Problemele NATO după întorsătura Germaniei

vezi și articolul anterior despre turci

Istoricii post-sfârșitului de istorie (cf Fukuyama) când vor analiza întoarcerea Germaniei din pilon NATO în partener al Rusiei în împărțania Europei, vor da probabil ca punct decisiv al întoarcerii armelor împotriva propriilor aliați nu decizia de a recapitaliza armata și de a renunța la delegarea apărării către SUA, ci momentul în care rușii au refuzat să vândă tancuri ucrainienilor.

Asked in an extensive interview published on Friday why he thought delivering tanks could lead to nuclear war, he said there was no rule book that stated when Germany could be considered a party to the war in Ukraine.

“That’s why it is all the more important that we consider each step very carefully and coordinate closely with one another,” he was quoted as saying. “To avoid an escalation towards NATO is a top priority for me.

“That’s why I don’t focus on polls or let myself be irritated by shrill calls. The consequences of an error would be dramatic.”

Sursa: Zerohedge

Să rezumăm puțin câteva dintre cele mai cunoscute atitudini / poziționări ale Germaniei cu privire la război, înainte de acest moment de cotitură prezentat mai sus:

  • nu au tăiat Nord Stream 2 până nu i-au amenințat americanii dă dau jos cu Deutsche Bank (după începerea războiului);
  • încă nu au tăiat gazele rusești – principiala sursă de finanțare pentru ruși, față de care toate celelalte sancțiunil combinate sunt mizilic. 7-8-10 sute de milioane de euro curg zilnic înspre ruși; apropos de asta, vă mirați cum ajung acești bani la ruși? prin bănci! nu toate băncile rusești au fost tăiate din SWIFT deoarece nemții (și americanii) aveau nevoie de câteva care să funcționeze prin care să poată ei să facă plățile către ruși; au sancționat de exemplu băncile prin care Lukoil-ul care este în România (franziză a sârbilor) trimitea bani pentru contractele cu rafinăriile rusești acasă, dar nu au tăiat băncile prin care ei făceau plățile pentru gaze (nemții) sau uraniu, plutoniu și chiar petrol (americanii)
  • înainte de război când americanii avertizau că urmează invazia și toate țările vestice au accelerat ajutoarele, nemții în loc de arme le-au trimis la ucrainieni caschete; (ca să se facă că ajută și ei)
  • recent au declarat că nu vor mai trimite armamanet greu în Ucraina (oricum nu trimiseseră, dar existau unele așteptări legate de tancuri, avioane etc; cehii au trimis tancuri de exemplu)

Și tot pentru ca istoricii viitorului să aibă o perspectivă completă din punctul de vedere al momentului, țin să atrag atenția că astăzi când nemții dau pe față această poziție (ascunsă sub tot felul de minciuni penibile până acum), cehii deja au trimis armament greu ucrainienilor și nu au pățit nimic. Geopolitic, strategic, s-a dovedit deja că rușii blufează și că nu pot să facă ceva concret – comerțul între țări este încă permis și oficial ei nici măcar nu sunt în război cu Ucraina. De altfel, riscul ca rușii să facă ceva împotriva unei țări care doar vinde arme ucrainienilor este infim din varii motive, în primul rând rușii nu pot risca atragerea NATO în conflict doar pentru un schimb comercial.

Apropos de bani, deși am putea bănui că nemții – zgârciți din cale afară fiind – nu vor să dea tancuri ucrainienilor deoarece aceștia nu au bani. Dar sigur asta s-ar rezolva cu un telefon la Washington unde o linie de creditare (la cele câteva alte mii de linii deja existente) către Deutsche Bank ar fi suficientă ca să devueze pornirile zgârciomane ale nemților care deși câștigă imens din faptul că în timp ce alte țări trebuie să respecte un embargo al comerțului cu Rusia (România de exemplu nu poate importa minereu de fier), ei au voie să continue în continuare să importe gaz.

Ipocrizia nemților nu cunoaște limite. Să cităm în continuare din articolul de mai sus:

He also addressed calls for blocking Russian natural gas: “I absolutely do not see how a gas embargo would end the war. If (Russian President Vladimir) Putin were open to economic arguments, he would never have begun this crazy war,” Scholz said.

ZH

Deci neamțul zice – după ce îi trimite lui Putin 1 miliard de euro pe zi – că rușii oricum nu ar termina războiul … Păi atunci, noi românii de ce nu putem importa minereu de fier de la ruși dacă oricum sancțiunile economice nu au sens?

Acum nici două zile, într-un interviu către Reuters neamțul zicea că Germania nu poate trimite armament greu ucrainienilor deoarece și armata lor are lipsuri. Evident că argumentul este penibil de vreme ce fără armata americană, rușii erau de mult timp la Berlin. Nu în acele stocuri stau rușii departe, ci motivul era o minciună la îndemână.

Codeala și suceala nemților nu este însă necunoscută observatorilor atenți. Doar în ianuarie anul recent, cu o lună înainte ca Germania să anunțe reînceperea militarizării și alocarea de sume babane pentru armată (din PIB-ul și excedentul bugetar deja supra-umflat al nemților), pe nemți îi găsise pofta de diplomație și de “politica păcii”:

Germany reiterated its refusal to send defensive weapons to Ukraine that according to Kyiv would help the country fend off a potential Russian invasion. This comes as part of a new German peace policy that aims at restricting arms exports and fostering peace via diplomacy

Euractiv – 18 ian 2022

Vedeți ce dragoste mare de pace au nemții tocmai în pragul războiului din Ucraina? Vă dați seama ce experți și preciși sunt ei la diplomație, geopolitică, spionaj dacă cu o lună înainte de război nu știau pe ce lume trăiesc?

Dar oare chiar așa? Nici vorbă, nemții știu foarte bine pe ce lume trăiesc, doar că sunt perverși. De ce zic asta: în pragului unui război turco-rus când avioanele turcești încălcau zilnic spațiul aerian grecesc și când turcii amenințau că invadează Grecia, nemții nu erau deloc preocupați de pace ci vindeau în draci arme turcilor, deși grecii se milogeau de ei și deși americanii de asemenea le cereau să taie macaroana turcilor, care vedem azi că sunt clar slugile rușilor, prin declarația ministrului de externe turc care a dat din casă … (vezi articolul anterior)

Germany has responded to a Greek request that it suspends the export of military equipment to Turkey because of Ankara’s aggressive policies in the region, with the country’s Foreign Ministry saying that the federal government follows “a restrictive and responsible weapons exports policy.”

