Îmi pare rău să scriu doar articole care par negative şi să dau ştiri proaste. Dar e mai bine să ştim dinainte ce va veni pentru a ne pregăti. Măcar cei care putem. Deoarece spaţiul de manevră a deciziilor e limitat pentru marea majoritate, limitele fiind propriile lanţuri pe care ni le-am pus singuri în cârcă de-a lungul timpului. Proprietatea este de exemplu un astfel de lanţ. Deja la ştiri ne anunţă că vor băga impozite mari pentru cei cu proprietăţi peste o anumită limită. Ei bine, pentru început săracii vor zice: ce bine că îi ard pe bogaţi. Apoi vor vedea că îi ard şi pe ei, deoarece arsura de la inflaţie va fi mai nasoală şi mai rapidă decât impozitele bogătaşilor care, după cum spunea Becali de exemplu după criza din 2008, „nu mai am 50 de milioane în conturi, am doar 25 dar în rest nu s-a schimbat nimic în viaţa mea”.

Deci, ar fi bine pe cei care nu stau bine cu inima să nu mai continue restul articolului ci să treacă peste … Uneori şi eu mă decuplez de la ştirile economice deoarece totul pare din rău în mai rău. Şi nu mă refer doar la bâlbăielile şi haosul de pe meleaguri mioritice.

Ar trebui ca cumva problemele economice să nu ne sperie atât de mult, poate că războiul este mai înfricăşător. Problema este însă că dacă la război ne uităm ca la un film, facturile mărite sunt cumva mai adevărate pentru noi la fel ca şi preţurile de la magazin.

Inflaţia poate fi oprită doar prin sărăcire

Un lucru pe care nu îl veţi auzi niciodată la TV este că nu prea există soluţii la inflaţie decât o criză atât de mare încât oamenii să nu mai aibă bani şi să nu mai cumpere nimic şi atunci producătorii şi comercianţii să reducă toţi preţurile. Dacă însă vor reduce preţurile, cum statele vor mări impozitele (deoarece au nevoie de bani pentru pensiile speciale şi salariile exorbitante ale bugetarilor + investiţii pentru camarila de partid), o bună felie din producţie se va evapora.

Auzim deseori la TV că românii aruncă 20% din mâncare (de exemplu, poate e altă cifră). Ei bine, asta arată că avem de unde tăia. De fapt dacă ne plimbăm pe plajă chiar vedem că românii au de unde tăia. Foamea va fi o soluţie la criză. După ce producătorii vor tăia producţia, vom mânca şi vom consuma mai puţin. Atunci se vor regla preţurile şi nu vom mai avea inflaţie.

Inflaţia din România nu este autohtonă, noi doar avem mediu fertil pentru ea

Un alt lucru care nu e clar şi nu este explicat corect de nimeni este faptul că deşi BNR are în statutul său ca obiectiv menţinerea stabilităţii preţurilor, cum BNR e stat în stat, nimeni nu ştie şi nu înţelege cum funcţionează banii şi ce rol are politica monetară, atât prin dobânzi cât şi prin curs în stimularea inflaţiei. Deşi este clar că BNR prin creşterea prea lină şi blândă a dobânzilor nu a luat măsuri la timp ca să stăvilească inflaţia, trebuie totodată menţionat că parte din inflaţie vine din afară şi are ca princiaplă cauză sancţiunile pe de o parte şi tipărirea de bani pe de alta.

Tipărirea de bani a avut loc şi la noi dar nu asta e cauza principală a inflaţiei şi nici dobânzile. Reglarea cursului însă prin menţinerea unui leu tare, a ajutat mereu importurile şi a alimentat consumul extern crescând deficitul comercial şi practic cauzând cancerul în metastază al economiei româneşti care nu are producţie şi se bazează total pe exportul de materie primă ieftină, exportul de muncă prin căpşunari şi IT-işti şi exportul de produse cu adaos comercial mic, care sunt însă oricum deţinute de străini, deci nu adaugă capital local şi prin urmare nici nu ajută prin reinvestirea profiturilor în economia internă. Cursul leului tare are tocmai acest scop, să ajute marile companii care mai fac producţie pe la noi să exporte profiturile în valută, punând povara acestui leu tare în spinarea guvernului care se împrumută masiv pentru a pompa aceste împrumuturi în subvenţionarea resurselor care se regăseşte apoi ca o cârjă pentru nivelul de trai scăzut local, care fără ajutoarele de la stat ar împinge chiar toţi muncitorii în căutarea unui loc ce muncă afară.

Dar simpla istorie a evoluţiei inflaţiei pe meleaguri mioritice ar trebui să fie suficientă pentru a exlica de ce cred că noi suntem un mediu fertil pentru inflaţie, de unde cu cât mai mult va continua creşterea în afară, noi vom fi cu un pas înainte şi o bună perioadă după ce afară inflaţia va fi zero, la noi va continua să fie suficient de mare încât să dea în cap în continuare nivelului de trai ani buni după.

Inflaţia e doar începutul

Un alt adevăr dur este că inflaţia nu se va corecta singură şi nici din pix cum face Ciolacu. Inflaţia e ca tensiunea, e doar un semn al bolii, fluctueză. O pastilă pe moment poate face bine. Dar tumora trebuie extirpată chiar dacă pacientul nu se ştie dacă va rezista operaţiei deoarece altfel sigur moare. Vor urma aşadar tot felul de şocuri: măriri de taxe, tăieri de ajutoare şi „investiţii”, creşterea cursului de schimb, şomaj, tulburări sociale, alegeri anticipate, guverne provizorii, guverne „tehnocratice”, negocieri cu FMI şi UE.

Soarta noastră este strâns legată de Imperiu. Venezuela de exemplu, s-a rupt de Imperiu şi a ajuns o ţară nelocuibilă unde fiecare trăieşte pentru el, legea junglei, mare parte au fugit. Un non-stat. La vremea începutului sfârşitului, când Venezuela încă mai apărea la ştiri legat de inflaţie şi măsurile disperate ale socialiştilor care i-au dus în groapă, ca bloc economic, Venezuela era cu Rusia. Care Rusia fiind slabă, le-a oferit ajutoare în ruble, care ruble evident nu aveau nicio valoare. Dacă dolarii vor ajunge fără valoare şi prăbuşirea dolarului va continua, şi noi vom primi de la americani doar dolari care nu mai au nicio valoare şi nimic altceva.