IRAN: Au scanat anti-aeriana

Dacă ne uităm la ştiri vom dobândi un fals sentiment de liniştire: Israelul doar a făcut un atac simbolic, „moderat”, prin care să îşi spele ruşinea. Dar oare chiar aşa stau lucrurile?

Înainte de a comenta recentul atac al Israel-ului asupra Iranului din noaptea de 25 spre 26 Octombrie 2024, trebuie să facem puţină recapitulare şi de asemenea să punctăm câteva aspecte esenţiale pe baza cărora vom formula unele concluzii şi speculaţii legate de ce urmează.

Recapitulare atact Iran

La recentul atac din 2 Octombrie 2024, Iran a dat notificare SUA (şi indirect Israel-ului) de 24 de ore dinainte. A targetat unele ţinte militare. În ciuda notificării, ţintele au fost lovite deşi nu putem evalua daunele făcute deoarece Israel a arestat ziariştii şi a interzis orice publicare a oricărei informaţii sau înregistări cu daunele.

Pe baza analizelor fotografiilor din satelit, care sunt disponibile celor care ştiu unde să le caute chiar gratuit, cei care au urmărit îndeaproape atacul spun că au fost lovite trei ţinte militare dintre care una ar fi găzduit avioanele de atac ale Israel-ului F-35 şi F-15. Gurile rele spun că între 2 şi 4 avioane F-35 au fost lovite.

Totodată, în urma atacului nu s-a înregistrat decât o victimă umană, un palestinian peste care a căzut o rachetă, mai precis o porţiune dintr-o rachetă care este ejectată pe finalul traiectoriei când racheta balistică se apropie de ţintă. Nu ştiu să explic în amănunt, dar din ce am înţeles rachetele folosite nu au fost chiar moderne, deşi au fost dotate cu unele capacităţi de modificare a traiectoriei pe finalul zborului, ceea ce ar explica eşecul apărării anti-aeriene a Israel-ului.

Foarte mult s-a comentat pe faptul că Iron Dome-ul a fost depăşit. Aici am mai explicat clar că Iron Dome-ul nu este depăşit ci este foarte bun pentru ce a fost el făcut: să dea jos automat rachete cvasi-artizanale, lansate din apropiere şi care nu au viteză foarte mare şi o traiectorie simplă. Împotriva rachetelor balistice, se pare că Israel nu are apărare, altfel nu ne explicăm de ce pe 2 octombrie atât de puţine rachete iraniene au fost lovite.

În paralelă, la acest atac de din 26 Octombrie al Israel-ului asupra Iranului, putem vedeam cum funcţionează o apărare anti-aeriană eficientă. Fiecare lumină în mişcare care se stinge, este o rachetă neutralizată.

În atacul din 2 octombrie, mesajul Iranului a fost clar: putem lovi orice dorim din Israel, avem capacitatea şi curajul. Nu ne provocaţi. De altfel, după atac iranienii au spus că au evitat intenţionat să lovească populaţia şi că la nevoie, pot să radă oraşele din Israel dacă sunt provocaţi.

Reamintim aici, că în atacul anterior din primăvară, Iranul demonstrase deja această capacitate, deşi în presa de la noi se repeta gogoaşa că apărarea antiaeriană a neutralizat 99% din rachete. S-a omis că atacul a avut tocmai scopul să demonstreze că Iranul are capacitatea să treacă de „scutul” Israel-ului şi poate lovi orice. 99% dintre dronele care au zburat zile a fost date jos, dar 1% din ultimele rachete au fost trimise ca să ajungă exact când scutul a fost supra-încărcat şi au trecut de scut, lovind ţintele, de asemenea fără importanţă, doar demonstrativ.

Am făcut această scurtă recapitulare pentru a sublinia că Iranul are capacitatea să treacă de scutul Israelului, SUA nu pot ajuta Israelul cu anti-aeriane şi Iranul este foarte moderat în răspunsurile date, deşi este ferm.