Sursa

La lungul șir de manevre ale nemților de subminare a oricărei rezistențe în fața ursului, s-ar mai adăuga interzicerea altor țări către care nemții au vându arme ca acestea să fie revândute ucrainienilor. Nu știu cum pot face asta concret, dar probabil prin contracte sau alt fel de avertismente, limitează de exemplu țările baltice să trimite arme cumpărate de la nemți ucrainienilor. Poate există unele excepții de care nu știu eu, ce știu este că au fost unele probleme tot înainte de începerea războiului.

Ce concluzie am putea trage? Este clar că americanii au mari probleme cu nemții. Bidonul nu cred că e capabil să se ocupe de ele, Trump era mult mai capabil și vedem acum cât de inteligent și prevăzător a fost încă de pe atunci. Rușine și FY celor care i-au stat aiurea împotrivă și l-au criticat ca tembelii neștiind pe ce lume trăiesc. Pacea și prosperitatea mondială nu se fac cu papagalul și cu mac-macul ci cu arme și cu cohones. Pe care nemții nu le au deoarece sunt ca niște șopârle profitoare care prosperă când nu avem ulii suficienți care să le curățească. Din păcate, pe cât de insignifiabil pare acest gest, pe atât de mare ruptura în NATO și toate temerile mele legate de politica unor centre de putere SUA de provocare a unui conflict între Rusia și alte țări europene, cu intenția de a provoca Rusia să folosească arsenalul nuclear, se dovedesc acum și mai apropiate de a se concretiza.

Cu o Germanie ezitantă și pe față doritoare să calce pe cadarvrele ucrainienilor pentru a suge gazele rușilor, cu o Germanie care face politica UE și subjugă economic pe toți candidații și minionii care scot capul dintre buruieni (Franța deja e umilită, Italia e în genunchi, Polonia e amenințată cu “drepturile omului”, de britanici au scăpat), al 4-lea Reich nu mai este deloc o glumă. Economic cel puțin este format.

Paradoxal, singura speranță de libertate a europenilor este venirea americanilor care însă se retrag acasă, par din ce în ce mai puțini preocupați de ce se întâmplă prin lume și de războaiele care apar (cu sau fără contribuția lor). Nu că ar fi ceva nou pentru epoca post WW2 (vezi Vietnam) dar măcar așa cum nemții adoptă un real-politic în interesul lor, este vremea ca și românii să facă același lucru pentru a nu fi asimilați într-o gloată de manevre pentru alții. În esență o Mare Putere se face după ce începe a fi mai întâi o mică putere. Ce ar putea face România? Multe! Acum 5 ani mă apucasem de un serial … iată aici capitolul despre securitate. De asemenea, în articolul anterior am mai spus ce trebuie să facem urgent: să dăm un port Moldovei prin care să putem importa petrol rusesc la 30$ barilul. Legal este ok, diplomatic o să cânte toate vuvuzelele, dar iată că nemții își apără interesele. E timpul de acțiune!

Un paște sângeros

Nu știu ce profeție zice că vom avea mai întâi un paște sângeros și apoi un paște al foamei și apoi mai zice altele, dar nu prea mai mă intereseaza profețiile deoarece viața e oricum prea delicată ca să gândim pe termen lung. Și un an mi se pare termen foarte lung, tot timpul mi s-a părut un an termen lung, iar războiul nu face decât să îmi confirme că timpul se scurtează și trebuie să fii foarte naiv să nu realizezi asta.

Ca o mică paranteză, legată de curgerea timpului și orizontul planificării, evident că e bună planificarea și trebuie să ținem cont de unele lucruri, dar în general, în luarea deciziilor, trebuie să punem în față mereu răul care se poate întâmpla pe termen scurt în defavoarea unui bine pe termen îndelungat, condiționat de o mie și una de lucruri care trebuie să se întâmple și care nu sunt în puterea noastră.

Vă voi da doar un exemplu concret, deoarece viața noastră este alcătuită din momente concrete și cu siguranță fiecare decizie are specificul ei și considerațiunile generale nu se pot aplica chiar la toate situațiile. Bunăoară nu am putut să fiu nici eu izolat de fomo-ul pe panourile solare. Evident că explozia prețului la energie, marele reset, pactul verde și războiul din Ucraina ne aduc toate argumentele care să justifice pregătirea pentru o scumpire astronomică a curentului care să justifice investițiile masive care sunt necesare în instalarea unui sistem de panouri solare cu toate accesoriile necesare într-o perioadă în care după ce au venit primele facturi nesubvenționate la energia electrică și la gaze, toți cei care locuiesc la casă (și pot financiar) își instalează panouri, cu sau fără “casa verde”.

Personal, mi-am făcut o analiză de fezabilitate și am postat calculul pe un grup de Facebook unde în general își fac reclame vânzătorii de panouri și cer oferte mușterii care nu se descurcă cu Google. Printre aceste tipuri de oameni și de anunțuri, mai au loc ocazional unele comentarii tehnice și m-am gândit să încerc să cer și eu o părere la un excel cu o simulare de recuperare a investiției. Calculul meu, optimist, mi-a ieșit că în cel mai fericit caz, în cea mai fericită situație în care panourile vor funcționa perfect 100% din timpul disponibil și vor avea parte de soare și nu vor avea nevoie de reparații sau înlocuirea unor componente din ansamblu, aș recupera investiția în 5 ani. Nu contează dacă am făcut eu simularea corectă sau nu, ci doresc să mă refer la acest orizont de 5 ani. Nu am primit nicio critică care să ducă această perioadă de amortizare mai jos.

Există inflația și am putea gândi – în condițiile inflaționiste actuale- o investiție care se amortizează în 5 ani dar care are garanția la componente aproape 20 de ani să fie foarte bună. Deși, să fim serioși – chiar credeți că Samsung poate înlocui un panou în caz că acesta își va pierde 15% din capacitate? Cum va testa și cum pot clienții să dovedească această pierdere și Samsung să accepte și să ofere clienților un alt panou? – garanția, după mine, este mac-mac. Am avut experiențe nefericite cu branduri de top cu produse scumpe și personal când cumpăr ceva nici nu mă intereseaza garanția, iau în calcul din start riscul de a pierde acel produs dacă nu am grijă de el cum trebuie. Deci, trecând peste aspectele de calcul (poate nu sunt 5 ani și sunt 10, dar 3 în niciun caz), am continuat ulterior să comentez cu diverși cunoscuți această cifră și iată ce am aflat.

