Că SUA sunt la fel de bandiţi ca ruşii sau URSS nu am nicio îndoială. Uitaţi-vă la Sadam & Irak: după ce i-au ajutat în războiul cu iranienii, Sadam a devenit incomod, nu din alt motiv ci din simplul fapt că construise un stat prea puternic care îşi permitea să scoată capul din mulţime şi să schimbe rezerva naţională din dolari în euro [1]. Atacul la dolar, chiar dacă Sadam nu trecea pe ruble sau yuani ci pe euro care cumva erau tot o submonedă a Imperiului, a fost considerat risc existenţial de Imperiu şi Sadam neutralizat la fel ca şi Gadafi ulterior.
Dacă ne uităm în oglindă, în blocul controlat de URSS, a existat o mişcare similară. Ceauşescu nu doar s-a opus invaziei Cehoslovaciei (spre deosebire, nicio ţară din Imperiu nu a protestat împotriva invaziei Irakului), dar a făcut chiar credit la FMI încă din 1979 fiind deschizătoare de drumuri şi spărgând astfel soliditatea blocului ţărilor anti-imperialiste care se bazau pe relaţia cu URSS şi cu ţările comuniste. A fost România atacată? Nu, din contră, la noi Ceauşescu a picat ultimul.
Mulţi pun căderea blocului chiar pe faptul că după România, văzând că URSS nu ia măsuri periculoase şi alte ţări au început negocierile şi astfel relaţiile cu FMI-ul şi apelul la credite în dolari a spart blocul economic, lăsând cumva URSS cu fundul gol deoarece tot modelul economic sovietic se baza pe exploatarea forţei de muncă din ţările ataş, pe care le foloseau ca sclavi. Luarea de credit de la FMI însemna că trebuie să plăteşti rate în dolari, deci trebuia să exporţi către ţări din afara blocului, deci astfel integritatea şi eficienţa blocului pro-sovietic era puternic afectată de tratatele cu FMI, aşa cum dolarul putea să pice dacă după Sadam şi alte ţări exportatoare de petrol, treceau pe euro.
La fel cum Ceauşescu a fost deschizător de drumuri, Sadam a dat idei ţărilor din Orientul Mijlociu care având resurse dacă mişcau în front în anii aceia, se alegeau cu război. Între timp situaţia s-a schimbat şi SUA îşi produce singură petrolul, nu mai e dependentă de petrodolari. De aceea Arabia Saudită îşi permită să îşi bată joc de Biden şi să facă afaceri cu China.
În cele din urmă România nu este o ţară mică. Suntem cea mai mare ţară în zonă. Nu suntem nici chiar atât de slabi cum ni se spune. Avem totuşi o coeziune naţională, avem resurse, avem forţă de muncă, avem capacitate intelectuală. Nu suntem nici ca Ungaria, fără pic de resurse şi cu ditamai câmpie în mijlocul drumului, nici ca Bulgaria cu ditamai teritoriu muntos şi densitate a populaţiei foarte limitată şi nici măcar ca Grecia cu un climat atât de superb încât de mic copii grecii devin nişte moluşte târâtoare care în veci nu pot muncii ca românii 10 ore pe zi, de luni până sâmbătă şi uneori şi duminică.
Cu ce sunt de acord cu privire la preconcepţiile sau mai bine zis stigmatele care se pun pe români este cu proverbul „capra vecinului”. Dacă te bucuri de necazul vecinului – şi românii sunt aşa – niciodată nu te va ajuta Dumnezeu. Dacă eşti invidios că vecinul tău e mai deştept şi mai prosper ca tine, niciodată nu vei putea să ajugi şi tu să fii măcar jumătate decât este el, ceea ce oricum ar fi extraordinar. Invidia şi mâncăreala sunt metehnele românilor care îi împiedică să vadă lucruri bune şi să spere că putem face ceva individual, ca ţară liberă, şi nu avem nevoie de niciun tutore şi niciun stăpân care să ne apere de inamici imaginari.
Chiar dacă suntem la marginea imperiilor, acesta nu este un dezavantaj ci o oportunitate. Copiii mici sunt îndoctrinaţi de la şcoală că noi ne-am aflat aici şi de aceea suntem mereu în urmă, că veneau imperiile peste noi. Aiurea! Am fost atât de departe de toate imperiile încât se băteau pe teritoriul nostru deoarece nouă ne era frică să ne apărăm. Puţinii viteji care au arătat în istorie că ne putem apăra dacă vrem şi dacă ne încodrăm, au dovedit contrariul acestei teze a problemelor cauzate de imperiile vecine.
