Deoarece trebuie să fim pregătiţi mental pentru următoarea etapă din Marele Reset. Care poate fi un război, poate chiar nuclear. Iar dacă şansele unui război nuclear sunt de 16% (sau aproximativ, pe polymarket, bursa predicţiilor politice), şansele ca România să fie aruncată în război, sunt după mine 80%. Am comentat pe larg recent aici, nu am zis de ce consider şansele 80%, dar poate o să scriu un alt articol pe larg. Cifrele în sine nu sunt fixe, viziunea mea este că, pe elemente concrete şi de o parte (Rusia) şi de alta (NATO/UE) şi pe status-quo-ul de pe plaiuri mioritice (bopor idiot care votează ca tembelul cu aceiaşi mafioţi care ar vinde şi pe mă-sa, darămite ţara), toate elementele converg spre escaladarea războiului, care nu se poate opri la graniţa noastră (luând în calcul toate aceste elemente, evident că dacă are loc o minune la alegeri e posibil altfel).

Avertismentele vin din diverse surse şi cu diverse scopuri:

• şefi de stat, lideri politici (şeful NATO, preşedintele Poloniei, etc)
• ucrainieni – periodic ucrainienii rumegă narativul că Putin va invada toată Europa şi că e bine chiar să se declanşeze război nuclear şi tot vestul să vină grămadă pe ruşi.
• lideri militari, „analişti” şi „experţi” militari invitaţi la TV, foşti generali, etc
• influenceri pe reţelele sociale, canale diverse pe Youtube – aici spectrul este larg, există nuanţe spre deosebire de TV unde narativul este controlat 100%

Anunţarea unor evenimente globale cu impact social, înainte ca acestea să aibă loc, are multiple scopuri, unele care ţin de logistica operaţiunilor şi altele care ţin de aspecte spirituale. Logistic, comunicarea „planului” în public are rol de mobilizare a agiotanţilor de pe toate nivelurile, mesajul trebuie făcut clar şi repetat pentru ca toată lumea să se focuseze pe acţiune.

Ne-am gândi că orice organizaţie secretă, orice structură secretă se bazează tocmai pe faptul că lucreză în secret. Acest lucru este adevărat, cu siguranţă mare parte din amănunte sunt secrete. Dar în desfăşurarea acţiunii este un moment în care planul trebuie făcut public şi anunţat deoarece competiţia pe eşaloanele inferioare ale piramidei elitelor trebuie stimulată şi cadrele inferioare trebuie să se lupte între ele pentru a se alinia la plan şi pentru a putea să câştige dreptul de a atrage atenţia nivelurilor superioare în perspectiva unei promovări.

Vă dau doar un exemplu. Klaus Iohannis a fost rugat public, prin mesageri din presă, prin ştiri ieşite „pe surse” că SUA va cere României să doneze Patrioatele ucrainienilor. Asta înainte de mesaje secrete sau oficiale. Reacţia a fost însă greşită, preşedintele a ezitat şi drept urmare a fost chemat la Washington şi ameninţat direct în secret, s-a întors acasă şi a executat ordinul. Iată un exemplu de ce comunicarea publică este necesară pentru ca toţi să se alinieze şi să nu existe surprize. Lucrurile nu merg mereu şnur pentru Reset, dar împotmolirile sunt rezolvate prin schimbarea cadrelor şi creşterea controlului.

Lecţia lui Klaus a fost învăţată şi Marcel deja se grăbeşte să îl sune pe Trump să primească ordinele. A fost delegat să asculte de Orban. Klaus a fost pedepsit prin punerea pe bară dar va fi scutit de procese deoarece trebuie recompensat că în cele din urmă a ascultat. Dacă nu asculta, avea probleme.

Evident fiecare tip de anunţ dinainte este destinat unui target anume, fie persoană, fie grupare, fie chiar naţiune. Mesajul că vine războiul este destinat popoarelor din vest care trebuie să accepte în primul rând austeritate, în vest şi pregătirea de trimis pe front la cei din est. În cel mai rău caz, pentru cel mai inferior scop al acestui mesaj complex cu multiple valenţe, rolul este ca nimeni să nu zică „bă, dar de ce e sărăcie şi scade nivelul de trai şi voi cumpăraţi arme în draci de la americani?”.

Fiecare mesaje are rolul multiple, complexe, deoarece ingineria socială a ajuns la performanţe extraordinare, cu mult peste capacitatea de înţelegere chiar a spumei cu pretenţii de ingelighenţie. Unele scopuri pot fi extrase şi înţelese, altele abia mai târziu pot fi relevate şi unele chiar rămân ascunse. Din categoria scopurilor evidente şi simple pe care mesajul pregătirii de război îl include este acela că frica este o armă de control. Dacă sperii poporul, poţi face orice cu el. Prin urmare, o asemenea ocazie cum este războiul din Ucraina, nu poate să nu fie exploatată de liderii megalomani cu aspiraţii dictatoriale şi care se simt cu musca pe căciulă cu privire la competenţa actului lor de conducere, sunt cu piciorul în groapă, pe plecare, şi nu ştiu ce să mai facă pentru a încerca ultimele manevre şi maşinaţiuni la care se pricep şi pentru care au nevoie de frică cât mai multă.