Un vecin care și-a instalat panouri cu banii proprii cumpărând din Germania, mi-a zis că el nu își face calculul amortizării deoarece nu asta îl intereseaza. El gândește că peste 20-30 de ani când iese la pensie și vine factura, în loc să fie în dilemă dacă dă banii pe medicamente sau plătește factura, preferă să investească acum banii într-un sistem de panouri și în viitor să nu mai aibă facturi ci să plătească pensia pe medicamente. Nu i-am răs vizibil (am râs în gând) când mi-a povestit asta și nici nu i-am pus una-două întrebări de bun-simț cum ar fi, ai idee câți bani făceai dacă acum 5 ani cumpărai Bitcoin cu ei? Deci, unii dintre noi încă suntem captivi mental într-o lume care va continua așa cum a fost (fără nucleare, fără pandemii și fără crize) încă cel puțin 20-30 de ani.

Un alt amic care e foarte credincios în profeții nu îl interesează amortizarea ci își pompează ultimii bani într-un sistem de panouri solare minimal deoarece e convins că va veni și la noi războiul (sau o criză mare) în care criză va avea ce să mănânce deși energia electrică se va întrerupe și nu va mai fi disponibilă pentru oameni. Nu am avut oportunitatea să îl întreb câte zile crede el că putem rezista fără bancomate pornite sau fără hypermarketuri pline deoarece o astfel de argumentare necesită un build-up pe care el îl refutează din start cu întrebarea – noi facem ce putem că de restul are grijă Dumnezeu. Adică, pe limba lui, Dumnezeu are grijă să ne dea de mâncare, dar nu va avea grijă ca să avem electricitate pe care să o putem totuși plăti, adică să nu fie atât de prohibitivă încât să nu ne permitem nici măcar un abonament minimal pentru cât să aprindem un bec sau să funcționeze o pompă de apă – căci sistemul lui oricum cam atât poate maxim. Dacă ar fi să fac o statistică, majoritatea dintre cei care și-au pus panouri, au pus din teama de blackout-uri deoarece au citit pe ici pe colo pe interenet că vor fi blackout-uri … că austriecii deja pregătesc populația etc.

Un alt vecin cu care m-am văzut azi și cu care am discutat despre calculul meu, mi-a zis că lui 5 ani i se par ok, adică rentează investiția în panouri dacă amortizarea se poate face în 5 ani.

La toți le-am spus că dacă în 5 ani vom mai exista și vom fi sănătoși (că de la o vârstă, dacă e să fi prezicător onest, mai degrabă prezici boli decât spaime aiurea cum că nu îți vei permite să plătești utilitățile) și nu vom avea parte de război nuclear, prețurile la utilități sunt ultima grijă.

Pr. Dan Bădulescu are un alt argument care cumva vine și în susținerea propunerii mele ca orizonul de timp să nu fie prea mare deoarece ne-am afla în înșelare – Dumnezeu nu ne va da mai mult decât putem duce în spate. Are pr. Dan o predică unde zice că ucrainienilor deoarece sunt mai rezistenți, Dumnezeu le-a dat războiul. Nouă nu ne dă mai mult decât putem duce, deoarece suntem mai slabi, prin urmare, să nu ne temem că ne va da război. Aduce ca argument plandemia în care deși am fost închiși o perioadă și amenințați cu alungarea la periferia societății de către fuhrerii medicali posedați, iată că s-a terminat cu asta și au picat peste noapte toate aceste amenințări – deși au fost înlocuite cu pericolul războiului.

Și ca să ajung la un sfârșit de paranteză legat de panourile solare, principalul meu argument (pe lângă alergia la fomo) ar fi că dacă atât de mulți își pun panouri și o să tot producă energie verde, ce ne facem cu centralele pe cărbune care repornesc și cu cele nucleare și ce ne facem cu atât de multă energie electrică care va fi pompată în rețea într-o perioadă de criză economică în care fabricile se vor închide (deja producția de aluminiu e puțin înghețată pe la noi deoarece era domeniul rușilor și cum în producția de aluminiu se folosește foarte multă electricitate …). De asemenea, cum Bitcoinul e pe finalul masei monetare, minele de Bitcoin vor fi și ele închise curând și va fi un surplus și mai mare la nivel european. Nu se justifică un preț mărit al energiei electrice dacă se prevede un război rece economic cu Rusia în care se termină cu stelele verzi și cu trecerea la mașini electrice care teoretic vor consuma surplusul produs. Pe scenariul meu, în care războiul nu devine nuclear, în care România nu este ucrainizată și în care doar criza economică în care am intra va produce ceva dureri, consumul de energie electrică va scădea masiv în timp ce toate milioanele de panouri vândute la nivel european vor produce foarte multă electricitate. Nu mai zic nimic de planurile mărețe de extindere a centralei de la Cernavodă cu un nou reactor sau de lansarea de noi proiecte hidro în bogatul bazin hidro din Țara Românească.

Totodată, mă pot înșela crunt și în scenariul în care Marele Reset prinde tracțiune, prețul energiei va crește foarte foarte mult până la punctul în care vom fi nevoiți să renunțăm pur și simplu și să ne întoarcem la lampă pe gaz, spălat de rufe manual cu apă de ploaie, adică vom ajunge la africanizarea României, caz în care eu nu prea văd arugmente ca să mai trăiesc într-o țară în care nu îți poți permite minime condiții de trai.

Economia echilibrează mereu lucrurile deși uneori durează ceva timp. La ce mă refer? Dacă condițiile din România vor fi atât de nasoale încât explozia prețului la energie electrică să fie prohibitivă pentru un salariu mediu, românii vor emigra și vor fugi în locuri mai bune. Fenomentul se întâmplă deja la sat unde din cauza lipsei de locuri de muncă (sau mai bine zis din cauza lipsei unor locuri de muncă ușoară), oamenii fug prin alte locuri (ori la oraș, ori în străinătate). În esență tot la bani se reduce fenomenul, deoarece dacă s-ar câștiga bani suficienți, oamenii nu ar mai fugi. Fuga asta a dus la scăderea la sume penibile a pieței imobiliare. Case (căzute dar reparabile) cu loturi mari de teren (5-10 ari) costă în unele zone 5-10-15 mii euro, adică nici cât o mașină second bună. Tot la fel se va întâmpla – după logica mea – și cu energia electrică. Dacă prețul crește prea mult, consumul va scade și lumea va fugi și mai mult în afară producând la o cerere și mai mică. Dacă scade prețul, investiția în panouri nu prea se justifică în prezent.

Închei paranteza despre panourile solare cu ideea că eu voi fi super-mulțumit dacă vom ajunge să nu avem nori de iarnă nucleară în care panourile nu vor mai funcționa, chiar dacă voi plăti mai mult pe energia electrică.

Să vedem acum ce se întâmplă în răzbel. Rușii au pierdut nava amiral din Marea Neagră.

Putin chiar devine nervos.

