Epoca Bidon – Gutenberg pe steroizi

Dinainte de orice trebuie să subliniez o treabă: cu siguranță creșterea acțiunilor va fi pusă pe spinarea alegerii lui Biden. La fel însă s-a întâmplat și cu Trump. Fiecare președinte care vine în SUA, vrea să facă fapte mărețe. Cum SUA este un imperiu în declin, care nu mai are decât puterea militară cât de cât funcțională, cel puțin prin renume și cum singurul avantaj din această superioritate este menținerea dolarului pe linia de plutire, tot ce poate face orice președinte este să tipărească mai mulți dolari decât cel dinaintea lui. Așa se face că Bush a tipărit mai mult ca Clinton, Obama mai mult ca Bush, Trump mai mult ca Obama și Bidon va tipări mai mult ca Trump.

Am putea zice că președinții pot face mai multe: să facă un zic cu Mexic, să pună Germania și celelalte state NATO să contribuie, să bage tarife chinezilor și nu numai etc. Dar astea sunt mizilic și ar avea efect doar dacă ar fi implementata ferm, încremental și pe o perioadă nedeterminată – ceea ce este foarte greu de administrat. În ecuația finală, contează că producția transferată din SUA în China nu mai se poate întoarce înapoi și că americanul de rând nu va munci nici dacă va muri de foame cum muncește chinezul de rând ca să strângă bani pentru copii și pentru pensie (în China nu există pensii sau mai corect spus, sistemul de pensii este similar României în perioada de tranziție, cu inflație permanentă, cu moneda devalorizată, cu autorități locale corupte și capitalism “sălbatic” – pseudo-capitalism).

Singurul lucru pe care îl poate face însă un președinte în SUA este să tipărească bani și să îi dea celor aleși pentru a le arăta că el este un președinte căruia îi pasă de oameni. Același lucru îl încearcă evident și politicienii români, diferența este însă că tipărirea de bani la noi este mult mai dificilă decât în SUA.

Există diverse teorii prin care s-ar putea opri această implozie a unei economii bazate pe tiparniță și punerea pistolului la cap tuturor opozanților Imperiului (Sadam Hussein schimbase moneda de rezervă a țării din dolar în euro înainte să fie decapitat). Introducerea de taxe vamale, stimularea producătorilor locali prin scheme de ajutorare, dezvoltarea infrastructurii, blah, blah. Aceste teorii sunt însă similare, teoriilor de schimbat a stilului de viață pentru alcoolici: în teorie se poate, în practică nu vedem niciun succes.

Dar tipărirea de bani are oarecare aspecte care merită puțin disecate. La inaugurare, Bidon a spus: “asta nu e victoria mea, e o victorie pentru democratie”. Oamenii trebuie să sărbătorească această democrație – adică un fel de fiesta. Fiesta însă costă bani și cum economia Americii este distrusă de la Clinton încoace, de când Clinton i-a băgat pe chinezi în World Trade Organization și a permis companiilor americane să investească în China, de unde să facă Bidon rost de bani ca să sărbătorească oamenii (democrația)? Din tiparniță!

Ceea ce nu înțelege americanul de rând – și în general nu înțeleg decât acei ciudați care sunt interesați de concepte avansate cum ar fi economia de piață sau capitalismul – este că banii nu se pot tipări fără consecințe. Consecințele sunt mereu negative și singurul semn de întrebare este când va veni nota de plată și cine o va plăti. Avantajul unui imperiu este că uneori plata merge spre iobagii de la periferie. Așa se face că auzim uneori dictonul “când America tușește, Europa face gripă și România face pneumonie”. Armata și sistemul financiar care domină lumea, permit americanilor deseori să jongleze cu grenade și să le arunce în curte la alții, ceea ce nu înseamnă însă că nu pot avea loc accidente.

Anul acesta, cu ocazia Covid, a fost relativ exterminată clasa de mijloc – serviciile, micile companii, horeca, afacerile locale etc. Marile companii au primit bani suficienți de la stat pentru ca directorii lor să își tragă bonusuri cum nu le-ar fi luat în vremuri de boom economic. Americanul de rând a primit acel mizilic de 1400$ din relief bill. Rămâne de văzut dacă după a doua doză de “relief” americanul de rând va putea să nu intre în sevraj când plățile se vor opri. De altfel, introducerea basic income-ului pe sub ușă cu ocazia Covid este un alt cap al balaurului despre care intenționam să discut în articolul anterior, întrerupt brusc de plictiseală.

Este deci clar că Biden va tipări din ce în ce mai mulți bani și că dobânzile vor rămâne apropiate de zero. Este posibil asta? Cu cât datoria devine mai mare, chiar și un 0.1% de dobândă presupune plata unei rate imense la o datorie de trilioane. Va putea guvernul să plătească ratele? Nu știu, mă gândesc însă că există mecanisme contabile de amânat plăți și alte mijloace de a permite tipărirea de bani fără mecanismele de control și reacție (minimale oricum) care ar atrage semnale asupra situației absurde în care ne aflăm și teoretic ar speria investitorii în obligațiuni. Ce știu eu însă, este că chinezii tipăresc și ei și recent au reînceput achizițiile de bonduri după ce anterior, la scadența achizițiilor nu le mai prelungeau ci retrăgeau banii (mai mult ca să-l amenințe pe Trump). De altfel, cred că am explicat de ce chinezii nu pot să vândă instant deținerile de bonduri din cauza unor reguli care interzic dumping-ul din motive evidente de risc financiar major pentru SUA.

Cel mai previzibil scenariu acum este că tipărirea de bani va produce picajul dolarului și pentru asta va fi nevoie de noi războaie. Așa cum Obama a produs primăvara arabă și războiul din Siria pentru a menține petro-dolarul pe linia de plutire, Bidon va găsi noi frecușuri geopolitice în caz că dolarul o va lua în jos și aurul va exploda. Să sperăm că Moldova / Ucraina nu sunt zonele unde destrăbălarea de la Fed va lovi direct sau indirect la următoarea notă de plată pentru dezastrul pe care îl va produce Bidon prin oferirea de cadouri gratuite pentru prieteni și pentru plebe.

One comment

Leave a Reply to admin Cancel reply

Your email address will not be published.

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.