Marea ofensivă s-a cam ofilit

Încă nu e trecut timpul dar ucainienii au arătat tot ce pot. Linia frontului a rămas aproape neschimbată, cu excepţia penetrării primei linii pe frontul de sud, lângă Robotinie care penetrare însă nu i-a ajutat prea mult (deocamdată). Nu dorim să intrăm în detaliile frontului de la Robotinie dar la fel ca şi în Bahmut acesta a devenit un cimitir pentru ucrainieni, rata de morţi ruşi-ucrainieni fiind extrem de mare în defavoarea ucrainienilor deoarece evident a te apăra e mult mai uşor şi în particular în această locaţie, ruşii au artileria pe locaţii la înălţime unde văd bine şi lovesc departe. Ucrainienii au ajuns să pătrundă terestru efectiv deoarece orice tab este văzut şi lovit de departe. După ce au trimis câteva taburi kamikadze (efectiv), ucrainienii au determinat locaţia maximă până unde pot înainta. Vin până acolo, debarcă infanteriştii, abandonează tabul, infanteria fuge rapid, racheta distruge tabul şi astfel avansează. În acest tip de manevră au tot murit mulţi, ca să nu mai zicem că uneori ruşii dau cu artileria şi în infanterişti. În alte locuri e mai nasol, chiar invers, adică ruşii avansează. Nu chiar la fel de mult cât au avansat ucrainienii, dar per total front, situaţia e egală.

Leopardurile sunt nule

Deocamdată nu vedem nicio acţiune a leopardurilor nemţeşti. Ruşii se laudă că au distrus deja o grămată, ucrainienii pretind că au fost machete, nu tancurile reale, însă din filme vedem foc şi fum şi explozii semn că nu sunt doar machete. Ce nu vedem este leoparduri care să avanseze pe front şi să tragă măcar spre ruşi.

Ruşii doar încasează, nu arată nimic

Din partea ruşilor, în afară de câteva atacuri asupra silozurilor ucrainienilor nu vedem nimic. Oare cum de pot să dea în silozuri dar nu pot să dea în alte obiective militare? Sau poate nu vor? De asemenea, nu prea mai vedem atacuri asupra obiectivelor de infrastructură energetică, cum era anul trecut. Poate aşteaptă să înceapă iarna pentru că acum este încă vreme frumoasă şi dacă le distrug acum, e posibil ca ucrainienii să apuce să le repare până la iarnă.

Ruşii rezistă însă pe front şi linia nu s-a mişcat mai deloc. Are ceva probleme pe apărarea de drone, mai ales în Crimeea, dar asta e doar din lipsa capacităţilor. Manevrele ucrainienilor s-au bazat pe un atac în masă care a bulversat apărarea anti-aeriană. A fost o manevră inteligentă, dar previzibilă, însă ruşii sunt leneşi, nu lucrează pe scenarii şi nu sunt prevăzători. Atât de neprevăzători şi toleranţi la lovituri sunt încă nici măcar nu au închis peninsula turiştilor.

Blocaj la arme

Ucraina are nenumărate probleme la aprovizionarea cu arme. Şi dacă livrările de până acum pot garanta rezistarea în faţa ruşilor pe perioada iernii, dacă se taie macaroana şi la bani, e nasol de tot. SUA intră guvernul în blocaj. De regulă durează 2-3 săptămâni închiderea tradiţională în aşteptarea creşterii limitei maxime de împrumut care este legală. Chiar dacă această limită este oricum ridicată şi în cele din urmă toţi se dau bătuţi, e măcar un pretext pentru anumite tăieri, care la noi nu au loc. Sprijinul politic pentru Ucraina în SUA încă este imens, dar frecuşurile interne sigur vor afecta finanţarea Ucrainei.

Germania nu mai dă Ucrainei acele rachete cu rază mare, lui Olaf îi este frică chiar dacă ucrainienii s-au angajat să nu le folosească decât pe front. Astea i-ar ajuta pe ucrainieni să facă mai multe manevre similare celei din Crimeea recent în care au supra-încărcat apărarea antiaeriană după care au tras cu rachetele. Operaţiunea, după mine este una de test şi într-un viitor îndepărtat sau apropiat, Ucraina va folosi tehnici similare pentru a da cu nucleara în Moscova.

Polonia a îngheţat livrarea de arme, cel puţin declarativ, şi de asemenea Slovacia, Cehia şi Ungaria care oricum nu le-a dat nimic direct. Dar motivul poate fi alegerile din octombrie după care pun pariu că va urma un show cu „marea împăcare” cu lacrimi şi regrete pentru tensiunile create. Depinde însă şi de rezultate, căci polonezii s-au săturat de ucrainieni mai mult ca românii.

Nagorno-Karabah

Există totuşi şi evoluţii pozitive. Războiul dintre Armenia şi Azerbaijan a fost evitat. Cumva pur şi simplu Azerbaijan a invadat provincia şi i-a invitat pe rebeli la negocieri. Rusia a stat deoparte deşi era protectoarea Armeniei înainte ca Armenia să îşi declare sprijinul pentru Ucraina şi să le trimită pentru prima dată ajutoare. Conicidenţa este spectaculoasă şi total ignorată pe meleaguri mioritice.

6 SEPTEMBRIE – Armenian Prime Minister’s wife to participate in Third Summit of First Ladies and Gentlemen in Ukraine

8 SEPTEMBRIE – Russia summons Armenian ambassador over Ukraine aid pledge

28 SEPTEMBRIE – Azerbaijan officially dissolves Nagorno-Karabakh

Propaganda oficială de la noi evident arată lumii că Rusia nu e bună să fie prietenul tău … şi de la această vuvuzelă se aliniază toate tonurile în presa de la noi: Ce înseamnă să pariezi pe Rusia. Lecție amară pentru Erevan: După dizolvarea Karabahului, ar putea fi rândul sudului Armeniei

E şi normal ca după sfidarea armenilor, ruşii nu doar să nu mai ofere protecţie dar chiar să le dea o lecţie armenilor. Dacă ruşii doreau, Armenia era protejată, aşa cum Assad este încă la putere şi nu au reuşit nici măcar americanii să îl dea jos dacă Putin nu a fost de acord. Acum Assad, ca fapt divers, a ajuns să se vadă cu preşedintele Chinei unde este mai bine primit decât macaroana fraceză: China’s Xi hails ‘strategic partnership’ with Syria in Bashar al-Assad visit

Apropos de francezi, aliaţii francezilor din Niger au intrat la fund şi Franţa a fost obligată să se retragă. În plus, pentru uraniul care alimenta industria franceză şi pe care aceştia îl luau gratuit de la africani pe baza unor contracte „de investiţii” (cum au şi alţii pe la noi), acum francezii vor fi nevoiţi să plătească preţul real al pieţei. Multă vreme m-am mirat de ce nemţii au închis centralele nucleare şi importă energie de la francezi. Ei bine, motivul era evident: francezii nu plăteau materia primă deoarece o sifonau de la africani!