimbat doar filioque catolicii s-ar fi inchinat unui cu totul alt dumnezeu si ar fi avut astfel o cu totul alta religie, cu atat mai mult au schimbat de atunci, incat ce putem spune ca mai avem in comun ortodocsii cu catolicii azi mai mult decat avem cu budistii? Iar daca asa sta situatia cu catolicii oare cu cat mai departati suntem de protestanti?

Nu cu mult ar spune Pr. Necula, de vreme ce a gasit de cuviinta sa mearga sa ii converteasca. Ca banuiesc ca nu s-a dus la ei doar ca sa incerce senzatii tari, caci atunci si-ar lua osanda stiut fiind “ca nu voi spune taina Ta dusmanilor Tai”. Ori Pr. Necula ca preot ce este cunoaste riscul luarii in desert a numelui Domnului, deci nu s-a dus la sectari doar sa exerseze arta predicarii, ci cu scopul clar de a duce lumina si de a le arata acestora ce inseamna de fapt ortodoxia. Caci probabil gandea parintele ca acestia nu cunosc ortodoxia, de aceea s-au lepadat de ortodoxie si au trecut la sectari. Mai ales ziua in care a fost parintele vine clar in sprijinirea ideii ca motivul parintelui a fost clar acela de a face oarece convertiri. Si multi poate chiar adera la aceasta idee, caci am vazut in comentariile la articolul mai sus mentionat ca spunea cineva: “macar daca unul se va converti din cei care erau acolo, parintele a facut bine ce a facut”.

Cata naivitate si cata ratacire! Cata gandire simpla si lipsa de minim bun simt in a vedea lucrurile asa cum sunt.

Oare de unde sa incep sa spun cat de gresit este ce a facut parintele si cat de ratacita si ne-ortodoxa este trairea lui? Gandul imi spune sa incerc cu un fragment dintr-un cuvant al Sf. Teofan Zavoratul pe care nu il voi comenta deoarece este destul de evident:

 Mintea nemteasca face doar pe desteapta, ea n-are norma de credinta si o tot cauta; nu se apuca sa cerceteze credinta, ci sa nascoceasca si sa cladeasca, si chiar dupa ce a cladit nu se potoleste o data pentru totdeauna, ci tot mai cauta, tot mai cauta, fara a se multumi vreodata cu ce gaseste. Pe ba­taus il mananca mainile, pe flecar il mananca limba, iar pe neamt il mananca creierul si nu-i da pace defel. Duhul “in­noirii”, al necurmatei inovatii, alcatuieste esenta mintii nem­testi. Iar mintea ortodoxa, dupa ce a cercetat adevarul si si l-a insusit, se odihneste intru el si se desfata de vederea chipului sau dumnezeiesc. (Mintea ortodoxa si mintea nemteasca)

Sunt doar eu inselat sau doar mie mi se pare ca Pr. Necula este un neodihnit flecar de inovatii necurmate? Ma refer in special la participarile ecumeniste la care alearga cu multa ravna. De la limbajul original de baiat de cartier, la puseurile de autoironie nereusite si la discursul fara un fir si fara cumintenia traditiei ortodoxe, parintele Necula reuseste sa ne surprinda de fiecare data cu un pas mai departe in epopeea ecumenista. Parintele asta nu are odihna daca nu face ceva iesit din comun si strigator la cer. Ardealul este faimos de altfel pentru astfel de preoti originali (vezi preotul lautar de la Mosuni).

Acum ca veni vorba de Mosuni – care inca este o problema – sa observam cum Pustan (oare nu are nici o  legatura cu proverbul “duca-se-n pustii”?) a trecut la urmatorul nivel. Dupa ce a reusit sa suceasca mintea unui preot ca sa il invite sa predice de la altar, Pustan a trecut acum la fapte si mai marete: sa aduca el un preot sa le predice ereticilor lui. Urmatoarea etapa nu m-ar mira sa fie chiar sa insele vreun ierarh, caci si caderile sunt “din putere in putere”, nu?

In topul gravitatii motivelor pentru care Pr. Necula nu avea ce sa caute in mijlocul ereticilor cred ca ar fi faptul ca prin prezenta sa le-a adus recunoastere. Prin participarea de buna voie intr-un loc, intr-un anume context, intr-o anume adunare a unui preot ortodox, indiferent de ce le spune, acesta aduce autoritate, notorietate si recunoastere acelei adunari. Ca sa nu mai comentam si repetarea obsedanta a cuvintelor “fratele/prietenul Vladimir”. Nu mai lipsea putin si pr. Necula il numea parinte si pe Pustan. Intelegeti gravitatea situatiei?

