Este mai veche dar este buna. Am variat cateva chestii si adaugat si eu 2-3 puncte la sfarsit.

1. Ion are o crâsma. Pentru a-si spori vânzarile, el decide sa le ofere clientilor (majoritatea – betivani neispraviti) bautura pe datorie. Isi noteaza cu grija datoria fiecarui client, tinând astfel un bilant al creditelor acordate. Pe masura ce se raspândeste vorba ca Ion te serveste acum in schimbul promisiunii de a plati in viitor,numarul clientilor creste, iar vânzarile de bautura asijderea. Pe faza, Ion profita de ocazie si scumpeste tuica si berea.

2. Un consilier bancar abil isi da seama ca afacerea lui Ion este de viitor si ii acorda acestuia un credit pentru dezvoltarea cârciumii. Creditul este garantat cu creantele acumulate de Ion – promisiunile de plata ale betivanilor care ii trec pragul.

3. Superiorii consilierului bancar – baieti destepti, cu indelungata expertiza in mobilizarea resurselor financiare – refinanteaza creditul acordat lui Ion prin emisiunea a trei tipuri de obligatiuni, garantate, desigur, cu datoriile alcoolicilor: BEAU-BOND, BEAT-BOND si VOMIT-BOND.

4. Aceste titluri financiare sunt cumparate si tranzactionate apoi pe piata internationala. Multi investitori nu inteleg ce inseamna aceste obligatiuni si cu ce sunt garantate. Cu toate acestea, cererea pentru ele creste, alimentata de cresterea continua a cotatiilor.

5. Intr-o buna zi, cu toate ca preturile continua sa urce, managerul de risc al unei banci (concediat ulterior, fiindu-i reprosata atitudinea pesimista) decide ca este timpul sa ceara plata datoriilor
acumulate de betivii care frecventeaza crâsma lui Ion.

6. Datornicii nu au cum sa plateasca. Ion nu isi poate rambursa creditul contractat de la banca si intra in faliment.

7. Obligatiunile BEAU-BOND si BEAT-BOND isi pierd 95% din valoare. VOMIT-BOND sta ceva mai bine, valoarea ei stabilizându- se dupa o prabusire de 80%.

8. Furnizorii cârciumii lui Ion intâmpina serioase dificultati financiare, dupa ce clientul lor a inchis portile si dupa ce obligatiunile in care investisera masiv si-au pierdut valoarea.
Furnizorul de tuica este preluat de o firma concurenta, iar fabrica de bere intra in faliment.

9. Banca este salvata de la faliment de catre Guvern, in urma unor consultari dramatice intre partidele politice. Fondurile necesare acoperirii pierderilor sunt obtinute prin impozitele platite de catre persoanele care nu consuma alcool. Totodata, Guvernul lanseaza programul „prima betie” pentru a ajuta piata bauturilor alcolice aflata in colaps decand Ion a dat faliment. Noi si noi carciumi se deschid pe modelul afacerii lui Ion.

10. Cu toate ca prabusirea consumului de alcol a fost curmata de interventia masiva a guvernului pe piata bauturii, banii de la buget s-au cam terminat si guvernul este obligat sa ceara credit la FMI si sa taie salariile bugetarilor.

11. Din cauza taierilor de salarii, din ce in ce mai multi bugetari incep sa bea. Lucrurile par promitatoare pentru Ion si ceilalti carciumari. Bancile incep sa lanseze din nou ALCO-BONDURI dar nu se mai gasesc fraieri care sa le cumpere, prin urmare bancile intampina oarece probleme de vreme ce Ion inca nu a ajuns pe profit, are de platit si creditele dinainte de faliment si creditele facute dupa faliment.

12. Bancile apeleaza din nou la Isarescu care micsoreaza dobanda de referinta si taie RMO-urile bancilor pentru ca acestea sa se poata credita cat mai ieftin. Totodata, Isarescu se duce la Razvanel si ii da OK-ul pentru a mari salariile bugetarilor pentru ca acestia sa mai poata si plati din bautura pe care o bea si astfel banii sa circule in economie si criza sa treaca o data pentru totdeauna.

13. Pentru a face bani pentru marirea salariilor, Razvanel incepe sa vanda minele de cupru si aur precum si drepturile de exploatare a gazelor de sist. Salariile sunt marite, bugetarii insa incep sa bea mai putin deoarece nu mai sunt asa de tristi si vanzarile lui Ion si ale altor carciumari scad vertiginos. O noua criza sistemica se intrevede la orizont .