Sunt vremuri grele pentru cei care si-au luat credite in franci. Multi se plang, dar nici unul nu are dreptul sa ceara tratament special, dupa parerea mea. Oricine ia un credit isi asuma riscuurile, oricat de mari ar fi ele. Daca banca le-a spus ca nu exista riscuri si ei au crezut, nu inseamna ca au fost inselati de banca. Bacanarul este dator sa isi vanda marfa si e normal sa isi faca reclama la ea. Nu e nimic nou sub soare ca camatarii sunt o categorie de negustori destul de perversi, pentru ca lucreaza direct cu banul, adica cu ochiul dracului si prin urmare e destul de greu sa ramai cinstit si onest cant iti vinzi marfa, mai ales intr-o lume in care daca spui adevarul nu vinzi nimic.
Daca bancile de azi ar spune oamenilor care iau credite care este riscul adevarat si cat de putrede sunt bilanturile lor, nimeni nu ar mai lua credit. Daca Isarescu ar spune oamenilor ca leul poate trece peste noapte de 5 lei si dobanzile ar putea sari de 15% la ROBOR in doar 2-3 luni, nimeni nu ar mai lua credit. Imaginati-va ce s-ar intampla de exemplu, daca presupunem prin absurd, ca Putin ar trimite niste tancuri mai la vale de Odesa. Si asta doar un exemplu.
Dar nu doar astfel de evenimente cu probabilitate mica pot altera cursul. Pegul francului de pana acum trebuia sa sperie deja multa lume. Care naiv avand un credit in franc sa nu fii auzit pana acum ca francul a fost atat de cautat de investitori incat banca s-a gandit sa introduca pegul? Care nu a citit ca exista riscul ca asa cum s-a intamplat cu lira sterlina care a fost doborata de Soros, si acum, piata va da jos cu barajele puse de bancile nationale mai devreme sau mai tarziu. Cum sa ai credit in franc si sa fii stat calm peste un an de zile de cand s-a introdus peg-ul, sa nu fii pus intrebari, sa nu te fii intrebat oare sa mai raman sau nu pe franc, sa nu fii beneficiat de ofertele bancilor care multe s-au speriat inca dinainte de peg si au propus clientilor restructurarea? De bunavoie ai pariat sau ai dormit. Dar cei cu credite ar fi bine sa nu doarma pe o ureche, creditul este mai mult decat un bilet la loto, este un bilet la loto care are mari sanse sa te arunce in strada!
Deci creditarea este un pariu, chiar daca un pariu pe viata cu o miza imensa. Eu unul desi am avut posibilitatea si desi puteam sa devin un mogul imobiliar prin cumpararea si vanzarea de terenuri in perioada in care s-a putut, nu am facut-o: nu m-au tentat niciodata jocurile de noroc si nu o s-o fac si nu pentru ca sunt fricos si nu as avea sange rece, ci pentru ca banii nemunciti nu imi aduc nici o satisfactie. Desi pare dus la extrema, alegerea unui credit cu dobanda minima desi risc maxim, este un fel de pariu similar cu parierea pe un numar la ruleta. Cei care si-au luat credit, dupa ce ca au pariat, puteau macar sa parieze pe rosu sau negru, adica sa isi asume un risc mai mic. Au preferat insa riscul maxim si din pacate multi au facut-o nu atat pentru dobanda mai mica cat pentru expunerea mai mare: dobanda mai mica le-a permis accesul la o suma mai mare de creditare decat daca ar fi luat credit in lei. Romanii sunt mari pasionati de jocurile de noroc si prin urmare avem o problema pe care statul si bancile trebuie sa o rezolve, altfel cateva banci or sa intre in faliment si bancile nu au voie sa dea faliment, dupa cum stim.
In gasirea solutiei la „problema francului” trebuie insa luate in calcul si niste amanunte. Bunaoara, cei care au luat in franc, aveau posibilitatea sa ia in lei dar si-au asumat un risc valutar. Marea provocare va fi acum cum se va face ajutorarea celor care si-au asumat riscul pe franc fara a nedreptatii pe cei care si-au asumat riscul pe lei sau pe euro. Fiecare valuta a avut un risc si daca cel pe franc s-a dovedit mai periculos, nu inseamna ca solutia de acum trebuie sa nedreptateasca PREA MULT pe cei cu credite in alte valute. O nedreptatire se va face din start, orice solutie se va gasi. Acesta este hazardul moral datorat situatiei speciale. Marele risc e ca hazardul asta sa fie prilej de destrabalare si politicienii sa impinga tendintele populiste la maxim, impingand bancile sa sara calul aiurea.
Sa nu uitam ca si cei cu credite in lei, in 2008 au avut o perioada destul de nasoala cand ROBORUL sarise pana pe la 18%. Din ce imi aduc aminte, pe-atunci, in afara de refinantari, parte de alte ajutoare nu au avut. Dar ce putem spune de cei cu credite in euro care desi probabil puteau si ei accesa credit in franci, au preferat un 1-2% in plus la dobanda doar ca sa nu se riste si mai mult, banuind ca probabil o moneda ca francul poate aduce multe surprize.
Ca sa exemplific putin, la un credit de 100.000 lei (1 miliard vechi) o diferenta de doar 2% la dobanda (banuiesc ca au fost perioade cand intre lei si franc era mai mult de 2%) inseamna o diferenta de peste 100 lei la rata si peste 75.000 la sold. Deci cei cu credite in franci, au beneficiat deja de un avantaj imens pana acum. Ajutorul care li se va da acum, trebuie sa ia in calcul si beneficiile deja cumulate fata de cei cu credite in lei sau in euro. Cum se va face asta, este o mare provocare si nici nu vreau sa vin cu scenarii.
Marea mea intrebare cu privire la situatia asta, este de ce nu se apeleaza tot la refinantare. Care e problema daca cei care au acum rate imense si nu le mai pot duce, sa li se ofere posibilitatea de refinantare pe oricati ani ar fi nevoie, chiar daca se sare limita actuala de 30/35. Cel putin ca principiu, in gasirea solutiei nu trebuie pus prea mult accentul pe SOLDUL final. Este o pierdere care nu mai tine de risc si de faptul ca a sarit francul. Cei care accepta oricum sa plateasca dublu pentru un apartament prin credit, ce mai conteaza ca acum o sa plateasca triplu? Sa nu imi zica mie ca daca nu stiau asta de la inceput, nu mai accesau creditul! Cu situatia ratei este intr-adevar o problema si pentru stabilitatea sistemului bancar si a mediului economic, e normal ca bancile sa ofere refinantari la rate mai mici, sa mai taie din comisioane si dobanzi (unele au facut-o deja) si sa ofere un proces cat mai lipsit de stres pentru oameni. Ar fi chiar aiurea acum sa le ceara alte garantii sau costuri. Deja eu nu inteleg de ce nu s-a venit cu o solutie globala de refinantare si poate chiar cu un proces automat, pentru a calma oamenii. Marea majoritate s-ar multumi cu o restructurare a creditului in care sodul ramane marit (asta e!) si doar rata lunara se modifica. Inginerii bancari pot gasi astfel de solutii. Aici este poate si vina BNR-ului ca nu a propus o solutie si nu a impins bancile sa o faca. Bancilor le convine sa taraganeze, multe poate chiar spera ca statul va baga mana in pusculita si va duce din diferenta de curs. Si sincer, chiar si oamenii multi astepta „ajutoare” de la stat sau de la banci. Cunosc cazuri care desi au posibilitatea sa isi plateasca rata sau sa faca refinantare, nu o fac in asteptarea unui discount. Nu e greu sa gasesti o solutie de hedging daca ai niscavai rezerve sau mai ai posibilitatea unui credit in lei, cumperi niscavai franci, astepti oferta statului si daca vine, beneficiezi de ea si vinzi francul. Daca nu vine, platesti creditul si asta-basta. Asta pe varianta in care francul va mai creste, pentru ca daca va mai scadea, evident iti iei tzeapa. Dar cine are speculatia in sange, pariaza din nou 🙂
Pai asta e realitatea, e no man’s land.
