Legea darii in plata: ce spune directorul BRD

Philippe Lhotte, CEO al BRD a tinut o conferinta de presa. Franturi din ce a spus, am spicuit din Bursa. Ma voi opri doar la cateva paragrafe:

Şeful BRD consideră că o astfel de lege ar fi posibilă în condiţiile în care ar viza doar contractele viitoare şi ar fi destinată numai cazurilor sociale, pentru cei cu un singur imobil (în care locuiesc), cu o valoare de maxim 100.000 de euro, clientul beneficiind o singură dată de darea în plată.

Dupa cum stim, legea era obscura cand era vorba de clarificarea cine se incadreaza in lege, in prima varianta fiind inclusi si cei cu un credit de 50.000 de eur si cei cu un credit de 5 mil euro si 20 de apartamente. De ce oare au “uitat” initiatorii legii sa bata in cuie acest amanunt important? Oare ei nua veau interesul ca legea sa fie cat mai clara si sa aiba sanse minime ca sa nu fie intoarsa inapoi de presedinte din motivul simplu ca legea nu se adresa doar romanilor saraci, cu probleme, ci la gramada cu acestia, ii baga si pe rechinii imobiliari?

Cu privire la retroactivitate, se intelege ca aplicarea din urma va arunca o bomba in sistemul bancar si mai ales in cel juridic. Nu cred ca bancile vor sta cu mainile in sus si probabil vor da in judecata statul roman. Bineinteles, autorii legii nu s-au sfiit sa se laude ca ei ii ajuta pe saraci, pe cei necajiti care au ajuns sa aiba probleme. Dar, daca acesta e motivul, de ce nu rezolva problema intr-un alt mod, de exemplu taxand profiturile bancare peste o anumita suma, cum au facut ungurii si sa preia statul pe banii astfel obtinuti imobiliarele respective, eliberand ipoteca si terminand creditele falimentare? Exista nenumarate alte variante, darea in plata ca si orice lege cu privire la creditare aplicata retroactiv, denota nu doar lipsa de imaginatie si prostie, dar si un stat slab, incorect, schimbator, care poate oricand sa schimbe regulile jocului.

Daca au existat banci care nu au respectat regulile jocului, justitia, procuratura, serviciile secrete sa isi faca datoria. Si deja exista cazuri in care s-a facut dreptate. Insa nu poti pedepsi toate bancile pentru greselile unora.

În aceste condiţii, băncile ar putea realiza produse noi, specifice dării în plată, fiind înăsprite unele condiţii de eligibilitate, fără a modifica, însă, criteriile pentru ceilalţi clienţi.
Actuala formă a legii nu va ajuta persoanele fizice, ci pe speculanţi, programul Prima Casă urmând să fie suprimat, iar accesul populaţiei la credite să fie restrâns, ca urmare a avansurilor şi dobânzilor crescute.

Dupa cum am mai spus si eu, daca statul vrea sa schimbe regulile si sa elimine posibilitatea ca cei care nu isi calculeaza bine veniturile si intra la apa sa fie urmariti de banci, de ce nu se introduce pur si simplu un nou tip de produs: ipotecar cu dare in plata si restul sa ramana asa cum este? Aici as mai adauca ca daca BNR isi facea datoria, un astfel de produs era deja de mult introdus in sistemul bancar romanesc, insa BNR doarme in pos …

Dar nu doar pentru ca BNR nu a gandit proactiv si nu avem un astfel de produs ci mai ales ca BNR nu a gasit de atata timp o solutie prin care sa detensioneze cumva tensiunile create prin saltul cursului. A avut destul timp si de atatia ani putea sa incropeasca ceva, dar a stat cu mainile in san, lasand la latitudinea bancilor. Astfel s-a ajus ca oamenii sa scoata furcile si sa iese pe strada si in loc sa duca la BNR s-au dus la parlament si i-au pus pe parlamentari sa voteze o lege aberanta.

Bancherul a spus că legea este antisocială, explicând că preţurile imobilelor vor scădea, acest lucru conducând la descurajarea realizării de noi locuinţe şi, respectiv, la încetinirea economiei şi la scăderea numărului de locuri de muncă.

Bine ar fi sa fie asa. Cine nu isi doreste preturi mici la imobiliare, cu exceptia celor implicati in industrie … Prima casa era oricum un program comunist si daca dispare nu avem ce plange. Tare mi-e teama insa ca preturile nu vor scadea. Bancile vor avea grija sa pastreze imobilele si sa nu le scoata pe piata, gasind canale si subsidiare externe carora sa le paseze imobilele in vederea fie a inchirierii fie a vanzarii prin scheme care sa garanteze ca pretul nu va scadea. Daca bancile ar lasa preturile sa scada, o sa fie nevoite sa isi reevalueze toate creditele si sa aduca bani de acasa, ceea ce ar insemna crash bancar, pentru ca nimeni nu prea mai are bani pe-acasa, au tot marit capitalul.

In final, as mai mentiona ca deputalul liberal care a initiat legea i-a raspuns argumentelor bancherului acuzandu-l ca e urmarit de DNA, deci gargara ieftina si balcareala mioritica in spiritul politruc al parlamentarilor nostri. Asta arata cat de serios si cat de bine a gandit liberalul legea, pe beneficiari, pe actorii implicati si cat de mult a cantarit el consecintele. Si mai ales contextul actual  ….

Noi vrem pamant

“Noi vrem pamant” – mentalitatea care ne-a tinut robi plafonarii, ne-a indemnat sa fugim de oportunitati de orice natura, ne-a inrobit jugului muncii pentru plata ratei si ne-a amagit cu iluzii. In fapt, nu suntem proprietari, totul este credit; chiar si cei care nu au credit, sunt dependenti de sistemul financiar si in caz de criza, asseturile li se pot evapora instant, intrand la apa cu ceilalti. Sunt prea putini cei care au norocul sa conserve valoarea banilor prin investitii “inteligente” care tin mai mult de momentum si simplitatea investitiilor in imobiliare decat de calcul si pricepere in evaluarea riscurilor si a randamentelor. De asemenea, daca privim din punct de vedere filosofic, existenta impozitului pe proprietate este cea mai clara dovada ca nu tu esti proprietar ci doar administrator delegat al statului. Pentru ca daca nu platesti impozitul, e doar chestiune de timp pana cand vei pierde acea proprietate.

Si chiar daca suntem proprietari, cu ce contribuie o proprietate la nivelul de trai si la calitatea vietii? Din contra, dupa stresul acumularii banilor si / sau platii ratelor, mentenanta este stresul celor care au trecut de primul hop; in schimb, chiriasii au doar grija chiriei, o povara economic mult mai usoara decat achitarea ratei; in plus, chiriasii au flexibilitate exponential mai mare decat cei legati de pamant, atat prin locatie, cat mai ales din punct de vedere financiar.

Ce sa mai zic de proptirea preturilor cu programul “prima casa” (scumpa ca si a doua si a treia …) care a evitat colapsul preturilor in imobiliare si intoarcerea acestora unde le este locul: la un nivel rezonabil, unde cererea se intalneste cu oferta; “stimularea” pietei imobiliare nu are nicio justificare pentru stat, este doar finantarea bancilor (si a intregului ecosistem al celor 1%) pe seama naivilor care cred ca statul ii ajuta daca le ofera o garantie gratis – cati realizeaza ca preturile ar fi cu 50% sub fara acest program si nu ar mai avea nevoie de niciun ajutor de la stat?!

Romania are o rata a procentului proprietarilor record, chiar peste Singapore. Elvetia are o rata foarte mica, aproape la jumatate. Mai multe date puteti vedea aici.

Sa fie oare obsesia de a fi propitar o cauza a subdezvoltarii si ramanerii in urma din punct de vedere economic? Evident, toti banii pompati in subventiile care au permis aceasta rata mare a detinerii propretatii locuintei puteau fi investiti in infrastructura. Nu stiu cate miliarde s-au pompat la noi in Prima Casa in ultimul deceniu, dar pun pariu ca se facea o autostrada cu ei. In plus, aveam si preturi mai mici … Dar nu doar banii irositi la nivel guvernamental sunt problema, cat mai ales banii irositi aiurea pe serviciile financiare necesare acestor achizitii. Toti banii aruncati aiurea in proprietati puteau fi folositi mult mai bine in activitati economice productive care i-ar fi inmultit si ar fi adus un plus valoare mult mai mare economiei, beneficiul fiind atat la nivel individual cat si la nivelul intregii tari. Dar sa presupunem prin absurd ca lipsa programlui prima casa si luminarea mintii romanului intunecata de obsesia de a fi propitar nu ar fi existat. In cel mai rau caz, chiar daca surplusul de bani ar fi fost tocat aiurea cum bine ne pricepem noi, macar proprietarii nu ar mai fi avut stresul pe care il au proprietarii inainte si dupa a deveni proprietari. Bine, dar ce s-ar fi intamplat cu constructiile, cu afacerile conexe care traiesc din vanzarea de apartamente si case? Constructiile ar fi mers inainte poate chiar mai bine, beneficiind de un pret corect care ar fi stimulat investiile profesionistilor si ale fondurilor de investitii. Practic, in loc sa vina investitorii bancheri (halal investitori, caci oricum traiesc din repo-urile BNR-ului, capitalul social cerut la noi pentru banci fiind o gluma proasta) care sa faca profituri record la nivel european, ar fi venit investitorii in imobiliare: mari fonduri si companii care se pricep sa administreze cladiri si sa le inchirieze. Acestia ar fi facut cartiere mai cu cap decat micii antreprenori romani care au ajuns in prezent la randamente de 150% sau mai mari si ar fi avut tinta de profit pe termen mai lung, oferind plus valoare mai mare.

