Rentează postarea de fotografii de la mare pe rețelele sociale?

Evident că nu, pare la mintea cocoșului. Însă să detaliem puțin. M-ar tenta să încep articolul cu “tinerii din ziua de astăzi …” dar dacă mă gândesc bine, nu doar tinerii sunt bolnavi de narcisism și megalomanie, ci și mulți dintre bătrâni.

Megalomania și subdezvoltarea psihologică sunt boli greu de stăpânit și într-o oarecare măsură fiecare suntem stăpâniți de ele.

E sezonul verii și vedem cu toții cum abundă feed-urile de fotografii cu oameni în vacanță. Ce frumos, am putea spune … Bine că oamenii sunt în vacanță și se simt bine. Așa mă gândeam și eu și am dat chiar și câteva like-uri lui Buzdugan care acum e prin Creta și zilnic postează câte-ceva. Apoi, mi-am dat seama cum se naște ușor în inima mea sentimentul invidiei – ce bine de astă, la plimbare. Unii la muncă, alți … Bine-înțeles că nu am fost de acord cu acest gând și cu aceste porniri, dar una e rațiunea alta e ispita.

Apoi mi-am dat seama, dacă eu care am fost în Creta și în Grecia în special de vreo 10 ori și dacă eu care pot să plec mâine dacă chiar mi se pune pata, sunt invidios, ce să mai facă alții care din varii motive, chiar nu pot, nu acum și nici la anu și poate nici în următorii ani să meargă în Creta să bea bere Molo (cum vedeam într-o poză).

Trebuie totuși menționat că nu am nimic cu Buzdugan și ca o personalitate publică cu mulți fani, e firesc să își întrețină brandul, căci din asta își câștigă pâinea. Pozele oricum sunt frumoase și atractive, prezintă nu doar familia lui Buzdugan ci și natura, marea.

În toate problemele sunt aspecte pro și contra și cu siguranță și în aceasta. Eu însă doresc doar să pledez pentru varianta contra, menționând totuși și câteva argumente pro sau câteva situații în care postarea de fotografii din concediu este ok. De exemplu, sunt chiar bucuros și îi apreciez pe cei care posteaza fotografii din locuri frumoase cu acele locuri frumoase, cu diverse peisaje sau scene, dar în care nu se pozează pe ei. Aceștia împărtășesc bucuria lor și fac un efort pe care îl salut. Dar când vezi personaje cunoscute, prieteni, care sunt la plimbare în timp ce tu ești la muncă, chiar dacă munca este plăcută și cu atât mai mult dacă munca este o corvoadă, cu greu poți să-ți cenzurezi pornirile invidioase.

Cel smintit se smintește ar putea spune cineva și poate că doar eu sunt așa, alții nu simt această invidie pe cei care sunt plecați și se distrează în timp ce ei muncesc. Nu neg, dar mă gândesc că dacă eu sunt smintit, mai sunt și alții și poate chiar suntem mulți, de aceea fac apel la megalomanii narcisiști care vor să azvârle în fața tuturor ce bine se simt ei în cele 2-3 săptămâni din an când încearcă să uite de mizeria din sufletul lor pe care ei o leagă e de locul de unde au plecat, și care cred că o rezolvă dacă se umflă nițel în pene azvârlind în fața invidioșilor ce bine e de ei, să o lase mai moale cu pozele din concedii pentru că Facebook oferă funcția de szooze și unfriend și o să rămână în lista doar cu cârcotașii invidioși care nu vor să se lepede de invidie. Eu unul, când nu pot să lupt cu invidia, în cazul de față, dau snooze.

Să trecem puțin în alt registru. Nu prea înțeleg pe oamenii care sunt obsedați să facă poze pe oriunde se duc. Din start recunosc că și eu am avut momente și am trăit experiența de a mă comporta ca clasicul “turist japonez”. Și în această chestiune sunt argumente pro și contra, dar în cele din urmă Carlin are dreptate, orice addagio este redundant.

În final, doar o observație legată de tineret. Tinerii simt nevoia să se afirme, e o chestiune hormonală. Aflați în perioada formării caracterului, fiind crescuți pe puf și neavând necazuri care să îi ajute în consolidarea unui caracter, majoritatea simt această pornire în interior, să arate lumii cine sunt ei și ce pot să facă. Din păcate, în afara unui corp frumos (că doar e tânăr …) majoritatea nu pot să arate altceva. Și din păcate, majoritatea nu au nici părinți să le explice că bucuria care vine din efort, muncă, perseverență și sacrificiu este cu mult mai dulce decât fantasmele unor “aprecieri” virtuale ale haitelor anonime de pseudo-prieteni.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.