Un martir al principiilor

Într-un articol denigrator la adresa lui Jordan Peterson – la care articol Peterson a răspuns pe Twitter cu întrebarea către autoare: Helen Lewis de ce mă urăști atât de mult? – autoarea menționează că la primul interviu la Joe Rogan, Peterson a arătat clar că este gata să devină martir pentru propriile principii, “dacă va fi nevoie”. Între timp, Peterson a devenit un milionar pe spinarea propriilor principii, dar nu zic asta deloc pentru a-i diminua cu o iota imaginea, urmând să mă fac mai clar în continuare.

Perspectiva prin care îl privesc pe Peterson este una de observator al lucrării sale din punct de vedere creștin-ortodox. Pare trist ca cineva să devină martir pentru niște principii, când Adevărul este o persoană, nu o idee. Principiile sunt idei. Bineînțeles că martirajul lui Peterson este mult spus martiraj – probabil și-ar fi pierdut locul de munca la universitate, dar mare-brânză! – sunt mulți care nu și-au dorit să intre în viesparul de draci tocmai pentru că știu că bântuie multe duhuri pe-acolo. Un exemplu ar fi David Patrick Harry care cu ușurință ar putea face un doctorat în filosofie dar a renunțat, ca să nu mai zic de Jay Dyer – un geniu care de asemenea nu ar avea nicio problemă să ajungă rapid chiar profesor universitar la câtă filosofie știe (ca să nu mai zicem de capacitățile de lectură și sinteză pe care le care și care i-ar permite probabil să aibă succes în orice domeniul de științe așa-zis umane). Deci Peterson risca jobul și nimic mai mult, deși legea aceea posibil să ajungă – la cât de înverșunat este diavolul – chiar la pedepse cu pușcăria.

Dar Dumnezeu are alte planuri și unde Peterson a riscat puțin, a câștigat imens. Nu doar faimă, prestigiu și bani ci a câștigat în primul rând șansa de a ajuta oameni și de a fi astfel fericit pentru binele pe care l-a făcut. Trecând peste hopurile recente și crucea pe care o are de dus – despre care probabil Dumnezeu are un plan – când are ocazia și amintește de oamenii care îl opresc pe stradă să îi mulțumească că i-a ajutat să își schimbe viața în bine, Peterson plânge, măgulit de bucuria și recunoștința acestor oameni.

Nicio faptă bună nu rămâne fără plată de la Dumnezeu și cu atât mai mult curajul de a înfrunta diavolul – căci ce altceva este o lege care desfiintează ființa umană și introduce asemenea anomalii?

Eu mă întreb însă, unde oare sunt creștinii din Canada și cum de nu am auzit de alți martiri în această luptă? Ca fapt divers, legea a trecut, deși probabil – din inerție sau din lipsa de … cazuri – nu am auzit să fie aplicată și cineva să fie pedepsit deoarece nu a folosit pronumele zhe, “în mod repetat”.

Evenimentul se întâmpla în 2016-2017 și atunci a cucerit Peterson Youtube-ul. Dacă au fost sau nu proteste ale creștinilor nu știu în amănunt, știu că nu am auzit nimic. Știu că ulterior în 2019, ipocritul Trudeau a câștigat din nou alegerile, semn că creștinismul în Canada este mort. Dar chiar dacă nu mai există creștini în Canada, iată că Dumnezeu face pietrele să vorbească și ce mai bun exemplu ar fi al acestui verset dacă nu Peterson?

Bineînțeles, scandalul pe legea pronumelor a fost scânteia care a aprins fitilul și l-a explodat pe Peterson. Trăirea după propriul crez este un prim pas în ieșirea din întuneric și în lepădarea de diavol. Mai încet sau mai repede, exemplul dat de Peterson este imitat și de alții și o nouă frământătură se dospește. Fără să vrea și fără să știe, Peterson a făcut mii de converiți la ortodoxie. Mă întreb ce se va întâmpla când Dumnezeu îi va da puterea să învingă și ultimul demon care îl mai ține legat. Vai de noi, creștinii “de 2000 de ani” care am stins flacăra și pierdem oportunitatea de a câștiga raiul cu mic efort, cum spune pr. Nicolae Tănase, că în ziua de astăzi, din cauza răului generalizat, creștinii nu trebuie să facă prea multe: să țină post normal, să se spovedească, să se ferească de păcate, mai ales de avort. Spre deosebire de creștinii de altă dată care se mântuiau prin mărturisire și vărsare de sânge, prin cazne și prigoane, cei de astăzi au mai mult a se feri de prigoanele psihologice care ne alterează comportamentul și ne depărtează de Hristos.

Cum vor răspunde în fața lui Dumnezeu, creștinii ortodocși români care vor tolera ca și în acest an Sărbătoarea Sfintei Învieri să fie interzisă de diavol, când vor sta alături de Jordan Peterson la judecată, care și-a riscat cariera de profesor universitar și job-ul, și-a pus mândria și haina de intelectual în cui, lăsându-se ocărât și călcat în picioare de toți debilii neica-nimeni căzuți în slujba dracului pronumelor multiple?