Ce rol a jucat FMI în detronarea lui Morsi și ce lecții nu învață ai noștri?

Sunt unii comentatori americani care pun caderea lui Morsi pe seama semnarii unui tratat cu FMI-ul si implementarii conditiilor draconice si ineficiente pe care FMI-ul le aplica in toate tarile mai putin in SUA si in Marea Britanie, unde FMI se opune “austeritatii”.

Sa vedem mai intai in ce stadiu se aflau discutiile FMI-ului cu Egiptul in Aprilie 2013:

Autorităţile egiptene şi Fondul Monetar Internaţional nu au reuşit să cadă de acord asupra termenilor unui împrumut de 4,8 miliarde de dolari care ar putea să ajute cea mai populată ţară arabă să facă faţă crizei economice, transmite Reuters. (Sursa: Capital, 16 Aprilie 2013)

Egiptenii au tot incercat sa semneze un acord cu FMI-ul si anul trecut, dar conditiile cerute au fost si atunci la fel de draconice si prin urmare egiptenii nu le-au putut accepta si s-au bazat pe ajutorul financiar al altor state arabe.

Se cuvine a face acum o mica paranteza. Ca si in Siria, Egiptul pe vremea lui Mubarak aveau o economie destul de centralizata si socialista, desi comertul si proprietatea privatea aveau si ele o felie. Nu stiu daca este valida comparatia, dar sa ne imaginam Serbia inainte de anii 90: socialism la nivel macro si capitalism la nivel micro, adica oamenii puteau avea mici afaceri, ferme, puteau face comert, etc. Fiind un stat in principal socialist, o buna parte a populatiei se baza pe ajutorul statului care oferea subventii la mancare, combusitibl etc. Altfel spus, exista un control al preturilor si un sistem de subventii, la fel ca in Romania ceausista. O data insa cu caderea lui Mubarak si cu revolutia din 2011, ca si la noi in tranzitie, de multe lucruri bune inainte s-a ales praful si saracii au inceput sa se inmulteasca, moneda sa pice, si – dramatic pentru veniturile Egiptului – turistii sa nu mai vina etc. Prin urmare Egiptul era la mana creditorilor si a tot incercat sa convinga ba FMI-ul, ba arabii sa ii ajute cu bani ca sa poata supravietui si sa treaca peste aceste momente dificile.

FMI-ul insa pentru ca nu stie altceva, a impus conditii drastice, reforme “structurale” ca si pe la noi, privatizari, taieri ale ajutoarelor sociale etc – tot tacamul. Ce e deosebit insa de felul cum ne trateaza pe noi FMI-ul este ca la noi au acceptat sa ne dea intai banii si apoi sa ne ceara socoteala, pe cand la egipteni le-au cerut intai sa implementeze niste masuri si apoi sa le ofere banii, ca sa vada ca sunt seriosi.

Egypt says the loan is needed to restore investor confidence and the talks had helped Egypt’s benchmark Eurobonds rally this month. (Sursa: Bloomberg)

Ca si pe la noi, si ca si prin alte parti, FMI-ul da semnalul “investitorilor” (speculantilor pe bonduri) unde pot sa se arunce sau nu. Ideea e ca daca un stat are tratat cu FMI-ul, exista sanse mari ca sa isi plateasca datoriile, deci poate fi imprumutat, pentru ca daca FMI reuseste sa semneze contractul inseamna ca are “parghiile” de control asupra statului respectiv si statul are resursele corespunzatoare pentru a plati ulterior datoriile, prin urmare nu exista un risc prea mare pentru “investitori”. Gradul de indatorare, randamentul obligatiunilor, CDS-urile si volumul creditului luat de la FMI sunt cativa dintre cei ma importanti parametrii intr-o ecuatie care nu este deloc exclusiv economica ci are o importanta componenta politica. Asadar, fara FMI, statul respectiv este penalizat pe piata creditarii pentru ca … nu se comporta frumos cu stapanii. Un exemplu al acestui status quo este chiar Ungaria care pentru ca nu a acceptat sa semneze acordul cu FMI-ul, desi s-a comportat ok pe piata obligatiunilor, platindu-si scadentele la timp, a fost penalizata de “investitori” cu un cost al riscului de tara marit, adica a trebuit sa plateasca mai mult decat ar fi fost normal avand in vedere starea sa economica. Poate l-ati auzit pe Ponta cum se lauda [1] ca CDS-urile Romaniei au ajuns cam la fel cat ale Ungariei. Cu adevarat o mare realizarea vand in vedere ca economia romaneasca este mult inferioara cele unguresti [2]. De multe ori, in emisiunile TV sau in articole din presa, se trece rapid peste acest termen “costul riscului” si nu se explica de nimeni ce este si de unde vine, tocmai pentru ca putini inteleg mecanismele sistemului si si mai putini realizeaza ca nu piata in sine sau indicatorii economiei unei tari fixeaza aceste costuri, si nici macar agentiile de rating, ci mai degraba daca o tara are sau nu acces la creditare si la ce cost, depinde in primul rand de FMI: ce acord are acea tara cu FMI-ul, pe ce termen, ce valoarea, ce conditii impune FMI-ul, ce garantii controleaza FMI-ul etc. Intelegem acum de ce FMI-ul impune guvernului Romaniei cu atata fermitate privatizarea rapida a unor companii: nu pentru ca i-ar interesa reformele structurale, ci pentru ca urmeaza niste scadente importante la obligatiuni anul acesta si FMI are grija pentru clientii din mediul “investitionar” ca sa isi primeasca banii inapoi. [3]