Pe o scară logaritmică de la 1 la 10, estimez că Putin a fost 3 – nemulțumit de eșecul din nord, 4 enervat de ajutoarele militare date Ucrainei de către vestici și 5 isterizat de băgarea la apă a navei amiral împreună cu câteva sute de soldați …

Istoria lovirii navei este următoarea. Americanii au declarat că nava a fost lovită cu rachete Neptun, de fabricație sovietică. Din surse militare am aflat că ucrainienii ar mai fi avut 1 lansator de astfel de rachete și probabil câteva rachete disponibile. Nu știu dacă ucrainienii ar avea alt tip de rachete cu care să poate băga la fund o navă aflată la sute de km de țărm. În niciun caz Javelin-ruile și Bayraktar-urile pot ajuta la așa ceva.

Un lucru care trebuie spus – foarte important, de altfel – este că nici măcar nu știm dacă nava a fost lovită 100%. Nu există imagini cu impactul rachetelor. Rușii încă susțin că nava a avut parte de un incendiu care a produs explozia armamentului de la bord, care a dus la scufundarea navei.

Să presupunem că ucrainienii chiar au avut capacitatea să lovească un astfel de tip de navă la o distanță atât de mare (80 de mile nautive la est de Insula Șerpilor). Deci câteva sute km de locul probabil al lansarii rachetelor. Se pune întrebarea logică, dacă ucrainienii au avut această capacitate, de ce nu au folosit-o până acum? Ce să justifice întârzierea? Nimeni nu își pune această întrebare – de ce abia acum? Știm despre incidentul de la începutul războiului cu acea înregistrare a soldaților ucrainieni care pur și simplu i-au sfidat pe ruși. Nu știm dacă înregistrarea e reală, poate fi producția serviciului de propagandă ucrainean. Cert este că lovirea navei amiral în momentul acela al războiului, ar fi însemnat mult mai mult pentru moralul ucrainienilor decât lovirea acesteia în acest moment.

Înțeleg că logica este floare rară și nu putem cere de la presă (de la TV în niciun caz, de la presa scrisă de la noi nici atât, dar măcar în afară …) o analiză atât de întortocheată de genul “de ce acum și nu atunci”. Ce răspunsuri ar putea fi la această dilemă? Să le luăm pe rând:

  • oportunitatea CA TIMP- Racheta asta Neptun e destul de mare și e mare minune că lansatorul ei a rezistat până acum. Putem presupune chiar că ucrainienii au avut mai multe mai spre începutul războiului. Putem presupune că rușii știau că astea sunt periculoase și că le-au vânat ca să le distrugă. Dat fiind riscul, din punctul de vedere al ucrainienilor, care se află în inferioritate, logic este să folosești orice capacitate pe care o ai câtă vreme ÎNCĂ o ai, până să fie anihilată de rus. Deci trebuie din start să excludem că ucrainienii au așteptat un moment oportun în care să lovească această navă, din varii motive. De ce nu au putut să lovească altă dată? Să zicem că poate nu au știut coordonatele Moskvei? După cum știm NATO oferă Ucrainei informații despre pozițiile rușilor și putem presupune că deși are capacități foarte multe, poate NATO nu a fost în stare până acum să ofere ucrainienilor poziția navei Moskva. Caz în care, NATO pare foarte … slab, dacă nu poate afla coordonatele navei amiral rusești din Marea Neagră. Dar nu este așa – navalnews a publicat o poză satelit cu navele care încercau să stingă incendiul după lovitură (incendiu). Deci locația probabil s-a putut determina și înainte și NATO ar fi putut transmite ucrainienilor unde se află Moskva. Deci pe această ramură de presupunere, acum e prima dată când s-a știut locația navei și de aceea ucrainienii nu au distrus-o decât abia acum. Dar măcar alte nave nu puteau lovi? După cum știm, un grup naval rusesc a mai dat târcoale la Odesa și puteau să lovească și atunci deoarece navele erau chiar vizibile, deci la o distanță mult mai apropiată decât acum …
  • oportunitatea CA LOCAȚIE a lansatorului – poate lansatorul a fost pur și simplu păstrat prin vest, pus la naftalină pentru a fi folosit când chiar e nasol și ucrainienii trebuie să le arate rușilor ce pot. După cum am explicat însă, riscul ca lansatorul să fie lovit e foarte mare. Să zicem poate că ucrainienii au avut mai multe care au fost distruse iar acesta pur și simplu era unul păstrat undeva aiurea printr-un beci deoarece era stricat și abia acum au adus piesele de schimb de cara aveau nevoie, le-au montat și l-au folosit rapid, abia acum. Deci pe această ramură, cum că lansatorul a fost stricat și abia acum a fost reparat, s-ar găsi o explicatie logică a momentului întârziat al folosirii acestuia. Dar dacă era nevoie de o piesă și procurarea ei a durat atât de mult timp, asta nu arată decât lipsa de sprijin a ucrainienilor din partea europenilor – cum o astfel de rachetă era deja în dotarea Ucrainei și cum lansatorul fiind stricat, tot ce avea nevoie Ucraina era o piesă amărâtă, NATO dacă dorea să ajute, în loc să facă alba neagra cu Mig-urile polonezilor, mai bine se grăbea să îi ajute cu piesa lipsa …

Vedem deci că este greu să găsim o explicație a momentului cu privire la această lovitură dacă nu ieșim puțin în speculații mai … deplasate. Una ar fi că nu Neptun ci alt tip de rachete (moderne, europene, livrate de europeni) ar fi de vină pentru lovitură. Cum americanii au lansat știrea că Neptun e “responsabilă”, nu exagerăm dacă presupunem că poate NATO a livrat Ucrainei un nou tip de rachete și de lansatoare moderne și potente. Dar dacă asta ar fi explicația, cum de aceste rachete au fost folosite doar pe o singură țintă. Reamintesc că propaganda pro-Ucraina menționează două lovituri în timp ce rușii menționează incendiu.

Faptul că rușii nu recunosc că a fost lovită ci pun pe seama unui incendiu, ne face să deducem că dacă unele rachete moderne oferite de NATO ar fi fost vinovate pentru scufundarea Moskvei, rușii ar fi făcut tam-tam pe asta, ca să consolideze opinia că NATO amenință siguranța Rusiei și ca să pregătească și mai mult populația și chiar soldații proprii că riscul e mare pentru Rusia și războiul se justifică. Dar poate că rușii nici nu au visat ce i-a lovit și cum e imposibil de aflat după lovitură, maxim ce pot ei deduce ar fi de unde a venit racheta – daca nu e cumva una care zboară atât de jos încât dacă rușii nu aveau radare locale să nu aibă habar. Nava amiral avea însă dotarile care i-ar fi permis chiar să se apere, adică avea apărare anti-rachetă, chiar pe 3 nivele! Cum de nu s-a apărat? Aici poate fi o explicație a momentului – poate nava avea probleme la sistemul de apărare și cumva informația a transpirat în afară, de aceea nu au folosit până acum ucrainienii capacitatea de lovire și au așteptat, deoarece le era teamă de protecția anti-racheta a navei. Cum defecțiunea s-a întâmplat și cum NATO (sau serviciul de securitate ucrainean) probabil a aflat de ea, acum s-a găsit oportunitatea lovirii.