Intr-o logica simplista cineva ar putea sa vina in apararea pr. Necula si sa spuna ca acesta nu a facut nimic rau, deoarece el a fost invitat, a fost chemat de eretici ca sa le prezinte ortodoxia, deci el nu a facut decat sa vina in intampinarea cautarilor lor, a raspuns unei invitatii. Acestui argument i-as spune: numai cine nu a auzit chemarea lui Dumnezeu si nu a simtit focul lui Dumnezeu care ii ardea in inima si il cheama in biserica ortodoxa poate sa gandeasca ca daca cineva vrea sa stie, sa cunoasca si sa guste din Adevar mai are timp sa invite preoti si sa o ia pe ocolite. Nici un lant nu il mai tine pe cel care are dor de adevaratul Dumnezeu si doreste sa Il cunoasca si sa I se inchine intru Adevar. Nu din dorinta de a cunoaste ortodoxia si adevarul l-au invitat ereticii pe Pr. Necula, ci din doua motive: primul, pentru ca ii arde constiinta si simt ca se afla in greseala, de aceea au nevoie de recunoastere; al doilea, pentru ca diavolul care lucreaza prin eretici, sa isi bata joc de pr. Necula si sa ii mai puna in carca inca un pacat grav, sperand ca incet-incet sa il duca pana la lepadarea finala, asa cum a reusit de exemplu si cu scriitorul Badilita care tot pas cu pas s-a rupt de Biserica. In plus, prin inselarea unui preot tanar, cu un limbaj popular, incitant, nemtesc, diavolul s-a conectat ca prin broadband cu Biserica Ortodoxa, prin aceasta conexiune  urmand sa transmita nenumarati virusi si troieni chiar in reteaua ortodoxa. Chiar daca Pr. Necula nu le va spune explicit ortodocsilor ca si sectarii sunt tot crestini, idei sunt multe si pr. Necula nu duce lipsa de idei originale, este asadar un transmitator eficient.

Sa nu ingoram insa si contextul in care a avut loc acest eveniment ecumenist: dupa octava de rugaciune in care un pastor eretic a predicat si el de la altarul unei biserici ortodoxe. Curgerea evenimentelor nu este intamplatoare, pas cu pas caderile se tin lant, “din putere in putere”, lupta fortelor intunericului de intinare si atacare a autenticitatii bisericii ortodoxe fiind crunta si fara mila, victimele fiind prinse din toate esaloanele. Sa ne rugam pentru Pr. Necula, mai ales sibienii. Dar mai ales cei care pot sa il certe, sa nu ezite ci sa il indrepte, pentru ca numai astfel isi arata iubirea fata de cel cazut. Asa cum unui bolnav de cancer nu ii dai panadol, ci il indemni sa faca citostaticele recomandate de doctor si parintelui trebuie sa ii atragem atentia ca a fi ortodox nu inseamna deloc a fi original si smecher, ci din contra, a fi normal, simplu, cuminte si la locul tau, iar locul lui nu este intre eretici ci la altar, rugandu-se si facand slujba ortodoxa asa cum se face de mii de ani, oricat de plictisitoare i s-ar parea.

15 comments

  • Pr. Necula: “nu vreau sa ma iau cu fratele Vladimir de putinele noastre barbi”. Iata cat de plastic si adevarat descrie pr. Necula discursul ecumenist: “netrasul de barbi”. Altfel spus, discutam orice, dar nimic care sa supere pe celalalt, nici macar cat l-ar trage pe celalalt de barba, fie ea si putina.

    Alta data, Sf. Nicolae, in discursul ecumenist cu Arie, i-a tras o palma de nu s-a vazut. Pr. Necula acum are dragoste mai multa ca Sf. Nicolae si-l menajaza pe Pustan.

  • Vedeti linkul de mai jos si veti gasi surprize legate de partea cenzurata a inregistrarii oferite de penticostalii din Beius.
    Pr Necula se eschiveaza sa raspunda la intrebari esentiale legate de diferentele doctrinare si tolereaza afirmatiile penticostalilor cum ca intre ortodoxie si penticostali trebuiesc desfiintate “gardurile” precum si afirmatia pastorului Pustan care spune ca ortodocsii si penticostalii sunt “Biserici surori”
    http://astradrom-filiala-bihor.blogspot.com/2012/03/cateva-reflectii-asupra-partii.html

  • Unul, sunt nitel surprins de un articol care zic eu contrasteaza cu ceea ce in articolele precedente de pe acest blog par a fi rezultatul unei minti echilibrate si profund analitice.

    Personal nu cred ca exista in prezenta lui acolo o recunoastere a nimic din ceea ce tine de ei, aceasta afirmatie pare mai degraba rezultatul unei temeri decat o concluzie bazata pe argumente.

    A lega prezenta lui acolo de prezenta lui Pustan dincolo e iarasi un nonses.
    Daca ar fi fost vorba si aici si dincolo de acelasi preot ortodox, mai mergea sa fie acuzat ca l-a invitat pe Pustan intr-o biserica ortodoxa ca sa primeasca intrarea intr-o adunare protestanta.
    Altfel, nu arata decat cat de departe se poate merge cu fantezia.

    De altfel par. Necula a spus chiar in discursul public ca exista o anumita limita a prieteniei intre el si Pustan, pentru cine a avut urechi.

    Mi se pare hilar sa aduci “argumente” de genul: ei sunt intr-o tara ortodoxa, oare de ce nu cunosc ortodoxia?

    Spre rusinea noastra, ar trebui sa recunoastem ca se intampla un lucru si mai grav: intr-o tara “majoritar” ortodoxa, cu oameni majoritar botezati ortodocsi si cu nasi la fel de presupusi buni ortodocsi, MAJORITATEA acestor botezati NU cunosc ortodoxia.

    E foarte usor sa ne spalam pe maini de orice responsabilitate si sa spunem ca vina le apartine in exclusivitate.
    Dar oare chiar asa sa fie?

    De ce ar cauta penticostalii ortodoxia cand deja li s-a servit de mici un “baubau” despre ea, ce anume din ceea ce poate vedea ortodox in jur, la nivel macroscopic, i-ar determina sa-si revizuiasca educatia care au primit-o in aceasta privinta?

    E de ajuns sa la urmaresti fetzele – la majoritatea un scepticism crunt, chiar ultragiu ca cineva incerca sa le zguduie peste noapte toate ideile preconcepute despre ceea ce inseamna a fi ortodox si preot ortodox.

    La fel si indignarile ulterioare a penticostalilor exprimata mai rezervat sau mai acid, inclusiv de pastori vizavi de Pustan (ecumenistul! da, exact asa pun si ei problema) arata ca ceea ce s-a intamplat este un lucru bun care poate chiar spala prezenta as zice eu nu tocmai inspirata si la locul ei a lui Pustan ca predicator intr-o biserica ortodoxa.

    N-as putea spune ca am evlavie la par. Necula.
    Ba chiar pot zice ca acesta ar fi primul gest prin care spala mai multe gesturi si afirmatii precedente de o indoielnica dreapta credinta.

    Chiar si in disputatul discurs, daca e sa cauti fir-a-par si sa fii chiar mai putin tendentios decat in afirmatiile cum ca le-ar fi oferit cine stie ce recunoastere, poti gasi cuvinte si idei de care se poate face caz in numele drepte credinte, ca sa nu mai vorbim de mici ratari oratorice, deja mentionate.

    Insa tragand linie, intamplarea este practic fara precedent in sensul cat se poate de pozitiv si deziderat de repetabil atat timp cat prin ideile exprimate se mentine macar aceeasi linie ortodoxa, atat timp cat macar si un singur neoprotestant isi pune macar intrebarea daca ceea ce i s-a predat lui despre ortodoxie acasa la el este adevarat.

    Desi, nu aceasta e calea – ortodoxia ar trebui sa straluceasca mai degraba altfel, faptic, nu prin discursuri.

    Si motivul pentru care asta nu se intampla este o vina a noastra, a tuturor celor care ne credem ortodocsi si cu atat mai mult dreptcredinciosi sau gardieni ai dreptei credinte ..a altora.

    Ca cineva a mai spalat poate din rusinea asta, chiar daca poate la modul facil si relativ superificial, n-ar trebui sa fie motiv de critica acida si superficiala ci de putina macar, pozitiva, mandrie.