Normal era ca toata lumea sa ia avertizari vizavi de credite, mai ales cele inutile.
Dar cum mai iesea PIB -ul bun, fara consum mult si inutil?
Si la ora actuala, cum sa crestem productie economica, daca nu facand produse cu ciclu de viata redus, indiferent ca e vorba de uzura morala sau planificata cea fizica?
In nici un caz ridicand nivelul de trai a celor de jos.
evident adevarul e greu de extras oricat de mult ai citi si ai fi in contact cu ce se intampla; am cautat ceva stiri despre franc in perioada 1 ian 2013-1 iul 2014 si cu mirare vad cati „specialisti” calmau oamenii si nu atrageau atentia ce inseamna peg-ul desi se stia;
in general discutiile pe-atunci (ca si acum) erau in jurul soldului si a rentabilitatii francului comparat cu alte monede; o discutie total inutila, deoarece tine in primul rand de ce riscuri isi asuma fiecare si de ce posibilitati de venit are; nu exista o formula generala, daca eu primesc salariu in euro, normal ca ma tenteaza euro, asta e o prima regula, un prim principiu de ghidare; tu zici de lei, ca au fost perioada de inflatie si ca nu s-a corelat inflatia cu veniturile; pai ce legatura are asta cu creditul? in unele domenii cresterea salarilot a depasit inflatia, in altele invers, fiecare are o situatie aparte; oare cati oameni insa isi ia credit luand in calcul posibilitatile lor, prognozele si planuri solide? majoritatea actioneaza dupa impuls si luati de gloata: isi ia cutare credit pentru apartament? hai sa ne luam si noi ca nu suntem mai prosti; am nenumarate povesti de astea, unele chiar amuzant-tragice, cu un taximestrist care si-au luat masina (desi nu avea nevoie) doar ca sa nu fie mai prost ca varuso: „pai ce ba gigele, eu sunt mai prost ca fraierul ala?” si-a luat un jaf de golf la 5000E cand putea sa stranga bani albi pentru zile negre, dar daca poti sa iei credit …
deci ce educatie sa mai faca statul daca oamenii sunt cum sunt; am tot vorbit pe blog despre credit si cum generatiile vechi aveau un instinct mult mai acut cu privire la banci/bancheri;
revenind la stiri „dinainte”, iata un fragment dintr-o stire care daca as fi avut credit in franci si o citeam, mi-ar fi tremurat chilotii:
In acelasi articol gasim si niste blah-blah-uri despre estimari, dar eu cred ca mereu cifrele conteaza si nu au cum sa ne insele, mai ales cand ordinul de mutiplicare e atat de mare.
Si daca tot suntem la stiri vechi, iata si niste blah-blah-uri cu nume puternice: Societe Generale (BRD): http://www.wall-street.ro/articol/Piete-de-capital/152311/francul-elvetian-ultimul-refugiu-al-investitorilor-pe-timp-de-criza-asteptat-sa-cada-anul-viitor.html
Si apropos de trenduri, in curand poate o sa scriu un articol despre Raiffeisen al carei actiuni sunt in colaps la Bursa din Viena, dar pana una alta deponentii lor sa nu zica ca nu au avut de unde sa stie …
Apropo de informare, eu de PEGu’ francului am aflat de pe blogul asta si nu cu f. mult inainte de renuntarea la el.
Si chiar daca as fi avut un credit in franci, probabil nu m-as fi agitat prea tare, pai reuseste BNR -ul sa PEG -uiasca Leul si sa nu reuseasca elevetienii cu Francul, mai ales ca au PROMIS? Adica sunt elvetieni, corecti si precisi, corect?
Si (imi place sa cred ca) nu sunt genul comun de cetatean idiot, mai citeste si pe alaturi de media oficiala, calculez mult niste alegeri, etc.
*euro* poate trece peste noapte de 5 lei
Esti sigur ca aveau posibilitatea sa ia in lei, in conditi similare, pentru acele sume?
