Moscova atacată – un mic pas al Marelui Reset către RĂZBOIUL NUCLEAR
Repet teoria mea enunţată în mai multe articole pentru a înţelege şi acest prim atac masiv asupra Moscovei prin prisma planului – deoarece există un plan şi în curând voi aduce citate la surse – de împingere a lumii spre un război mondial pentru a reduce masiv şi rapid populaţia şi pentru a introduce un sistem de control mult mai eficient, ideal cât mai global.
Ca orice plan, în spatele lui se află “luminaţii” – nu e nevoie să le dăm nume, să le repetăm tentativele şi istoricul, dar vă invit să fiţi atenţi la cum sunt pregătite popoarele lumii pentru ecaladarea finală într-un război nuclear. De la frecuşurile între fraţi (mă refer aici la cele petrecute de la Maidan încoace) s-a ajuns la un război aproape direct între vest şi est, o scânteie putând oricând să declanşeze un război nuclear.
Deci teoria mea este că se plănuieşte un război nuclear pentru reducerea masivă a populaţiei – acesta este planul cel mai de sus, adică din vârful piramidei. Pentru cel aflat în vârf, Satana, scopul este manifestarea duşmăniei sale faţă de om şi a invidiei. De aceea doreşte pur şi simplu distrugerea umanităţii, anihilarea spirituală (cu perspectiva veşniciei) dar şi fizică (“nu vă temeţi de cei care pot să omoare trupurile dar nu şi sufletele) fiind motivaţia lui.
Imediat pe ierarhia stăpânitorului acestei lumi, sub diavol, se află credincioşii lui. Aceştia sunt oameni care de bunăvoie şi nesiliţi de nimeni aderă la închinarea la diavol. De-a lungul anilor îşi spuneau gnostici sau liberi cugetători, acum îşi spun chiar satanişti direct deşi sataniştii afiliaţi nu sunt deloc aceiaşi cu cei care se află în poziţii de decizie cât mai sus, direct sub influenţa demonică. Evident că religia de faţadă a acestora nu o putem ştii. Dar Sfântul Paisie Aghioritul, fiind văzător cu duhul a vorbit deseori despre ei. Iată ce a răspuns când a fost întrebat despre organizaţiile globaliste care aparent lucrează pentru pacea lumii:
Sunt unii care pornesc cu intenţie bună. Dar atunci când se adună vrăjitori, închinători la foc, protestanţi, o grămadă – nu le mai dai de capăt – ca să aducă pace în lume, cum să ajute? Dumnezeu să mă ierte, dar acestea sunt zdrenţele diavolului. Se face pace cu o asociaţie păcătoasă?
Sursa: Cuvântul Ortodox
Nu doar însă cei care au alte religii şi se închină la idoli, nu pot să facă pace ci sunt slugi (zdrenţe) ale diavolului. Aceştia sunt pe niveluri mai jos decât nivelul cel mai superior uman din piramidă, deci imedia sub diavoli, al celor care au conştiinţa răului şi aderă la rău cu toată puterea şi voinţa lor. Aceştia au parte probabil şi de ajutorul mult mai direct şi concret al diavolului decât cei care sunt posedaţi dar prin înşelare, fie prin motivaţie religioasă (de exemplu Lindsey Graham care crede că Rusia trebuie distrusă deoarece sprijină Iranul care este o sulă în coasta Israelului, iar Israel are un rol aparte în planul lui Dumnezeu, aşa cum îl înţelege Lindsey şi alte câteva zeci de milioane de americani) fie prin alte motivaţii legate de putere, finanţe, ideologii. Soros de exemplu deşi este ateu declarat, are o dragoste aparte pentru libertatea de mişcare şi vrea ca toţi africanii să poată avea acces la servicii medicale şi sociale de calitate în vest, prin urmare îşi aruncă miliardele în ONG-uri pentru aşa ceva.
După nivelul celor aflaţi direct sub inspiraţie demonică şi care decid soarta lumii şi ia decizii cu impact major asupra milioanelor de oameni, se află un nivel mult mai larg de elite bineintenţionate (cel puţin declarativ) şi care doresc pacea şi prosperitatea lumii dar nu cred în Dumnezeu. Aceştia sunt posedaţi de demonul eficienţei deoarece cred că doar un guvern global poate să coordoneze reducerea populaţiei cât mai rapid pentru a scădea emisiile de substanţe care cresc efectul de seră. De cele mai multe ori când vorbim de elite, cam la aceştia ne referim deoarece ei sunt preşedinţi, politicieni, patroni de trusturi de media şi reţele sociale etc.
Şi aşa cum un doctor “iluminat” care nu crede în Dumnezeu ci raţionează ca un robot, pe modele şi probabilităţi, va decide ca un copil care are 10% şanse să aibă sindromul Down trebuie avortat deoarece miracole nu există şi oricum să omori un copil nu e păcat, deoarece nu există păcat, deoarece nu există Dumnezeu, tot aşa politicieni aflaţi în elita posedată de demonul eficienţei pot gândi că un război nuclear este o modalitate dură dar eficientă de a salva planeta.