Trecând peste semnul de întrebare legat de moment (de ce abia acum) să trecem la întrebarea ce înseamnă asta pentru ruși? În primul rând, indiferent de cauza scufundării (atac sau incendiu), lovitura este puternică. Arată fie vulnerabilitatea rușilor fie incompetența rușilor. Mai ales având în vedere că sute de soldați au murit, scufundarea este o lovitură pe planuri multiple pentru ruși.

  • pe plan simbolic, lovitura este evidentă: a avut loc și acel act de trolling al lui Zelinsky cu timbrul, Rusia era oricum într-un moment de regrupare după eșecul din nord pe care oricât de mult l-ar explica ei ca misiune îndeplinită, militar nu prea există altă explicație decât că au încercat și au eșuat; prin urmare, mai ales prin prisma momentului dar și a autorității (de imagine) a navei respective, putem înțelege cât de nasoală este prăbușirea acesteia
  • pe plan militar, nu știm cât a pierdut Rusia; mie îmi este clar că rușii nu sunt sunt pregătiți și nici nu vor un atac amfibie pe malurile Odesei, la care nava asta poate ar fi contribuit ca centru de comandă al operațiunii (din cauza protecției și a capacităților pe care teoretic le avea); despre lupta cu alte nave nu e cazul deoarece ucrainienii nu (mai) au flotă; dacă e să rezumăm, de fapt, naval Rusia a câștigat deja războiul și nava putem spune că și-a făcut datoria la viața ei; nu știu dacă nava era capabilă să lanseze rachete înspre teritoriul ucrainean, deși la câte bombardiere au rușii, pare tras de păr să folosești navele pentru așa ceva, mai ales când nu ai o operațiune punctuală prin care să încerci să produci shock and awe ci ai un război care se arată că va dura ceva timp, prin urmare, pe plan militar Rusia nu pierde decăt la capitolul capacități de apărare, în cazul uuni război cu NATO sau în cazul unei eventuale tentative de a efectua unele acțiuni de pedepsire puțin mai la sud … pe cât de mult nu a pierdut Rusia, pe atât de mult putem spune că România a câștigat prin aceea că rușii au mai puțin cu o navă cu care pot să lovească în alte nave și/sau submarine NATO care vor fi aduse ca să ne ajute în cazul unei agresiuni rusești (dacă vor fi aduse)
  • pe plan uman, prin pierderile de vieți, lovitura este probabil cea mai puternică; dacă sute de oameni au murit (nu știu cifra, știu că 510 era capacitatea maximă), vestea morții lor va ajunge nu doar la ultimul soldat rus ci la mii de familii de rude și prieteni din țară care îl vor urî și mai mult pe Putin și vor deveni din familii îngrijorate și preocupate de copii, frații și nepoții lor care până mai ieri erau total în siguranță lângă o insulă de un petec de pământ aflată în largul mării, departe de războiul terestru unde se mai moare, departe de orice amenințare (deoarece flota ucraineană a fost neutralizată din prima zi), iată că acum sunt morți. Cu greu Putin poate să mai convingă pe acești oameni, mai ales că ofiical rușii declară că nava doar a luat foc, nu a fost lovită.

Deci Putin are de ce să devină și mai nervos și cum această lovitură este de departe una curajoasă – din partea ucrainienilor – și dureroasă pentru ruși (cum am explicat mai sus), ne așteptăm la o reacție. Scoaterea bombardierelor ar fi o reacție. Va fi însă suficientă?

Pe 15 aprilie, pe Twitter, au apărut știri că rușii pretind că au dat jos lângă Odessa cu un avion care transporta arme (venea din exterior) deasupra Ucrainei. La noi nu am auzit nimic, dar poate pentru că nu urmăresc. Iată ce zice Zerohedge despre incident:

In what appears Moscow’s “answer” to the US and NATO countries continuing to supply major weapons systems to Ukrainian forces, state agency TASS is claiming that Russian forces have brought down a Ukrainian military transport plane that was transporting Western arms. It would mark a massive battlefield development if confirmed, potentially escalating conflict more directly with the West, now that Russia is actively targeting Western arms shipments.

Zerohedge

Sper doar ca avionul să nu fi plecat din România, așa cum sper ca Migul care a picat să nu fi fost în drum spre Ucraina …

Rușii au băgat deci în luptă bombardierele deși în mod ciudat au lovit Mariupol – cum de aveau nevoie de bombardiere când ei au artileria la marginea orașului sau poate chiar a intrat în oraș? Un alt mister …

De asemenea, din articolul de mai sus, vedem că după scufundarea Moskvei, rușii au distrus o fabrică din Kiev – Artyom – care făcea diverse tipuri de rachete. Foarte ciudat cum de abia acum au distrus-o deoarece după atâta timp ne-am fi așteptat ca rușii să aibă o listă de ținte prioritare printre care fabricile de armament să fie destul de dus, poate chiar imediat după aeroporturi, centre de comandă și baze militare. Poate rușii sperau să ocupe Kievul și s-au gândit să păstreze fabrica, dar măcar după ce s-au retras și au văzut că nu prea pot, nu le-a venit în cap să distrugă acea fabrică? De ce abia acum? Iată deci că rușii au nenumărate lipsuri în strategie și nu au distrus chiar totul cum ne-am fi așteptat.

Retorica vestului se ambalează

După episodul Bacha, liderii din vest nu mai au nicio reținere în a-l face pe Putin cum le vine la gură, uitând (mai puțin Macron, poate) că deși rușii au unele pierderi în Ucraina, dacă vin peste vest și americanii nu se bagă, vor ajunge la Paris chiar dacă le va lua 2-3 ani. Nu zic că dacă se lasă cu nucleare marile orașe europene vor dispărea de pe hartă.

Creșterea retoricii și știrile despre creșterea ajutorului dat ucrainienilor, coroborate cu pregătirile decuplării de la gaze (care încă durează) la care se adaugă noi și noi măsuri de sancțiuni (polonezii nu mai dau voie la tirurile rusești iar românii la navele rusești) vine într-o perioadă în care negocierile sunt înghețate ca și cum războiul nu ar fi încă suficient ci mai trebuie să curgă sânge. Această amânare are două explicații – una de fațadă și una de … spate. Pe față, în primul rând, americanii nu au făcut niciodată apel la pace și nu au declarat niciodată că salută negocierile, discuțiile sau ceva de genul. Este clar că americanii vor escaladare conflictului și secarea rușilor – se discută deja pe față acolo. Europenii, par să lase de înțeles că ar fi bună măcar o pace și terminarea războiului pentru ca să nu mai moară oameni și pentru a reduce riscul escaladării și a trecerii la nucleare. Dar pare că nimeni nu face un scenariu și nu gândesște în care scenariu, se poate termina acest război fără negocieri și fără eforturile insistente ale europenilor de a-i convinge pe ucrainieni că e momentul să semneze pacea.

