De ce inflatia de 2% este cancer cu lingurita

Targetul de inflatie de 2% stabilit de BNR este o aberatie economica financiara incastrata in mentalul colectiv fara nicio evaluare sau re-evaluare. Pur si simplu BNR zice ca 2% e target si pur si simplu restul acceptam ca asta e – CSFNCSF – daca Mugurel si corul sau asa zic, asa e bine.

Peter Schiff explica pe larg stupiditatea existentei unui target de inflatie stabilit de bancile centrale, care culmea au in mandat tocmai stabilitatea preturilor.

Se intelege ca istoric au existat perioade in care deflatia a fost o problema. In criza din 33 si in alte crize, deflatia a fost consecinta crizei: preturile scadeau pentru ca lichiditatea era in implozie, investitorii erau fricosi sa isi mai tina banii aiurea in hartii umflate (actiuni, bonduri etc) si prin urmare ii bagau in aur si alte investitii reale, tangibile care nu pot disparea instant cu usurinta.

In zilele noastre, inflatia este folosita de bancile nationale pentru a diminua povara creditului. De aceea avem un “target”, desi legatura intre dobanzi si target nu este tocmai directa. In cazul Romaniei, nici macar acel target de 2%, BNR nu e in stare sa il mentina. Dezmatul pomenilor electorale din 2019 a impins inflatia la cote de alarma si pericolul inca nu a trecut. Nu mai zic la nivel european – unde deflatia chiar este alarmanta din perspectiva “analistilor” sau in SUA – unde totusi lucrurile par mai linistite daca ne uitam la cifre (din punct de vedere al targetului de inflatie). Deci bancile centrale, in fapt, nu pot pune frane atunci cand inflatia explodeaza (din varii motive) si nici nu o pot stimula cand asta e vital pentru “repornire”.

Dar nu doresc sa dezbat ce este inflatia, pentru ca exista o prapastie atat de mare intre definitia teoretica, intelegerea ei in domeniul finantelor si perceptia generala a publicului. Intelegerea definitiei nu ar fi insa o problema, ci neintelegerea mencanismelor care o produc si a imposibilitatii de a o controla. Chiar daca o inflatie de 2% ar fi de nota 10 pentru BNR – daca am accepta ca acest target nu este strigator la cer – sunt multe, multe dileme si semne de intrebare, nu doar legate de cine produce inflatia, de ce are loc inflatia, cum sa o tinem sub control, putem sa o tinem sub control etc.

Eu doresc insa sa pun cateva intrebari mai putin importante dar care pot sa trezeasca din indolenta cu privire la politica monetara a BNR-ului pe cei carora le pasa.

In primul rand, de ce este targetul de inflatie 2% in lei? Daca noi oricum avem un deficit comercial imens, daca preturile in Romania la cele mai scumpe lucruri sunt in EUR (imobiliare, auto, firme), daca pana si in domeniul alimentar consumam mare parte din import, de ce BNR nu stabileste in target de inflatie in EUR? Daca BNR-ului ii pasa de stabilitatea preturilor este evident ca devalorizarea cursului poate lovi cu mult mai puternic in aceasta stabilitate daca le evaluam in eur. Daca stabilitatea preturilor este importanta pentru economie si pentru populatie in cele din urma – pentru ca sper ca omul este inca focusul “specialistilor” de la BNR si nu “macro-stabilitatea” bancilor – de ce nu se focuseaza BNR si pe stabilitatea preturilor in EUR care ne afecteaza de fapt pe toti? Da, avem grija la curs, poate raspunde Mugurel, dar pana una alta, 2% pe lei este targetul oficial si toata politica BNR este focusata pe acest target.

Sa zicem ca ar fi ilogic sa stabileasca targetul in EUR (ca doar BNR controleaza leii din piata, dobanzile si alte mecanisme prin care poate afecta inflatia). Dar macar informativ, de ce nu mentine BNR si o inflatie in EUR? De ce nu suntem informati: inflatia anul acesta in EUR a cosului de consum a fost xxx? Sau daca nu BNR, macar INS! Sa zicem ca poate printre sutele de charturi facute de operatorii de excell-uri de la INS ar fi si vreunul in EUR sau sa zicem ca cine doreste poate sa isi faca singur calculele ca doar cifrele sunt publice, cursul BNR este public etc. Si INS si BNR dar mai ales presa ignora ce conteaza pentru omul de rand: evolutia reala a nivelului de trai, care in cazul romanilor se masoara in EUR nu in LEI.