Nici nu mai zic de ce ar fi insemnat pentru sectorul bancar sa nu aiba de ros un os plin de osanza: setea romanului de a fi propitar si “ajutorul” guvernelor care au pompat miliarde in Prima Casa, punand umarul la profiturile bancherilor si in mai mica masura ale patronilor firmelor de constructii dar inhiband fatal capacitatea si interesul bancilor de a finanta economia reala, productiva.

Insa adevarata paguba a situatiei de facto de la noi se va vedea la urmatoarea criza cand bancile vor deveni proprietarul #1 in Romania. Care de fapt, oricum sunt. Caci statisticile despre care vorbim nu stiu daca tin cont de proprietatile achizitionate prin credit – acestea fiind probabil incluse in procentul total, caci dupa cum stim majoritatea proprietatilor – cel putin cele noi, sunt detinute prin achizitii pe baza de credit, deci oricum proprietarul este de fapt banca. La urmatoarea criza, pe langa lipsa de oportunitate de care am vorbit in primul paragraf, pe langa expunerea guvernamentala pe garantiile programului Prima Casa, pe langa blocrea din nou a pietei constructiilor care tinuta pe subventii indirecte nu poate sa aiba flexibilitatea si soliditatea necesara a face fata unor fluctuatii in jos sau si mai rau a unor socuri, se vor adauga stresul inerent unei astfel de situatii. Sa nu uitam ca Grecia inca este cea mai deprimata tara din lume, la nivel psihologic impactul fiind cu mult peste al unui razboi – practic grecul de rand se simte in stare de razboi din anul 2009-2010. Aceasta in conditiile in care la greci bancile nu au putut sa execute clientii care nu aveau unde sa stea, au executat doar proprietatile excedentare, deci a 2-a sau a 3-a proprietate.

Ca sa continui putin paralela cu grecii, acestia au avut euro din 2002 cand au venit bancile germane. Pentru ca grecii nu aveau bani si economie, nemtii s-au frecat la creier cum pot sa ii exploateze si ce pot suge de la ei. Avand peste 90% gratul de proprietari ai locuintelor proprii, bancile au venit cu creditari, luand gaj casele grecilor. Casele vechi ale grecilor nu constituiau mare avere, insa terenurile da. Cel putin unele … In plus, cea mai usoara modalitate sa iti asiguri o sursa de venit viitor de la musterii este sa le oferi credit cu sau fara garantie. Gajarea caselor nu ofereau mare garantie bancherilor germani, ci doar ii asigurau ca grecii urmau sa fie buni platnici. Asta pana cand a facut totul poc si statul a fost obligat sa scoata la mezat insule si alte bogatii pe care le avea. Intr-adevar putini au ajuns in drum, mai mult din cauza lipsei locurilor de munca, caci dupa cum v-am spus s-a dat lege ca bancile sa nu poata trimite oamenii in drum. Oare insa la noi, in cazul unei crize, vor putea politicienii romani macar atata lucru sa obtina? Ma indoiesc, caci dupa cum am vazut la darea in plata, creditacii la prima casa, cei mai expusi, au fost scosi de la impartanie, desi limita la credite a fost bagata la 250k, ca si cum tot romanul de rand se arunca la credite exorbitante si din cauza somajului a ajuns sa nu mai poata plati ratele. Evident legea a fost cu dedicatie pentru anumite persoane, salvand de la inec pe smecherii care accesau credite la CEC (dar nu doar la CEC) cu garantii false, pe pile si prin alte scheme. Pomparea bulei la greci a avut loc deci timp de 6 ani, intre 2002 si 2008. La noi insa bula post-2008 are deja vreo 10 ani la activ. Imaginati-va cat de tare va fi poc-ul cand acul va atinge bula. Citu nu de alarmist tot repeta riscul unei noi crize, ci pentru ca stie ca ne-ar ingenunchea mult mai mult ca in 2008 si asta nu doar din cauza ufmlarii oglibatiilor de plata ale guvernului prin cresterile aberante ale salariilor bugetarilor si ale pensiilor.

Una peste alta, prostie mai mare decat a capsunarilor care isi ingroapa banii castigati cu munca grea si stres in afara, tot in tara, fie cumparand apartamente si garsoniere, fie construindu-si casoaie mari (sau si mici) in speranta ca se vor intoarce la pensie acasa, NU EXISTA. In loc sa se gandeasca la calitatea vietii, la sanatate, sa aiba grija la stres, sa viziteze mai mult fie alte tari, fie sa isi viziteze rudele din tara, tot romanasul pune euro la euro ca sa trimita prin Western Union (sau Revolut) banii la parinti ca sa plateasca rata sau sa mai arunce o caramida in casa aia in care spera ei ca o sa moara. Viata insa ii va tine cu siguranta departe de tara, asa cum i-a tinut si pe altii inaintea lor si tot efortul lor – ca si al propritarilor din tara de meleguri mioritice – este unul tragic pentru o idee obsesiva pabugoasa: noi vrem pamant …

Socialismul în recidivă

Introducere

Stirile periculoase curg zi de zi, din ce in ce accelerat si am cam renuntat sa le citesc. Nu vorbesc de breaking news-uri periculoase, ci de stiri cu talc, fara impact mediatic prea mare, stiri fara rezonanta, dar care denota cancerul unei societati in descopunere, care nu merge deloc inspre directia cea buna, ba chiar o societate in care pas cu pas se planteaza in doze mai mult sau mai putin homeopatice mici bombe pe ici pe colo, cu detonator cu durata variata: pe termen scurt, mediu si lung.

A citi printre randuri, este mereu o corvoada, fericita este ignoranta dar din pacate este foarte greu de dobandit, mai ales cand in cele din urma, viata noastra depinde de ce se intampla in societate doar intr-o oarecare masura. Spun intr-o oarecare masura, pentru ca in principal viata noastra depinde de alegerile noastre si noi decidem ce cale vom urma.

Dezbăteam din nou zilele trecute cu sotia: ce ne facem daca vine razboiul? Iti dai seama ca putem ajunge in strada? – zicea ea. Intrebarea se clasa in contextul in care eu vreau sa intru din nou in randul creditacilor si ea are unele retineri. Pentru un moment, masinuta din bibilica a pornit instant sa evalueze cateva posibile scenarii si am ajuns in unele variante in care a inceput sa-mi fie rusine de ce pervers pot sa gandesc. Ca sa nu smintesc pe cineva, o sa marturisesc unde am ajuns cu gandurile: in Noua Zeelanda, o tara cu putine riscuri sistemice [4] …

Bineinteles, ca nu am avut curajul sa o oftic marturisindu-i acest gand, insa am incercat macar sa o calmez: pai cum sa ajungem in strada?! Uita-te la sirieni: cei care nu au murit si li s-a aprins beculetul ca in loc sa stea ca prostii sa pice bombele pe ei ar putea sa fuga si sa nu se implice intr-un razboi care nu este al lor. Multi au ajuns in Germania, mai ales cei care au plecat cand trebuia, unde o sa traiasca mai bine decat traiau ei inainte. Un sut in fund, un pas inainte!

Titlul articolului curent este unul cvasi-aleatoriu. Marturisesc ca nu prea am inspiratie in a alege titluril prea potrivite in ultimul timp, nu ca as fi avut vreodata titluri bune, dar sunt atat de multe lucruri de comentat si ispitele de a pierde timpul frecandu-mi mintea cu ele incat ma gasesc intr-o tensiune nu doar intre a mai vedea ce dezastre se intampla si cat de grave sunt, dar pe langa asta mai am si tensiunea daca mai are rost sa scriu despre ceva, daca oricum nu prea se mai poate face nimic. Totul e legat insa de speranta: in ce masura avem speranta ca Romania poate deveni o tara normala, cu o economie capitalista, cu un stat normal, puternic, democrat, in care sirienii si alti refugiati sa tanjeasca sa vina cu placere nu sa planga la granita cand aud unde au ajuns. Si bineinteles, mi-as dori si ca tinerii sa nu mai fuga in afara, dar asta sa fie din cauza ca la noi e la fel de bine sau mai bine ca afara. Sau macar, diferenta fata de afara nu e atat de mare.

