Pâine și circ – cum stăpânii de sclavi din epoca plandemică încearcă să motiveze angajații

“Am decis să dăm prioritate acelor facilităţi care fac atractivă munca la birou, iar mâncarea este o parte importantă. Asta este ceva nou, dar acest gen de lucruri au devenit şi mai importante acum, pe măsură ce începem să îi încurajăm pe oameni să revină la birou”, a subliniat Xavier Rees.

Sursa: Bursa

Din start țin să subliniez că este o mare minciună ideea că sclavismul a fost abolit. Societatea prezentă nu face decât să folosească alți termeni. Bunăoară ce este altceva un “corporatist” decât un sclav al sistemului de producție și distribuție standardizată de bunuri, servicii și ideologii despre care am mai tratat aici și în alte 2-3 articole din aceeași perioadă cu cel referit.

Principalul semn că corporatistul este sclav este că el nu poate renunța la un comportament și la o raportare ideologică standard care o dată încălcată este scuipat din sistem cu consecințe fatale. De exemplu dacă un HR manager face o greșală fatală să posteze pe Facebook un comentariu care nu se aliniază ideologiei sistemului cu privire la egalitatea de șanse pentru femei, acel HR manager nu va mai avea posibilitatea să își continue cariera. Multitudinea de companii și dinamica “business”-ului din prezent este o iluzie, în esență, ca și în vremuri medievale, ascultarea de lord și supunerea oarbă este cea care determină supraviețuirea servului sau scuiparea sa în afara sistemului – echivalentă cu condamnarea la haiducie din alte vremuri.

Dar care este topicul acestui articol? Iată ce articol din presa m-a determinat să scriu acum:

Bursa.ro – 6 audust 2021 – Marile companii vor să-şi convingă angajaţii să revină la birou prin oferirea de mese gratuite

Știrea vine în primul rând în contrazicerea mantrei plandemice penibile legate de “schimbarea vieții noastre”. Vă amintiți sloganurile cum că viața noastră nu va mai fi la fel de acum înainte și că companiile adoptă noi reguli care vor schimba dramatic viața noastră? Despre asemenea aberații am scris și eu în septembrie anul trecut: MUNCA DE ACASĂ – ILUZII ABERANTE. Acolo explicam cine poate muncii de acasă și de ce munca de acasă nu are viitor prea strălucit. Acum iată că Goldman Sacs a ajuns să îmi dea dreptate.

Se pune întrebarea, cum de nu poate ditamai Goldman Sacs să oblige angajații să vină la lucru? Ei bine, lucrurile sunt delicate … la nivelul acela de regalitate, nu poți să tai captele sclavilor pur și simplu ci abordarea problemelor este cumva … politică. Adică, deși au observat vicelorzii că randamentul este prost cu munca de acasă, nu pot pur și simplu să taie sclavilor niște drepturi “impuse de situație” care sunt de fapt tocmai consecință a înhăitării și asocierii lumii corporatiste cu acest război psihologic pe care îl trăim și care lor le convine de minune. Mai ales GS care e la sursa conductei de produs bani (după cum știm din 2008 ….) are doar sclavi unul și unul aleși prin mari competiții și dueluri și de aceea trebuie să țină cont de starea lor psihologică și prin urmare le dă câte-un zăhărel ca să îi ducă unde dorește – la birou.

Una peste alta, acest deficit de productivitate contestat doar de cei care nu au habar cum funcționează o afacere, se va regăsi în prețul final al produselor și serviciilor și nu m-aș mira dacă aceast aspect este o componentă a factorilor determinanți ai inflației actuale, deși nu l-am inclus în cele 3 pe care le propun eu: tipărirea de dolari, reculul consumerist și blocajul logistic al transporturilor maritime.