Metodologia stabilirii inflatiei este de asemenea una irelevanta. Diavolul este in detalii. De acord, ca trebuie sa existe un cos zilnic, trebuia cumva masurat nivelul de trai – desi cui ii pasa, ca politicienilor oricum nu prea le pasa, iar Mugurel macane povestea cu inflatia de 2% de cand il stim … Insa acest cos este plimbat cam mult prin mall si produsele se cam schimba prin el. Sondarea preturilor nu are adancimea necesara statistica pentru a conta, etc. Cu toate acestea, chiar si acest cos masluit, a crescut in Noiembrie.

In final, as dori sa trag un semnal de alarma sau mai bine zis sa pun in vedere la ce anume trebuie sa fim atenti ca indicator al apropierii SHTF-ului.

Avem asadar consensul mainstream ca bancile centrale trebuie sa mentina o inflatie de 2% pentru a asigura o stabilitate economica si a sistemului financiar. Ma rog, cu sistemul financiar, sunt mai multe de zis, dar in macaneala oficiala, economia e aruncata in fata pentru a linistii boporul ca BNR (si alte banci) vegheaza pentru noi. Ca uite, incearca sa atinga un target de 2% ca sa avem stabilitatea preturilor, ceea ce pare ceva bun pentru ca ne garanteaza ca nu o sa fim furati de guvern prin faptul ca primim azi o suma si peste o luna cand ii cheltuim (sau si mai mult daca ii punem in banca) o sa valoreze la fel sau macar doar cu 2% mai putin …

Ei bine, cand bancile centrale nu o sa mai poata sa tina sub control acest 2% si o sa sarim peste, o perioada mai mare, chiar si cu putin, atunci sunt semnale clare ca incepe SHTF. Ce pot sa mai faca bancile pentru a raci inflatia cand se va incinge? BNR sa zicem ca poate mari dobanzile, poate devaloriza leul etc. Dar Fed-ul ce poate face? Sau BCE-ul? Oricum marirea dobanzilor creste povara datoriei si sunt unele tari in prezent unde numai o marire de 0.1% a dobanzii poate da peste cap deficitul.

In final, mai doresc sa prezint un punct de vedere al unor contrarieni financiari. Avem asadar consensul ca traim o perioada de lupta cu explozia creditului prin tentativa de stimulare a unei inflatii si oferirea de lichiditate nelimitata. Expansiunea creditului la cote infinite, cu increderea ca bancile centrale pot controla toate mecanismele din piata pe masura ce inghit o felie din ce in ce mai mare din piete. Toate acestea cu un singur scop: stimularea unei inflatii pentru erodarea nivelului global al datoriei fara acceptarea unei crize majore – care a fost pana acum felul in care natura (pietele) rezolva problema supra-incingerii, asa cum padurile ard uneori pentru a scapa de cumularea uscaturilor si a putreziciunilor. Dar ca sa nu mai avem crize, deoarece politicienii nu sunt realesi daca sunt crize, dar mai ales deoarece bancherii nu prea mai fac profituri record in crize, s-a inventat masina de tiparit bani prin apasarea unei taste, care rezolva pe moment problema si evita crizele. E mult de discutat si in ce masura crizele sunt chiar evitate in realitate, pentru ca daca ne uitam la greci, ce au patit ei in ultimii 7-8 ani este mai rau decat criza din anii 33 cu tot crashul economic si finaciar de atunci.

Dar avem asadar un consens, ca bancile centrale incearca sa “reporneasca” motoarele prin stimulare financiara menita sa produca inflatie care ideal sa fie tinuta sub control. Si in ultimii 10 ani, am avut perioade in care chiar se credea ca aceasta se poate realiza.

