În continuare la cele zise aici, actualizat la ce se întâmplă acum.

În primul rând, deși ucrainienii au reușit (și continuă chiar acum) un blitzkrieg spectaculos și deși mi-aș dori ca Ucraina să câștige pur și simplu și amenințarea rusească să dispară, nu mă pot bucura deoarece văd dincolo de perdeaua de praf a entuziasmului nefundamentat care învăluie aceste succesuri. Nu mă uit la TV, dar cel puțin pe Twitter este foarte clară această reacție, iată doar o memă care spune totul.

Pentru cei care nu au citit articolul anterior, încercam acolo să explic că finalitatea oricărui război depinde de unde se înclină balanța de putere mai mult, atât ca rezultat, cât și ca moment. Cât timp balanța este incertă, orice se poate schimba.

În particular în Ucraina, resursele Rusiei sunt cu mult peste ale Ucrainei. Instabilitatea politică internă a Rusiei este doar una aparentă, nu o putem nici nega nici afirma. Putem însă afirma motivația acestui război – rușilor le lipsea de mult un război (ca neam barbar ce sunt) și au tot mocnit în tăcere încă de la căderea URSS-ului așteptând un moment de reafirmare a superiorității lor asupra restului globului. Complexul de superioritate este evident la toate popoarele unor țări mari, unor imperii și numărăm aici evident și SUA și China, și Germania etc. Ba chiar vedem că și ciobanii mioritici au uneori complex de superioritate față de bulgarii cu ceafa lată. În Rusia este însă cu totul altceva, acest complex și această autovictimizare tembelă, cum că toată nefericirea care a dat peste ei este vina occidentului, că europenii au încercat să îi distrugă, nu vodka, se răsfrânge acum în acest război. Și personal, nu cred că Putin va avea probleme când va declara starea de război (despre care se zice că o va face zilele acestea).

Factorii care împing de o parte și de alta pe balața puterii sunt multiplii și nu are rost să îi analizăm acum pe toți deoarece asta e treaba analiștilor militari care doresc să prevadă rezultatul și să aibă un rol activ în acest război. Nu e cazul la noi, unde în afara de acest blog nu auziți un cuvânt despre oportunitatea unirii cu Moldova DE URGENȚĂ, mai ales acum după ce se pare că armata transnistreană pur și simplu s-a dezintegrat, soldații au dezertat, practic problema transnistreană pare rezolvată de la sine.

Întorcându-ne la Ucraina, părerea mea este că principala provocare a Rusiei nu este menținerea teritoriilor ocupate, ci menținerea unei stabilități până vine iarna și începe show-ul cu gazele. Nu putem însă să nu menționăm că în ciuda avansului ucrainienilor, situația pe front este încă volatilă, nu excludem posibilitatea unor capcane. Rusia mai are multe cărți de jucat – Ucraina de asemenea. Avansul ucrainienilor este însă suspect de rapid și de facil, practic au avansat pe niște teritorii părăsite în grabă de unități de pază și gardă. Nu prea au fost lupte, cu excepția sudului. Este posibil ca ucrainienii să fii reușit anumite manevre militare, să fii fentat cumva rușii că urmează un mare atac în sud, când de fapt ei vizau nord-estul. Le-a ieșit acum, dar au recuperat doar o mică parte din totalul teritoriului ucrainean ocupat de ruși și problemele rămân aceleași.

Evoluția evenimentelor recente, ne dau speranțe că poate războiul ăsta nu va dura chiar atât de mult cum ne amenințau unii, că se va ajunge la o stare de echilibru pe o linie de front fixă în care nicio parte nu mai poate avansa. Este foarte posibil ca acest avans să aibă un rol decisiv în ecuația finală, forțând Rusia să declare stare de război, să mobilizeze armata și să ocupe Kievul sau dacă nu să-l bombardeze cu nucleara, caz în care toate aceste teritorii recuperate acum nu au mare valoare. Evident ucrainienii nu au de ales, trebuie să lupte – asta e alegerea lor și asta doresc să facă.