“Iexperții”, cum ar fi de exemplu, un fost ministru de externe și istoric superficial spun că doml’e, granițele se fac acum prin luptă și se va trasa granița acolo unde va fi frontul când se va semna pacea. Păi da, dar dacă pacea nu se semnează există două variante:

  1. fie ucrainienii pierd și rușii vor ocupa toată Ucraina (caz în care accelerarea unor tratative ar fi urgență maximă)
  2. fie rușii pierd războiul convențional, ucrainienii eliberează totul (Crimeea, Donbas, Luganț) și rușii sunt atunci nevoiți să dea cu nucleara în Kiev (nu cred că vor da în altă parte, una în Kiev va fi suficientă) caz în care de asemenea accelerarea tratativelor ar fi urgentă

Dar de ce nu se întâmplă tratativele? Nu vor ucrainienii să se dea bătuți? Concep ei alt scenariu în care îi vor bate pe ruși (cu armele venite din vest) și abia apoi vor semna tratatul de pace? Nici vorbă, europenii pot presa oricând pe Zeilnsky să semneze pacea, dacă pur și simplu nu îi vor mai da arme și resurse. Decizia de a continua sau nu războiul eu nu cred că e la ucrainieni ci fie la americani, fie la vestici. Pe față, Biden îl vedem negociator, adică îl vedem că discută împreună cu europenii ce să facă deși – după cum am explicat încă dinainte de începerea războiului, americanii vor să provoace un război Rusia-UE în care ei să intre doar la final să dea lovitura de grație.

Explicația “pe la spate” ar fi că Imperiul are nevoi ca acest război să continue din varii motive – producția de armament, țapul ispășitor, cosolidarea puterii politice în mâinile oamenilor Marelui Reset. Vedem cum la noi de exemplu se zică că aur a scăzut la 15% deși avea 30% înainte de război când se pompa pe vaccin. Vă imaginați că fără răzbel toată presa ar discuta despre tunurile din plandemie și despre inflație, ceea ce ar pune gaz pe foc și ar porni revoluții politice chiar în inima Imperiului. Dintre care una va fi chiar alegerea președintelui în Franța. Fără bau-baul războiului și fără țapul ispășitor Putin, în UE ar ajunge la putere partide “populiste” care ar renunța la Green Deal și ar investiga toate ilegalitățile din perioada plandemică. Cu războiul însă fiebinte, atenția oilor programate deja să își îndrepte atenția spre portavocea televiziunilor este îndreptată spre diverse scene unde se petrec tot felul de divertismente care le scad înspre zero puterea de reacție și motivația de a protesta, deoarece un război la marginea Europei e suficient de nasol cât să ne ia gândul de la inflația cu două cifre, creșterea dobânzilor și valul de somaj care va veni.

Am văzut că plandemia a durat aproape 2 ani și s-a terminat deoarece oamenii au cam obosit și s-au săturat de restricții. Prevăd că și acest război va dura cel puțin 2 ani, cu urcușuri și coborâșuri, cu momente de respiro dar și cu evenimente punctuale de creștere a amplitudinii tensiunii, cum a fost scufundarea acestei nave. Asta din nou, repet, în cazul pozitiv în care nu vom avea parte de escaladare și de începerea WW3.

Paradoxal, singura frână la WW3 în acest moment este reținerea și rezerva multor europeni (și mai ales americani) cu privire la implicarea în război. Un război cu Rusia acum poate fi cu greu motivat doar de agresiunea asupra Ucrainei și chiar de masacre descoperite sau chiar de atacuri cu chimicale. Va fi nevoie de o lungă perioadă de criză economică care să se manifeste prin creșterea prețului la petrol și gaze pentru care să se arate degetul spre Putin, pană când popoarele să zică “gata, până aici, acum se justifică să îl dăm jos pe Putin, deci e ok să începem WW3 că oricum noi avem mai multe (nucleare)”.

Repoziționare

Ultimele zile avem principalele evoluții majore:

  1. Negocieri – progres aparent. Flexibilitate neașteptată a Rusiei care pare să se mulțumească cu Crimeea, Lugansk, Donetsk și cu un referendum în Ucraina pe tema cedării provinciilor. Ce se pare că au cedat ar fi înarmarea Ucrainei, renunțarea la luptă, eliminarea guvernului și “denazificarea”. Dar, până la un tratat evident mai e cale lungă. Faptul că rușii au anunțat pentru prima dată că se prevede o întâlnire Putin Zelinsky este de asemenea ceva nou. Însă rușii spun multe … cu câteva zile înainte de invazie Putin zicea că rusia nu va ataca niciodată Ucraina.
  2. Retragerea din nord – așa cum a anunțat Rusia se retrage din jurul Kievului. Oficial, nu repet blah-blahul, cert este că s-au retras și prin urmare singura consecință a acestei retrageri este că rușii vor avea mai multe resurse pentru celelalte zone. Eu zic însă că s-au retras deoarece Belarusul nu a dorit să intre în război, fiind probabil amenințat de vest cu sancțiunil similare rușilor. Reamintesc că deocamdata Belarus nu are parte de aceleași sancțiuni …
  3. Tăierea gazelor – se pare că se apropie momentul decuplării nemților. Dacă președintele BASF a ieșit să strige ca nebunul că lumea nu realizează ce înseamnă închiderea acestui combinat (dar nu numai) înseamnă că lucrurile sunt grave, în sensul că există presiuni politice extreme.
  4. Creșterea sprijinului militar – mai nou europenii donează tab-uri și mașini de infanterie ușoară. Încep cu echipamente ale nemților din est care au fost modernizate. Cehii de asemenea fac donații. Se discută de oferirea de tancuri. Pare că vestul încearcă marea cu degetul să vadă reacția Rusiei …

Concluzia mea este că este mai mult praf decât știri pozitive. Marșul nebunesc către WW3 continuă. Concluzia mea e bazată pe o realitate incontestabilă: rușii și-au cam furat-o! Am analizat multe zile tot ce se întâmplă la fața locului. Sunt multe de zis, dar pe scurt se coroborează următorii factori care explică eșecul tentativelor rușilor de a ocupa Ucraina (în ciuda mac-macului oficial): proastra strategie (atac în multiple zone, fără pregătire), proasta implementare (nu doar că deși au subestimat total reacția ucrainienilor, dar rușii nici măcar nu au învățat din greșeli – practic problemele au fost aceleași de la începutul războiului: proasta aprovizionare, lipsa de coordonare între arme, lipsa soldaților pregătiți etc), dificultatea contracarării rezistenței (Ucraina e mare și ucrainienii sunt motivați & pregătiți). De alfel, ultimul punct este întărit de știrea reală că responsabilul pe felia de informații cu privire la starea Ucrainei înainte de război a fost mătrășit de către Putin.