Putem spune că ce face Iranul este o demonstraţie de putere, se comportă ca un adult puternic cu un copil mic şi gălăgios care nu înţelege că poate să şi-o fure rău şi tot dă din coate, se agită, se aprinde şi nu se linişteşte nici după ce ia câteva scatoalce. În acest registru, micul turbat va creşte şi el nervul şi va provoca din ce în ce mai mult, deoarece interesul este ca să implice SUA. Fără un război declarat al SUA asupra Iranului, fără nucleare şi bombardamente masive, poate chiar fără trimiterea de trupe şi ameninţarea cu invazia, Iranul nu poate fi pus în genunchi. Dar evident, Rusia şi China nu vor sta cu mâinile în sân.

Atacul Israel-ului

Să vedem acum în ce a constat atacul Israel-ului de azi-noapte. Câteva zeci de avioane de atac, alimentate de aproximativ 10 cisterne zburătoare ale SUA, au atacat diverse locaţii din Iran. Printre ţinte ar fi radare, anti-aeriene şi anumite obiective de infrastructură. Amploarea loviturilor este greu de estimat deocamdată. Probabil şi Iranul are grijă ca daunele să nu fie publicate, deşi teoretic la cât de instabil e prezentat regimul, ar trebui ca populaţia să asalteze internetul cu înregistrări. Remintim că Iranul nu are control asupra Internetului, accesul este liber, spre deosebire de Rusia şi Turcia unde anumite reţele sociale sunt blocate, deşi accesul se poate face prin VPN-uri.

Deocamdată ce ştim este că au fost 4 victime, 2 morţi şi 2 răniţi. Nu ştim câte rachete au fost trase şi nici câte au fost date jos de anti-aeriană. Nu ştim nici până unde au pătruns avioanele israeliene şi nici dacă americani au participat. Pe reţelele sociale, a apărut postarea (ulterior ştearsă) a unui pilot american care se lăuda că e pe cerul Iordaniei şi că va participa la atac.

Cu privire la tankere, avioanele acelea mari care alimentează pe avioanele de atac care lansează rachetele, eu ştiam că Israel are 6. Dar, se pare că SUA au alimentat avioanele Israelului, cel puţin aşa s-a văzut pe FlightRadar. Personal am văzut unul, dar alţi utilizatori au văzut mai multe.

Nu ştim dacă vreun avion al Israelului a avut probleme cu anti-aeriana. Personal nu cred că au pătruns în spaţiul Iranian ci au lansat doar din Irak şi Siria. Zic asta, deoarece unele anti-aeriene ale Iranului din Siria au fost lovite.

Iordania a declarat că nu permite tranzitul deşi evident ce zice Iordania, este irelevant, declaraţiile sunt de formă deoarece Iordania de facto este o colonie a Israelului, regele este un măscărici, populaţia este controlată şi condusă prin forţă, armata folosită doar pentru terorizarea populaţiei.

Situaţia Israel-ului

Nu putem să comentăm acest atac fără a prezenta situaţia Israel-ului. Care este una foarte proastă. În aparenţă. Israel încearcă să omoare toţi palestinienii şi toţi musulmanii din jur, sau măcar să îi gonească. Dar cum numărul soldaţilor evrei este de x, iar populaţia musulmană din jurul Israel-ului este de 100x, misiunea e foarte dificilă. Oricât de mulţi ai omorî cu tancurile, când te culci şi faci pauză, pot să iese de prin crăpături şi ruine, 2-3 care să îţi dea cu pietre în cap sau poate chiar cu ceva rachete artizanale. În plus, mai ai şi rachetele care pică şi nu doar ale Iranului care vin anunţate şi doar din când în când. Zilnic Hezbolah lansează rachete din ce în ce mai nasoale, inclusiv balistice, care fac daune şi victime. Chiar azi a fost lovit Tel Aviv.