Eu tin minte inca acele credite in lei la care dobanda era variabila si nu la modul ROBOR+x% ci efectiv la dispozitia/bunul plac al bancii.
Si acum poti sa te duci sa ceri un credit de 30.000euro echivalat in lei si ghici ce? Ori ai sa platesti o rata semnificativ mai mare ori n-ai sa-l obtii deloc.
Bancile s-au ars prin anii ’90 cu creditele in lei care s-au devalorizat masiv, cu cateva ordine de marime si nu in 30 ani ci mai putin de 10.
Si chiar mai recent, am avut cca. 20% inflatie doar in perioada 2009-2012, nu stiu in ce masura s-a corelat cu o crestere a veniturilor ca si medie dar cred ca pentru cei cu salarii peste medie, au crescut in mod similar si veniturile.
Intrebarile tale sunt retorice, asa sunt majoritatea oamenilor, o combinatie de naivitate, prostie uneori, optimism exagerat si nerealist, etc.
Majoritatea sunt in contact doar cu media oficiala, tv+ziare unde, evident, rareori apar stiri care sa avertizeze vizavi de instabilitatea economica.
De educatie economica/financiara ce sa mai vorbim, vise.
Responsabilitatea/responsabilizarea care incearca sa le-o puna multi in carca, presupune si o constientizare prealabila a tuturor aspectelor pe care le implica alegerile care le faci ori e clar ca nu putem vorbim de asa ceva.
Cine e vinovat?
Eu cred ca mai degraba Statul, ca el ar trebui sa-si educe cetatenii vizavi de riscurile valutare, asa cum a obligat la un moment dat bancile sa afiseze DAE si alte astfel de masuri.
Dar in cazul asta, sigur ca nu poate face asta, pentru ca ar frana creditarea iar franarea creditarii afecteaza economia, nu asa am fost educati la scoala?
Si daca vorbim de Stat ajungem la politiceni si de la politicieni la vot si de la vot iar la cetateanul de rand, deci..mana (cu stampila) face, capul trage.
Pe undeva mai este si mentalitatea paguboasa cu „Statul mama si tata” adica ne-a lasat sa luam creditele astea, nu ne lasa balta, suntem atatia, o sa ne salveze cumva.
Aici desi logica e gresita, o farama de adevar exista, Statul o sa sara cumva sa-i ajute, dar nu de dragul lor ci de dragul bancilor, ca falimentul lor inseamna „auch” si pentru banca.
In epoca „capitalista”, banca este cum era Partidul inainte, e organul vital al societatii, mai presus de tot si de toate, fiecare cetatean e sacrificabil atunci cand e vorba de siguranta si prosperitatea Partidului.
Insa in cazul asta, BNR -ul nu o sa acopere niciodata diferenta de curs, nici nu cred ca are cu ce si scandalul in definitiv e relativ minor raportat la cei cu credite in euro/lei, stai sa vezi ce se intampla daca sare euro ..
Nu pot apela la refinantare pentru ca toti spera ca va scadea in urmatoarele cateva luni si e posibil sa aiba dreptate.
Deja se vede ca nici elvetienilor nu le-a picat bine cursul asta si se discuta deja de revenirea la un soi de interventii iar asta o sa tempereze pe multi, care au apucat si au convertit euro in franci la cursul actual, se pot trezi peste noapte cu (mult) mai putini bani in cont.
In plus, proprietatile/bunurile cumparate inainte de 2008 pe credit, acum valoreaza aprox. pe la jumatate sau mai putin iar cu saltul francului probabil cam pe la 1/3 deci cine sa le faca refinatare pentru o suma care e garantata doar 30%? Aceeasi banca, poate – desi asta ar inseamna sa incalce anumit proceduri – acordarea unui nou credit practic fara garantii corespunzatoare (desi e logic ca n-au ce sa piarda mai mult).
Alta banca in mod sigur nu va oferi refinantare.
Intrebare: cu ce ai calculat diferenta de 2% la rata/sold?
http://www.conso.ro/rata-lunara – cred ca pe 30 ani, 100.000 lei, 10% si 8%