Atenție însă! Concluzia că și-au furat-o deocamdată nu spune nimic altceva și în niciun caz că rușii au pierdut războiul sau că acum sunt terminați. Războiul nu s-a terminat și este departe de a se fi terminat. De departe însă, poate principalul lucru pe care trebuie să îl subliniem este că Putin este încă la putere și niciun general nu a dezertat. Au fost câțiva omorâți, dar asta nu e decât un exemplu de cât de hotărâți sunt rușii să lupte. Adică, dincolo de incompetența militară și proasta pregătire, faptul că generali mor pe front alături de soldați ne arată că rușii sunt puși pe treabă, pentru ei nu este doar “o operațiune” ci un război pe viață și pe moarte.

Noi vedem războiul prin prisma a ce ne arată ucrainienii – deoarece rușii nu prea arată deoarece nu au dece. Ucrainienii arată ca să primească ajutor și să motiveze străinii să le trimită arme sau eventual să lanseze nucleare asupra rușilor. Și noi ne-am dori la fel, să nu îi acuzăm … Deși noi nu ne-am luptat, am cedat provincii fără luptă … Dar, ce vreau eu să spun? Deși noi vedem eroismul și fermitatea cu care luptă ucrainienii, să nu credem că de cealaltă parte lucrurile stau altfel. Evident, ne sunt puse în față cu totul alte perspective, cum ar fi acei prozonieri umiliți și puși să contribuie la narativul ucrainean. Dar, personal am văzut unele bătălii inexplicabile: grupuri de tancuri de ruși avansate în teritoriul ucrainean, departe de convoiul principal sau de pozițiile rușilor, care au fost sitting ducks pentru ucrainieni – sau cel puțin așa sunt prezentați. Ei bine, eu nu cred că tanchiștii ruși erau proști când au avansat aiurea în teritoriul inamic – foarte probabil o explicație este că au urmărit dușmanul și au luptat asumându-și riscuri extreme, ceea ce arată că rușii nu duc lipsa de motivație.

Acum doresc să facem o imagine de ansamblu a ce a însemnat acest război și unde ne aflăm deoarece presimt că pe la noi se începe să se cânte prohodul rușilor aiurea și mulți cred că lumea va reveni la un normal în care singurele lipsuri vor fi caviarul rusesc și un preț la combustibili puțin mărit.

Per ansamblu, s-a ridicat deja o cortină economică între est și vest. China deși pare încă să aibă dileme, este evident de partea Rusiei . Faptul că nu s-a rupt total încă este doar pentru că procesul de rupere durează așa cum mișcarea continentelor durează și așa cum atunci când plăcile tectonice se depărtează, falia care apare, produce mai mult local un cutremur – tsunami-ul urmează și efectele acestuia sunt și mai îndepărtate. Nu vreau să detaliez prea mult, dar percepția asupra Chinei este total greșită. Bunăoară consensul în presa oficială (nu mai zic mainstream deoarece nu mai există nici măcar MSM, a fost cumva asimilată de Marele Reset) este că deoarece China exportă mult, nu poate trăi fără banii vestului. În fapt, lumea nu realizează că există o mare diferență între realitățile financiare care ne sunt prezentate nouă (adică PIB, prețuri bursiere, valoarea companiilor etc) și realitățile fizice (cine ce produce, cu ce materiale). În realitate, UE & America, produc foarte puțin și au foarte puține resurse. China produce, dar importă resurse din Africa și din altă parte. Se spun multe despre China zilele astea, se menționează de Taiwan dar ce doresc eu să subliniez este că chinezii pot să nu mai exporte neapărat tot ce produc. Dacă China taie la 50% exporturile (să zicem că taie SUA & UE) și le vinde în interiorul țării, nivelul de trai al chinezilor va exploda peste noapte. De ce nu face asta partidul? Deoarece o creștere prea accelerată a nivelului de trai în orice țară pune probleme de sustenabilitate, adică oamenii vor mereu mai mult și dacă partidul crește cu 20% nivelul de trai prin reducerea exporturilor cu 50%, nu va putea face același lucru anul viitor. În plus, China dorește să crească nivelul de trai într-un mod sustenabil și partidul să rămână la putere, iar dacă se poate să recucerească și Taiwanul, să construiască baze pe lună, să pedepsească Australia și multe altele în același timp.

Dar cortina aceasta evident că are o singură consecință certă: scăderea drastică a nivelul de trai în UE & SUA. Inflație, șomaj, depresie economică, crize financiare etc. Vor da vina pe Putin și nimeni nu va realiza că iluminații de a Davos sunt inginerii sociali care au creat această situație. Oamenii vor vota partide din ce în ce mai extremiste, care vor distruge fibra societății așa cum o cunoaștem și pe alocuri se va încerca pornirea de cât mai multe războaie care bineînțeles nu vor fi aleatoare ci vor fi extrem de bine reglementate de forurile de conducere ale hydrei cu multe capete de care am mai discutat.

În esență, războiul din Ucraina a dus la:

  • creșterea bugetului alocat armatei (bani pentru iluminați – de unde știm noi că banii sunt folosiți pentru ce trebuie?
  • creșterea prețurilor masivă
  • tăierea drastică a domeniului imobiliarelor (construcții / infrastructură)
  • tăierea speranțelor de revenire a turismului după plandemie pe fondul exploziei prețurilor și a perspective somajului

Ceea ce Forumul Economic Mondial ne spunea acum vrei doi ani că nu vom mai avea nimic dar vom fi fericiți se confirmă cumva, cel puțin prima parte. Dar cum vom putea fi fericiți? Ei bine, după această criză și după ce băncile ne vor lua toate proprietățile, se va face pace și noi vom fi fericiți că nuclearele nu au fost încă lansate, sau poate pentru că am scăpat de ele și am supraviețuit celui de-al 3-lea Război Mondial.