Tocmai pentru că am fost departe de marile imperii şi tocmai că eram la periferie, am putut atunci când am vrut să ne apărăm şi să fim independeţi. De la Decebal care i-a împuns pe romani în fund, aşa cum îi împunge acum Geoană pe ruşi, deşi era ditamai rege local, peste ditamai teritoriu liber şi bogat, trecând prin Ştefan cel Mare care a dovedit că poate să menţină o ţară nu doar independentă dar chiar şi bogată (relativ cu „înainte” şi „după” moldovenii lui Ştefan erau destul de bogaţi), până la realizarea unirii fără acordul, ba chiar împotriva ordinelor străinilor, de fiecare dată când românii s-au unit şi au dorit să fie liberi, au avut ajutorul lui Dumnezeu şi au realizat ce şi-au pus în cap.
Doar atunci când au plecat capul, au primit ce merită nişte slugi: scuipaturi şi jug la gât. Cum se întâmplă acum.
Cum să credem că ruşii mai pot să ne facă nouă ceva dacă nu îi atacăm noi la îndemnul NATO? Cum să credem că fără NATO, suntem fii ploii şi ne invadează cine? Cum să sperăm că NATO ne oferă aşa zisa protecţie pe degeaba fără să ceară unele „servicii” de la noi cum ar fi de exemplu un atac cibernetic asupra ruşilor atunci când va fi nevoie.
Nu mai zic că pe plan economic se întreţine iluzia prosperităţii deşi vedem că „programele” UE sunt din ce în ce mai păguboase şi juguri efectiv absurde ne sunt puse la gât. Păduri tăiate, exploataţii de pertol şi gaze donate străinilor, costuri pe energie aberante deşi preţul petrolului este foarte jos comparat cu altă dată şi nu din cauza sancţiunilor ci din cauza programelor „verzi” ale centrelor de putere obscură care conduc oile din vest care după atâţia ani de prosperitate au ajuns moluşte nebvertebrate şi fricoase din care câţiva babaci cu şorţuleţe fac ce vor, aşa cum am văzut în plandemie.
Alături de care europeni sperăm noi să devenim puternici şi prosperi? Alături de fricoşii care purtau măşti pentru o tuse care trecea dacă luai ibuprofen la timp? Alături de disperaţii care s-au lăsat injectaţi cu seruri experimentale şi vedem acum că bat recorduri la morţile subite? Alături de blegii care îşi lasă prietenele şi nevestele violate de invadatorii retardaţi şi debili care vin din toate junglele lumii că aici primesc hoteluri de lux şi ajutoare fără număr în timp ce europeanul munceşte ca prostul pe un salariu de mizilic şi nu are nici măcar dreptul la siguranţa fizică?
Cât de greu este oare să vedem declinul Imperiului şi să luăm decizia de a sări din Titanic înainte să ne bage şi pe noi la fund? Cu cât vom sări mai repede şi vom da din vâsle mai puternic, cu atât vom ajuge la liman mai repede.
Vrem, nu vrem, decuplarea este deja o realitatea şi zilele în UE ale Ungariei şi ale Poloniei sunt numărate. Dacă avem viziunea, putem să fim noi liderii acestei decuplări şi să venim cu propuneri concrete şi cu un plan de acţiune. Mare parte din producţie este deja în est. Chiar dacă nu are capacitatea Poloniei, România are resurse. Chiar dacă nu are clasa conducătoare educată a Ungariei, România are o bază încă sănătoasă. Estul Europei poate fi o nouă stea strălucitoare dacă se debarasează de cenuşa Imperiului vechi şi începe reconstrucţia pe fundamente noi şi solide. Nu doar că Rusia nu are curaj să atace Polonia, dar împreună Rusia poate fi învinsă mai uşor decât este acum administrat acest război perpetuu al cărui singur scop este sifonarea de miliarde de către complexul militar-industrial american.
~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~
NOTE
[1] Sunt nenumărate surse de informare despre legătura între trecerea la euro şi decizia de distrugere a lui Sadam de către SUA. Personal, îmi aduc aminte – deoarece sunt suficient de bătrân că am trăit evenimentele live şi chiar având acces la Internet – de comentariile pe site-urile conspiraţioniste legate de acest casus beli. Iată câteva articole scoase din google la prima căutare:
