Onoare și responsabilitate
Față în față cu inevitabilele meandre ale concretului mioritic, noii bolșevici de la USR vor renunța rapid la stindardele fâlfâite înainte de a ajunge la putere cu principiile europeniste și cu mantrele moralizatoare cu care singuri s-au plasat deasupra “vechilor partide” și își vor da pe față valențele dictatoriale discret ținute sub control și inhibate având în vedere planul (cam rămas în urmă zicem noi) de acaparare a puterii și perspectiva unei degradări rapide a numărului de simpatizanți.
Vă rog acum să facem un mic salt în istorie și să vedem cum a apărut USR. Este USR un partid organic, apărut ca o reacție a unei ideologii conturate în jurul căreia s-au adunat un grup de oameni? Sau măcar este o personalitate sau un grup de oameni sunt magnetul care au atras spre acest partid miile de membrii online și voturile diasporei care de fapt i-a propulsat (dându-le un vot în alb, de fapt). Nu, singurul atribut al USR-ului este că a fost singura alternativă la partidele tradiționale în sensul că a fost singurul partid dintre cele nou formate care au avut suficient sprijin din partea televiziunilor pentru a atrage susținători și ulterior votanți. Într-adevar, USR este rebrandingul USB dar nu orice asociație chiar cu o oarecare notorietate publică poate face trecerea rapid la partid și poate suge o felie atât de mare cum a făcut-o USR. Pentru aceasta era necesar sprijinul televiziunilor și nu orice sprijin, nu doar expunere a ideologiei, vizibilitate pentru portavoci și coafare, ci comunicare strategică complexă.
Într-adevăr, gafele și dezastrul produs de PSD aproape se asemăna pe atunci cu un morman de frunze uscate în bătaia soarelui care aștepta o scânteie. Dar organic și teoretic, scânteia AUR putea fi mult mai probabilă atunci decât o scânteie neo-bolșevică. Culmea culmilor, dezastrul produs de comunism și de partidul care i-a dus mai departe steagul după revoluție a fost fructificat de un partid cu ideologie similară, doar cu o nouă haină, mai modernistă și mai adaptată timpurilor moderne.
Ce doresc deci să spun? Feelingul meu este că USR nu este un partid organic, nu are un istoric și o evoluție firească, ci a apărut pe un fond proprice apariției unui nou partid nu aiurea, ci construit, organizat și coordonat de forțe obscure capabile să realizeze o asemenea operațiune care doreau ca pe acest vector să preia puterea în România. Problema este însă multiplă și operațiunea pare să fii eșuat. Nu doar că vechile partide s-au repoziționat rapid și românii au memorie scurtă, de pește, dar televiziunile au cam pierdut în ultimii 2-3 ani peste 50% din puterea de manipulare datorită rețelelor sociale.
Am mai explicat că în SUA și vest, rețelele sociale sunt cenzurate eficient și măsuri reacționiste la curentele mainstream cu greu pot să își găsească un loc. România fiind marginea lumii are avantajul ignorării din partea programatorilor algoritmilor de cenzurare și a boților de shadow-banning. Motivul ține de resurse – încă costă mult cenzurarea eficientă și manipularea pe rețele sociale, de aceea pentru România, cum televiziunile pierzând puternic din capacitate și cum notorietatea și afinitatea pe rețelele sociale nu poate fi cumpărată cu aduri, trecem o fereastră de oportunitate unică în care democrația își trăiește apusul și pe aceste rețele încă îi putem asculta cântecul de lebădă.
La ce să ne așteptăm, deci? Față în față cu acest cântec de lebădă al democrației reprezentat de ascensiunea neașteptată a AUR, neo-bolșevicii dar și vechii securiști și camarila (partidele tradiționale) nu au alternativa decât să pună jandarmii pe reacționiști și să folosească o mână de fier care de data asta va fi mai fermă decât la vechile proteste deoarece cel puțin pentru USR riscurile sunt existențiale în sensul că în cazul unor alegeri anticipate, mare minune dacă USR va putea să mai intre în parlament.
