Decizia escaladării războiului este doar în mâna evreilor. Pe de o parte, Iranul nu poate face nimic şi abia rezistă turbulenţelor interne. Pe de altă parte, Hamas, Hezbolah şi palestinienii în general sunt organizaţii limitate deoarece nu au în spate un stat puternic, o sursă de finanţare cum ar fi Fed-ul sau o prducţie militară cum ar fi Complexul Militar Industrial care alimentează Israelul.

Prin urmare şi riscurile unui război extins trebuie analizate în paralel cu intenţia sioniştilor. După cum ştim sioniştii au intenţia să ocupe teritoriile care „aparţin istoric Israelului”. Trecem peste faptul că istoric Ucraina aparţine Rusiei şi dacă ne luăm după istorie, ne omorâm pe capete, inclusiv în Balcani şi recunoaştăm că nu contează moralitatea şi adevărul istoric ci faptul că sioniştii aşa cum au putut până acum să ocupe din ce în ce mai mult teritorii, mergând mai departe se pune întrebarea care este teritoriul istoric şi unde se vor opri?

De facto, înălţimile Golan, deşi sunt pe toate hărţile trecute că aparţin Siriei, deja sunt ocupate de Israel. Într-o perioadă, regatul lui Israel se prelungea până la Damasc şi deşi planurile expansioniste ale sioniştilor nu sunt publice, vedem că s-a încercat distrugerea Siriei şi probabil urma ca Israel să încerce împingerea cât mai la nord a graniţei deoarece dupa Siria urma Iranul şi „aveau nevoie” să se protejeze de influenţa irinienilor şi să ocupe Siria, măcar până la Damasc.

Dar deoarece Trump, pe cât de mult i-a vrăjit pe evrei cu mutarea ambasadei la Ierusalim, i-a fentat cu retragerea din Siria, a urmat pierdere alegerilor şi acum îl hăituiesc ca pe un câine prin tribunale.

Să vedem mai departe implicaţiile extinderii războaielor luând în calcul o variantă optimistă şi apoi una pesimistă din punctul de vedere al calculelor sioniştilor.

Dacă Israel va reuşi să convingă SUA că Iranul trebuie atacat, se pune întrebarea dacă SUA mai are capacitatea să trimită soldaţi aşa cum a trimis în Irak. Eu cred că realităţile ne pot da un răspuns. Demografia este o problemă reală şi calitatea soldaţilor, iar războaiele încă se câştigă cu soldaţi până o să apară roboţii. Ei bine, SUA nu a reuşit să ocupe Afganistanul, justificând „dificultatea terenului”. Culmea e că şi Irakul a avut un teren destul de dificil şi atunci au reuşit să îi bată măr. Pe afgani însă deşi i-au bătut iniţial, sprijinul venit din Pakistan i-a dat înapoi până când au fost nevoiţi să fugă.

Iranul încă este o ţară bine închegată cu mulţi tineri gata să lupte şi să îşi dea viaţa. Oricât de multe bombe vor arunca americanii, din ce le-a mai rămas după ajutorarea Ucrainei, chiar dacă vor rade oraşele şi clădirile, vor rămâne nenumărate bunkere, tuneluri şi construcţii subterane pline cu armament şi soldaţi care când începe râzboiul vor merge în grabă spre Ierusalim.

Am putea compara Iranul cu Ucraina. O ţară rămasă în urmă cu o armată dotată mediocru dar suficient de motivată, cu soldaţi patrioţi gata să îşi dea viaţa. Pe cât pare de simplist, criteriul motivaţiei şi sacrificiului soldaţilor este încă – consider eu – principalul criteriu de evaluare a şanselor de a câştiga un război. Şi pe cât de avansată pare ştiinţa şi armamentul militar, există un anume nivel al tehnicii care este disponibil tuturor, diferenţele tehnologice, deşi importante, nu pot fi definitorii în război.

Aduc aici exemplul Rusiei care cu siguranţă are sateliţi, are arme de mare precizie, are rachete smart, are hackeri etc. Şi cu toate acestea, în primele zile ale războiului, un copil a observat pe nişte camere live din Ucraina cum avansau tancurile ruşilor. Părinţii au sunat la 112 şi au anunţat iar armata a aflat şi a trimis câteva avioane care au bombardat primele blindate şi apoi convoiul a fost oprit. Există mai multe astfel de exemple. Nu ştiu să explic de ce ucrainienii nu s-au prins de un convoi de blindate care le intră în ţară şi a fost nevoie de un copil să vadă pe un webcam acest convoi.

De asemenea, dacă ne întoarcem la atacul recent al Hamas, vedem că paraglidere au fost cheie deoarece cu ele au reuşit să treacă gardul deşi acesta teoretic era protejat şi „niciun porumbel nu trecea” conform declaraţiei unui fost soldat IDF care a lucrat la gard.

Întorcându-ne la riscurile ca acest război să escaladeze, după mine maxim ce se poate întâmpla pe scenariul succesului Israelului este atacarea cu bombe puternice a Iranului. Dar asta ar putea provoca clar invazia Israelului de care este clar că nu sunt pregătiţi. Ca să fie pregătiţi, SUA trebuie să declare război Iranului şi soldaţi americani să fie trimişi în Siria pentru a invada iranul cu tancuri şi infanterie, ca în războiul din Irak. Evident că un astfel de război poate ţine ani de zile şi vine la pachet cu nenumărate crize economice, alimentare, politice etc. Marea dilemă a gânditorilor care speră la aşa ceva este cum să controleze SUA ca un astfel de război să poată dura mai mulţi ani şi să nu ducă la schimbarea politică.

