Ca şi în Primul Război Mondial, situaţia este escaladată de elitele politice în ciuda faptului că publicul general din vest se opune din ce în ce mai mult la ideea participării în conflict. Globaliştii vor să ne trimită la război fie că ne place fie că nu ne place. Fiecare decizie pe care au luat-o până acum face un final cu pace imposibil.

O graţie salvatoare este poate că nou faţă de întreaga istorie a geopoliticii este că publicul este mult mai treaz şi atent de faptul că nu e neapărat „datoria” lui să meargă şi să lupte ca orbul când guvernul te ia cu arcanul. Reţelele sociale oferă o platformă pentru oameni să îşi exprime îngrijorările despre război, pe când în trecut răzvrătiţii se simţeau izolaţi.

Bineînţeles, o parte din această opoziţie este pur bazată pe frică – un mare procent al Generaţiei Z nu sunt echipaţi mental şi fizic pentru a merge la război, ceea ce ca număr înseamnă că peste 70% din potenţialul de soldaţi recruţi sunt rejectaţi până să ajungă la centrele de recrutare. Aceştia sunt mulţi dintre aceiaşi tineri care postează steagul Ucrainei pe profilele lor pe reţelele sociale şi sunt nişte automatoni în retorica anti-rusească, dar acum că se confruntă cu posilitatea să fie nevoiţi să se sacrifice pentru Ucraina, sunt supăraţi şi îngroziţi.

Cu toate acestea, există şi un contingent capabil (şi mai ales conservativ) de bărbaţi cu un trecut şi aptitudini de luptă care nici ei nu doresc să aibă nimic de a face cu Ucraina. Motivul este simplu: Ei cred că guvernele de stânga din vest şi globaliştii doresc să îi folosească ca carne de tun pentru a scăpa de ei. Odată ce vor fi folosiţi în război, nu va fi nimeni să se opună dictaturi de stânga de acasă.

Pentru cei mai mulţi dintre noi, din America, Ucraina este irelevantă şi ne-am săturat şi de războaiele din Orientul Mijlociu. Fie de stânga, fie de dreapta, nu avem niciun interes să luptăm pentru ei. Dar asta nu o să conteze foarte mult, cel puţin în privinţa prevenirii unui război mondial.

Războiul cu Rusia va depinde mai mult de implicarea europenilor decât de cea americanilor. În timp ce SUA au fost cel mai mare furnizor de armament al Ucrainei până acum (ca valoare brută, nu ca procent din PIB – nota mea), scopul final este integrearea trupelor europene pe frontul ucrainean, ce ar echivala cu declararea automată a războiului mondial.

World War III Is Now Inevitable – Here’s Why It Can’t Be Avoided

Iată deci cum se desfăşoară pas cu pas toate predicţiile sumbre făcute pe acest blog încă de la începutul războiului şi mai dinainte, chiar încă de la intrarea ruşilor în Crimeea, Maidan şi semnele care se arătau:

• GEOSTRATEGIC, UN RĂZBOI RUSIA-UE ESTE INTERESUL MAXIM AL SUA
• ESTE MOLDOVA VIITORUL RĂZBOI PROXY ÎNTRE SUA ȘI RUSIA?

Ca un prim comentariu, eu nu cred că vor avea nevoie de prea mulţi recruţi. Să nu uităm că scopul acestui război mondial este declanşarea schimbului nuclear care să reducă populaţia, conform programului. Ori pentru asta nu va fi nevoie de multe trupe, trebuie doar ca escaladarea să existe şi condiţiile necesare apăsării butoanelor să fie îndeplinite. Să nu uităm că păpuşarii, sataniştii care fac planurile, nu sunt ei la butoane, ci lucrează prin telecomandaţi. Orice operaţiune de telecomandare însă este una delicată, necesită multă răbdare, multe încercări, intervine şi „hazardul” cum zic unii şi iată că prin plandemie nu le-a reuşit. Acum vor încerca din nou, prin război nuclear, dacă meltenii de români se lasă angrenaţi în aceste jocuri ale turbaţilor globalişti şi participă la această escaladare.

De departe, SUA, aşa cum am tot explicat, va dori să intre la urmă în război, cât mai târziu, după ce combatanţii vor fi deja epuizaţi. Ca şi în războaiele mondiale anterioare, pe final SUA intră şi câştigă trofeul, după ce a participat la maşinaţiuni, a simulat o neutralitate iniţială, a colaborat cu ambele părţi până la un moment dat şi a avut mereu opţiunea terminării cu pace a războiului. Să nu uităm în Al 2-lea Război Mondial că Elveţia a rămas neutră şi toate relaţiile financiare, contractele între marile companii americanii şi Hitler, treceau prin băncile elveţienilor. Neutralitatea elveţiană nu este consecinţa alegerii elveţienilor, ci este componentă din geostrategia Imperială care are nevoie de multe pârghii de control şi direcţionare a conflictului într-o anumită direcţie.

În continuarea articolului, autorul aminteşte teoria domino-ului, folosită şi în Vietnam, care susţine că dacă SUA vor lăsa Rusia să câştige Ucraina, vor urma şi alte ţări din zonă. De aceea, implicarea acum este mai ieftină decât aşteptarea confirmării sau infirmării acestei teorii – zice Fabrica de Consens. Nicio opţiune diplomatică nu este acceptată, ceea ce este ciudat, date fiind mizele aflate în joc – fie expansiunea rusească dincolo de Ucraina, în cazul înfrângerii acesteia, fie războiul nuclear, în cazul câştigării de către vest a războiului.