Cât despre liberali, în general ei nu au habar pe ce lume trăiesc, nu au o strategie, nu au un plan și tot timpul când au ajuns la putere în România a fost doar un accident – fie PSD și-a tras un glonț în picior (cum a fost cu Dragnea) fie a luat o pauză pentru o reorganizare și împrospătare. Am mai zis cred în articolele anterioare că PSD preferă să stea uneori pe margine deoarece tovarășii mai au și afaceri și tunurile merg oricum în continuare și fără ca partidul să dețină puterea. PSD este de departe un cancer care a cuprins întreaga societate de la aghiotanții din administrația publică ținuți pe poziții printr-un os de ros oferit periodic și prin salarizare nesimțită, până la funcționărașii din ministere care sunt garanții continuării tunurilor până la camarila companiilor de partid care nu sunt afectate de pierderea temporară a funcțiilor de conducere în stat deoarece un cancer este eliminat abia după o operație de extirpare a tumorii, ori tumoarea comunismului este tocmai mentalitatea comunistă care caracterizează poporul român. După extirparea tumorii, trebuie citostatice, perfuzii, alimentare sănătoasă și monitorizare medicală atentă cu eventuale extirpări ale remisiilor. Un organism sănătos ar însemna capitalism, piețe libere, industrie, infrastructură etc. Problema este că nu putem face un organism sănătos dintr-un bolnav congenital, prin urmare noi și noi tumori vor roade ce a mai rămas.
Dar în România, cancerul a ajuns metastază și scurtul moment de euforie după căderea PSD-ului este doar o iluzie de însănătoșire a sănătății societății românești. Refuzul ministrului sănătății să își dea demisia de onoare, nu este decât confirmarea acestei meta-staze. Dacă și presupușii agenți ai sistemului imunitar veniți să omoare celulele canceroase și să permită organismului să revitalizeze au același comportament ca celulele canceroase, la ce să ne așteptăm?
România nu se va reforma și nu va merge înainte cu 2-3 oameni. Ministrul Vlad nu e singurul capabil să facă mare brânză la sănătate și oricum principala problema în 2021 va fi economia. De altfel, am mai zis că parada cu vaccinul nu este decât un show penibil de distragere a focusului de la dezastrul care are loc în economia reală. Cu cât televiziunile vor ignora mai mult inflația, șomajul și scăderea drastică a nivelului de trai, pompând pe Covrig, vaccinuri și alte de-astea, cu atât guvernanții speră să evite pentru mai mult timp tensiunile sociale care vor fi inevitabile. Ce așteaptă? Așteaptă minuni de la Bruxelles. Cred că miliardele pompate de europeni se vor revărsa pe melegurile mioritice și se vor transforma instant în brânză fără ca noi să facem nimic. Să ne vaccinăm ca oile între timp și să stăm cuminți în casă că ne dau europenii bani și trecem pârlazul. Nu este deloc așa! Dar oricum, se pare că nu vom apuca să mai așteptăm prea mult, societatea crapă pe alocuri înainte de a crăpa întrun singur loc prea mult. Fisurile în fibra societății se văd deja pe mai multe planuri: pensionarii nu primesc gogoșile promise de PSD, bugetarii asemenea și în plus mai au și sabia lui Damocles a restructurărilor pusă deasupra, angajații la privat sunt aproape complet în mâna băncilor, ca și companiile la care lucrează. Singurii care o duc bine, sau mai bine zis o duc la fel, sunt țăranii care trăiesc din ce produc, sau mai bine zis micii fermieri de subzistență, că marii fermieri dau din coate ca să vândă ce au mai apucat să treacă iarna cu ele, căci banii de la APIA curg cu țârâita.
În concluzie e ușor să fâlfâi valori cum ar fi onoarea, cinstea și responsabilitatea, e mai greu să le pui în aplicare.