Pensii speciale pentru jurnalişti

Parlamentarii vor sa dea in plus la pensie 50% pentru cateva categorii sociale: jurnalisti, arhitecti si artisti. Care sa fie explciatia este cu totul un mister. Pe langa aberatia oricarei legi care prevede drepturi speciale (ca si cum exista meserii speciale; la urma urmei, gunoierii sau pilotii de avion de ce nu ar primi si ei pensii speciale?) foarte intriganta este selectia acestor meserii. Tare as fi curios sa aflu explicatiile, dar nu întratat de curios âncat sa ma apuc sa caut pe site-ul Camerei Deputatilor. La asemenea aberatii, iti dai seama ce argumente pot sa aiba si oricum probabil textul de promovare al legii este tot vreun copy&paste ca si cel de la legea cu penalizarea hypermarketurilor.

Sa incercam sa facem niste presupuneri. La jurnalisti e clar de ce le maresc parlamentarii pensiile: ca sa ii mai domoleasca. De chestia asta cu siguranta se bucura mai ales ziaristii batrani caci cei tineri oricum nu se gandesc la pensie si spera sa dea lovitura intre timp incat sa nu mai aiba nici o relevanta pensia. Deci foarte probabil parlamentarii tintesc anumiti ziaristi in perspectiva alegerilor si au nevoie de ajutorul presei in lupta cu tehnocratii si Klaus. Dar arhitectii si artistii? Probabil cativa dinter initiatori sunt de meserie arhitecti si s-au gandit ca nu le-ar strica si lor un bonus, pe langa cel al pensiei de parlamentar. Ca tot amintiram! Parlamentarii au deja pensii speciale, de “demnitari”. Muncesti pe baricada 4 ani pentru stat, castigi super pensie. Mai esti si arhitect? Iti mai bagi si o lege sa iei un mic bonus. Orice explicatie si argumentare ar avea ei pentru aceasta selectie, pun pariu ca acolo nu explica de ce structuristii nu sunt bagati aici ci doar arhitectii si nici de ce inginerii nu au primit si ei macar un 20% bonus. De artisti ce sa mai zicem …

Pe langa “pur si simplu absurd” si interes personal, explicatia acestei selectii ar fi controlul asupra unor intregi categorii speciale prin intermediul unor “foruri competente” sau bresle profesionale cum zic ei. Adica nu e de ajuns sa ai pe cartea de munca jurnalist, trebuie sa fii si recunoscut de o anumita bresla profesionala, sa fii inscris intr-o asociatie, etc. Comitete si foruri, parghiile de control asupra ziaristilor si artistilor care daca mai critica politicienii pot sa isi ia ramas-bun de la pensiile marite. Si daca macar o mica parte din astia sunt pusi la zid si facuti baieti cuminti, tot e ceva. Nu putem noi sa facem ca Erdogan, sa preluam un ziar intreg si sa-l nationalizam, dar macar dam pensii la cei care nu ne critica. Repet, arhitectii sunt total intamplator pe-acolo.

Supraimpozitarea hypermarketurilor

Ca si cum nu am fi avut destul de multe suceli in balbaielile noastre de ajunge o tara cu oportunitati egale, din putul de gandire al socialismului multilateral adulat de catre tot romanul, s-a nascut un nou proiect de lege depus in Senat care propune suprataxarea supermarketurilor si directionarea banilor astfel colectati pentru sprijinirea producatorilor si comerciantilor autohtoni.

Sub stindardul patriotismului si protectionismului, parlamentarii musca bucata cu bucata din simulacrul de economie de piata care a mai ramas in urma matrapazlacurilor si balbaielilor mioritice. Nu sunt putine domeniile in care avem o economie de piata functionala. In energie avem oligopoluri, in finante avem “guvernarea” BNR, in agricultura avem marile ferme subventionate la greu care vand la export vs micii producatori care se lupta cu importurile ieftine subventionate de europeni [1], oriunde ne-am uita, statul are un cuvant greu de spus, prin faptul ca acolo unde sunt materii prime, avutii nationale sau piete usor de controlat prin reglementari si “parteneriate” cu putini jucatori, altfel spus, acolo unde sunt bani multi in joc, socialismul este imposibil de eliminat. Si mai ales daca exista si motive “obiective” legate de “protectia sociala” cum este in invatamant si sanatate, situatia este si mai complicata.

Daca existenta sau lipsa banilor grei intr-un domeniu anume sunt un criteriu prin care putem intelege de ce o piata este sau nu libera, un alt criteriu ar fi si putinta sau neputinta statului de a intra in acea piata prin companii de stat, organizatii de reglementare (intr-un prim nivel) sau prin firme capusa, de partid sau oligopolii care contribuie financiar la bunastarea alesilor (intr-un al doilea nivel de socialism multilateral adaptat la normele europene). De exemplu, niciodata in domeniul IT, statul nu va putea sa controleze sau sa dicteze pentru ca pe o piata competitiva unde e nevoie de creativitate, efort sustinut si competenta si de asemenea pe o piata unde se poate intra usor, nu e nevoie de mii de aprobari sau costuri imense pentru a intra, statul nu prea poate intra, lipsindu-i capacitatile [2]. Dar poate am mers pirea departe cu domeniul IT si poate nu e in totalitate adevarat ca statul sta deoparte [3]. Sa ne intoarcem la domeniul comertului si al consumului. Statul nu are nimic de spus aici, decat prin organismele de control care au grija sa nu apara monopoluri si prin ANAF care are grija sa primim bon si ne obliga sa il pastram pana la iesirea din magazin. Ar mai fi Protectia Consumatorului si organismele pentru securitatea alimentara, dar in rest, nimic. Si cum romanii au bani (de la cei plecati in afara – pe langa bugetari care au parte de mariri cam in fiecare anotimp, in ultimul timp), si desi nu au la fel ca nemtii, cheltuiesc mai mutl ca ei, hypermarketurile o duc bine in Romania. De unde, avem nenumarate hypermarketuri care ne aduc marfuri bune, frumoase, ieftine, sunt deschise mai toata ziua, au toalete curate, parcari ingrijite si marfa proaspata pentru toate buzunarele. Ca fapt divers, sunt uimit in ultimul timp de explozia de vinuri din hypermarketuri, la preturi din ce in ce mai mari, semn ca romanii incep sa aiba bani.

Am vazut la Digi24 un interviu telefonic cu initiatorul acestei legii. Astia au pus mai mult accentul pe faptul ca argumentarea legii era luata cu copy /paste de pe un site de referate care trata ceva legat de importanta comertului cu amanuntul (adica al buticurilor). Chestia e de o penibilitate secundara si nu merita atata atentie. Important e ca legea asta e aiurea! Ce rau fac hypermarketurile si cum deducem care este numarul ideal de magazine mici, de cartier care trebuie sa existe. “Multi patroni de magazine s-au plans in ultimul timp ca nu le merge bine” – asta e de fapt pe scurt motivarea legii parlamentarului care o propune. Nu tu studii, nu tu statistici sa arati cum e la noi, cum e la altii, nu tu statistici sa arati ca hypermarketurile in medie au crescut la profit pe cand magazinele de cartier au scazut etc. Numai aberatii si opinii ale unor paraziti care toata ziua stau prin restaurante sau la chelmeze si din cand in cand, vreun amic vine la ei si se plange de ce are nevoie, de unde ei se hotarasc sa o puna de lege ca poate mai ia niste voturi.

Ce ma mira este ca in cazul de fata nu le e frica ca efectul va fi contrar. Adica, este clar ca daca vor vota pentru un nou impozit dedicat pentru hypermarketuri, acestea vor creste preturile. Intrebarea care se pune este insa: oare oamenii (romanii) sunt atat de prosti incat nu vor intelege atunci ca preturile s-au marit din cauza parlamentarilor astora care au dat si au votat legea? Intrebarea este simpla: nu, romanii nu sunt prosti si daca asa ceva s-ar intampla, cu siguranta vor fi pe faza. Ei bine, eu am retineri ca un 1% in preturi chiar va fi sesizat de romani care cheltuiesc o buna bucata din salariu pe mancare. Din care arunca o buna parte ulterior.

Ce ma arde pe mine este de fapt: oare cand vom putea si noi sa gandim in principii economice, macar la nivel de parlament. Cum de grasanii astia au dat copy/paste de la referate si nu de pe un site gen ecol.ro sau mises.ro? Sau macar de la Florin Cîțu de pe blog, Logica Economica, Lucian Davidescu sau alti profesori de economie?

Sa recapitulam deci: pentru ca jurnalistii, arhitectii si artistii o duc greu la pensie, statul le subventioneaza pensiile. Pentru ca buticarii o duc greu, statul penalizeaza hypermarketurile. Pentru ca producatorii locali o duc greu (oare chiar asa? parca agricultura creste ca Fat Frumos de la an la an …) hai sa luam tot de la hypermarketuri sa le dam astora. Pentru ca creditacii care s-au lungit peste plapuma o duc rau, hai sa le dam o tzeapa la banci. Ca asa e frumos intr-un stat care are grija de cei slabi.

Legea darii in plata

Am zis prea multe despre legea asta, nimic nou. Doar ca am mai auzit azi discutand pe “initiatorul” legii, culmea un liberal! Ca cica, legea e menita sa ofere un sprijin unei categorii defavorizate. Altfel spus, e normal ca statul sa aiba grija de cei slabi si neputinciosi. Si prin urmare au pus ei plafonul lsa 250.000 de euro pentru creditele care se incadreaza. Cat de defavorizati au fost saracii creditaci care au luat credite de sute de mii, chiar daca in 2008 si si-au furat tzeapa ulterior pentru ca nu i-a trecut capul sa treaca pe alte monezi sau pentru ca a venit criza (o chestie la fel de nasoala pentru toata lumea, mai putin pentru politicieni). Cat de penibil sa fii sa sustii ca asta e o lege cu scop de protectie sociala? Pai daca cei care au credite (deci au avut venituri, salarii mari, joburi bune, ca altfel bancile nu le dadeau credite) sunt categorii “speciale” (la fel ca jurnalistii …) ce sa mai spunem de saracii copii bolnavi, oameni care muncesc necalificati de pe o zi pe alta pentru ca nu ii duce capul sa invete carte (desi cartea nu prea conteaza) sau ce sa mai spunem de mamele ramase singure ca le-au murit barbatii si trebuie sa aiba grija de mai multi copii, sau ce sa mai spunem de tinerii care nu isi gasesc de munca si sunt obligati sa fuga in afara la constructii in Spania sau soferi in Norvegia?

Daca un om care si-a luat credit si apoi a dat-o in bara trebuie ajutat, de ce nu am ajuta si pe unul care nu si-a luat credit si nu a dat-o in bara, desi probabil avea acelasi salariu sau mai mic ca cel care si-a luat credit? Sau, ramanand in aceeasi stare mentala, cum facem sa prevenim ca pe viitor sa nu mai avem creditaci “defavorizati”, indiferent de cum s-o intampla asta (o noua criza, banci hoatze care mint oameni, schimbari socante de curs valutar, etc). Caci daca initiatorul legii crede ca darea in plata va rezolva pe viitor problema, se insala amarnic. Cu siguranta vor fi oameni care nu isi vor plati creditele si pe viitor. Urmeaza sa ii ajutam si pe aceia? Pai de ce nu am face atunci o amnistie periodica a creditelor tuturor, prin lege. Parlamentul sa dea lege ca cei care au credite sa nu le mai plateasca si banca sa suporte ea pierderile. Macar din 7 in 7 ani, ca la evrei …

Concluzie

Jurnalistii nu sunt cu nimic mai breji ca gunoierii de aceea nu trebuie sa aiba dreptul la pensii speciale. Sunt unii oameni care platesc o viata intreaga sume imense la pensii, contributii cu mult peste salariile altora. Si cand ajung la pensie, nu primesc nimic in plus, nu au nici un beneficiu din cauza contributiilor lor, sistemul de pensii pune egal intre toti. Cu exceptia, “exceptiilor”. Cine-mparte, parte-si face. Aceasta este situatia aici si banuiala mea ca cel care a gandit legea este un geniu. Probabil el este arhitect si s-a gandit: ca sa nu ne critice ziaristii si sa iese lumea in strada, hai sa ii bagam si pe jurnalisti aici. Si pentru ca avea un amic artist, caruia i-a promis ca o sa il rezolve, deputatul asta a bagat si artistii. Apoi a incropit vreo argumentare cu copy/paste de pe site-uri de referate in care arata ce grea e viata de jurnalist, arhitect si artist si de ce aceste categorii merita sporuri “speciale”.

Citeam intr-o carte a lui Jim Rogers cum parlamentarii intr-o tara africana au votat sa isi cumpere fiecare un Mercedes de ultima generatie de serviciu. Fiind o tara africana cu mult petrol, statul avea bani si in ciuda bogatiilor naturale, statutul de tara subdezvotlata si cu o populatie needucata, tinuta sub control, permitea ca in simulacrul acela de democratie, parlamentarii sa isi voteze drepturi si beneficii aberante. Nici noi nu suntem departe de Africa …

Hypermarketurile sunt in esenta tot un fel de magazin. Este imposibil sa maresti cu 1% impozitul sau sa adaugi taxe suplimentare si sa pretinzi ca cu acele fonduri ii vei ajuta pe buticari. Cum poti face asta concret? Le dai bani direct, le tai lor din impozit? Le oferi beneficii? Dar in esenta, sunt buticurile un domeniul de interes strategic pentru tara? Synt uimit de grija parlamentarilor pentru buticari in timp ce minele tari si marile termocentrale si combinate care au clar interes strategic si trebuie ajutate sunt distruse si sufocate in ciuda viabilitatii lor, prin legi si reglementari care nu doar ca nu le ajuta ci chiar le pun in carca costuri sporite (vezi domeniul energetic).

Efectele legii darii in plata nu vor fi prea evidente prea curand. Nici o banca nu va pica, chiar daca vor avea de suferit. Fonduri de risc din afara vaneaza mereu oportunitati si in criza vin sa ii cumpere pe cei slabi pentru a stoarce profiturile. Un fond de investitii in domeniul financiar care va veni dupa aceasta lege, va porni de la zero, in timp ce o banca cu 20 de ani in spate care poate va intra la apa, isi va pierde ultimele sperante cu aceasta lege, multe banci fiind deja pe pierderi. Care e problema? Problema va fi ca nici o banca serioasa care sa creasca competitivitatea si sa aduca plus valoare nu va intra in Romania prea curand, din cauza acestei legi. Vom avea parte doar de recuperatori si haine. Si pentru o vreme, chiar vom ramane uimiti: uite ce zicea Isarescu si uite ca nu se intampla nimic, totul e bine. Apoi, peste 20 de ani, ne vom mira: cum de nu s-a facut nici un progres in domeniul bancar in ultimele decenii? Cum de nu se misca creditarea, cum de spreadul intre dobanzi este atat de mare, cum de bancile nu ajuta economia, cum de nu apar produse noi, care sa miste banul, sa aduca oportunitati, sa umple diverse goluri? Cum de bulgarii ne-au depasit si au PIB-ul de 5 ori cat noi? Poate exagerez, poate doar legea asta nu va avea un impact chiar atat de mare. Dar nu legea, ci modul de gandire socialist care a dus la nasterea acestei legi si la celelalte, este cauza pentru care Romania nu va depasi Bulgaria prea curand, desi sunt unele statistici interpretate gresit conform carora am fi depasit Cehia. La valoare nominala, am depasit numerosi alti minioni insa la PIB per capita la paritate noi inca sutem cu mult sub tarile baltice.

~ ~ ~ ~ ~

NOTE:

[1] nici in Europa capitalismul nu a atins maturitatea totala si precum in teoria haosului mici batai de aripi intr-un loc pot produce furtuna in altul, la fel se intampla si in UE unde agricultura este sponsorizata pentru ca altfel la ce bani au europenii si la cat de ieftina este mancarea prin alte locuri, s-ar importa totul si UE ar fi dependenta de alte tari; efectele subventionarii din vest, au dus la eficientizarea maxima si tehnologizarea extraordinara a agriculturii, lasand cu mult in urma tarile din est care au venit mai tarziu la petrecere; fondurile structurale sunt praf in ochi, menit sa ofere o iluzie a parteneriatului si solidaritatii intre popoarele prietene ale uniunii sovietice europene;

[2] apropos de capacitatile statului: cica CNADNR vrea sa repare ea autostrazile si in curand poate isi fac si firma de constructii; pentru ca regii asflatului tineau de vechea putere, noua putere, cauta solutii mai rapide de stors bani, intr-un mod cat mai legal; vom vedea si aici ca si in SRI, familii intregi care lucreaza impreuna umar la umar la constructia drumurilor patriei; de la unchi pana la nepot, de la nas pana la fin, echipe intregi de veri si prieteni de cartier, vor trage din greu pentru binele tuturor, avand grija sa nu cheltuiasca un ban in plus;

[3] sa nu uitam totusi ca exista firme IT care exista si au fost create doar pentru a lucra pentru stat, sugand banul public, fie el romanesc sau european, caci teoretic tehnologizarea este de dorit si statul are nevoie de servicii; iar bani sunt cu nemiluita si “gropile” din lucrarile realizate in IT sunt mai greu de vazut decat cele din autostrazi …

[4] Isarescu: Economia Romaniei e supusa unui risc sistemic sever

 

Revolta băncilor este doar prima etapă

Oare care lege din istoricul recent a avut efecte nasoale încă înainte să fie adoptată? Eu unul nu îmi aduc aminte.

Personal, mărirea avansului, mi se pare însă un efect pervers pozitiv. Orice contracţie a creditului din orice motiv nu poate fi decât bună, în ideea că ne va feri de crash-ul viitor. După cum spunea şi Jim Rikards cu privire la Rusia, una e să cazi de la etajul 30 (cum ar fi SUA) şi alta e să cazi de la etajul 5 (cum ar fi Rusia). Altfel spus, de vreme ce crashul cel mare încă nu a venit şi ce s-a făcut momentan doar a amânat puţin mai în viitor efectele tsunami-ului, un avans mai mare acum va însemna o rată a falimentelor mai mică şi un număr de tragedii mai mic când barajul proptelilor băncilor centrale va cădea.

Am fost împotriva acestei legi din două principii:

  1. o lege nu se aplică retroactiv oricât de bună ar fi ea; un stat de drept şi o economie solidă nu se construiesc cu legi aplicate retroactiv;
  2. nu e treaba parlamentului să propună instrumentele financiare cele mai potrivite; deoarece parlamentarii habar nu au despre finanţe, nu este treaba lor să determine dacă e mai bine ca ipoteca să fie de ajuns pentru darea în plată sau banca să poată urmării clienţii nedeterminat; nu asta înseamnă protecţie; nu m-ar interesa atât de mult aspectul responsabilităţii dacă totuşi legea era bună; nu repet aici însă de ce legea e proastă şi e încă un pas la fel de prost ca si Prima Casă;

Adevărata protecţie a consumatorului de produse financiare din România ar trebui pornită cu profesionalizarea şi responsabilizarea organismelor de relementare: BNR şi ASF. Vedem haosul din asigurări în contrast cu salariile mizerabile şi sistemul mafiot prin care se fac angajările. Dar să nu ne amăgim: BNR nu e departe nici ea, acolo însă ajung doar personajele mai deocheate, care dau seamă nu la nivelul partidului ci unor foruri mai înalte.

Apropos de foruri înalte, sunt tare curios care e opinia şi poziţia conducătorilor, bineînţeles nu a păpuşilor de la Cotroceni sau Victoriei. Pentru că deocamdată nu am auzit nimic de la Ambasada SUA şi mesajele de la Comisia Europeană sunt gargara normală care vine din reflex la orice mişcare a vreunui minion, cum s-a întâmplat cu Ungaria.

Să revenim însă la responsabilitatea şi rolul parlamentului. Oricât de lipsiţi de pregătire şi cunoştinţe despre sistemul financiar, parlamentarii nu aveau cum să nu fie revoltaţi de lipsa legii falimentului. O bună perioadă de timp am crezut ca frâna la această lege sunt băncile care presează BNR-ul care presează parlamentul. Ori de data asta, parlamentarii au dovedit că pot să îl facă preş pe Isărescu de unde putem clar deduce că dacă aveau 2 neuroni, legea falimentului era de mult trecută şi condiţiile erau cinstite şi productive.

O lege a falimentului ar fi făcut inutilă actuala lege a dării în plată deoarece inechităţile şi dezechilibrele s-ar fi rezolvat prin faliment: singura cale de uscat putreziciunea întro economie de piaţă normală.

Karma finanţelor însă se răzbună şi asupra lui Mugurel şi asupra băncilor. S-au opus atâta timp  legii falimentului încât s-au trezit cu una de o sută de ori mai nasoală.

Să nu ne amăgim însă: vom vedea cât de nasoală e legea asta abia la anu’ pe vremea asta când vom vedea bilanţurile băncilor pe 2016. Eu am un pronostic: deşi oficial nu le e bine, băncile vor ieşi tot pe plus. În schimb, deflaţia din imobiliare va lovi puternic în domeniul construcţiilor şi va muşca din PIB. Nu mă hazardez să fac predicţii ce se va întâmpla dacă România va fi penalizată extern, fie de la UE, fie de la cine ştie ce curţi de justiţie, dupa cum ameninţă Suciu.

Ar mai fi de menţionat şi incapacitatea parlamentarilor de a înţelege efectele perverse şi destabilizatoare a legii Prima Casă în piaţă care propteşte aiurea preţurile oferind avantaje mult mai imense băncilor decât li se ia acum prin această lege. Nu m-ar mira deloc dacă rolul acestei legi ar fi tocmai să detensioneze sentimentele negative ale oamenilor cu privire la bănci. Cel puţin, după atâtea dezbateri, putem clar observa ura primară şi iraţională a multor actori care privesc băncile cu repulsie şi vor să le pedepsească fără a avea o perspectivă globală şi rece cară să identifice care sunt problemele reale şi ce măsuri reale de îmbunătăţire a problemelor evidente poate lua parlamentul. Ori din start Prima Casă trebuie eliminat din o mie de motive, în primul rând pentru că este o lege împotriva oamenilor (ţine sus preţurile tocmai la imobilele ieftine, la care aspira majoritatea românilor) şi oferă avantaje nejustificate băncilor (garanţii imense din buzunarul comun). Imaginaţi-vă ce ar insemna ca statul sa suporte RCA-ul tuturor şi să elimine acest cost de la oameni. Sume mult mai mari sunt blocate şi pompate în Prima Casă.

În concluzie, tot răul spre bine: decât să creeze un cadru legal solid, o piaţă normală, eficientă, concurenţială, echitabilă, oficialii noştri ca de fiecare dată dau cu bâta în baltă aiurea şi ne oferă surprize-surprize. Oricum, viaţa e frumoasă în România, de azi mai puţin însă pentru cei care lucrează în imobiliare şi în construcţii.

~ ~ ~ ~ ~ ~

Pe aceeaşi temă:

De ce nu trebuie judecați cei care fac compromisul?

În general nu trebuie să judecăm. Dar trebuie să atenționăm și să ne informăm între noi pentru a menține unitatea. Bunăoară deși pare grav că arătăm cu degeul către anumiți ierarhi sau clerici, trebuie totuși să subliniez că acest deget este un îndemn la trezvie și la atenție ca să nu ne lăsăm trași la groapă cu cei care se duc spre groapă, căci dacă nu văd semnele timpurilor când ispitele sunt mici, cum le vor vedea când ispitele vor fi și mai mari?

Dar cum putem noi știi că vedem semnele timpului și cum ne putem încredința de care păstori să ascultăm? Proba timpului este prima probă – trebuie să ascultăm de păstorii pe care i-am ascultat și am văzut că ne-a fost bine. Există căderea acum ca mulți care au ascultat de un anume părinte și le-a fost bine, din cauza provocărilor, li se pare mai ușor să schimbe și să asculte – cel puțin în unele privințe – de alți păstori (străini) care le cântă în strună și îi îndreptășesc în înșelarea lor.

Am zis de mai multe ori că trăim instanțierea în realitate a războiului nevăzut care se duce între puterile întunericului și cei chemați. Dar nu am zis că în ciuda acestei instanțieri, lucrurile nu sunt la fel de clare pentru toți. Avem încă ezitări și nedumeriri, ne doare faptul că trebuie să ne schimbăm viața și nu avem pregătirea duhovnicească să facem față provocărilor. De aceea, ne îndulcesc liniștirile păstorilor căzuți care spun ce ne place nouă și ne “liniștesc” conștiința.

Povestea nu este nouă, doar că acum spre deosebire de mai înainte lucrurile se precipită. Bunăoară mai înainte, dileme aveau cei care aveau chestiuni complicate – de exemplu căsătorii cu cei de alte credințe, divorțuri și recăsătoriri a 5-a oară sau dezlegări la post pe motive neîntemeiate, sau altele. Și se duceau să asculte nu de cei care îi învățau cum se face în ortodoxie lucrul respectiv ci la cei care îmbrăcați în haine de preoți ortodocși, dezleagă orice fără niciun criteriu și fără nicio încredințare de la Dumnezeu. Cu încredințarea din nou e lucru greu, dar oare câți dezlegători de căsătorii eterodoxe au spus măcar că s-au rugat la Dumnezeu ca să îi lumineze într-o pricină și așa au ajuns la o soluție, ci mulți – cum ar fi PS Andrei din Ardeal – vin cu iconomii aberante de genul: cum să nu dezleg o căsătorie heterodoxă în Cluj unde am oameni de toate credințele, că una e unde 100% sunt ortodocși într-un sat și alta unde sunt 30% ortodocși. La ăia cu 100% se aplică canoanele, în rest … Evident este penibil un asemenea argument, unde sunt 30% ortodocși, sunt suficienți oameni ca să se poată căsătorii ortodocșii cu ortodocși și nu cu eretici, dar iată un exemplu de iconomie principială pe motive iraționale, doar din comoditate ecleziastică sau mai bine zis populism ecleziastic decât din duh și spirit ortodox.

La fel se întâmplă și cu situația actuală acum. Vor veni mulți cu argumente bine întemeiate raționale și cu vorbe liniștitoare suficient de puternice și autoritare pentru a înșela pe mulți. Deja asta se întâmplă în afară. Nici nu mai vreau să mă informez ce se întâmpă în Grecia, Suedia sau Canada cu ortodocșii – mă doare inima! Doar cele care îmi ajung la urechi din întâmplare îmi sunt suficiente să dau slava lui Dumnezeu pentru cât am fost noi de păziți deocamdată. Dacă asta e meritul ierarhilor, vor primi plată. Dacă este meritul credincioșilor (mă îndoiesc), avem nădejde. Dar chiar dacă toți am fi ca jarul, nu putem scăpa de prigoana care vine, în sensul că nu putem scăpa altfel decât trecând prin ea în felul în care ni se pune înainte.

Și culmea este, că deși vremurile sunt clare, mai sunt încă înșelați care au semne de întrebare. Nu vorbesc de cei care pur și simplu sunt hiptonizați de narativ, cum spune un psiholog belgian [1]. Un astfel de exemplu ar fi Pr. Sorin Mihalache care nu are altceva mai bun de făcut decât să apere Pfizer în lupta cu Fake News-urile [2]. Dar mă refer la cei care au cedat nu din cauza presiunii ci din cauza fricii de boală – aceste situații sunt cu adevărat tragice și strigătoare la cer.

De altfel, am vorbit de când au fost introduse cârpele despre riscul iconoclasmului și despre faptul că ierarhii tac în loc să îndrepte oamenii. Iată că deja avem exemplu cum o cădere mică sau mai bine zis o pasivitate în fața unei erori mici, a dus la trecerea la următoarea etapă în care ispita este deja mai mare. Tot așa, din cădere în cădere, vom ajunge și la pecete care acum e considerată conspirație și imaginație, deși în Suedia microcipul este o realitate și se inserează – ghici unde? – în mâna dreaptă [3]. Dar ce coincidență!

Să ne întoarcem acum la titlul articolului. Judecata este foarte periculoasă deoarece ne expune unor riscuri. A judeca este ca atunci când escaladând o stâncă, ca alpinist, te apuci să te uiți la ce face cel de lângă tine și îl critici și îl batjocorești. Poate să-ți fie fatal această judecată. Dacă tu ești poziționat bine (ai amplasament de tun, cum zice Pr. Arsenie Papacioc) și nu ești în poziție riscantă și dacă consideri că cel pe care vrei să îl ajuți, poate fi ajutat și poate să te audă și să facă ce îi zici, ești dator să îl ajuți. Altfel, dacă te apuci să scoți telefonul și să filmezi ca să postezi pe Tik-Tok, te riști foarte mult. Pierzi focus, pierzi timp, pierzi atenție și energie. Escaladarea e din ce în ce mai grea și cam toți trebuie să ne vedem de ale noastre și să lăsăm pe ceilalți în mila lui Dumnezeu.

E greu să rezistăm tentației deoarece pănă acum a fost cum a fost. Dar pur și simplu, pe măsură ce lupta se agravează și riscurile cresc, o componentă a întețirii luptei trebuie să fie și renunțarea totală la judecată și la sfătuirea altora. Nu doar a celor aiurea, ci poate chiar și a celor de lângă noi. Suntem legați mai mult sau mai puțini de toți cei de lângă noi și fibra societății este acum sfâșiată de diavol. Fibra Bisericii însă nu poate fi sfâșiată, doar cumva pe măsură ce trece timpul vom vedea mai clar și mai fără tăgadă cine sunt cei care sunt în barcă sau doar ni s-a părut că sunt în barcă, fiind nu cu trupul și cu sufletul cu doar cu proiecția lor virtuală în barcă. Mai mult asta o să ne sperie și o să ne zguduie, căci nu vor cădea cei din barcă ci cei care niciodată nu au fost în barcă și noi abia acum realizăm cât de puțini suntem. Deși Mântuitorul a zis “turmă mică” …

~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~

Referințe:

[1] Mattias Desmet on Our Grave Situation – canal Youtube al PeakProesperity.com (Chris Martenson)

[2] Fake News, Teorii ale conspirației, influența invizibilă – Pr. Sorin Mihalache

[3] Facing COVID passport mandate, more Swedes get microchip implants

Slăbirea lațului

Să nu vă faceți iluzii false că plandemia a trecut. Nici vorbă! Trăim încă o nouă etapă de respiro, pentru ca oile să mai tragă nițel aer în piept după care noile etape legate de obligativitatea vaccinării și generalizarea “pașaportului” (rebranduit certicficat) vor demara în forță și vor face tămbălău mare căci se îngustează tunelul de oportunitate și lucrurile trebuiesc grăbite, altfel se pierde ocazia de a schimba omenirea în bine.

Nu aș dori să comentez prea mult praful în ochi care se aruncă deocamdată cu marea “dezlegare” la noi după 1 Iunie, “în funcție de ce zic experții” și alte gogoși cu care câinii de pază ai păstorilor noii ordini mondiale momesc oile ca să stea calme și să nu mai behăie aiurea înainte ca țarcul să fie terminat și orice gaură a acestuia astupată bine cu sârmă ghimpată. Doar trag atenția că ce se întâmplă la noi are loc cam peste tot unde panta este în descreștere.

Dar care să fie pilonul rezistenței noului reset, care chiar și după unul dintre starurile teoriei conspiraționiste – Alex Jones – par să piardă bătălia [1]?

Explicațiile mele sunt simple: această plandemie nu este un război pentru bani sau putere dus de miliardarii lumii turbați și care doresc să reducă populația și puținele forțe de rezistență. Războiul este unul spiritual, pentru sufletul omului și războiul deși nu a încetat niciodată de la căderea omului, are momente de instanțiere concretă la nivelul societății și în lumea materială. Aceasta se întâmplă mai ales atunci când omenirea se lepădă total de Dumnezeu și pune în locul Lui altceva: fie regele, fie statele și utopiile sociale, fie patimile și setea de sânge, fie himerele distracției virtuale cum avem în prezent și în general toți idolii construiți de mâna omului. Prin urmare, războiul nu se va termina decât atunci când lumea se va întoarce înapoi spre Dumnezeu. Dar se întâmplă asta? Nu! Oile cred că vaccinul va salva omenirea.

Frica și prostia generalizată care fac oamenii să se sperie de o boală cu rata de supraviețuire de 99% și să-și pună toată nădejdea în Bill Gates și angajații ong-urilor sale nu sunt doar o reacție a dependenței omului modern de comoditățile societății multilateral-dezvoltate. Nu doar că omul se teme să piardă viața bună pe care a avut-o până acum și beneficiile traiului modern, nu doar că omului modern îi este frică de moarte și nu dorește să se rupe de gageturile moderne, rafturile pline și ledurile colorate cu rezoluții din ce în ce mai mari. Omul de azi nu are un răspuns firesc la manipulare și la manevrele psihologice la care este supus deoarece toate simțurile și reacțiile lui sunt dictate de frică, de dependență și din instinctul de imitație nu de dorința de libertate, principii morale sau măcar tradiția democratică sau obiceiurile tradiționale cum mai e cazul pe ici-pe colo la o scală infimă. Practic pierderea identității și a gândirii critice fac ca omul modern să acționeze la nivel de trib, să fie un avatar al unui profil generic, destul de simplist si predictibil – un NPC cum zic gamerii.

Pe lângă frică și dependență aș dori însă să mai adaug un aspect care consolidează armata de zombi care ne înconjoară. Dacă până mai ieri lipsa sensului rezultată din pierderea identității și ancorarea în materialism era cât de cât înlocuită cu unele obsesii individualiste cum ar fi creșterea pe scara ierarhică, acumularea de avuții, alinierea cu un partid sau o echipă de sport sau plonjarea în pletora diverselor patimi mai clasice sau mai … digitale, “lupta cu virusul” oferă un pseudo-sens comunitar care vine să umple un gol și oferă o nouă stare de existență pentru cei care înainte de plandemie aveau în acest sector un … deficit, ca să nu spunem mai mult.

Bunăoară, așa cum se spunea că războiul face din copil bărbat în sensul că în vremurile de război copiii erau nevoiți să renunțe la plăcerile și jocurile copilărești și să se concentreze pe lupta de supraviețuire, omul modern de astăzi, în mare parte necopt și adolescent întârziat, care a avut parte doar de comodități și totul pus pe tavă încă din maternitate, simte acum o chemare supra-naturală de aliniere și înregimentare în acest “război cu virusul” care îi creionează o nouă identitate – aceea de om bun, de cetățean responsabil, de om modern inteligent care este informat, care se raportează la știință și are respect pentru reguli și indicații, care contribuie la o bătălie istorică într-un moment crucial al istoriei. Și prin urmare, ei care până mai ieri nu aveau un scop în viață, motivația lor era una diafană și fluidă, alunecoasă, fără prea multă carne, acum se simt că trăiesc și că au un rost în viață, chiar dacă războiul în care se văd ei nu este în realitate decât un dans regizat al unor ingineri sociali turbați cu scopuri obscure și diabolice care folosindu-se de acest virus – organic sau sintetic – au cu totul alte motivații decât ale soldatului de jos, cetățeanul simplu, responsabil care ascultă indicațiile și pune umărul la corectarea celor care nu se aliniază la bunul mers al acestui reality-show global, pentru a … reveni la normal.