Aici aş adăuga eu, că dacă nu se dorea acest război şi declanşarea dominoului, era suficient ca Ucraina să nu fie invitată în NATO. Zeci de ani după destrămarea URSS, câtă vreme Ucraina nu a fost invitată în NATO, Rusia nu a invadat. Acum însă, NATO invită Ucraina, Rusia ocupă Crimeea şi transmite un semnal, apoi americanii bagă arme şi pregătesc armata Ucrainei de un război total cu Rusia şi totdată după ce Merkel s-a opus cât a fost la putere, vine cheliosul şi fără pic de personalitate este călcat în picioare de americani şi e luată decizia invitării Ucrainei. Ce se aşteptau? Ca Rusia să sta cu mâinile în sân? Să zicem totuşi că au fost proşti, că au pariat până prea târziu, dar date fiind miza – război nuclear sau invazia Europei de Est – de ce nu acceptă SUA negocieri măcar acum, chiar dacă Ucraina ar pierde ceva teritorii şi nu ar mai fi invitată în NATO. S-ar evita deci şi riscul ca toată Europa de Est să refie cucerită de ruşi şi ca un război nuclear să se declanşeze.

Iată deci argumente că prin toate deciziile care se ia, se încearcă escaladarea accelerată a războiului şi ajungerea în punctul în care nuclearele să zboare. Şi după cum ştim dintr-un articol anterior, prima nucleară nu zboară singură, ci toate ICBM-urile vor fi lansate din prima. Oricare parte porneşte, cealaltă va riposta. Un wargame făcut de americani şi desecretizat (deşi nu se înţelege nimic din documentul desecretizat) prevede că indiferent de cum începe folosirea armelor nucleare, finalul este mereu acelaşi: apocalipsa nucleară. Adică chiar dacă o parte foloseşte o nucleară tactică pe câmpul de luptă, chiar dacă o putere nucleară mică declanşează un atac – să zicem Korea de Nord – finalul e acelaşi: toate nuclearele tuturor puterilor nucleare vor fi folosite şi apocalipsa nucleară este inevitabilă.

Cu privire la implicarea vesticilor, este deja cunoscut că există mercenari şi că vestul oferă suficienţi bani cât Ucraina să poată angaja pe toţi soldaţii sau bărbaţii cu experienţă de luptă din vest care sunt dornici de acţiune dar bariera salariului oferit de armata Ucrainei i-ar demotiva. Bani sunt destui, echipamente de asemenea, iar din interviurile cu cei care au fost pe front, există chiar o atenţie sporită oferită mercenarilor din vest în sensul libertăţii acestora de a alege în ce misiuni să meargă sau să nu meargă, precum şi „premierea” celor cu rezultate cu accesul la arme din ce în ce mai performante. Ceea ce are perfect sens.

Dar cu mercenari nu se câştigă un război. Se pot da unele lovituri importante. E nevoie de batalioane NATO pentru ca Ucraina să poată frâna avansul ruşilor şi e nevoie – ni se spune – de arme multe şi avansate. Se înţelege că la primul batalion NATO care va intra, Rusia nu va sta cu mâinile în sân ci au clar anumite rezerve militare păstrate special pentru aceştia.

Părerea mea este că Rusia nu va apela la atacuri directe asupra ţărilor de unde vin aceste batalioane sau de unde intră ele în Ucraina, deşi unele atacuri asupra unor baze, pot fi considerate.

Aşa cum Rusia nu poate folosi nuclearele doar dacă un batalion NATO format din soldaţi din diverse ţări întră în Ucraina prin România, tot aşa nici SUA nu vor folosi nuclearele dacă Rusia pedepseşte România pentru că organizează şi este baza militară de unde pornesc aceste batalioane. Aşa cum dronele ruseşti deja se plimbă pe la noi sau rachetele ruşilor trec prin Polonia ca să fenteze apărarea aerioană a ucrainienilor, escaladarea înseamnă că bombe vor începe să cadă şi prin ţările de la graniţă, de vreme ce batalioane NATO intră în Ucraina şi luptă cu ruşii.

Deocamdată răspunsul americanilor la dronele ruseşti care survolează România este zero. Ca şi la rachetele ruseşti care trec prin Polonia spre Ucraina pentru a evita detecţia sau poate pentru a-i speria puţin şi pe polonezi şi a le dezumfla egoul dospit necontrolat. Care va fi răspunsul american când bombe şi rachete ruseşti vor cădea în România, fie pe baze militare româneşti, fie poate pe puncte de trecere ale graniţei spre ucrainieni pe unde vor trece aceste batalioane (de departe principalele ţinte iniţiale), fie poate chiar asupra unor obiective civile pentru a stârni protestul populaţiei şi a spera în schimbarea politicii guvernanţilor din cauza opniei publice (evident hilar aşa ceva pe meleaguri mioritice)? Eu cred că răspunsul americanilor va fi prin declaraţii oficiale de sprijin şi acuze verbale către ruşi. Nu cred că un avion NATO va lansa o rachetă spre ruşi ca să retalieze pentru loviturile trase de ruşi românilor. Deoarece orice rachetă lansată asupra Rusiei, poate fi considerată una nucleară şi poate declanşa MAD – MUTUAL ASSURED DESTRUCTION / Distrugerea reciprocă asigurată.