Cine l-a omorât?

Este greu de aflat. Este cert că atât Putin, dar şi armata care evident avea să plătească o datorie lui Prigojin, poate să fie la butonul care a apăsat. Poate fi un simplu pilot care a avut un prieten omorât în tentativa de puci a lui Prigojin. Cred totuşi că dacă Putin dorea să îl omoare, aranja ca să fie judecat şi condamnat, pentru a da un semnal de putere. Moartea cu satârul pe la spate este un act mişelesc şi evident că nu este apreciată nici în Rusia, chiar dacă Prigojin ar fi considerat trădător. Dar putin nu l-a considerat trădător, din contră a felicitat soldaţii Wagner şi a rezolvat „criza” oarecum salvând atât pielea lui Prigojin cât şi pielea altor wagnerişti. Pe de altă parte, confuzia îl avantajează pe Putin în sensul că poate dacă ar fi aranjat o judecare şi condamnare prin organele legii a lui Prigojin ar fi riscat să stârnească tensiuni, atât din cauza simpatiei pe care mulţi ruşi o au faţă de Wagner în general şi faţă de Prigojin în particular, dar mai ales ar fi riscat să îşi pună în cap aghiotanţii fideli ai lui Prigojin care cu siguranţă că există şi că sunt capabili de fapte. De altfel, tensiunile nu sunt încă excluse, abia începe distracţia însă cel puţin strategic, Putin s-a poziţionat optim pentru a rezolva chestiunea Wagner şi pentru a-şi consolida poziţia.

Tot la acest capitol, dacă am specula că doborârea avionului este un act individual sau marginal, care nu are aprobarea lui Putin, cu siguranţă asta înseamnă că Putin nu controlează armata cum trebuie şi are riscuri foarte mari. Prin urmare, de asemenea vom vedea mişcări şi este posibil ca şi alte avioane să pice în curând, caz în care s-ar confirma această teorie.

Ce urmează?

Mereu suntem tentaţi să vedem viitorul prin prisma evenimentelor actuale. Fog of war! Ca să înţelegem ce urmează, trebuie să ne întoarcem la fundamente: cine ce resurse mai are, cine ce avantaje mai are, cine ce riscuri are. Am scris pe larg în articolul despre balanţa de putere de acum mai mult de un an. Şi acolo subliniam că Rusia şi-a rezolvat problema pierderilor aiurea şi armata este mult mai închegată. Tot acolo menţionam şi faptul că sancţiunile nu au avut efect. Iarna aceasta va fi probabil o primă perioadă în care vestul va avea mai mult de suferit din cauza sancţiunilor decât Rusia.

Iată o scurtă trecere în revistă a opţiunilor de continuare a conflictului, care a rămas oarecum valabilă (trecerea în revistă) chiar şi peste un an.

Ar fi mai multe de zis, dar nu o lungesc. Pe ambele planuri (militar și economic) Rusia are ce greutate să pună în balanță. Dar Ucraina (și vestul) ce pun? Alte arme decât cele care sunt acum trimise Ucrainei, nu există! Cu cât trece timpul, cu atât entuziasmul de a ajuta Ucraina scade și de asemenea Ucraina pierde oameni capabili să opereze acele arme. Militar, nu prea există alte soluții pentru a ajuta Ucraina. Singura soluție militară ar fi fost atacarea Rusiei de către toate fostele republici sovietice care au probleme cu Rusia (Moldova în Transnistria, Georgia în Osetia și Abhazia, etc). Poate însă că exista chiar o coordonare și un plan de atac al Rusiei în toate “punctele fierbinți”, și reaprinderea focarului din Nagorno-Karabakh chiar recent (anul trecut) este un argument. 

Sursa

Evident când mă refeream la alte arme care să fie date Ucrainei nu există, mă refeream că nu există arme care să poată fi oferite şi să ajute concret. Tancurile nemţeşti s-au fumat între timp iar varianta avioanelor pică din start deoarece Ucraina nu mai are piloţi. Arme bune, eficiente şi multe, vestul nu va furniza deoarece există riscul ca Ucraina să câştige ceea ce orice prost înţelege că va însemna trecerea la nucleare. Ori asta credeţi că vor vesticii? Nu! Vor doar slăbirea Rusiei şi măcinarea armatei acesteia pentru a da o lecţie Chinei.

Însă Rusia este puternică, cu fiecare intensificare a loviturilor ucrainienilor, cu atât ruşii se apără mai bine şi populaţia este obişnuită cu războiul. Ca o mică diferenţă la situaţia de acum un an, Rusia are o nouă oportunitate şi o cale de urmat care din păcate ne va afecta şi pe noi: ocuparea Odesei. După cucerirea şi consolidarea apărării în Luhansk şi Donbas, ruşii au probleme în Crimeea care este lovită periodic din Odesa. Pentru ocuparea Odesei însă au nevoie de mulţi soldaţi şi de operaţiuni complicate de transfer de trupe. Dar este următoarea escaladare majoră înainte de Kiev, deoarece ocuparea Odesei va tăia ieşirea Ucrainei la Marea Neagră şi asta va tăia toate afacerilor marilor miliardari care au luat deja în arendă terenurile agricole ale Ucrainei şi au nevoie de ieşirea la Marea Neagră pentru a exporta grânele şi a monetiza sprijinul asupra Ucrainei. O dată macaroana tăiată, aceste centre de putere vor fi nevoite să se repoziţioneze şi prin urmare ajutorul oferit Ucrainei va scădea, iar Crimeea va fi consolidată şi întreg fronul de la sud.

Ucrainienii ştiu aceste riscuri şi de aceea principalele lor tentative sunt legate de frontul din sud de la Zaporejne.

În final, ca rezumat vom avea:

• continuarea situaţiei echilibrate
• riscul de escaladare înspre Odesa
• şoc economic pentru vest, mişcări sociale, haos