vezi și articolul anterior din acest serial

M-am luat cu altele (mai ales cu războiul) și am consumat timpul pe blog fără a continua o serie pe care mi-am propus-o legată de încropirea unei rezistențe anti-ecumeniste. Mă cam mustră conștiința deoarece războiul este consecința unor păcate grave și după părerea mea există evident o legătură între războiul din Ucraina și schisma din interiorul Bisericii Ortodoxe între Bartolomeu și restul lumii, pe pricina bisericii ucraineene și a deschiderii către catolici pe care Bartolomeu o propune. De altfel, acest lup în piele de oaie a declarat că el deja lucrează la această unire și că va avea loc în curând. Nu știu ce are în cap, diavolul evident că încearcă sfâșierea Bisericii mereu și iată că în Ucraina a reușit.

În România încă mai există timp, mai există speranța că atunci când va fi momentul, vor mai rezista pe baricadă 2-3 episcopi care să rămână ca drojdia pentru pâine, din care să renască viitoarea Biserică Ortodoxă Română după ce focul va curăți și pe meleaguri mioritice uscăturile care s-au cam adunat prea multe și au ajuns să frâneze toți lăstarii care încearcă să scoată capul la Soare. Deși numărul episcopilor nu contează cât numărul credincioșilor – care vedem că în Ucraina este mic, prin urmare …

Aceste chestiuni sunt rar dezbătute în rândul drept-măritorilor creștini, dar nu în rândul experților în propagandă și inginerii sociale care lucrează în Ucraina. Ca să dau un singur exemplu, iată câtă osteneală depun slujiutorii diavolului ca să atace Biserica Ortodoxă și să promoveze în locul ei pe lupii care au fost puși păstori la oile blege din Ucraina care s-au lăsat duse la pierzare. RISU este un site ucrainean creat și administrat de catolici dar care pompează în pseudo-biserica orotdoxă nou creată de Bartolomeu în timp ce lovește fără fațadă direct în Biserica Ortodoxă adevărată care a rămas în Ucraina și în credincioșii acesteia, acuzându-i de pact cu Putin.

Prin urmare, diluarea identității ortodoxe este o acțiune directă și conștientă a centrelor de putere politică care acționează prin intermediul Vaticanului pentru crearea unei noi biserici ortodoxe artificiale care să fie subortdonată total politicului și planurilor globaliste de unificare a tuturor religiilor, renunțare la poruncile creștine împotriva ereziilor și denaturărilor contemporane, dar mai ales spălarea pe creier a gloatelor în sensul acceptării mai facile a măsurilor de „luptă cu virusul” care au ca scop realizarea Marelui Reset.

În Ucraina se încearcă în prezent crearea unui nou stat model, așa cum în China, în perioada inițială a plandemiei (dar și ulterior) s-au făcut pași importanți cu privire la controlul populației. Ei bine în Ucraina, se testează mai multe modele pentru viitor, de la blackout-ul actual, la jertfa pentru „valorile europene” până la „reconstrucția verde” (un termen care va începe să fie folosit imediat după eventualele negocieri) și în final la „pacea între confesiuni” – după ce adevărata ortodoxie va fi persecutată și oile îndemnate să intre în țarcul lupilor. Și chiar dacă modelul chinezesc nu a putut fi extins în toată lumea, decât prin vest, în Australia, Noua Zeelandă și pe ici pe colo, asta nu înseamnă că operațiunea a eșuat – lecțiile învățate sunt însă foarte importante, tehnicile de propagandă, control și spălare pe creier sunt experimentate, cercetări avansate sunt efectuate de ingineri sociali care testează și văd răspunsul apoi rafinează tehnicile și mijloacele pentru ca data viitoare succesul să fie și mai puternic și marele reset să avanseze și mai mult.

Să ne întoarcem însă la oile noastre și mai bine zis la lupii care încearcă să le învețe pe oi să nu mai asculte de păstorul cel bun – Iisus Hristos – ci de glasul mierlos al diavolului care încearcă să convingă oile că pot să pască liniștite și pe marginea prăpastiei, alături de capre și alte bestii ale pădurii deoarece unitatea animalelor este un lucru bun și extremismul religios este rău.

Aberațiile din acest comentariu le-a analizat pe larg Pr. Vulcănescu. Personal, nu cred că merită 2 bani să pierdem timpul în a încerca să îl convingem pe Bălănel că se înșală amarnic. Vă atrag atenția de momentul în care s-a făcut comentariul: după Duminica Ortodoxiei când s-au citit anatemele sau teoretic trebuiau să se citească. Prin urmare, diavolii au ars și dau din colțuri, strigând și ei pe unde pot și prin gurile celor care pot.

Putem însă mai deduce câteva lucruri din acest mesaj (ca și din altele de fapt, pe contul lui Bălănel). În primul rând, așa cum am mai spus, Bălănel nu măcăne de capul lui. Omul ăsta (dacă este om totuși pentru că nu suntem 100% siguri că nu este un NPC al Marelui Reset) este purtătorul de vorbă al lui Daniel, prin urmare nu doar că tot ce zice el are binecuvântarea PF-ului, dar foarte posibil ca Daniel să îi dea mesajele pe Whatsup pentru ca Bălănel să le posteze.

Faptul că Daniel nu prea are (deocamdată) curajul să își dea goliciuinea pe față (în sensul de cădere în erezia ecumenistă) în mod deplin este evident. Există evident o rezistență în rândul drept măritorilor creștini de pe meleaguri mioritice la ecumenism și desele frustrări ale lui Bălănel pe această temă nu au altă explicație decât faptul că rezistența îi împiedică să își facă treaba cum le-o cer cei care i-au pus acolo (și pe Daniel, și pe Bălănel). Nu teama de extremism, dorința aprigă de moderație și sfințenie adevărată, nu din dragoste arzătoare față de îndeplinirea poruncilor hristice se zbate Bălănel – ci deoarece șefii îi cer socoteala dacă oile sunt gata pentru unitate.

În al doilea rând vă atac atenția asupra etosului discursului acestui înșelat. Confuzie, pathos, emoție, neclaritate, lipsă de articulare etc. Sloganuri am putea spune, dar eu cred că pot exista și unele explicații patologice care reies din analiza literară a mai multor postări ale lui Bălănel. Și prin patologic nu mă refer doar la întunericul care vine din înșelarea în care zace ci efectiv de efectele fiziologice ale aceste stări căzute. Dar poate oare cineva să rămână totuși întreg la minte dacă se află căzut în mrejele satanei? Într-adevăr publicul lui Bălănel e posibil să aibă un profil specific (pseudo-intelectuali cu pretenția de tangențe religioase sau înclinări spirituale, preoți fără o cultură veritabilă a istoriei dar cu mici aderențe și înclinări către un livrism emotiv). Dar tehnic, mesajele lui se pot încadra într-un fundamentalism ideologic puternic anti-ortodox prin lovirea consistentă și fără mânuși în tradiție, dogmă, canoane și în istorie.

Am putea ușor trece peste acest caz și să îl catalogăm ca un simplu înșelat, dar așa cum înșelarea lui Bălănel care a promovat vaccinurile i-a dus pe mulți (inclusiv episcopi, preoți și rude de preoți, dacă nu cumva și simpli credincioși) în capcana morților subite, tot așa misiunea lui ideologică va influența și va duce pe mulți în partea dea stânga la viitoarea cernere care ni se pregătește și care vedem că este accelerată. Iar dacă în plandemie, cei căzuți în vraja profetului mincinos Bălănel au pierdut doar viața fizică, efectul celor înșelați de el în privința ecumenismului va fi pierderea sufletelor. Semnele sunt multiple și timpul este scurt – vă reamintesc doar că anul trecut un episcop român a fost primit în conducerea Consiliului Mondial al Bisericilor, semn că România este la rând după Ucraina în misiunea de eliminare a piedicilor ideologice la adresa Marelui Reset și semn că lupii dau târcoale, încercând să găsească o gaură în gard prin care să intre și să facă praf oile.

