Unde fugim de sistem?

Subiecte vechi, idei noi. Am mai tratat subiectul în mijlocul plandemiei când pașaportul părea inevitabil și când eram decis să rămân ultimul mohican care nu se vaccinează și nu primește asemenea porcării, cu orice risc. Între timp li s-a stricat șandramaua, din cauza miraculosului Omicron care le-a stricat planurile, dar o să încerce acum cu războiul.

Vedem că ucrainienii de exemplu trăiesc liberi. În esență, ce își poate dori un luptător anti-sistem decât un stat redus minimal, impozite zero și libertate totală, înclusiv să fâlfâie steaguri naziste? Da, există riscul bombelor, dar în “lumea civilizată” avem bombele spirituale care omoară sufletele și care după mine sunt la fel de periculoase ca bomebele lui Putin.

Putem deci concepe o variantă de a scăpa de sistem? Care ar fi noutățile?

Nu mai fac referire la vechile articole, deoarece mi-ar lua ceva timp să caut și mai bine fac un rezumat la ce spuneam pe-atunci. Cred că eram foarte optimist, în sensul că inspirat fiind de Jimbob mă gândeam că SmartCity-urile (ghetourile conduse de algoritmii de inteligență ai Marelui Reset) vor fi punctuale și voluntare deoarece sistemul nu va putea supune întreaga omenire. Și dam pe atunci exemplul dictaturii plandemice când la țară nu prea avea cine să se ia de tine dacă nu purtai masca (deși țăranii au fost spălați pe creier mult mai ușor din motive evidente) deoarece polițaiul din stat are alte treburi și la magazinul sătesc nu sunt bani de angajat pândar, prin urmare … La fel și cu vaccinurile, la țară în primul rând nu mergi cu autobuzul deoarece nu prea există, mergi mai mult cu scooter-ul sau cu căruța, dacă nu ai mașină ca să poți circula liber. Dădeam pe atunci exemplul extrem că un mic fermier care nu prea avea treabă cu ieșitul în lume, putea trece prin plandemie fără să simtă nicio “obligativitate” pe spinarea lui din lista de “măsuri”. Comparativ, it-iștii spălați pe creier de deștepți ce sunt încă se recuperează psihologic (ce se mai poate) din șocul prin care au trecut și mulți s-au ales cu boli de inimă de la stres, boli de piele sau și mai grav auto-imune.

Între timp, văzând ce s-a mai întâmplat și gândindu-mă mai mult, nu prea mai cred că la țară este o soluție. Evident gheara lungă a sistemului are putere indirect proporțional cu distanța față de centru. Am explicat că dependența de sistem are grade variate, după cât de mult suntem angrenați în lanțul de producție standardizată de bunuri, servicii și ideologii. Cei mai captivi sunt cei care sunt angrenați în producție și cei mai puțin captivi sunt cei care doar consumă, ideal doar bunuri sau doar servicii ale lanțului.

Problema principală este bineînțeles controlul total prin ban. Banul va fi infrastructura de control și comandă prin care se va trece direct de la centrul de comandă al Marelui Reset până la cetățeanul final, eliminându-se întreaga ierarhie intermediară pe care este construită societatea modernă (guvern, parlament, tribunale, banca națională, primărie etc). Ca să încep cu un exemplu extrem, eu de exemplu voi fi printre primi cetățeni care nu vor avea acces la emisia de credite de consum prin intermediul viitoarelor carduri de distribuție ajutoare în UE când criza actuală va face praf cu sistemul financiar din prezent. Așa zisele cripto-monede ale băncilor centrale nu sunt decât pregătirea infrastructurii iar schimbările din sistemul de contabilitate actual de asemenea. De ce zic că voi fi printre primii? Deoarece am deja strike-uri și ban-uri în istoric atât la Facebook cât și la Twitter. Și așa cum Ye a avut cardul blocat de Amazon doar pentru că a aruncat câteva vorbe aiurea în eter, imaginați-vă ce voi păți eu când boții de inteligență artificială vor fi puși la scanat tot web-ul și determinat “eligibilitatea” pentru scorul social de pornire.

Ca o mică paranteză cu privire la scorul social, acesta este deja calculat pe diverse paliere, singura etapă fiind centralizarea acestor paliere și găsirea unui pretext pentru a introduce, deoarece în prezent cetățenii nu sunt pregătiți mental. De asemenea, nu cred că scorul social va porni de la o valoarea egală pentru toți din start, ci istoricul personal, existent deja în infrastructura informatică, va fi analzat de algoritmi puternici care vor determina o valoare inițială de pornire pentru toți. Evident cei care au avut credite și nu le-au plătit, cei care au avut datorii la stat, cei care au votat cu partide extremiste, cei care au făcut declarații împotriva sovietului europenist, cei care nu au pus ribonul acela pro-gay și cei care nu au strigat niciodată Slava Ukraini, vor fi din start penalizați.