Dar producerea unui război nuclear nu este o treabă prea uşoară deoarece orice om cât de cât raţional are instinctul de conservare. Şi chiar dacă avem unii lideri ai elitelor suficient de psihopaţi şi duşi cu pluta, fie ei posedaţi de demonul eficienţei sau doar de ambiţii militare (cum ar fi Putin de exemplu care crede că rachetele pot salva Rusia, nu Dumnezeu), problema ar fi propagarea ordinelor de pornire a războiului nuclear pe ierarhia militară în vederea lansării rachetelor şi în vederea continuării lansării acestora, deoarece poate după prima şi a doua, văzând dezastrul, unii militari întregi la cap, s-ar cam opri din măcel.
Dacă însă prin maşinaţiuni, manipulări şi orchestraţii de tot felul, reuşeşti să creezi o stare de duşmănie şi conflict între popoare suficientă pentru a motiva acţiuni teriroste devastatoare (cum am mai văzut la musulmanii fundamentalişti sinucigaşi), cu cât conflictul este mai lung şi mai oribil, cu atât războiul nuclear sinucigaş care poate distruge întreaga omenire devine mai posibil.
Dar poate totuşi cumva raţiunea va domina şi va exista o diminuare a acestui fenomen de creştere permanentă a tensiunii deoarece din ce în ce mai mulţi participanţi, au din ce în ce mai mult de suferit. Pe cât de raţională pare această speranţă, realitatea ne confirmă că deciziile aberante, iraţionale şi autodistructive ale unor politicieni pot să ducă la consecinţe fatale şi fără ca poporul să facă legătura între decizii şi realitate şi fără ca să pună presiune pe factorii de decizie în vederea schimbării acestor decizii. Mă refer de exemplu la un caz care pare simplu, dar nu este – legislaţia din San Francisco (şi alte state democrate) prin care furturile sub o anumită valoare să fie penalizate doar cu amenda, nu cu puşcăria. La pachet cu legea de tăiere a cheltuielilor poliţiei (măsură populistă care favorizează populaţia de culoare care are rata criminalităţii cea mai mare) s-a ajuns la realitatea nasoală că marile lanţuri de magazine şi micile afaceri să îşi închidă porţile. Nu mai zic de haosul social, numărul mare de oameni ai străzii, problema drogurilor, conflictele între grupările criminale şi în general decăderea civilizaţiei prin tot ce a însemnat asta până acum.
De ce însă s-a ajuns la asta? Deoarece politicienii au avut nevoie de aceste decizii populiste pentru a putea primi votul persoanelor de culoare şi deoarece situaţia devastatoare nu îi afectează pe ei: bogaţii au locuinţe multiple şi pot să trăiască în alte state, alte oraşe sau chiar în cartiere private bine păzite din acele state, altfel zis consecinţa acestor legi populiste dar care distrug societatea nu îi afectează pe ei.
La fel este şi cu războiul nuclear. Consecinţele nu îi vor afecta pe cei mai bogaţi şi cei mai pregătiţi – aceştia au nu doar proprietăţi multiple în diverse locaţii ale pământului, ci chiar bunkere şi acces în oraşe subterane sau construite în măruntaiele munţilor, autonome, cu centrale electrice suficiente pentru a rezista zeci de ani de zile, cu mâncare şi alte resurse care îi pot ajuta – în mintea lor – să supravieţuiască iernei apocaliptice care teoretic poate dura maxim 2-3 ani.
Întorcându-ne la atacul cu drone asupra Moscovei, care să fie rolul acestuia? Militar evident că Ucraina nu câştigă nimic: ruşii nu se retrag, ba din contră poate sunt stârniţi să accelereze şi ei unele atacuri. Propagandistic, atacul nu are niciun rol bun pentru ucrainieni – poate le satisface puţin ura şi setea de răzbunare, ca act de pedepsire (chiar dacă minimă) a duşmanului. Dar atacul acesta nu îi va încuraja pe soldaţii ucrainienii în sensul să le dea speranţa că ruşii au probleme şi slăbesc deoarece câteva drone ale ucrainienilor, care puteau fi trimise pe front, au ajuns la Moscova. Însă asupra ruşilor este evident că atacul va alimenta ura intra-slavă şi îi va face pe ruşii care încă mai aveau oarece empatie faţă de ucrainieni să renunţe la aceste sentimente ci să răspundă tot cu ură. Altfel spus, atacul poate ajuta la creşterea numărului de recruţi din armata ruşilor.
În exterior însă, situaţia este cu totul alta. Ucraina dovedeşte vestului că poate trimite drone până la Moscova. Asta înseamnă că pot trimite şi drone cu bombe, nu? Poate chiar drone cu anumite nucleare tactice, nu? Reuşita operaţiunii de atacare a Moscovei cu dronele, denotă că Ucraina are anumite capacităţi de care cel puţin americanii pot să fie foarte interesaţi. Şi chiar dacă militar, nici măcar lovirea cu nucleare a Moscovei nu îi poate ajuta pe ucrainieni, liderilor de la Kiev, fie ei politici sau militari care sunt responsabili de operaţiune, un astfel de serviciu le poate oferi un apartament în oraşele subterane de care am discutat.