Sunt insa cateva voci care sustin ca repornirea motoarelor este o iluzie si ca inflatia nu poate fi stimulata, ba din contra ne vom lovi in final cu o mega-deflatie seculara [1]. Tiparirea de bani care teoretic este impinsa de sus in jos, de la bancheri pana la femeia de serviciu se cam opreste pe drum si desi unele asset-uri raman la preturi umflate, puterea de cumparare a omului de rand scade treptat si este doar o chestiune de timp pana cand alterarea mecanismelor de auto-reglare a pietelor va produce dezechilbre majore care nu mai pot fi controlate prin inginerii financiare si monetare. Intr-adevar, adeptii acestei perspective sunt in zona fringe, dar exista si daca au dreptate, SHTF va fi nasol de tot pentru cei de jos.

In particular in Romania, dupa cum am mai explicat, recent traim o perioada de devalorizare treptata a cursului in vederea temperarii deficitelor. Orban s-a intalnit cu Isarescu inainte de numire si probabil Isarescu a venit cu propunerea: PNL urmeaza sa continue cu maririle promise de PSD, nu va taia nimic, dar cursul va fi dezlegat pentru a evita deficite si mai mari. Este o masura tragica si penibila si o tentativa groteasca de controlare a economiei tarii si a politicii economice de la BNR si nu de la guvernul desemnat. Sunt personal revoltat ca Organ-ul lui Isarescu nu are nici neuronii si nici cohones sa vina cu propriile idei si PNL nu are oamenii capabili sa inteleaga ca trebuie sa te feresti de darurile lui Mugurel.

Nu exista solutii monetare la defecte structurale si politici catastrofale. Este precum un panadol dat unui bolnav de cancer. Pe moment ajuta, dar nu este ce trebuie. Tumoarea trebuie extirpata, politicile catastrofale trebuiesc abordare cu fermitate si rezolvate rapid. De acord, ca reactia sociala poate fi o problema, dar nu este alta cale.

Pe de alta parte, chiar daca presupunem prin absurd ca cei doi au stabilit sau vor stabili o politica coerenta si niste pasi concreti fermi de reglare si ajustare si solutia este doar una de avarie, personal nu am incredere in Mugurel si nu cred ca asta este rolul BNR sa deschida pusculita rezervei discretionar cand crede Mugurel ca acum e bine sa lasam cursul, acum nu e bine, pentru ca acum trebuie sa taiem deficitul si pentru ca acum poate e mai bine sa mentinem dobanzile.

Numai cei familiari cu teoria jocurilor – si noi romanii ar trebui sa avem destui care o inteleg, ca avem ceva istorie – realizeaza ca implicarea lui Mugurel nu este deloc un sprijin sau un ajutor dat guvernului ci poate fi vectorul principal al strategiei. O suceala periculoasa este aceasta imbarligare a guvernului cu BNR-ul, mai exact cu Mugurel.

Reiterez opinia mea ca cata vreme la coarna BNR-ului va fi Mugurel, Romania nu va putea face pasi reali inspre capitalism si economia de piata, deoarece Mugurel are prea multa putere si este un nebun scapat de sub control. Are grandomania sa se creada taticul natiunii, ultimul paznic, marele strateg finantist, arhitectul macrostabilitatii, gardianul finantelor tarii etc. Indiferent de intentiile lui, Mugurel nu doar ca are prea multa putere pentru un om si nu are o parere prea buna despre capitalism. Din principiu insa, niciun om nu ar trebui sa aiba atata putere si atata decizie, ci politica economica trebuie sa fie a guvernului, iar banca nationala sa renunte la rolul de “jucator” sau mai bine zis “arbitru” care face si desface regulile , limitandu-se la controlul bancilor si institutiilor financiare, oferind analizele si know-how-ul necesar decidentilor etc.

~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~

NOTE

[1] Lacy Hunt e un nume putin cunoscut, dar ca fost economist la mari banci si ca angajat al Fed-ului, semnalele lui sunt infricosatoare; la 2 ani de la acest interviu, recomand sa il urmariti, atat pe el cat si canalul Hidden Forces — https://www.youtube.com/watch?v=MnFCacYvdy8

17 comments

Leave a Reply to JE Cancel reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.