Întorcându-ne la alternative, ce variante avem? Părerea mea este că nu există variante! Nu doar smart-city-urile vor fi controlate. Nu se va putea trăi cu o mondedă paralelă în afara smart-city-urilor așa cum acum nu poți cumpăra cu bitcoini brânză de la oier deoarece acela se va teme și va zice: io nu știu de astea. Să zicem însă că se vor forma comunități care vor adopta noi monede sau poate chiar trocul. Aceasta este o utopie deoarece sistemul va avea suficiente resurse de control prin care folosind un număr redus de câini de pază să suprime orice alternativă. Uitați-vă la dronele folosite acum în război – acestea sunt nimic pe lângă swarm-urile de drone autonome din viitor. Așa cum dronele aruncă acum bombe peste soldați care dorm în trașee și nu le văd, tot așa dronele Marelui Reset vor scana non-stop peșterile și văile din cele mai îndepărtate cotloane greu accesibile și îi vor găsi pe toți care nu au codul de bare lipit pe frunte.

Mesajul meu pare pesimist și lipsit măcar de posibile căi de urmat, măcar pentru a fi cu un pas înainte față de vremuri – așa cum repet, recomandam în plandemie. Zgomotul accentuat cu care se discută însă despre criptomonedele băncilor centrale și pașii rapizi către digitizarea totală pe care îi vedem că se fac inclusiv pe meleaguri mioritice aparent defazate, mă fac să declar acest scepticism: nu, nici măcar retragerea la țară și nici măcar autoizolarea și succesul în ruperea totală față de lanțul standardizat nu sunt posibile. De ce? Vă dau doar un exemplu: brațul lung al legii. Așa cum acum este interzis să tai lemne din pădure și să faci foc, chiar dacă ești proprietarul pădurii, viitorul va aduce noi surprize. Și așa cum ziceam, deși pe meleaguri mioritice ne place să ne credem feriți, lucrurile se mișcă și la noi: Îţi tratezi singur pământul cu erbicide? Petre Daea te bagă la PUŞCĂRIE!

Mulți poate aplaudă ca prostănacii această lege fără să înțeleagă că nu va face decât să crească și mai mult prețul la produsele agricole și chiar să pună mari probleme micilor fermieri – căci cei mari cu siguranță nu vor avea probleme. De asemenea, cei naivi nu realizează că gradul de aplicare va trece de la interzicerea vânzării de ierbicide la kilogram, la interzicerea totală. Ori fără ierbicide, nu se poate produce, agricultura organică / bio este o utopie azi.

Toate aceste legi care pun greutăți și restricționează activitatea, sunt evident țintite să distrugă pe cei mici și motivul nu este cum am credea concurența, adică nu marile compani agricole vor să strângă șurubul ca să forțeze oamenii să vândă terenurile. Nu! Măsura este programată și are un scop clar: scumpirea mâncării, reducerea producției, distrugerea economiei. Pe aia cu miile de fermierii olandezi care sunt obligați să vândă la cei mari ați auzit-o?

Legea lui D’aia sper că le-a tăiat speranța la idioții care îl aplaudau pe acest titirez când glumea despre lăcuste. România devine însă pe zi ce trece o țară în care este din ce în ce mai greu să trăiești autonom, să mănânci ce produci în curtea ta și poate să mai vinzi câte ceva ca să acoperi celelalte cheltuieli sau să ai pur și simplu bani albi pentru zile negre.

Restricțiile asupra creșterii porcilor de exemplu sunt aberante deoarece nu ia în calcul că dacă eu cresc porci doar pentru mine, poate am nevoie ca într-un an să cresc mai mulți și să vând din ei deoarece poate anul următor nu o să pot produce porumb și nu o să pot crește la fel de mulți și am nevoie de bani. Este evident pentru toată lumea că micul fermier – sau mai bine zis țăranul – este exterminat, dar cu toate acestea poporul rămâne indiferent.

În final nu cred că există altă variantă de rezistență decât implicarea agresivă în politică și încercarea de a frâna lucrurile la nivel național. Doar ca țară mai putem rezista tăvălugului, altfel, la nivel individual, chiar și în cazul utopic în care am putea concepe că românii se pot uni chiar o mână de oameni care gândesc la fel să facă troc între ei, rezistența este imposibilă.

Singurul lucru pozitiv este că pentru noi creștinii, chinul nu va dura mai mult de 3 ani – asta avem măcar promis deja, așa cum avem promis ajutorul lui Dumnezeu dacă ne vom opune pecetei. Mai greu va fi însă când vom vedea că mulți în jurul nostru se lasă amăgiți. Va fi mai dureros decât este acum pentru ucrainienii care își văd frații și rudele cum mor. Măcar aceștia au nădejdea că vor fi mântuiți deoarece au primit moarte grabnică, prin sabie, prin foc, fără a avea nicio vină, dar în vremurile antihristice, pecetea va veni ca un zăhărel, cei care se vor lăsa pecetluiți o vor face cu o veselie tembelă, deznădăjduitoare care ne va pune mari probleme multora și măcar să ne rugăm pentru ei. Cum să te rogi pentru idioții utili ai unui regim atât de pervers și întunecat cu “valori” atât de demonice și care își declară satanismul pe față?