    • Spre rusinea noastra, ar trebui sa recunoastem ca se intampla un lucru si mai grav: intr-o tara “majoritar” ortodoxa, cu oameni majoritar botezati ortodocsi si cu nasi la fel de presupusi buni ortodocsi, MAJORITATEA acestor botezati NU cunosc ortodoxia.

      Tocmai asta arata ca Pr. Necula mai are multa munca in propria gradina inainte de a merge sa ii indrepte pe cei rataciti. Oricat de mult ar convinge un discurs pe un protestant despre adevarurile din ortodoxie, daca acesta nu va cunoaste ortodocsi care traiesc cum trebuie nu va fi convins pentru ca “cine invata si face mare este” si mare este lucrarea lui, pe cand nu oricine zice “Doamne-Doamne” …

      De aceea nici nu am intrat in analiza discursului si nici nu cred ca a contat ce a spus si ce ar fi spus. Prin simpla prezenta acolo doar doua lucruri se vor intampla: Vladimir Pustan se va arata ca un prieten al ortodocsilor si va face mai usor de vanat pe ortodocsii instabili care nu sunt putini in Ardeal, avand in vedere tocmai lucrarea ecumenista si disolutia traditiei, iar protestantii de acolo se vor crede in continuare crestini si nu foarte departati de ortodoxie, caci iata, si un parinte ortodox vine pe la ei si predica, deci nu e mare diferenta intre noi. In cel mai fericit caz, Pr. Necula va provoca cateva discutii aprinse, Pustan isi va pierde putin din autoritate sau de ce nu, va “trece” si el la ortodoxie dar va purta cu el tot duhul protestant si va fi folosit ca cap de pod de catre puterile intunericului pentru a invada cetatea. Sa nu uitam de un alt prieten al Pr. Necula care dupa 2 milioane de km se pare ca inca mai cauta … ortodoxia.

      Cat de greu este sa observam in acest fel de evenimente duhul ecumenist care pluteste si care chiar daca in aparenta pe alocuri arata o lucrare de prezentare corecta si frumoasa a ortodoxiei, in realitate aceasta lucrare este disimulata, este o acoperire pentru “scopuri” mai nobile. Traim vremuri in care convertirea observam ca este ocazionala si personala. Cazurile de convertire sunt “opera” in primul rand a lui Dumnezeu si chiar daca exista oameni prin care Dumnezeu lucreaza, lucrarea este individuala, nu la nivel de conferinte, predici si saptamani de rugaciuni.

      Sa luam un exemplu de convertire recenta, pentru ca degeaba vorbim despre o lucrare daca nu luam in discutie si finalitatea acesteia. Iata o convetire recenta, a unui copt convertit la ortodoxie si ce declara acest convertit:

      Minunea vindecării mele şi a întoarcerii mele la mama noastră, Biserica Ortodoxă, s-a făcut prin Harul lui Dumnezeu cel Întreit, dar şi datorită dragostei reale a Preasfinţitului Mitropolit al Pireului, k. k. Serafim, a lui gheronda Methódios Kritikoú şi a părinţilor Sfintei Mânăstiri a lui Hristos Înviat.

      Deci harul mai intai si dragostea reala mai apoi. Dragoste reala nu se arata si nu se practica la nivelul maselor, convertirea ereticilor nu se poate face decat unul cate unul si decat de catre prietenii si fratii lor ortodocsi care sa se roate si care sa le predice prin viata lor.

  • Ati vazut prezentarile de pe blogul ASTRADROM despre acest subiect?
    Ar fi bine de tinut seama si de ce impactul la fata locului in urma caror evenimente s-au smintit multi…

  • @robert
    Asteptam cu nerabdare impresii dupa convertirea ratacitilor musulmani care este.