Gaza nu este încă controlată şi măcelul de aici a atras furia internaţională. În Liban, avansul este greoi şi victimele multe. Bombardarea Beirut-ului are loc zilnic dar fizic, din cauza geografiei, avansul este infim şi pe alocuri Hezbolah chiar face progrese . De altfel, spre deosebire de Hamas, Hezbolah are şi experienţă şi dotări. Decapitarea liderilor este singura strategie a Israel-ului. Va funcţiona? Da, tot timpul, decapitarea liderilor demoralizează şi dezarmează populaţia – uitaţi-vă la noi cum au executat-o pe Diana. DAR, Hezbolah nu este principalul duşman, prin prisma capacităţii. Siria şi Iranul sunt două mari puteri de care Israel nu poate trece singur fără implicarea totală a SUA. Chiar şi cu SUA, va fi nevoie de nucleare pentru „rezolvarea problemei” şi construirea unui cadru necesar formării spaţiului vital al Marelui Israel.

CONCLUZII

Iată deci Marele Plan sau THE BIG PICTURE. Despre acest mare plan, presa de la noi nu aminteşte nimic şi nu se comentează. Poate se aminteşte pe la colţuri, dar de teama cenzurii sau ostracizării cu eticheta bineştiută, declaraţiile acestui ministru nu au fost preluate şi nici ale altor membrii ai puterii actuale a Israel-ului.

Nu vom intra aici în elucubraţiile mistice ale religioşilor mai mult sau mai puţin ultraortodocşi iudaici şi nici în ale protestanţilor milenarişti evanghelişti din SUA care se alătură Israel-ului şi cărora se datorează de fapt faptul că acest stat şi acest conflict există, deoarece este evident că fără ajutorul SUA, Israel ar fi cucerit în maxim 2 săptămâni. Indiferent de acest aspect, deloc irelevant, dar prea ştiut şi prea clar ca să pierdem timpul cu el, trebuie să încercăm să descifrăm în ce etapă ne aflăm şi ce perspective urmează.

Din nou, ca şi în articolele anterioare, reiterăm că alegerile din SUA primează şi sunt principalul eveniment care domină deocamdată situaţia. Bunăoară, cititorii vechi îşi amintesc că am mai subliniat acest aspect şi am comentat că până la alegeri nu va începe un război extins cu Iranul. Alegerile sunt importante şi SUA nu vor scandal, mai ales democraţii. Israel nu se riscă să atace acum, când democraţii pot de teama alegerilor să decidă reţinere în sprijinirea Israel-ului şi astfel avem un risc existenţial. Cele mai simple calcule de strategie dictează Israel-ului să aştepte ca Trump să câştige deoarece există speranţe fundamentate că Trump va fi dispus să pornească un război împotriva Iran-ului, mult mai mult decât Biden sau Kamala.

Cum se explică atunci acest atac şi care este rolul său? După mine, acest atac a avut doar rolul de scanare a apărării anti-aeriene a Iranului în perspectiva începerii războiului extins pe care evreii sper să îl pot începe când vine Trump.

Totodată, trebuie să amintim că Marele Război, un prim semn că urmează un atac masiv şi un război masiv, va fi un atac cibernetic menit să încerce să afecteze infrastructura Iranului, să producă tulburare şi eventuale mişcări revoluţionare sau poate chiar să afecteze funcţionarea echipamentelor militare, mai ales a apărării anti-aeriene. Evident că în ce măsură un atac cibernetic asupra Iranului poate avea succes, este o dilemă deoarece Iranul are tehnologie de la ruşi unde putem vedea că atacul cibernetic nu a jucat niciun rol. Este greu de crezut că SUA nu au oferit Ucrainei capacităţi cibernetice cu care să lovească Rusia. Dar una e să vinzi pagere arabilor cu un IQ redus care să le detonezi ulterior printr-un SMS şi alta să dezactivezi S300 construit pentru război nuclear şi posibile EMP-uri.

În final câteva comentarii despre posibile implicaţii pentru noi românii ale viitorului război asupra Iranului. Dincolo de aspectele geopolitice şi militare, din start trebuie doar să subliniem impactul masiv economic pe care acest război îl va avea. De altfel câteva semne vom avea deja de luni, când preţul petrolului va face un nou salt.

