Nasol

E nasol și la răzbel, e nasol și cu inflația. Nu sunt total deplasate temerile că am intrat cumva într-un program de autodistrugere executat de centre oculte. Căderea guvernelor ca popicele care a început este un argument și propagarea acestui trend nu va face decât să confirme temerile.

Că veni vorba de trenduri, ce putem observa ar fi întețirea atacurilor asupra unor ținte civile: rușii sunt însetați de sânge. Atacurile nu sunt întâmplătoare – rușii se laudă că pot lovi cu precizie ținte oriunde în Ucraina și au dovedit, lovind acum ceva timp o clădire din apropierea graniței cu Polonia unde dormeau soldații care urmau să fie trimiși pe front.

Dacă până nu de mult, atacurile asupra clădirilor erau consecință a unor lupte directe între cele două armate și putem admite că rușii loveau cu tancuri / rachete unele clădiri deoarece ucrainienii le foloseau pentru a se proteja, acum nu mai este cazul: rachete puternice, cu exploziv masiv, sunt lansate probabil de pe submarine din Marea Neagră și lovesc ba un mall, ba o universitate, ba pur și simplu clădiri locuite din toată Ucraina.

Sunt multe de zis legat de acest trend.

1. Diavolul vrea sânge

Știm că în cel de-Al 2-lea Război Mondial, bombardarea orașelor a fost ocazională și în general făcută de aliați, după ce deja îi cam bătuseră pe nemți și doreau doar ca nemții să nu mai opună rezistență aiurea. Cum alternativa era riscarea vieții soldaților și cum deja nemții făcuseră deja suficiente crime de război și cum cred că deja se descoperiseră ceva lagăre, aliații au ras Dresda dar apoi s-au oprit. Când au văzut ce nasol este să omori civili, s-au oprit și au continuat războiul fără bobardarea civililor. Rușii însă nu au astfel de planuri. Bombardează tot ce pot, încercând să distrugă complet ucrainienii: moral, spiritual, fizic.

2. Bombele ca unealtă de constrângere

Am putea zice că rușii bombardează civilii deoarece nu mai au ce să bombardeze. Greșit! La cât de mare e Ucraina, oricât de multe bombe ar avea rușii, sigur ar găsi ținte militare, fie baze, fie infrastructură, fie mijloace de producție (de altfel nu s-au dat înapoi nici de la distrugerea unor fabrici și uzine). Am putea zice bombardează civilii deoarece nu mai pot avansa și încearcă pur și simplu să provoace atâta distrugere încât să stimuleze o presiune de negociere pe ucrainieni. Dar nu trebuie să ai prea mulți neuroni ca să vezi că efectul este exact invers – cu cât mor mai mulți civili, cu atât cei care rămân vor dori să lupte ca să se răzbune.

3. Bombele și iubirea vrăjmașului

Pe lângă aspectele materiale ale războiului (riscul să mori, pierderea de rude, prieteni, morții din jur, bombele, lipsurile, riscurile, incertitudinile, tulburările și toate cele) principala provocare pentru un creștin în Ucraina este iubirea vrăjmașului. Poate creștinii din România nu își pun problema iubirii dușmanului deoarece nu prea avem dușmani, poate politicienii care ne fură de 30 de ani, dar de aceștia va avea grijă Dumnezeu. Dar altfel, cu greu putem să găsim dușmani pe care să practicăm iubirea creștină. EI bine, ucrainienii nu au dileme cine le este dușman dar au probleme mari în îndeplinirea acestei porunci. Oricât de grea e situația și putem zice că au circumstanțe atenuante, cert este că în fața unor asemenea crime oribile prin care se vede cu ușurință lucrarea diabolică, ura irațională și setea de sânge, cu greu putem folosi cuvinte înălțătoare, cum ar fi iubirea.

4. Răul nu are frână

De departe, cel mai important lucru pe care doresc să îl subliniez este că diavolul, ca cel care se afundă în veșnicie în întuneric, are o sete neobosită de a face rău și are potențial infinit de a îndemna pe oameni ca să facă rele și crime din ce în ce mai mari. Doar intervenția lui Dumnezeu oprește sporirea răului, dar vedem că vremea nu a venit.

Înainte de război, poate ne gândeam: cum să omoare frate pe frate? Vedem că în Crimeea s-au înțeles cât de cât. Vedem că în Donbass războiul e cât-de-cât reținut, adică nici ucrainienii nu năvălesc peste ăia să îi căpăcească, nici rușii nu fac altceva decât să predindă că Donbass-ul este al lor și că ei îl apără … Nici măcar ucrainienii nu credeau că se va ajunge aici. Nu vorbim în termeni simbolici când afirmăm frate contra frate – sunt multe situații reale în care unul este în ucraina și altul este în armata rușilor. Nu mai există legături umane sau frâne la rău când acesta se dezlănțuiesc.

Bombele pe care le vedem, trebuie să ne pregătească pentru minunățiile pe care probabil le vom vedea și la noi și peste tot în lume: milioane de oameni morți de foame, milioane exterminați instant prin bombele nucleare, mii de oameni morți zilnic, războaie și bombardamente pe care le vom urmări live pe Youtube sau la TV din diverse locuri din lume.

Căci dacă încă nu credem că va urma un război mondial cu potențial apocaliptic înseamnă că nu știm pe ce lume trăim.

[P] Actorii invaziei din Ucraina. De la Zelenski la Zolotov, via Putin