Dar de ce am fi noi buricul ortodoxiei și s-ar încerca subjugarea totală a Bisericii Ortodoxe prin atragerea acesteia în ecosistemul ecumenist și sub ubmrela tutelară a Constantinopolelui și a grecilor din vest care s-au subordonat total serviciilor secrete și participă fără rezistență la planurile de „unitate” religioasă între creștinii de toate „confesiunile”? După ostracizarea totală a Rusiei, Biserica Ortodoxă Română este singura care mai rezistă pe baricadă, dacă nu prin reprezentanții săi (relativ controlați), cât prin simplii credincioși de rând și prin puținii preoți care au mai rămas slujitori râvnitori ai lui Hristos și lămpi care luminează în întuneric. Cel mai clar indiciu al acestei rezistențe este ce s-a întâmplat la noi în etapa plandemiei. Nu doar că tentativele de închidere a bisericilor, de lovire în taina Euharistiei, cea mai importantă taină și rostul pentru care ne întâlnim la Biserică, prin propunerea acelei spurcate lingurițe de plastic, dar chiar și dezastrul vaccinării arată că mecanismele marelui reset sunt total ineficiente în România și riscurile (pentru acesta) sunt majore, deoarece exemplul poate fi luat și de alții. Toate acestea sunt în contrast puternic cu decăderea jalnică a rezistenței anti-sistem în Grecia unde poporul a plecat capul fără nicio luptă și unde clerul biserici și episcopii au făcut front comun cu sistemul arătând o înfricoșătoare lispa de trezvie și de prezență care denotă nimic altceva decât ruperea de harul divin care luminează mintea și dă putere în orice ispită, ferind pe cei care se lasă în mâna lui Dumnezeu de orice cădere, oricât de iscusite ar fi uneltele vrăjmașului.

De altfel, această rezistență anti-sistem și starea amăgitoare de pace din rândul Bisericii, îi face pe mulți drept-măritori să doarmă prea liniștiți pe o ureche, lăsând chestiunile vitale cum ar fi ieșirea BOR din Consiliul Mondial al Bisericilor sau opoziția față de spurcatele manifestări derulate sub denumirea „Săptămâna de rugăciune ecumenistă”, să fie rezolvate de … Dumnezeu, ca și cum totul s-ar întâmpla magic, prin minune, fără ca oamenii să lucreze, fără ca creștinii să își apere – ca pe vremuri icoanele – de data asta moștenirea milenară și totodată identitatea noastră care nu poate fi despărțită de mărturisirea că Biserica Ortodoxă este singura Biserică adevărată.

De fapt, lipsa de mărturisire, denotă cumva și desconsiderarea sfinților care sunt mărturisitori și dintre care mulți au primit cununa pentru mărturisirea chiar a acestui simplu fapt – că ortodoxia este singura credință adevărată – în ciuda tuturor îndemnurilor și sfaturilor înselătoare ale lupilor în blăni de oi. Faptul că deocamdată nu ne împiedică nimeni să ne exercităm credința așa cum dorim și așa cum știm că trebuie să o exercităm este doar pentru puțin timp și lecția Ucrainei ar trebui să ne fie foarte clară.

Ignoranța și nepăsarea au dus ca mulți să se lase influențați de propaganda TV și să considere conflictul din Ucraina și lupta împotriva Bisericii Ortodoxe ca ceva care nu ne privește, ca pe o chestiune internă a Ucrainei, cu prea multe necunoscute pentru noi. Se întâmplă asta chiar în epoca Internetului și a boților de inteligență artificială care îți pot da mură în gură și îți pot povesti ca la un copil de 5 ani, cum Bartlomeu s-a dus să numească patriarh la Kiev pe un schismatic care nu a fost recunoscut înainte de nicio biserica ortodoxă națională (inclusiv de el) după ce CIA l-a presat și după ce Poroshenko a făcut o vizită „de lucru” la Patriarhia de Constantinopol ca să îi propună varianta aceea cu „ridicarea” delegării către Moscova a numirii episcopului de Kiev.