Vă reamintesc declarațiile acelui general ucrainean de acum 3-4 zile, dinainte de succesele recente care amenința că Rusia ar putea folosi nuclearele. Știa el ceva? Există cumva un plan? Mesajele transmise par prea programate cumva. Strânsă cu ușa, Rusia poate folosi nuclearele, în răspuns vestul poate da arme și mai puternice ucrainienilor, poate chiar le-au dat deja, pote chiar nucleare. Poate ucrainienii vor lovi cu ele Rusia și astfel Rusia va fi obligată cumva să atace vestul.

Nu am scăpat deci de război, Rusia nu este terminată. Putin este încă la putere, nu văd șansele unei păci. Nu m-aș bucura de debarcarea lui Putin deoarece cred că în locul lui va veni unul și mai belicos care va escalada și mai mult războiul. Uitați-vă la Medvedev! Nu mai zic ce se poate întâmpla dacă la putere ajunge un general, căci sunt zvonuri acum lansate din vest că ar fi unele riscuri de detronare a lui Putin și instaurarea la conducere a unor generali, a unei conduceri militare, nu a unei singure persoane. Genearlii ruși sunt babaci care au trăit Războiul Rece și sunt „pe final”. Visează la restaurarea URSS și la vremurile bune și sunt frustrați că nu au avut ocazia să lupte atunci, când „puteau”, de aceea probabil îl consideră pe Putin prea blând, prea rezervat, care Putin încearcă să fie strateg, să conserve resurse, să nu escaladeze dincolo de necesar etc.

A cere rușilor să se predea – cum face Macaroana – este penibil, denotă amatorism și iluzii care nu țin cont deloc de balanța de putere reală ci se bazează pe emoțiile și forfota din propria bulă în care sunt captivi cei cu IQ redus care nu țin cont de întregul tablou.

În final subliniez doar că războiul e nasol de tot. Pe lângă morți și răniți, cei care sunt încă pe picioare au parte numai de nasoale. Acum de exemplu rușii au retaliat la contra-ofensivă bombardând masiv centralele și nodurile electrice din Ucraina. Nu văd cum pot să repare ucrainienii rețeaua electrică și cum să o mențină, de vreme ce este oricum o misiune dificilă în timp de pace. Un generator nu e de ici de colo, un șurub pe care să îl pui în locul altuia. Nu este doar chestiune de timp și bani, e pur și simplu chestiune de disponibilitatea echipamentelor (comenzile se dau cu mult înainte când este necesar), integritatea unei rețele electrice se menține foarte dificil. Vedem că sunt apeluri la economie în țări dezvoltate, cum ar fi SUA – California. Vedem că tot vestul se pregătește pentru blackout din cauza tăierii gazelor. Ucrainienii de unde au gaze? Dar nu doar ucrainienii, și rușii în partea de nord a Ucrainei au început să aibă probleme cu rețeaua electrică de la sabotajele și atacurile periodice cu drone asupra echipamentelor și asupra rețelei electrice.

Distrugerea infrastructurii care bună-rea s-a construit în zeci de ani de zile este doar începutul unui nou ev mediu. Vedem că în prea puține țări distruse de război, civilizația s-a reconstruit. Exemplu ar fi Siria, Libanul, Irakul, Libia. De unde aceste țări erau dezvoltate, aveau un nivel de trai normal, ca în vest aproape, cu servicii medicale, cu economie, cu stat în general, acum au ajuns teritorii conduse de găști de mafioți, zone de haos, unde sunt periodic lupte, confruntări, unde nu se mai construiește nimic, de unde oamenii care pot în general pleacă, mai ales cei calificați și rămân cei care nu au de ales care sunt folosiți ca carne de tun de grupările care se luptă între ele. Restaurearea unui stat cum a fost acum 30 de ani este practic un vis imposibil atât în Irak cât și în Siria. Ucraina probabil va fi la fel și dacă Rusia se va prăbuși, și ea va avea aceiași soartă – la pachet însă cu Europa care va fi devastată de nucleară împreună cu întreaga emisferă nordică.