Deja războiul din Ucraina duce la schimbarea configuraţiei din Congres deoarece americanii s-au săturat să doneze miliarde Ucraine în timp ce ei fac foamea şi se luptă cu inlaţia şi cu altele. Dar republicanii sunt în general pro-Israel mai mult decât democraţii şi baza democraţilor este clar pro-Palestina. Cu siguranţă chiar dacă războiul porneşte acum şi republicanii vin la putere, în 2 ani nu se va termina şi mare minune dacă republicanii vor rezista la putere 2 ani când vor începe protestele, care deja le vedem amploarea deşi deocamdată Israel doar atacă Gaza.

Problemele Israelului sunt masive şi nici nu am ajuns la Arabia Saudită sau Egipt. Arabia Saudită ştiu că negociază cu Iranul şi se consultă cu privire la un răspuns comun în cazul Gazei. Asta este încă un semn al declinului Imperiului când un mare aliat, care era practic peco-ul tău de decenii, trece de partea cealălaltă. Ştiţi că anul acesta China a dat o lovitură diplomatică organizând o întâlnire istorică între Arabia Saudită şi Iran. De asemenea, ştiţi despre vizita patetică a lui Biden în Arabia Saudită. Nu mai e nicio dilemă că Arabia Saudită s-a decuplat de Imperiu şi se întoarce spre China.

Războiul cu Iranul va însemna o nouă oportunitate şi pentru China care are nevoie de Belt Road terestru spre Europa şi Africa care trece prin Orientul Mijlociu. Maritim China are provocări majore şi mai are nevoie de 5-10 ani ca să domine cel puţin pe cifre SUA la capitolul asseturi maritime. Dar terestru, China poate sprijini masiv Iranul, deşi deocamdată nu sunt semne că a sprijinit Rusia.

Dar China are motive întemeiate să nu sprijine Rusia deoarece deşi pe hârtie sunt aliaţi, pentru China, o Rusie slabă, măcinată în războiul cu Ucraina, dependentă economic de achiziţiile chinezilor, este mană cerească. Cu Iran va fi altfel şi China nu va avea de ales fiind obligată să le ofere arme deoarece altfel desfacerea sa în Europa şi planul Belt Road pe componenta terestră ar fi periclitate fatal.

Pentru Israel provocarea războiului cu Iranul ar fi un risc exisenţial şi faptul că deocamdată nu avem acest război este deoarece Israel-ul nu îl vrea deoarece nu este gata. Ideal pentru Israel ar fi ca UE să trimită soldaţi, dar astea sunt vise deoarece UE nu are armată deoarece dacă avea o trimitea în UE.

Chiar dacă are nucleare, Israelul nu are multe. Nu prea are ce să facă cu ele şi le va lansa doar când Ierusalimul ar fi gata să fie ocupat. De aceea au şi făcut Daytona la sud …

Ce nu ştiu eu este Egiptul. Nu am habar ce se întâmplă acolo şi cât de mult pot pune probleme evreilor. Iordania, deşi regele este cumpărat, populaţia nu poate fi controlată. Cu nişte nucleare însă, pot rade tot, dar nu ştiu cât de mulţi bani au şi ce arme pot face rost în cazul unui război civil pentru detronarea regelui.

În rest, în nord, Assad nu poate face nimic. Rusia nu se va implica în acest război, nu are de ce. Deja beneficiază imens prin aceea că banii se vor duce acum spre Israel deşi nu a suferit decât câteva mii de morţi şi câteva rachete, incomparabil cu ce suferă ucrainienii. Am putea poate chiar suspecta Rusia ca avea toate motivele să provoace un astfel de incident deşi nu are capacitatea.

În cel mai negativ scenariu, Israelul va avea de luptat cu o invazie a Iranului de care însă nu cred că sunt gata şi văd şi ei că nu pot controla SUA.

Întorcându-ne la prezent, pe un scenariu realist, explicaţia evenimentelor actuale este după mine, recuperarea Gazei şi tăierea nordului. Nu aiurea le-au zis să se mute în sud: Israel va rade nordul Gazei, care era cel mai populat, va reduce populaţia deoarece nu mai făcea faţă la presiunile de securitate şi va mări şi mai mult faimoasa hartă. Peste ceva ani, va relua „colonizarea” Gazei când lumea va fi ocupată cu alte probleme şi nu va mai transmite cum evreii vin şi construiesc case pe teritorii care acum câteva zile aparţineau palestinienilor.

Ce nu înţeleg evreii este tot factorul demografic. Acei palestinieni care fug în afară, vor avea în continuare o rată de natalitate mult mai mare decât evreii colonişti. Şi chiar dacă acum ei vor extermina aproximativ 100.000 de palestinieni, pe lângă faptul că cei rămaşi vor deveni şi mai luptători, cei plecaţi în afară vor beneficia de condiţii mult mai bune de înmulţire şi punere pe picioare, animozitatea faţă de Israel nu se va pierde însă câteva generaţii.