  • tot ce spui sunt o serie de prostii fanatice. daca ar fi gandit asa, Apostolii n-ar mai fi predicat Evanghelia la neamuri, caci neamurile atunci erau pagani care se inchinau la idoli. Si ar fi trebuit, dupa parerea ta, sa fie ocolite cu scarba, ca unele care au aruncat adevarul. Un preot ortodox, si orice credincios ortodox trebuie sa faca ceea ce a facut parintele Necula: sa predice ortodoxia celor ce nu au dreapta credinta. Un singur lucru vreau sa iti zic: unde gasesti tu in textul acesta sau in oricare altul al parintelui Necula abateri de la dogma ortodoxa?
    Apoi, un singur lucru vreau sa iti mai spun. Parintele Necula merge si vorbeste ratacitilor pe gratis, sperand sa ii intoarca la dreapta credinta, sau macar sa ii puna pe ganduri. Tu, in schimb, prin site-ul tau pui in vanzare catre romanii ortodocsi literatura pe propaganda francmasonica, teologie caolica, si chiar si coranul, toate ca sa castigi bani. Cine crezi ca e mai drept?

    • Robert si gandirea ta pare a fi tot in registrul nemtismului descris de Sf. Teofan. Spun aceasta deoarece in argumentarea ta aplici rationamente logice la fapte de credinte unde paralelismele de tipul acesta nu doar ca nu isi au locul, dar sunt mecanisme sigure de a merge pe cai gresite. Bunaoara, tu zici ca daca Apostolii au predicat la pagani, rezulta ca si Pr. Necula nu greseste sa predice la eretici. De asemenea, imi ceri sa iti spun care dogme le calca, ca si cum ce e bine si ce nu e bine poate fi enumerat printr-o lista de porunci / dogme / canoane, si ca si cum daca nu exista o incalcare explicita a unei anume dogme, Pr. Necula nu a gresit. Nu mai vorbesc de faptul ca una erau paganii de alta data si alta sunt ereticii de la noi care s-au rupt din ortodoxie si care stiu foarte bine ce inseamna ortodoxia. Cat de usor faci acest paralelism uitand si porunca Sf. Pavel ca cu omul eretic dupa prima si a doua mustrare sa nu mai stai de vorba. Probabil la acest argument tu imi vei aduce raspunsul ca Pr. Necula nu a apucat inca sa le faca prima mustrare, prin cuvantul sau abia s-a incins la vorba cu ei, deci nu a calcat porunca Sf. Pavel.

      Nu vreau sa elaborez unde gresesti printr-o astfel de abordare deoarece fiind blocat in rationamente, oricum nu cred ca vei intelege, asa cum nici protestantii nu inteleg unde gresesc deoarece la orice acuzatie, ei gasesc o deductie folosind varii trimiteri din Sfanta Scriptura si “fabrica” instant un raspuns de genul a=>b si b=>c deci a=>c. Iti voi raspunde insa in acelasi registru, al deductiilor si implicatiilor. Prin raspunsul la invitatia lui Pustan, oare Pr. Necula nu inseamna ca este de acord si cu “vizita frateasca” pe care Pustan a facut-o intr-o biserica ortodoxa si unde a predicat de la altar? Iar predicarea unui eretic de la altar nu presupune conform canoanelor o grava greseala? Prin prietesugul si insotirea cu acest lup rapitor, Pr. Necula nu se face partas la aceasta fapta grava? Raspunzand vizitei acestui “lup rapitor”, Pr. Necula nu il valideaza si nu ii valideaza raportul pe care acesta il are cu Biserica Ortodoxa – fatarnica prietenie, dar in nici un caz duh de cautare, intrebare si framantare. De ce sa ignoram contextul? Una era sa predice Pr. Necula la protestantii din Ghana si alta la protestantii din Sibiu, mare parte fosti ortodocsi plecati pentru ca nu le convenea cine stie ce din dreapta credinta?

      Pentru a intelege mai bine cum trebuie sa vorbim cu ereticii, iti recomand scrierea Sf. Teofan Zavoratul care raspunde chiar acestei intrebari: http://www.manastirea-sireti.md/uploads/books/ro/Sf.%20Teofan%20Zavoratul%20-%20Cum%20sa%20vorbim%20cu%20ereticii.pdf

  • Dumnezeiasca Revelatie trebuie expli­cata nu alfel decat au facut-o Dascalii Bisericii si trebuie sa ne multumim cu ei mai bine decat sa alcatuim comentarii din mintea noastra – si asta din teama abaterii de la adevar. Prin urmare, daca cineva baga in domeniul adevarului dum­nezeiesc filosofarea sa personala, este supus anatemei rosti­te asupra celor ce nu pazesc hotararile sinodale indeobste. (Canonul 19 al sinodului 6 Ecumenic) – din Mintea ortodoxă şi mintea nemţească / Sf. Teofan Zăvorâtul.

