Vaccin și pizza

Spitalul Județean de Urgență Slobozia a luat notă de imaginile apărute în presă în care dozele de vaccin împotriva COVID-19 sunt ambalate în cutii de pizza. Dorim să menționăm că spitalul se delimitează ferm de modul de ambalare, fiind doar un beneficiar, logistica și transportul fiind asigurate de terțe instituții. Vaccinurile au fost livrate în respectivele cutii, la rândul lor aflându-se în cutii frigorifice profesionale. Vaccinurile au fost trimise în acest mod de la București, fiind date în primire, astfel, la Spitalul Slobozia. Instituția noastră nu a fost în niciun mod implicată în logistica transferului.

Sursa: independentonline.ro

Bâlbâielile din distrubirea vaccinului în ciuda soldățelului gospodar și disciplinat pus la bătaie în fruntea fanfarei medico-militare nu ar trebui să ne mire prea mult deoarece … “trăim în România și asta ne ocupă tot timpul” cum spune un proverb contemporan.

Pentru cei care au trecut ceva ani prin ei pe aceste meleguri – și eu sunt unul dintre acești fraieri – se găsesc puține lucruri care să ne mai stârnească intrigarea. Cu toate acestea când am văzut poza cu vaccinurile în cutii de pizza am râs ca prostul de unul singur câteva minute. Nu mă puteam abține. Recunosc că a trăi în România este uneori revigorant. Aceasă imagine m-a amuzat aproape la fel ca Hora Coronavirusului trasă de doctorii și asistenții craioveni la vindecarea primului covidos și cu siguranță mai mult ca gafa cu scăparea din targă a primului pacient de Covid.

Nu neg că poate tehnic, transportul în cutii de pizza este unul justificabil, dar de ce nu s-a comunicat asta în campania de vaccinare pentru a nu stârni râsul oamenilor și a afecta încrederea în vaccin? Cum să mai ai încredere în vaccinul minune dacă îl vezi că vine la spital în cutii de pizza?

Pare că periodic Dumnezeu ia mințile românilor care se află în lupta cu Covidul sau poate că, la cât de pricepuți suntem noi românii în suceli, inevitabil periodic apar la suprafața aspecte kafkiene ale unei realități tragice care ne înconjoară cu o oarecare conotație umoristică pentru a ne ajuta să trecem mai ușor prin rahat. Fără aceste mici momente, pote eu – cel puțin – aș fi mult mai trist auzind de bolnavi bătrâni de Covid tratați cu josnicie, plimbați din spital în spital, trimiși acasă fără tratament și recomandări și care în cele din urmă mor. Fără aceste evenimente, m-aș mira cum de la un spital Covid din Craiova, pe secția de ATI, rata de supraviețuire este sub 10% deși la nivelul țării (ca să nu mai zic în țări … ca afară) situația e inversată. Dar poate cel mai șocant la urechile mele sunt cazurile de angajați din sistemul sanitar, unii chiar din prima linie, care ajunși bolnavi de Covid, s-au tratat mai prost decât dacă ar fi căutat pe Google niște informații. Nu dau amănunte, pentru că e vorba de rude/prieteni și nu vreau să mi-i pun în cap. Cert este că – așa cum am mai spus în articolele anterioare – cu adevărat, cel puțin în România, “blestemat este cel care își pune nădejdea în om” (Ieremia 17, 5). Nu zic că nu există profesioniși și oameni serioși în sistemul medical românesc, doar zic că aceștia sunt o minoritate. Oamenii de calitate, cei mai buni, au plecat afară, au fugit goniți fiind de … romanian way of life.

Să ne întoarcem însă la pizza. După cum știm, Pfizer a atras acum 1-2 zile atenția că amânarea administrării celei de-a doua doze, poate face inutil vaccinul. Nimeni în presă nu a subliniat ELEFANTUL DIN CAMERĂ.

Pe de o parte, autoritățile ne asigură că vaccinul este sigur, vaccinul este probat, este testat, are toate aprobările, are toate zorzoanele științifice necesare, este state-of-the-art, warp-speed, new-age, health-reset, game-changer. Există ditamai campanii de marketing prin care guvernele încearcă peste tot să convingă prostimea că vaccinul funcționează, a fost dezvoltat de cele mai luminate minți și aprobat de cele mai deștepte DSP-uri din lume, alea europene și chiar americane.