Am explicat în articolul anterior cum poate fi deja depistat un pattern de comportament al măsurilor incrementale de introducere a unei dictaturi tehnocratice: mai întâi se face un test, pe o categorie socială mică, fără risc de revoltă, apoi se extinde testul la o cu totul altă scară și amplitudine. Ca exemplu aduceam atunci măsurile de limitare a dreptului de mișcare și de acces în magazine al bătrânilor care aveau voie doar între anumite ore. Acum, după etapa de test, aceast tip de măsură a fost generalizat la toată populația.

Similar, referitor la vaccinarea obligatorie ni se spunea că va fi opțională. Astăzi însă președintele a spus că se discută dacă vor exista categorii care să fie obligate să se vaccineze și de asemenea dacă vor exista drepturi suplimentare pentru cei care sunt vaccinați. Observați cum se pune în general problema când vine vorba de acest subiect: “drepturi suplimentare” sau “avantaje” ca și cum cei care nu se vacinează ar fi niște paria care merită să fie marginalizați și ținuți în țarc.

Perversă este și maniularea: se pune întrebarea “ar trebui sau nu cei vaccinați să aibă drepturi suplimentare” fără a mai pune sub semnul întrebării elefantul din cameră care este limitarea ilegală și nejustificată a drepturilor. Această manipulare psihologică a discursului, este una binecunoscută mai ales în parenting: când vrei să determini copilul să facă ceva, îi pui în față două variante de parcurs, ambele incluzând acțiunea target și dându-i de ales niște opțiuni aleatoare irelevante. De exemplu, dacă copilului nu-i place să își facă curat în cameră, îl întrebi: “după ce termini de făcut curat în cameră, ce vrei să-ți facă mami bun: gogoși sau clătite”? Astfel, copilul nu are de ales și în plus este tentat de recompensă, scandalul fiind evitat inteligent. Tot așa se folosește – deseori în discursul public – manipularea “dezlegărilor” care vor urma dacă facem … ce vor ei la un moment anume, ignorându-se total că prima problemă sunt restricțiile și starea de alertă nejustificată.

Această condiționare a drepturilor de obediența față de stat este însă singura constantă în evoluția “măsurilor”. Plandemia nu este decât un pretext, virusul un context. Consolidarea dictaturii globale a început mult mai înainte și este un proces de durată dar la care noi trăim o etapă improtantă în care multe dintre choke-uri au fost depășite folosindu-se pretextul virusului. Aminteam în unul din articolele anterioare că Patriot Actul la americani a întâmpinat o oarecare rezistență inițial în SUA. Mai concret, componenta de monitorizare a tranzacțiilor financiare. Americanii înainte de 2001 aveau un sistem financiar foarte lax, adică puteai să mergi la bancă să faci ce vrei: să trimiți bani oricui, să încasezi bani etc. În Europa existau chiar conturi anonime, care aveau doar un fel de parola la purtator – dacă aveai cifrul contului puteai merge să ridici banii fără să arăți un document. Ulterior, sub pretextul luptei împotriva terorismului, americanii au renunțat la nenumărate drepturi, iar cu privire la tranzacțiile financiare, lucrurile s-au împuțit atât de mult încât lanțul strâns al controlului financiar a ajuns până acolo unde și la noi în România, băncile sunt obligate să raporteze la ANAF toate tranzacțiile persoanelor fizice și juridice, indiferent dacă există o investigație sau nu și fără nicio hotărâre judecătorească. Asta a pornit în 2001 cu războiul împotriva terorismului și s-a finalizat abia acum un an.

Bineînțeles că în prezent, teroriștii pot folosi criptomonede dacă vor să transfere rapid banii și toată zbaterea cu controlarea și monitorizarea tranzacțiilor financiare nu mai are niciun sens deoarece nu ne protejează de transferurile către teroriști. Care transferuri oricum au rămas în ceață – nu s-a dovedit că cutare persoană a făcut cutare plată către nu știu ce terorist fără ca autoritățile să știe. Nenumărate semnale au fost lansate înainte de atacuri și mulți au alertat chiar FBI-ul, dar deoarece atacul trebuia să aibă loc, nu s-a făcut nicio investigație și lucrurile au fost tolerată să meargă înainte pentru ca ulterior să urmeze toate câte au urmat.

Iată deci că nu orbecăiala și nepriceperea autorităților de a noi sunt cauza pentru aberația unor măsuri și haosul în care sunt luate ci, plandemia fiind un reality show compelx cu un scenariu foarte dificil și care trebuie să țină cont și de unele particularități ale unor triburi și de unele reacții spontane, lucrurile nu merg șnur și mai există unele ezitări cum ar fi acum cvasi-blocarea campaniei de vaccinare. Care problemă va fi însă rezolvată, mai brutal sau mai cu … imaginație deoarece ordinele sunt ferme și marșul antihristic către vaccinarea perpetuă cu toate câte va aduce ea, trebuie continuat în ritm cât mai alert.

+ – + – + – + – + – + – + – + – + – + – + – + –

NOTE

[1] – 26 Aprilie 2021 – Infowars – The Great Reset Is Failing – Video

Fenomenul Flavia Groșan și Fabrica de consens

Am încercat să explic în mai multe articole că unul dintre fundamentele construirii noii ordini mondiale / noului reset este fabricarea consensului prin toate canalele de comunicare.

Succesul noului reset este strict dependent – în etapa actuală – de menținerea constantă (sau chiar accelerată) a spaimei de virus care să justifice închiderea oamenilor în casă, distrugerea economiei, anihilarea clasei de mijloc și în ultimă instanță tipărirea de bani (trilioane în SUA) care să îmbogățească și mai mult pe adevărații profitori ai acestei crize. Ca bonus, dependența de ajutoarele guvernamentale, vor face mai facilă integrarea statelor și renunțarea la suveranitatea și specificul local și vor permite întărirea rolului organizațiilor supra-statale care vor fi proiectate ca salvatoare (încă o dată, după criza financiară din 2008) ale statelor individuale.

Emergența fenomenului consensului fabricat este unul dintre primii muguri ai nașterii unui sistem totalitar, deoarece orice sistem totalitar are nevoie de o ideologie pe care să se sprijine deoarece idioții utili care sunt capetele de topor ale oricărei dictaturi nu pot fi controlați doar prin frică, ci frica trebuie să vină la pachet cu alte beneficii (plata o plomo) dar mai ales să aibă în spate o ideologie care să împingă mereu cât mai la extrem controlul și să anihileze rezistența.

Ca orice sistem totalitar și în dictatura medicală – greșit intitulată așa, deoarece de fapt este o dictatură a miliardarilor – are nevoie de o ideologie și ideologia este simplă și nevinovată: “salvăm vieți”. Dar și comuniști pretindeau că ei luptă pentru binele comun, pentru eliberarea celor mulți – săracii – de sub povara celor puțini – bogații. Și ăștia de acum vor să facă bine pe cei mulți – bolnavii de virus – în detrimentul celor proști – covid-scepticii (care nu cred în virus, care cred că virusul este o gripă, care nu cred în măști și în vaccinuri etc).

Spun deci că fundamentul unui sistem totalitar se bazează pe stabilirea unui pseudo-consens. Tot repet acest termen fabrica de consens, deoarece am referit pe Chomski. Dar reamintesc că consensul fabricii de consens este impropriu spus consens deoarece nu este o idee sau un set de idei stabilit la comun de o anumită comunitate. Bunaoară, în cazul nostru se încearcă răspândirea ideii că comunitatea medicală este unită și există clar un consens, cum că doar autoritățile știu ce medicamente sunt bune, ce orașe trebuiesc închise (cât mai multe), ce vaccinuri (toate, de fapt) trebuiesc făcute și cine le poate face (toți evident), etc.

Acest pseudo-consens este apoi produs de fabricile de comunicare și transmis pe toate canalele de marketing și de “surse oficiale”. Evident că acum, în momentul de față, dictatura medicală se află în durerile creșterii (nu ale nașterii, deja depășită), așa cum Uniunea Sovietică Europeană se află în durerile creșterii (de asemenea, nu ale nașterii) – există rezistență la noile ideologii deoarece cultura democrației și sistemul de valori actual cu greu vor fi demolate, existând resorturi de reacție încă ne-inhibate. Vedem deja că în SUA, noile ideologii marxiste (lupta de clasă) au ieșit din mediul academic și fac pasul înspre corporații ca un cancer în metastază care după ce a crescut în straturile de grăsime, atacă organele vitale – chiar sistemul capitalist bazat pe un sistem de valori, pe competiție, piață liberă, inovație și mai ales lipsit de constrângeri exogene de natură ideologică.

Ce nu am apucat eu să detaliez și să explic este următoarea particularitate: noul reset, ca continuare/face lift al noii ordini mondiale este de fapt un sistem oportunist care dacă nu a creat această criză medicală, nu a ezitat să se folosească de ea pentru a-și accelera marșul antihristic către globalizare și solidificare a autorității supra-statale de control și manipulare a maselor. Ca componente ale acestei ordini avem într-adevăr “lupta cu virusul” care iată că le-a pus pe tavă iluminaților actul de identitate global, coafat frumos sub denumirea de “certificat de imunitate” și care așa cum am mai explicat este de facto un act de identitate controlat și administrat global în care autoritățile locale sunt doar chestori provinciali care implementează verificarea fiecărei parcele în parte – certificarea, organizarea, stocarea și folosirea datelor se va face la nivel global de către nu știm cine – organizații diafane supra-statale aflate sub umbrela guvernului secret al noii ordini mondiale.

Să ne întoarcem însă la oile noastre locale, pe plai mioritic, mai precis la fenomenul Flavia Groșan și cum a produs aceasta un puseu de rezistență la consensul unic. Avem deci pe de o parte “autoritățile” – sub umbrela acestui termen ascunzând-se politicienii din aparatusul guvernamental și cei 2-3 doctori care fac parte din “comisie”.

Adevăratul conflict și problema pentru care Flavia Groșan a ieșit la suprafață nu ar fi atât devierea de la protocoalele “consensuale” – chiar credeți că peste tot în țară la toate spitalele se aplică aceleași protocoale și merge totul șnur? Cu siguranță există și alți doctori care au tratamente diferite, care în funcție de pacient se abat de la protocoale și așa mai departe. Cu ce anume a călcat pe coadă dna Flavia sistemul? Principala “crimă de gândire” pe care dna Flavia a făcut-o împotriva sistemului este aceea că a diminuat gravitatea bolii lovind puternic în consensul fricii și panicii generalizate prin care noul reset speră și încearcă să controleze întreaga umanitate, mergând până la măsuri atât de absurde încât să ceară copiilor ca la ora de sport să poartă măștile pe gură pentru a nu lua virusul unul de la altul. Care medic întreg la minte poate susține prin justificări științifice că măștile sunt ok în timpul orei de sport? Dar știința nu mai contează, ideologia este deasupra științei și pretextul științific este lateral, este doar o oportunitate folosită de sistem pentru a-și consilida controlul și mecanismele autoritare asupra întregii populații, dar mai ales ascultarea obedientă, chiar dacă prezintă aspecte absurde, are rolul exercițiului mai întâi, beneficiile medicale sunt doar paravanul în spatele căruia se ascund noii fuhreri medicali și “recomandările medicale” sunt de fapt doar un canal de distribuire al ordinelor și comenzilor, scopul final fiind permenantizarea și consolidarea acestor mecanisme care vor fi ulterior folosite pentru alte scopuri diabolice în care nu vom intra acum, deoarece necesită o analiză a componentelor sistemului și a scopurilor acestuia.

Prin diminuarea gravității bolii și prin radierea unui mesaj optimist, dna Flavia a lovit puternic în fundamentele întregului plan și prezintă un risc major pentru sistem, de aceea au acționat cu atâta fermitate și o vor îngenunchea pe viitor după cum vom vedea. Dna Flavia a fost amenințată pentru că orice doctor nealiniat prezintă riscuri majore pentru sistem, prin aceea că se poate crea un curent chiar în interiorul armatei de idioți utili din sistemul medical care aplaudă ferm și se fac fără să realizeze unelte ale unei dictaturi extrem de periculoase care se folosește de ei pentru a-și șlefui uneltele de control și manipulare în masă.

Focusați pe problemele și chestiunile urgente de zi cu zi legate de tratamentul bolii și lupta cu virusul, puțini doctori au timp și cap limpede să judece în ansamblu și să analizeze situația de deasupra. Câți doctori de exemplu, au analizat – cum am făcut eu – rata mortalității în Israel și ce explicație dau pentru menținerea constantă a acesteia încă din luna august, acum când vaccinarea este aproape 100% în Israel cu ambele rapeluri, când deja la 1 februarie erau 100% vaccinați cu primul rapel și când efectele vaccinului în Israel teoretic trebuiau să dea jos drastic atât cu numărul de cazuri cât și cu numărul de morți, cât despre rata mortalității aceasta trebuia deja să dintă spre zero cu 3-4 decimale … Ori, lucrurile nu prea stau așa deloc …

Aceste conuri de umbră și semnale discrete sunt ignorate și lăsate de izbeliște de majoritatea corpului medical – munca istovitoare dar mai ales salariile care au explodat, fac ca adeziunea față de sistem și angajamentul în acest “război” să îi orbească pe majoritatea și așa cum clasa muncitoare s-a lăsat mânată la crimă împotriva burgheziei de către bolșevici, tot așa și doctorii – mare parte – se lasă seduși de noul lor statut, de imaginea de soldați apărători ai sănătății publice în ditamai pandemie cu zeci de mii de morți, deși morțile în exces sunt marginale și deși în esență Covid este la fel de fatală ca o pneumonie – idee enunțată și susținută și de dna doctor Flavia a cărei “schema” nu este altceva decât bazată pe tratarea Covid-ului ca pe o pneumonie cu anumite particularități.

Nu vreau să ostracizez o întreagă breaslă și nu doresc în niciun caz să contribui la diviziunea în pro și contra și la angajarea în stupidul război al dialecticii binare despre care am mai tratat. Sunt sigur că mulți dintre doctori știu și înțeleg mult mai multe decât un observator din exterior. Problema este că orice rezistență din interior este timidă și teama de opresiune îi frânează să ia atitudine. De aceea dna Flavia va fi dată ca exemplu și va fi jertfită ca un miel de Paști, pentru a da exemplu celor care îndrăznesc să se abată de la “protocoalele” înțelepților Noului Sion al medicinii organizate centralizat, direct cu recomandări aprobate și emise doar de OMS.

Mie imi este clar că divide et impera este aplicat acum la nivelul societății și chiar în interiorul corpusului medical. Iată cum ziarele bagă râcă și contribuie la ostracizarea dnei Flavia, tot din dorința de a crea un exemplu din ea și de a tăia pofta și a altora să reacționeze.

Un doctor de la urgențe se plânge de efectele mesajelor controversatei doctorițe Flavia Groșan. „Un pacient în stare gravă s-a dat jos de pe targă, implorându-ne să nu-i dăm oxigen”
Citeşte întreaga ştire: Un doctor de la urgențe se plânge de efectele mesajelor controversatei doctorițe Flavia Groșan. „Un pacient în stare gravă s-a dat jos de pe targă, implorându-ne să nu-i dăm oxigen”

Sursa: Libertatea

Chiar credeți că deja este un fenomen și că deja pacienții nu mai ascultă de sistem și vor toți să fie tratați de dna Flavia? În niciun caz – știrile ca cea de sus au clar un rol de corecție și ostracizare a rezistenței la sistem. Prin comparație, aș aduce și știrile de genul “a murit cutare care nu credea în virus”.

În cazul știrii de mai sus, am putea desconsidera pericolul și fenomenul și am putea zice că sursa știrii este vreun doctor megaloman care dorește să scoată și el capul și să-l asculte și pe el cineva și s-a găsit acum să se lege de acest incident pentru că altfel rămânea în anonimitate. Dar vom vedea că fenomenul va continua în zilele următoare deoarece strategia este clară și mecanismele de reacție ale sistemului sunt deja predictibile.

Războiul ideologic și lupta pentru alinierea necondiționată a idioților utili folosiți ca unelte de acțiune dar și a vacilor din grajd în coada la abator este deja pe față și nu mai pune dileme decât dacă suntem optimiști naivi și ne este teamă să vedem norii negrii ai viitorului întunecat care ni se pune în față și la care asistăm – cei care avem curajul măcar să acceptăm realitatea – nepăsători.

Eu unul nu îmi fac iluzie că vacile s-ar putea trezi și o rezistență reală se va putea forma. Mă amuză naivii care s-au grupat în jurul dnei Flavia și cred că deja sistemul s-a speriat și a lăsat-o în pace. Nici vorbă! Din contra, sistemul a câștigat deoarece deja dna Flavia a fost folosită pentru a demonstra că medicina nu se mai poate face ca până acum – fiecare doctor judecă și tratează după capul lui, după știința lui și cu atât mai mult un doctor la privat, care trăiește pe seama pacienților și a renumelui.

În final, doresc să vă atrag atenția: colegiul doctorilor este o glumă proastă. Vă amintiți cazul falsului chirurg estetician care a mutilat o serie întreagă de vedete în București? Dacă nu mă înșel, era un italian. Întreg aparatusul de control și întreg sistemul medical care ar trebui să asigure calitatea și integritatea doctorilor a dat un mare chix cu acesc caz, dar și cu altele similare descoperite atunci în presă, când consensul care trebuia fabricat este acela că “corupția ucide” și era timp de scormonit prin pentru a evidenția astfel de situații. Acum însă, vedem cum doctorii nealiniați ucid, deși au diplome, au recunoaștere, au pacienți etc. Produsul de fabricat s-a schimbat, comenzile sunt noi deoarece s-a trecut într-o altă etapă …

1 2 3 6