Dacă am face un exerciţiu de scenarită, ducând la extrem posibilităţile, nu este greu să vedem că ideal pentru orice lider aflat acum la putere ar fi ca să profite de o eventuală lege marţială care să îngheţe alegerile şi să îi ţină pe toţi la putere ca pe Zelenskzy. Credeţi că doar noi observăm că de ani de zile Zelenskzy se vede şi se pupă cu tot felul de lideri europeni care ulterior vedem că pleacă, sunt daţi jos, vin alţii şi Zelenskzy o ia de la cap cu pupăturile. Pe inter-networks, fenomenul este numit „blestemul lui Zelensky” şi sunt prezentate fotografii cu toţi liderii cu care Zelensky s-a pupat şi l-au felicitat şi care între timp au dispărut. Chiar dacă este adevărat că aşa zisul blestem al lui Zelensky este real, totodată este şi real că Zelensky nu are cum să fie dat jos câtă vreme Ucraina este în război, deoarece Ucraina are lege marţială, prin urmare nu mai există alegeri. Doar o rachetă rusească îl poate da jos pe Zelenskz. Deci şi liderii politici cunosc acest blestem şi sunt invidioşi pe Zelensky. Toţi ar dori să există o lege marţială, chiar dacă evident un război nuclear cu ruşii nu le-ar conveni: Dar o „stare de război” fără un război nuclear, ar fi ideală.

Cu privire la implicarea liderilor militari în propagarea spaimei că un război este iminent, aici nu există dileme. Este firesc ca orice lider militar să viseze la noi investiţii în armată, la noi fonduri alocate de către parlamente şi guverne. Fiecare general visează la o remodelare interioară a biorului său, poate chiar la un nou sediu al „centrului de comandă” şi de ce nu la noi achiziţii militare sau chiar noi baze deschise. Mai ales în UE unde o bună perioadă armata a fost la coadă la împărţeala bugetară, militarii tremură la prospectul că războiul din Ucraina şi venirea lui Trump pot în final să ducă în marile ţări măcar la acel 2% alocat armatei. Sumele sunt imense, zeci de miliarde.

Pe lângă avantajul financiar, să nu uităm că mare parte din liderii militari sunt puşi politic chiar şi în UE. Aceştia nu au de ales decât alinierea la mesajul oficial, la narativul oficial. Orice ieşire din front se pedepseşte crunt, suspiciunile de „unealtă a propagandei ruseşi” fiind suficiente pentru un general ca să îşi piardă postul de conducere şi avantajele financiare corespunzătoare. Trecerea în rezervă nu este deloc amuzantă, mai ales că mulţi sunt incompetenţi şi nu realizează că stârnind ursul şi băgâng băţul printre gard, mai devreme sau mai târziu va exista acest război în care ei acum nu cred, dar nu se dau înapoi de la operaţiunile de speriat popoarele că urmează invazia ruşilor.

Profeţie care se îndeplineşte singură

Cu privire la rolul spiritual al anunţării dinainte a unor etape ale Resetului, acesta are rol magic: cei implicaţi cred că astfel vor avea putere mai mare ca să ducă la îndeplinire planul. Cu siguranţă că diavolul lucrează şi prin spaimă şi temeri şi în paralel cu maşinaţiunile şi sucirea minţilor liderilor în vederea luării de măsuri care să ducă lucrurile spre război mondial, frica este folosită pentru a paraliza orice reacţie eventuală a populaţiei şi pentru a alimenta conflictul între cele două părţi.

Dacă liderii europeni ar spune că nu există risc de război cu Rusia, că conflictul din Ucraina este unul local, Putin nu ar avea motive să escaladeze nici el. Dacă europenii şi americanii s-ar calma şi dacă de exemplu nu ar fi dat dreptul la folosirea rachetelor balistice în adâncimea Rusiei, Putin era cumva forţat să se limiteze la acele 4 provincii şi să participe la propunerile de pace.

Apelurile repetate ale liderilor europeni cum că războiul este inevitabil, deciziile unora de a ridica interdicţia, continuarea şi mesajele repetate ale Ursulei că vom fi alături de Ucraina până la capăt, prin asta înţelegând evident şi războiul nuclear, nu fac decât să îl oblige pe ruşi să trateze conflictul ca atare, ca unul care este al vestului împotriva lor.

Noi nu suntem familiari cu discuţiile şi frecuşurile din Rusia, care deşi noi nu avem acces din cauza cenzurii, există. Cu siguranţă şi acolo sunt discuţii pro şi contra escaladării, ruşii având opţiunea nucleară. Şi acolo discută la fel ca aici şi acolo există o luptă între bine şi rău, între cei care doresc pacea şi caută argumente pentru oprirea escaladării şi între cei care arătând cu degetul spre pericolul vestului şi agresivitatea vesticilor, argumentează că Rusia poate avansează prea încet şi poate Putin e prea blând.

În final, vă îndemn să faceţi diferenţă între cei care avertizează cu privire la război, comentând pe filonul riscului rusesc şi aliniindu-se narativului oficial şi cei care vă avertizează, arătând cu degetul spre nebunii din prima categorie. Aici mă încadrez şi eu: nu din cauza agresivităţii ruşilor cred că se va ajunge la război mondial, ci din cauza planurilor centrelor de putere atât din SUA cât şi aşa-zis globaliste, care cumva au nevoie neapărată de un război mondial, mai ales acum când se strânge laţul şi vedem că Bibi este hăituit de mionionii din coloniile care încep să ies din linie, cel puţin la capitolul sionist.