    Genial!

    Trebuie sa stam bine, sa stam cu frica!

  • Blogul unui crestin ortodox care a “petrecut şapte ani cunoscând cultele neoprotestante din România, ca vizitator şi membru. ”

    http://www.odaiadesus.ro/

  • Nu vreau sa fac nici un comentariu legat de vizita “ecumenica” a parintelui Constantin Necula la sectari. Vreau sa fac doar cateva observatii legate de subiectul mai larg al fenomenului sectar.

    Toate cultele autointitulate in mod eronat crestine, au fost inspirate din catolicism si din protestantism, si nu din ortodoxie din fericire.

    Cred ca totusi o parte din sectari nu cunosc ortodoxia. Unii s-au nascut in familii de sectari si au fost indoctrinati de mici ca numai “biserica” lor e buna, si ca ortodoxia este ceva daunator de care trebuie sa te feresti. De multe ori e greu drumul de intoarcere al unui fiu risipitor ortodox la propria credinta – si cred ca multi pot depune marturie ca asa a fost – daramite drumul de intoarcere la ortodoxie al unui sectar, caruia i se spun in mod repetat lucruri negative despre ortodoxie. Nu stiu ce s-ar putea face ca acesti oameni sa poata reveni la Biserica mama, pentru ca mosii si stramosii lor nu au fost nici adventisti, nici baptisti, nici penticostali, nici uniti cu Roma, etc,. etc., ci au fost ortodocsi.

    Niste informatii utile legate de prigonirea ortodocsilor transilvaneni puteti citi in urmatorul link:
    http://www.rasunetul.ro/istoria-bisericii-ortodoxe-romane-din-transilvania-capitolul-9

    Metodele nemtesti atat in intelesul propriu, cat si in cel figurat, acela de strain, au fost impuse ortodocsilor transilvaneni timp de mai multe secole. Din cauza acestor prigoane indelungate, abuzuri, si presiuni au fost unii care au cedat. Dezastrul lasat in urma se vede in ziua de astazi, in care ortodoxia este mult slabita si inabusita de tot feluri de culte “crestine”, care s-au inmultit ca ciupercile. Lovitura cea mai grea si cea mai perfida a fost trecerea cu forta la inceput, a multor ortodocsi la Biserica unita cu Roma. Este foarte trist ca la multele motive de dezbinare care ne macina pe noi romanii, se adauga si dezbinarea romanailor ortodocsi de cei greco-catolici.

    Cum ajung totusi atatia oameni in ograda sectarilor? Cu ce sunt ei momiti?
    Cred ca in primul rand nu-si cunosc credinta, ca nu au facut nici un efort ca sa o cunoasca, ca nu au avut educatie religioasa in familie, si pe nimeni care sa-i indrume. Pentru ca sa ajungi sa cunosti ce inseamna ortodoxia, chiar daca nu ai om care sa te ajute, exista totusi in ziua de astazi multe carti, exista deci posibilitatea de a te informa. Si daca faci primii pasi, daca faci un efort sincer pentru a cunoaste credinta adevarata, Dumnezeu iti trimite mai apoi si ajutoare. Alt motiv pentru care multi oameni merg la sectari este si faptul ca sunt bagati in seama, ca se simt iubiti, ca cineva se intereseaza de viata lor, de problemele lor, ca cineva incearca sa-i ajute, sa le ofere solutii. Poate acesti oameni nu au avut pe nimeni in viata lor care sa le intinda o mana de ajutor, si atunci devin o prada usoara pentru sectari, care profita de vulnerabilitatea lor. Va amintiti de cantaretul Costel Busuioc lansat prin Spania? Era un copil fugit de acasa, si care a nimerit in sanul primitor al Oastei Domnului, primind acolo adapost si ajutor. Racolatul nu stie insa ca “predicatorul” nu este dezinteresat in ceea ce priveste atentiile exagerate cu care-si inconjoara “prada”, primind pentru aceasta recompense banesti, care sunt cu atat mai substantiale cu cat fraierul se “boteaza” in “religia” lor. Alt motiv pentru care oamenii sunt racolati este si acela ca sunt ajutati din punct de vedere material, mai ales cand ajung in impasuri greu de suportat, si astfel accepta ajutorul sectarilor, stiind ca oricand au nevoie de ceva – ma refer la necesitatile de baza ale vietii – nu vor fi lasati de izbeliste. Si intr-adevar spre rusinea noastra a ortodocsilor, sectarii sunt foarte uniti, si se ajuta intre ei. Dar, din pacate, totul este o inselare, pentru ca daca racolatul se trezeste la realitate si vrea sa iasa din secta lor, i se ia tot ce i s-a dat. Iata ce spune un preot ortodox care a trecut pe la mai multe confesiuni. Tot ardelean:

    http://www.teografia.ro/20120118/confesiunile-unui-preot-ortodox-care-trecut-mai-multe-confesiuni-audio

    Tot in Transilvania isi are obarsia si Oastea Domnului, calul troian al sectarilor in BOR. Iata ce spune pr. Gheorghe Anitulesei despre Oastea Domnului si pericolul pe care-l reprezinta aceasta pentru crestinii ortodocsi. Este predica (impartita in opt parti), care ar merita ascultata pentru clarificarea pericolului pe care-l reprezinta pentru ortodocsi acest fenomen:

    http://www.youtube.com/watch?v=30WnWeN5RGU

    Asa ca romanii ardeleni (dar nu numai ei) sunt asaltati din toate partile de tot felul de inselari si de curse. Grea sarcina pe preotii ortodocsi din aceasta zona a tarii.

    Si in incheiere asi vrea sa mai remarc un lucru. Ce exemplu de traire in adevarat duh ortodox oferim noi sectarilor? Noi stim ca Biserica ortodoxa reprezinta adevarul, si ca deplinatatea harului Duhului Sfant se afla aici, dar cum convingem noi pe sectari ca este asa, cand multi dintre noi, crestinii ortodocsi, oferim un jalnic exemplu de traire in duhul dezbinarii. Pana sa-si dea seama sectarul de adevarurile credintei ortodoxe, pana sa inteleaga si sa traiasca frumusetea slujbelor ortodoxe, pana sa citeasca din intelepciunea pe care Sfintii Parinti ne-a lasat-o in cartile lor, pana sa inteleaga importanta Tainelor fara da care biserica nu ar exista, pana sa pretuiasca pe sfintii si martirii bisericii, se lovesc de trairea noastra ortodoxa caldicica si suficienta, de formalismul nostru, sau de incrancenarea inflexibila cu care aparam adevarul, care mai rau ii sperie decat sa-i apropie. Ar trebui ca mai intai noi romanii ortodocsi sa aratam lumii cat de mult ne iubim unii pe altii, fiind prin aceasta un exemplu pentru ceilalti, iar acestia vazand iubirea noastra curata, dezinteresata, neincrancenata, si pornita din inima, vor vrea sa ni se alature renuntand la orice rataciri.

    • din ce ne spun Sfintii Parinti, caderea in erezie este consecinta mandriei; slava desarta il face pe om sa creada ca el stie maim bine decat preotul, decat parintii lui, decat poporul care se inchina in acelasi fel si decat sfintii parinti; asa au aparut primii eretici si asa cad in erezie si actualii eretici; eu nu sunt de parere ca din cauza necunoasterii credintei cad oamenii; superficialitatea este un factor, dar pe omul smerit Dumnezeu il pazeste si nu il lasa sa cada, chiar daca nu are mintea zdravana; sunt nenumarate exemple in pateric de cuviosi care erau simpli in credinta si faceau unele lucruri gresite insa cand erau indreptati se corectau; tocmai aceasta este marea confuzie in care se afla multi ecumenisti printre care si pr. Necula: cred ca ereticii nu cunosc ortodoxia, de aceea sunt eretici; poate e valabil asta pentru ereticii din Ghana, dar nu pentru cei de la noi care nu au motive, fiind inconjurati peste tot de biserici ortodoxe, de preoti, de carti, de crestini ortodocsi, deci au nenumarate surse unde pot sa intrebe si sa afle raspunsuri la intrebarile lor daca i-ar interesa;

  • Doamne ajuta!
    Domnule Chiazna,
    Reiau ce am postat la fratii de la RIC si inca odata multumim pentru comentariul de foarte mult bun simt si nu in ultimul rand, ORTODOX.
    Cine are urechi de auzit sa auda si sa ia aminte…

Leave a Reply to Alin Cancel reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.