Pe de altă parte, statele nu sunt în stare să urmeze o procedură de administrare banală care presupune organizarea a două injectări, dintre care a doua să fie la o perioadă conformă prospectului. Pare un lucru banal – azi faci vaccinul, te programăm peste 1 lună la doza următoare. Există unele cazuri unde amânarea este motivată de vaccinarea cu prima doză a unui număr cât mai mare de cetățeni care să beneficieze de vaccin. Dar dacă producătorul așa a scris pe prospect și așa a testat eficacitatea vaccinului, de ce decid guvernele altfel, de ce ia decizi aiurea? Cine a dezvoltat și cine a făcut testele? Cum de se poate schimba un amănunt atât de important cum este schema de vaccinare peste noapte și cum de această decizie este luată de state în pofida recomandărilor chiar ale celui care a dezvoltat și a produs vaccinul? Care să fie explicația? Vă spun eu: marketingul! Campania de marketing a pompat în acest vaccin atât de mult încât l-a umflat peste măsură încât guvernele sunt tentate să facă vaccinul la cât mai mulți oameni, doar pentru a câștiga capital politic, chiar cu riscurile pierderii beneficiilor din prima doză pentru cei care l-au făcut. Calculele sunt bine făcute: cost-beneficiu, amânarea dă mai bine: mai mulți oameni se vor calma că au făcut vaccinul și sunt ok și vor vota politicienii, pe când efectele reale negative ale abaterii de la prospectul vaccinului, vor fi irelevante și incapabile a lupta cu campania de marketing și valul entuziasmului din jurul vaccinului. De aceea și Pfizer a dat acest comunicat, pentru că vrea să se spele pe mâini. Nu este oare prudent, ca prospectul să fie respectat pentru ca măcar un mic număr de oameni să beneficieze de imunitate – dacă vaccinul chiar o oferă – decât să se riște anularea efectului celor vaccinați deja și să afecteze încrederea oamenilor în vaccin? Nu vreau să mă lansez în teorii conspiraționiste – poate statele știu că vaccinul asta e prost și așteaptă altele. Poate acolo, unde au cifrele reale, știu că după trecerea iernei, lucrurile se vor calma oricum și cazurile vor scade, deci vaccinul va fi oricum inutil și prima doza de acum e folosită doar ca o bomboabă motivațională menită să îi încurajeze pe fricoși și să-i ajute să aibă un sistem imunitar mai bine fortificat decât dacă ar sta la coadă la vaccin cu un morcov în fund, așteptând doza ca un junkie.

Dar, pentru că a venit vorba de Pfizer și de bâlbâieli aiuristice incredibile ale “experților” care vor să ne înfigă seringa, aș dori aici să discut despre un incident interesant – deloc comentat la noi – care arată că totuși și la case mari se greșește incredibil. Nu e cazul Pfizer ci cazul Oxford/AstraZeneca (care tocmai a fost aprobat la nivelul UE). Și acest vaccin – ca oricare vaccin – are o schemă de vaccinare care e stabilită pe baze “științifice”. În etapa de testare, teoretic, se urmărește cu acuratețe orice amânunt, orice efect secundar, se aplică cu strictețe toate procedurile etc. Ei bine, în cazul Oxford/AstraZeneca, experții care au lucrat la testarea vaccinului, au făcut o … mică eroare: un lot de cobai a fost vaccinat cu o doza în cantitate de 50% (!) față de cât trebuia – precizie maximă! (bine că nu a fost 500%). Din această “eroare” s-a descoperit că 50% e mai eficient decât 100% (vă dați seama cât de bine au ghicit prima dată doza necesară de vaccinare …). În presa britanică, incidentul a făcut valuri (sursa) dar la noi nu s-a relatat nimic.

Deci dacă în perioada de testare s-au făcut asemenea greșeli, cum ar fi vaccinarea cu o cantitate la jumătate de cât cea inițială, ce mai putem spune? Este adevărat că știința progresează uneori prin experimente greșite, că aflăm lucruri tocmai experimentând. Dar cum de diferența între eficiența dozei propuse inițial (100%), pe baza unor calcule făcute chiar de dezvoltatorii vaccinului și rezultatul final (eficiența dublă la jumătate cantitate) este atât de mare? Și în plus, cum de cei care au făcut testele au fost atât de neglijenți? Putem fi siguri că rigurozitatea testării nu a fost manifestată și la urmărirea efectelor secundare sau la urmărire eficienței? Nu putem, evident! Ce este cert, este doar că cutiile de pizza salvează omenirea!