Egiptenii s-au aflat in situatia de a nu se putea indatora daca nu aveau contract cu FMI-ul, fiind totodata prinsi in menghina conditiilor drastice cerute de FMI:

The IMF’s conditional loan of $4.8 billion will only aggravate consumer prices in Egypt. The Stand-By Agreement proposed by the IMF calls for substantial cuts to energy subsidies and higher taxes on consumption. Energy subsidies, which account for roughly 30% of government spending, have reduced the cost of fuel in the country. While such subsidies pose a threat to long-term stability, now may not be the time to reform the subsidy program as fuel prices continue to escalate. Rather, the solution may be to extend more fuel resources to the country in the short term. On the other hand, higher consumption taxes will only penalize consumer spending, causing a further rise in prices. While the IMF package does create room for several necessary finance reforms, it does so at the expense of the poor, who comprise nearly 40% of the Egyptian population. By burdening a large portion of Egyptian population that already faces poor economic conditions, the IMF package will only heighten public dissatisfaction with the current government.  (Sursa)

Iata deci care erau conditiile cerute de FMI Egiptului si va dati seama cat de mult s-au speriat oamenii de ce ii asteapta, dupa ce ca si-asa o duc greu de la revolutia din 2011. Se pare ca Morsi se pregatea sa implementeze aceste masuri daca nu deja o facuse, pentru ca in luna Iunie, si-a pus prietenii islamisti ca guvernatorii ai provinciilor si urma sa treaca la fapte. Si neo-dictatura Morsista urma sa fie nu doar una cu conotatii puternice religioase ci evident si economice.

Putin stiut la noi este faptul ca Morsi dorea sa implice armata egipteana in atacarea Siriei si acesta este motivul pentru care armata l-a dat jos, aici a mers el prea departe. Desi era doar o papusa a Imperiului, armata l-a tolerat insa pana aici. Armata Egiptului nu o mai intereseaza un razboi aiurea pentru interesele americanilor si daca au tolerat jocurile politice  ale Fratiei Musulmane, nu a tolerat implicarea in razboi, prin urmare “piata universitatii” egiptene a avut succes. Cel putin deocamdata, ca vad ca planuiesc sa puna Ministru al Finantelor pe fostul negociator al Egiptului cu FMI-ul. Pun pariu ca nici noul guvern nu va avea o viata prea lunga …

~ ~ ~ ~ ~ ~  ~

[1] Ponta se lauda ca prostul pe la inceputul anului ca datorita intelepciunii lui de conducator, Romania a inceput sa fie perceputa mai sigura de investitori si CDS-urile au scazut; tocmai in perioada in care el isi atribuia meritul de a fi dat jos cu CDS-ul Romaniei (costul asigurarii creditarii oglibatiunilor unui stat), au scazut de fapt CDS-urilor tuturor tarilor din Europa de Est, ca urmare a schimbarii perceptiei investitorilor, deci nu avea nici un merit Ponta in asta, poate doar meritul ca nu le-a explodat intre timp;

[2] doar un argument: PIB-ul pe cap de locuitor al Ungariei este de 5700$ fata de 2600$ cat este in Romania, deci mai mult decat dublu.

[3] inca un argument ca FMI este vital pentru investitori este prezenta FMI-ului in cadrul Troikai (Comisia UE + BCE + FMI). FMI contribuie infim la creditare in cazul Greciei, de exemplu, insa e vital ca sa fie prezenta, pentru ca altfel bancile americane nu s-ar arunca, chiar daca teoretic implicarea UE ar fi o garantie destul de solida ca Grecia nu “deraiaza”. Americanii insa vor sa aiba oamenii lor care se uita pe garantii, care sunt in mijlocul situatiei si au acces direct la indicatorii si evolutia economica a unei tari inainte de a-si baga banii in ea. Acesta este rolul FMI-ului de fapt, nu valoarea in sine a ajutorului adus de FMI conteaza cat faptul ca gireaza pentru bancheri.

One comment

Leave a Reply to admin Cancel reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.