Deseori omul este comparat cu un pom care dă (sau nu roade) și există chiar o parabolă prin care suntem avertizați că pomul uscat va fi tăiat. În cazul Matei 7, discuția se referă la proorocii mincinoși dar nu numai. Următorul verset este: „Nu oricine Îmi zice: Doamne, Doamne, va intra în împărăţia cerurilor, ci cel ce face voia Tatălui Meu Celui din ceruri.”

Cred deci că este clar ca parabola ne privește pe toți, nu doar pe proorocii mincinoși. Proorocia este un dar și proorocul mincinos aduce roade rele. Dar multe sunt darurile lui Dumnezeu și fiecare om are chemarea să aducă roade, să înmulțească talanții. Așa cum sunt judecați proorocii, așa vom fi toți judecați, după roade.

Pomul bun se cunoaște după roade bune, prin urmare este vital să urmărim ce roade aducem, care sunt roadele noastre. Ca să aducem roade bune, trebuie ca pomul să fie bun. Pomul suntem noi, mai precis sufletul. Nu există alt lucrător care să decidă evoluția pomului (în bun sau rău) cu doar noi. Dumnezeu trimite uneori ploaie bună, uneori ploaie acidă (când nu are de ales, sau când oamenii o cer), uneri avem parte de grădinari buni care să ne aducă medicamentele necesare luptei cu dăunătorii, dar în esență soarta pomului e în mâna noastră. Nici cel mai bun grădinar nu poate salva un pom care o ia razna, care are boli, care nu răspunde la medicamente, care nu a pornit bine și poate din start a avut unele probleme legate fie de altoire, fie de poziția altoiului, fie de sol, fie de poziția în teren, fie de proximitatea altor buruieni care să-l fi afectat, etc. Cel mai prost grădinar, dacă pomul este bun, se poate lăuda cu roadele lui fără ca el să aibă niciun merit.

Din ce cunosc eu pomicultură, există mai multe tipuri de tăiat un pom. Unele sunt tăieturi ca să dea roade multe, altele ca să reziste la intemperii și să dea roade mari și sănătoase. Unele tăieri urmăresc creșterea pomului pentru a da roade mai mari în anii următori. Evident, pentru pomii deja maturizați, deciziile se ia pe fiecare creangă în parte, dacă o creangă are potențial, dacă se dorește ca ea să aducă maxim de roade, sau dacă se dorește ca ea să crească, din cine știe ce motive. De exemplu poate o zonă care nu avea lumină a fost eliberată de un alt pom care a fost tăiat și pomicultorul decide că o creangă are un anume potențial de creștere, prin urmare la tăierea din acest an decide să nu urmărească fructe multe ci să stimuleze dezvoltarea crengii.

Dacă tăierea unui pom este atât de complexă, pe cât mai complexă este tăierea crengilor uscate (și alte lucrări) cu privire la suflet. Cu atât mai greu este această lucrare cu cât omul cam trebuie să învețe din mers. Adică, doar după ce experimentează greșala are cunoștința deplină a răului și importanța corecturii. Dacă la un pom, trebuie niscavai previziune pentru a face lucrări care să țină cont de viitor, cu atât mai mult la suflet. Nu ne putem propune lucruri peste puteri, lucruri irealizabile, dar nu trebuie nici să lăsăm ștacheta să lucrăm la întâmplare, fără a urmări nimic.

Un aspect specific pe care doresc să îl tratez legat de pomi ar fi că de multe ori, cădem în deznădeje din cauza păcatelor. Sau de asemenea, judecăm aproapele prin prisma stării actuale, adică prin „ce se vede”. Într-adevăr Mântuitorul zice că pomul bun se cunoaște după roade. Asta este însă mai mult un avertisment, o atenționare, în sensul că să ne uităm bine la profeți și să nu ne lăsăm înșelați de ei deoarece dacă nu au roade bune, este o problema, ne riscăm să cădem în înșelare și să ne lăsăm conduși de orbi sau și mai rău de oameni cu intenții rele, căci orbul poate avea intenții bune, singura lui problemă fiind vederea, lipsa acesteia.

De ce zic că nu trebuie să judecăm pe alții după roade și nici pe noi prea aspru (dacă dorim să ne ferim de deznădejde)? Deoarece roadele uneori întârzie și uneori grădinarul poate să iubească un pom doar pentru florile lui, doar pentru frunzele lui verzi sau poate chiar și doar pentru simpla lui supraviețuire pe un teren neprielnic. Toate acestea sunt lucruri pe care noi nu le știm și nu avem acces, de aceea zic că trebuie să fim rezervați în a emite judecăți. Dar un pom dacă dorește să crească nu trebuie să stea prea mult pe gânduri. Trebuie să vadă de ce are unele boli, să încerce să le vindece, să vadă de ce are unele cregi uscate, să le taie, toate introspecția trebuie să fie cu focus pe schimbarea care trebuie produsă pentru a încerca producerea de roade.

Câte vreme tăierea nu a venit un pom are potențial. Chiar dacă un pom nu va aduce roade niciodată și nu este bun decât pentru foc, grădinarul poate decide să îl păstreze până mai crește puțin. Fie pentru foc, fie pentru a face din el un arc, fie pentru a face din el o cruce.