Baubaul exploziei preţurilor la alimente l-am tot auzit de ani de zile. Ameniţări că preţul pâini se va dubla şi asemenea preţul cărnii, au tot fost. Importatori, procesatori, comercianţi au tot interesul ca să ne ameninţe periodic, pentru a-şi justifica măsurile şi pentru a nu şoca oamenii atunci când aceştia ajung în supermarket şi văd preţurile mărite. Dacă propaganda prin media nu ar funcţiona, poate că oamenii s-ar uita de două ori, ar căuta un produs similar la un preţ mai mic şi astfel ar stimula competiţia şi economia de piaţă. Dar pentru că televiziunile, mai ales cele anti-guvernamentale, sunt ahtiate după alarmişti, acestea invită cu orice ocazie posibilă “experţi” din industria alimentară care ne povestesc când, cu cât şi de ce vor creşte preţurile. Şi mecanismul funcţionează. O ştie foarte bine şi Mugur Isărescu şi a acuzat într-o conferinţă presa ca e şi ea responsabilă pentru un 0.5 (dacă nu mă însel) procent de crestere. Penibila acuzatia, parerea mea, Isarescu nu a facut decat sa se transforme incet incet intr-un politician disperat care nu mai stie ce sa spuna oamenilor si cum sa justifice ca lucrurile merg din ce in ce mai rau. Am inceput sa nu ma mai intereseze ce spune Isarescu, in ultimul timp citesc doar titlurile, pentru ca Isarescu a imbatranit si s-a cam damblagit. Nu a reusit nimic cu macrostabilitatea sa cu care si-a castigat o falsa aura de “profesionist” pentru ca macrostabilitatea a fost doar pentru unii si mai precis pentru cei bogati. Sincer as fi preferat ca Romania sa treaca de mai multe ori prin nenumarate crize, nu m-as fi suparat foarte mult daca cursul exploda si cativa din cei care aveau depozite babane in lei ar fi pierdut din valoarea lor si nu m-ar fi suparat nici daca niste banci ar fi picat, chiar daca pierdeam si eu din bruma de depozite pe care o am. Macar incepeam inca o data de la zero totul, asa cum a inceput Islanda si se mai curata din putregai, dar multumita si lui Isarescu, la noi lucrurile sunt “stabile”, o stabilitate a celor puternici si celor care au si stiu. Si bineinteles si a celor care ii dau salariul si bonusul domnului Isarescu. Imi pare rau daca las impresia ca l-as acuza pe el pentru tot raul din tara, dar de altii nu imi bat gura pentru ca nu merita. Isarescu a fost speranta mea intr-o perioada si l-am apreciat sincer, l-am crezut sincer un om intregru si cu dragoste de popor si de Dumnezeu, dar bineinteles astfel de oameni nu prea pot sa reziste acolo sus, Puterea ii contrange, ii transforma si ii muleaza dupa ce are ea nevoie. Puterea are nevoie de oameni (de rezerva) care sa nu aiba garantia expirata cum are de exemplu un Boc, Basescu sau chiar Geoana. Pentru ca, nu se stie niciodata cand se va face schimbarea si cand din haos trebuie sa iese unul la care oamenii vor intinde mainile si vor cere sa fie salvati. Cum
Read more