Schisma din sânul ortodoxiei este o însă o problemă complexă și greu de înțeles de cei care nu au timp și nici interesul să știe ce se întâmplă cu frații de pe alte meleaguri. Mulți pe la noi se culcă pe o ureche și se gândesc că dacă o să le ceară vreodată să pomenim pe papa, abia atunci protestează și văd ce va fi de făcut. Asta fără să realizeze că poate Dumnezeu nu va îngădui totuși ca numele satanei să fie pomenit în sfintele biserici și mănăstiri în care s-a slujit sute de ani și poate bombele le vor distruge înainte să se întâmple asta. Credința că Dumnezeu va avea cumva grijă și va păzi ortodoxia și că noi nu trebuie să facem nimic, trebuie doar să facem rugăciuni multe și să ne curățim de păcate, că în rest problemele se rezolvă este una falsă. De aceea am pornit acest serial și de aceea voi continua să vin și cu propuneri concrete și planuri de realizare a unei rezistente antiecumeniste concrete și realiste. Simt însa că încă este nevoie să fundamentez necesitatea acestei rezistențe deoarece haosul, tulburarea și întunericul care domnesc produc o teamă și o spaimă de viitor care domină și frânează o stare de trezvie și lucrare care ar trebui să fie firească. În esență, ecumenismul este erezie și credința ortodoxă chiar prin ceea ce este ea presupune opunerea cu fermitate la erezie și depărtarea de eretici.

În articolul următor voi explica de ce anatemizarea înseamnă nu condamnare la iadul veșnic ci este în fapt un act de iubire deoarece reprezintă ultimul act pe care îl putem face pentru cei pe care îi anatemizăm, pentru a-i ajuta să se trezeasă și să revină în sânul Bisericii, evitând astfel căderea în întuneric și sfârșitul tragic pe care îl au ereticii. Anatemizarea este o invitație la reflexie, o clarificare și are rolul să îi provoace pe cei anatemizați să se trezească în ultimul moment. Dar principala preocupare a anatemizării nu sunt cei anatemizați (care au totuși puține șanse să își revină) cât cei vizați de învătățurile eretice care riscă să îi rupă de Biserică. Anatemele au fost și sunt bisturiile chirurgicale care taie cancerul din mințile celor care se află în ceață și au un rol mult mai important decât denigrarea și acuzele tembele și total în afara spiritului ortodox pe care le insinuează Bălănel în mieunelile lui ilogice și fără niciun fundament.

Ziceam că am observat incoerența postărilor sale, din păcate nu am răbdarea să îl urmăresc la televiziunea de partid și nici pe alte canale, contactul de astăzi cu această postare a fost întâmplător și am scris articol deoarece oricum aveam de gând să continui seria. Vă invit însă pe cei care credeți că sunt exagerat în acuzele mele, să încercați să identificați la ce ideologie se aliniează Bălănel și eventual să vă puneți întrebarea care sfinți sau teologi din istoria Bisericii Ortodoxe ar face astfel de comentarii dacă ar trăi în ziua de astăzi.

În concluzie, o componentă importantă a infrastructurii antiecumeniste este depistarea lupilor în blană de oaie și atragerea atenției și altor oi să se fereasă de glasul lor mierlos. Răgușala și disonanța acestui glas ar trebuie să fie suficiente pentru a speria oile dar din păcate unele sunt surde și trebuie să le arătăm prin semne de ce trebuie să fugă de ei. Prin urmare cel mai clar semn că ceea ce spun este adevărat, va fi puseul ecumenist pe care îl vom vedea în curând în rândul conducerii BOR și tentativele de strângere a lanțului asupra celor nealiniați.