Se ştie foarte bine că un război cu Iranul va detona preţul petrolului la cote inimaginabile. Avem cumva referinţe istorice, dar nu are rost, explicaţiile şi dovezile sunt redundante. Mai ales în contextul sancţiunilor asupra Rusiei şi mai ales având în vedere poziţionarea dubioasă a Arabiei Saudite, există perspective mari ca preţul petrolului să expodeze la cote care să pună economia în genunchi. Arabia Saudită clar joacă un rol esenţial şi deşi în ultimul timp pare să se împace cu Iranul şi chiar am auzit că ar face exerciţii militare împreună, feeling-ul meu e că saudiţii sunt nişte prefăcuţi şi nişte alunecoşi şi când vine momentul, îşi vor da pe faţă trădarea faţă de lumea musulmană şi participarea alături de Imperiu în acest război. Caz în care şocul va fi cumva mai mic deoarece Arabia Saudită are potenţialul să crească producţia rapid pentru a tempera aceste creşteri. Dar dacă Arabia Saudită se poziţionează alături de Imperiu, Iranul sau alte ţări pot lovi capacităţile petroliere şi pot elimina acest avantaj marginal al Imperiului.

SUA vor reacţiona la această explozie cum bine ştie să facă: prin stimulare financiară, prin tipărire de dolari. SUA de asemenea are producţie proprie, economic SUA pot rezista fără probleme mari la război, dar coloniile Imperiului pot intra uşor la apă. Doar sancţiunile asupra Rusiei se vede că au distrus UE şi au băgat-o într-o recesiune ascunsă cu potenţial de depresie seculară. Explozia petrolului va avea impact social mult mai masiv şi are chiar potenţialul să producă o nouă ordine mondială şi noi tensiuni în cadrul UE, fiecare ţară şi fiecare guvern având tensiuni interne masive şi apelând acolo unde este posibil la măsuri de protecţie care pot sparge tratatele şi coeziunea unionistă. Avansul Rusiei în Ucraina şi pierderea războiului din Ucraina adaugă încă o necunoscută la aceste tensiuni şi nu prea oferă nicio speranţă minionilor Imperiului care deşi vor primi dolari tipăriţi vor ajunge să nu aibă ce să facă cu ei: de la ruşi nu pot să cumpere gaze, de la arabi nu pot să cumpere petrol. Cu chinezii, UE e deja la cuţite şi există perspective proaste cu privire la taxare şi tarife vamale, prin urmare provocările economice ale unui eventual război cu Iranul sunt masive şi recomand clar cititorilor să ia în calcul că vor veni vremuri grele, chiar dacă noi vom fi feriţi de război şi vom putea măcar să activăm economic normal, prin normal înţelegând statutul de colonie care culege bumbac pentru stăpâni dar măcar nu moare de foame.

Revenind însă la constrângerea principală de care discutam mai sus, anume alegerile din SUA, orice comentarii acum sunt de prisos deoarece mai mult ca înainte, acum soarta lumii chiar depinde de Trump. Dar cum la orice alegeri una e ce spune dinainte, alta e ce face după ce va veni, orice discuţii în acest moment sunt complicate. Există perspective şi pozitive şi negative, există forţe care împing omenirea şi spre războiul total nuclear, dar există şi speranţe că forţele binelui pot să învingă şi pacea şi prosperitatea să revină, atât pentru Imperiu cât şi pentru colonii.

Până acum însă de fiecare dată când am emis speranţe, acestea au fost deşarte. Sau mai precis, au fost una caldă una rece. Adică, cu COVID-ul, mai degrabă prevedeam extinderea lanţului şi introducerea vaccinării periodice obligatorii, pe când cu Ucraina speram că nu va fi război. Acum, personal, mă aliniez Fratelui Nathanael care este optimist şi care crede că Trump va face pace, Israel va fi temperat şi SUA va trece printr-o revoluţie morală şi întoarcere la rădăcini.

PS: în curând, un articol pe larg despre riscurile financiare şi economice în cazul SHTF în Orientul Mijlociu, cu focus pe specificul mioritic, mai ales în perioada post-electorală

This Post Has One Comment

Lasă un răspuns

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.