6 comments

  • Alin Stefanescu

    Total de acord cu tine aici. Rasu’-plansu’ :’-)

    P.S. De ce esti defetist si spui ca esti printre “fraierii” care inca mai stau in Romania? 🙂 Aici te-a trimis Dumnezeu pe pamant, mai ales ca te-ai nascut in credinta ortodoxa. La asemenea dar, poti suporta bilbaieli si involuntary funny conationals. (sau poate si proverbiala si biblica rabdare are si ea limitele ei)

    • cred ca Dumnezeu iti da dar nu-ti baga in traista, de aceea tare mi-e teama ca voi da seama pentru ca am ales sa raman aici, desi am incercat inca din facultate sa plec, dar nu am avut curajul sa fac pasul; asta cu credinta ortodoxa primita de la parinti, nu cred in ea; Mantuitorul ne-a invatat ca in cetatile unde crestinii nu sunt primiti, sa plece si sa se stearga pe picioare la plecare

  • Alin Stefanescu

    Cumva on-topic la faza cu degringolada din Romania (nu la partea cu vaccinul): https://ioanflorin.wordpress.com/2021/01/06/pacatele-victimelor-si-virtutile-supravietuitorilor/

  • Dacă nu ți-ai găsit curajul să pleci, înseamnă că nu ți-a fost dat, deci rostul tău a fost să rămâi aici. Nici Petru, după ce se bătuse cu cărămida în piept că va merge la moarte cu Hristos, n-a mai avut curaj ci s-a lepădat întreit. Iar sf. Ioan Gură de Aur spunea că acest lucru s-a făcut cu lucrarea lui Dumnezeu, care l-a iconomisit (ca si6pe ceilalți apostoli) pentru lucrarea de evanghelizare, căci dacă toți ar fi mers la moarte cu Hristos, cine l-ar mai fi mărturisit lumii? Deci fiecare cu rostul lui, inclusiv cei cărora li s-a îngăduit să plece si să se așeze în alte țări.

    Alin are dreptate: nu era cazul să pleci. Și eu am avut acest zbucium lăuntric al plecării cu familia în urmă cu cca. 15 ani, dar Dumnezeu nu mi-a deschis această ușă. Trebuia să mă recalific profesional total, căci cu Dreptul muream de foame în altă țară, dar n-am avut această tărie. Apoi mi-a devenit evident de ce: pot aduce mai multe roade lui Dumnezeu aici decât acolo. Ba, afară, aș fi fost în pericol să fiu o mlădiță scoasă din vița Hristos, sa mă usuc si să ajung aruncat în foc (am recitit recent Ioan 15, de aceea vorbesc așa).

    Între timp, s-a văzut și altceva: că majoritatea celor care au plecat, nu o duc neapărat mai bine, dimpotrivă. Chiar dacă, strict aritmetic, ei câștigă mai mulți bani, fericirea întârzie să apară. Plecarea afară nu este o binecuvântare ci o bejenie. Oricum, la ce văd că se întâmplă afară în occident și peste ocean, nu prea mai e de plecat, s-a cam dus poleiala. Mergea acum 15-20 de ani, dar acum, la ce semnale primesc de la cunoscuți, nu prea e bine. Ba, aș zice că tocmai brambureala noastră mioritică e cea care ne va păzi de toată scursura morală a occidentului: imigranții fug mâncând pământul dacă se nimeresc pe aici, “educația secsuală” nu prinde fiindcă suntem îndărătnici și sunt puțini profesori interesați, vaccinarea nu prea merge pentru că suntem total dezorganizați ș.a.m.d.

    Cumva, pe nebăgate în seamă, Domnul mi-a dat “pâinea cea de toate zilele”, astfel încât nici la acest capitol nu mă pot văita. Nu e ca și cum m-aș sinucide rămânând în România. Ba, dimpotrivă, de fiecare dată când revin în țară de afară, sentimentul de întoarcere ACASĂ este inconfundabil, chiar dacă vine la pachet cu un gust amar pentru mizeria și brambureala pe care le regăsesc aici. Semn că aici m-a pus Dumnezeu și aici trebuie să rămân.

    La urma-urmei, privind veșnicia și faptul că tot ce adunăm în viața asta trecătoare vom lăsa aici, nu prea mai are o așa de mare relevanță unde ne agonisim gunoaiele numite generic “avere”, în România sau pe alte meleaguri. Contează dacă ajungem unde trebuie după marea trecere. Restul… sunt doar detalii.

    • mulțam de sfaturi, poate așa este; gândul meu este că nu am urmat acea poruncă dată de Mântuitorul: “în orașele unde vă vor goni, să vă ștergeți pe picioare și să plecați”; oarecum cam așa mă simt eu în Marea Roșie din jurul meu …

      sentimentul de acasă e mai mult un artefact cultural, creștinul dacă nu se simte străin pe lumea asta, s-a lipit prea mult de ea

  • Eh, mă provoci să spun prea multe ! Uneori mă trezesc dimineața și mă mir: “încă mai sunt pe aici?!?” 🙂

    Las-o așa, e bine cu sentimentul de “acasă”, LOL

Leave a Reply to Adrian S. Cancel reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.