Fog of War în criza economică care ne așteaptă

Ce este foarte clar vizibil este că Fed-ul (și oriunde zic în articol, evident mă refer și la celelalte bănci centrale, unele aghiotante, altele nu, dar majoritatea acționând relativ în tandem) NU POATE MĂRI dobânzile. De ce? Deoarece orice mărire de dobândă – oricât de infimă – va da jos cu nenumărate companii care și-așa abia rezistă la suprafață.

Nu doar plandemia, dar toată această perioadă post-2008 a fost marcată de tentativele de stimulare a economiei prin tipărirea de bani și reducerea dobânzilor în speranța atingerii unei cifre de inflație goldilike care să înghită treptat din datorii și să nu sugrume dezvoltarea. Aceasta însă nu s-a reușit nici înainte, nici după plandemie. Motivul? Complicat de zis în două vorbe, cert este că keynesianismul este la fel ca comunismul: frumos teoretic, dezastruos practic.

Dar plandemia a venit ca o gură de aer pentru dezastrul politicii fiscale bazată pe transferul datoriilor de la privat la state (salvarea băncilor și fondurilor șmecherilor sub pretextul Too Big To Fail) deoarece a adus un pretext nou de prelungire și scalare la un nou nivel al datoriei. Acum că plandemia trece, se pune problema CE FACEM CU COMPANIILE?

Închiderile mai drastice sau mai puțin drastice, cheltuielile cu vaccinurile și alte tunuri plandemice dar mai ales preocuparea și focusul guvernelor a afectat economia ireversibil. Efectele încep să se simtă prin creșterea prețurilor coroborată cu sincompele lanțurilor de aprovizionare, întârzierea sau chiar eliminarea unor produse din anumite sectoare, fanionul fiind semiconductoarele, dar probleme fiind de fapt la orice există pe pământ, cum ar fi de exemplu roțile de bicicletă – care sunt lipsă în Africa de Sud.

Ca o mică paranteză, lipsa de produse este foarte neomogenă. Sectorul auto și tot ce ține de semiconductoare, se știe că au probleme, dar în rest nu știm ce fel de probleme și la ce anume. Fiecare sector are specificul lui și dacă este un factor comun care poate fi legat de această “tăiere a macaroanei” poate acesta ar fi transportul maritim. Bunăoare e pusă problema lipsurilor pe creșterea costurilor transportului maritim datorită scăderi capacității. Dar orice sector pe care există creștere mare, cu siguranță poate atrage investiții și rescalări ale agenților, mai ales într-o perioadă cu dobânzi aproape de zero. Cum se explică atunci faptul că nici măcar creșterea de 10x a prețului la transportul maritim nu a rezolvat încă criza, la mai mult de un an de la manifestarea acesteia. Zic asta deoarece inflația și deficitele s-au manifestat peste ocean cu mult înainte să ajungă efectul și pe la noi …

În continuare să presupunem însă că această iarnă economică nu este programată și calculată ci Fed-ul trebuie să vadă ce poate face pentru “a reporni” motoarele. Ce poate face Fed-ul sunt două măsuri în esență: să scadă dobânzile și să crească dobânzile. Evident, mai poate opera pe multe alte paliere, dar pe scurt fie stimulează financiar (scădere de dobânzi, oferire de linii de creditare generoase, mărirea balanței) sau invers – mărește dobânzile pentru a se pregăti de zile negre.

Dar știm că Fed-ul a încercat să mai facă niște măriri timide înainte de plandemie și a eșuat nasol. A produs un mini-crash pe piața bursieră, deși creșterile au fost de 0.25-0.5% (mari oricum față de UE sau de alții ce să mai zicem, care UE nu își permite nici 0.1% să mărească …). Asta s-a întâmplat deoarece de-a lungul timpului, piețele financiare s-au cam mufat la conducta de bani ca de un drog și cea mai mică amenințare de tăiere, deja produce efecte de sevraj încă dinainte de apariția măsurilor concrete.

Problema actuală este însă că Fed-ul nu poate scădea dobânzile. Alte mijloace de creștere a balanței de creditare există, evident, doar că sunt ca serul pentru un bolnav de cancer: nu ajută cu nimic dacă pompezi niște minerale și săruri în organism când deja toate organele sunt pe moarte. Și piața liberă și capitalismul care le-au adus vesticilor prosperitatea actuală sunt cu adevărat pe moate, de vreme ce toate companiile trăiesc prin creditele “de reziliență” oferite de bănci cu garanții de la stat iar populația este “ajutată” de asemenea cu donații de la stat prin diverse scheme de (pseudo)ajutorare care sunt menite să evite o dramă socială într-un ritm mai accelerat decât noua dictatură tehnocrată pote controla mulțimile fie soft fie hard.

Orice creștere de dobândă va pune probleme masive atât statelor cât și companiilor. Nu doar panica produse pe piețele financiare, dar insolvențele în lanț vor produce o undă de șoc și o criză nasoală. Dacă veți auzi de creșteri de dobândă, eu vă sfătuiesc să vă cumpărați arme și să fugiți la bunkerul pe care sper că îl aveți deja plin cu ce trebuie. Dacă plandemia e reală și vor să reducă populația, folosinudu-se de virus doar ca pretext să distrugă întreaga economie, cea mai clară dovadă a acestui plan malefic va fi creșterea dobânzilor.

Practic nu vom auzi de creșteri de dobânzi decât din următoarele motive 1) plandemie / noul reset – scopul urmărit, distrugerea societății și producerea de haos prin insolvențele masive și somajul aproape generalizat 2) hyperinflație care nu poate fi stăvilită altfel (am văzut în Rusia și în Turcia astfel de măsuri) – cum ratele nu vor mai putea fi plătite, fie va exista un default parțial suveran (și al companiilor, evident) fie vom asista la naționalizarea a 99% din companiile private actuale 3) revenire economică și crearea condițiilor sigure de mărire a dobânzilor (ca să folosesc limbajul Fed-ului) – ha,ha, ha – dacă nu a ieșit înainte, va ieși acum?!

Cum dobânzile negative nu sunt posibile, mai există unele variante – penalizarea deținerii de cash (fie fizic, fie în bănci) și obligarea investitorilor să reinvestească. Deocamdată cryptomonedele au constituit un buffer de refulare pentru cei care caută randamente, dar grosul banilor nu caută randamente și caută preservarea măcar a unui procent din valoare – ori bancherii nu suferă pe deponenți, deoarece ei vor și velocitate, vor ca banii să circule pentru a “stimula economia”. Așa cum doctorul ar vrea circulație sanguină pe un picior putrezit, așa vor bancherii central, ca după ce au distrus orice feedback de autoreglare al pieței libere prin care companiile proaste intră în faliment și altele bune cresc pe spinarea lor, acum vor să pedepsească pe cei care au făcut profituri și au acumulat averi și să-i “simuleze” nițel ca să cumpere mai multe Tesle care să ia foc și să miște economia – vezi invazia extraterestră de care zicea un mare economist câștigător de hârtie (zis)nobilă …

One comment

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.