Sper sa nu fie cazul sa tratez lunar subiectul inflatiei. Sunt sigur ca mai devreme sau mai tarziu vom avea si noi hiperinflatie, mai ales in etapa de final cand neavand de ales, BNR va tipari lei la greu ca sa poata plati salariile. Stiu ca pare socant acum si ca probabil pana atunci vom mai auzi din nou de austeritate, ca doar ce abia uitasem.

Asadar, au aparut cifrele: „Faţă de ianuarie 2012 indicele preţurilor de consum este mai mare cu 5,97%” (Curierul National). „Mai mult decat a estimat orice analist” – comenteaza Moise Guran. Si ca sa trateze subiectul pe indelete, a invitat panadolul anti-criza care bate din nou campii si da vina pe inflatia marita tot pe infioratorul cartof: „din cauza cartofului e inflatia mare”, dar stati linistiti ca painea nu se scumpeste niciodata. Se pare ca acolo sus la BNR unde nu ii arde in buzunar, bancherii nostri nationali cam trateaza problema putin superficial. Pentru ei sunt doar cifre, formule si propaganda, daca nu ii arde pe ei la buzunar si nu au cum sa o simta, inflatia nu exista.

As aminti ce spuneam la inceputul acestui an:

Daca ar fi sa punem o sintagma pe acest inceput de an, acesta ar fi “marea inflatie”. Nu e deloc anormal pentru Romania ca sa discutam la fiecare inceput de an de mariri de taxe si impozite si de cresteri de preturi. Sa fie oare ceva nou anul acesta? Sa vedem. (Marea Inflatie)

Nu reiau argumentarea din articolul anterior, fac doar cateva completari. In primul rand, calcularea indicelui inflatiei este masluita: niciodata inflatia reala cea pe care o simtim in buzunar nu o sa fie la fel de „cuminte” precum cifrele oficiale, asa cum nici somajul nu este real. Desi in general statisticile nu mint, in cazul indicelor calculate pe baza cifrelor, realitatea este cu totul alta si aici se potriveste zicala: „cine imparte, parte isi face” sau mai bine zis, cine invarte cifrele, scoate orice rezultat doreste. Deci daca acesta este rezultatul oficial, inseamna ca realitatea e mult mai sumbra.

Pe zi ce trece, mi se pare mie, ca joaca asta cu inflatia este ca si cu alarma cu lupul. BNR s-a obisnuit atat de mult cu etape in care inflatia salta capul si dupa aceea se calmeaza, incat va veni o vreme cand realitatea ii va lasa cu gura cascata si preturile o vor lua cu adevarat razna. I-a scapat lui Vasilescu o idee care denota mentalitatea asta a BNR-istilor cu exemplul painii: pretul painii nu creste, zice Vasilescu. desi de ani de zile se striga ca se scumpeste painea si ea tot nu se scumpeste. Ce nu vreau sa recunoasca Vasilescu este ca poate painea nu se scumpeste, dar se micsoreaza. Painea de un leu de acum doi ani nu mai e deloc painea de un leu de azi. La fel se intampla si cu toate produsele, iar ca exemplu, un reprezentant al industriei alimentare a recunoscut la mai multe emisiuni ca producatorii au reusit sa mentina preturile la mezeluri neschimbate deoarece au taiat din calitatea produselor. La fel se intampla cu toate produsele. La unele chiar daca pretul se mentine, scade calitatea, in timp ce la majoritatea, scumpirile sunt evidente, nimeni nu o poate nega.

Inflatia este o realitate, o consecinta a tiparirii de bani si a transferarii creditelor falimentare ale bancilor in spinarea statelor prin diverse metode, mai mult sau mai putin intelese si dezbatute in presa. Aceasta este pretul crizei pe care il vom tot plati zeci de ani de zile pana cand presiunea va fi atat de mare incat oamenii se vor fi saturat sa duca in spate saracia si vor da jos cu guvernele care sprijina bancherii mafioti, asa cum au facut islandezii si argentinienii.

Intre timp, singura solutie a celor care vor sa treaca mai linistit prin saracirea treptata care se desfasoara sub ochii nostri este mutatul la tara si traiul de subzistenta. O casa la tara este inca accesibila pentru o familie saraca de la oras si munca la tara chiar daca este grea si nu aduce mari realizari financiare, aduce cel putin painea cea de toate zilele, care in curand va fi din ce in ce mai greu de obtinut pentru oraseni, mai ales in zonele care nu sunt cele mai dezvoltate din punct de vedere economic.