Întorcându-ne la Ucraina, lansez unele întrebări la care sunt sigur că aveți unele răspunsuri sau ceva bănuieli:

  1. Este Putin frate cu Klaus? Este Putin de capul lui sau prin acest război nu își face decât datoria față de stăpânii care l-au pus și l-au ridicat în fruntea Rusiei. Și care încă îl țin acolo ….
  2. Este Rusia & China o opoziție la Marele Reset sau hyra nu își poate întinde tentaculele chiar peste întreaga lume. Dar oare ce spune laptopul fiului lui Bidon în această privință?
  3. Dacă Putin este independent chiar i-ar fi fost frică de NATO de nu a lăsat Ucraina în pace? Într-o istorie paralelă în care Ucraina ar fi intrat în NATO și Putin se arăta mai chill, Rusia ar fi crescut economic imens. Numai NS2 dacă era pornit ar fi dus la o creștere a PIB-ului masivă. Dar oricum vorbim degeaba de intrarea Ucrainei în NATO câtă vreme Crimeea …

Vedem deci că atacul asupra Ucrainei nu prea are sens din punctul de vedere al Rusiei în sensul că chiar dacă Ucraina ar fi cedat în câteva zile și Putin își punea la putere un vasal ca în Belarus, mare bârnză nu ar fi reușit.

A venit poate acum vremea să analizăm puțin aspectul teritorial și teoria lui Peter Zeihan cum că Rusia are nevoie de ocuparea câmpiei care se întinde de la vest din Polonia (Kalindrag) până la Carpați, pe care câmpie (debitează Zeihan) tancuri din vest pot să vină și să invadeze Rusia. Cât de eficiente sunt tancurile s-a văzut în războiul din Ucraina …

În seria de întrebări de mai sus aș mai pune deci încă una: chiar credeți că se tem rușii de proximitatea rachetelor NATO în ziua de astăzi în care până și ei au hypersonice care pot ajunge în 10 minute oriunde în lume și pot purta focoase nucleare. Prin urmare, dacă Rusia s-ar teme și ar vrea să descurajeze inamicul, principala direcție de atac ar fi creșterea PIB-ului pentru a putea investi în aceste rachete deoarece am văzut că cu tancurile și tunurile e mai greu … Nu mai zic de drone, sau swarmuri de drone ce pot face și nici de scuturi antiracheta gen domul israelitenilor. Deci nu atât teritoriul contează în ziua de astăzi, nu faptul că ai un buffer cu NATO, ci mai degrabă contează dacă ești serios dotat din punct de vedere tehnic și ai arme suficient de periculoase încât să descurajeze pe oricine. Cât despre teoria cu refacerea URSS, ce să mai zicem? Se potrivește ca o mânușă pe un narativ în care Putin ar fi omul hydrei, pus să joace un rol important în curmarea ratei de creștere a populației și în avansul rapid al Marelui Reset, care avans tocmai fusese blocat total de Omicron – o tulpină naturală la un virus artificial care a tăiat peste noapte necesitatea vaccinului și a creat premizele “revenirii” – care ar fi fost total indezirabilă pentru capetele întunecate ale iluminaților care doresc reducerea populației și reducerea “gazelor de seră”.

Dacă ați ajuns până la punctul acesta al articolului poate observați că pun mai multe semne de întrebare decât dau răspunsuri. Asta și intenționez. Realitatea este complexă și fac apel să nu ne lăsăm înșelați de aparențe. Bufnițele nu sunt ce par a fi – era mottoul agentului Cooper din serialul Twin Peaks. Dincolo de semnele de întrebare, principalul risc este să lăsăm mugurii speranței să răsară – nici vorbă de așa ceva. Dacă doresc să transmit un mesaj consistent și să trag o concluzie la situația actuală este mai de grabă acesta – ce e mai rău abia urmează!

Dincolo de orice scenariu posibil, realitatea este că prețurile cresc și guvernele par depășite de situație. Chiar dacă uman am găsi unele explicații și chiar dacă ne întrebăm cum de exemplu de nu se repornesc minele de cărbune care să alimenteze termocentralele care să producă electricitate mai multă, faptul este că guvernele nu ia nicio măsură pentru a lupta cu inflație deoarece Putin este vinovatul perfect pentru a arunca vina înspre el. Și asta, nu doar la noi.

Sincronicitatea narativului în întreaga lume este uimitoare. Așa cum la noi se dă vina pe război, așa cum nemții dau vina creșterilor prețurilor pe tăierea gazului rusesc, tot așa și americanii (Bidon) dau vina creșterii prețului la pompă pe Putin. Cu toate acestea, deși interzicerea minării de cryptomonede ar reduce consumul de electricitate cu 20%, nimeni nu propune o asemenea solușie (deși China a făcut-o când a observat că nu avea suficientă electricitate pentru a produce creșterea economică). Există o paralelă dubioasă între faptul că avem același narativ în toate țările acum, așa cum avea și în vremea războiului. Creierul uman e făcut să gândească în patternuri și pornirea înspre a face paralele e de înțeles.

Eu doresc însă să vă îndemn să renunțați la a face paralele prea multe și în schimb să vă obișnuiți să observați esențele evenimentelor. În esență, războiul este irațional. Irațiunea este constanta tuturor evenimentelor care au loc. Nu aduce niciun avantaj Rusiei și nu rezolvă nicio problema. În esență și răspunsul vestului este irațional. Green deal ne mânca pe noi undeva? De ce nu dau înapoi cu el acum? De ce nu rup acea hârtie care deja produsese o explozie a prețurilor la energia electrică încă inainte de război? Pe de altă parte, dacă Rusia e riscantă și Putin nebun, dacă nuclearele sunt periculoase, de ce nu se încearcă pacea cu Putin și Biden îl numește criminal de război? Din orice punct am privi lucrurile, Biden face gafe majore prin aceste acuzații jignitoare la adresa lui Putin. Chiar dacă Putin ar fi criminal, nu te apucă să îl faci criminal până nu a fost judecat. Până una alta e liderul unei țări care are nucleare și gaze și care poate distruge omenirea. Te joci cu cuvintele?

Aceste comportamente ale dementului din SUA, par acte necugetate ale unui senil, dar nu prea. Adică faptul că se repetă și că nu îi aparțin doar Bidonului arată că există o doză de irațiune în tendințele de escaladare a conflictului. Din start trebuie să spunem că Zelinsky nu prea e de capul lui ci este omul vestului (al americanilor). Dacă în ziua 2 a războiului americanii îi ziceau să facă pace, făcea pace. Nu era greu de calculat că se va ajunge la acest moment în care rușii obțin ce vor și se fac că cedează unele puncte (aiurea) pentru a da senzația că ucrainienii au făcut bine că s-au luptat și au opus rezistență, că uite, acum rușii vor doar Crimeea, Donbas și Lugansk nu și dezarmarea ucrainienilor … Chiar dacă ar fi să acceptăm că poate o strategie a americanilor ar fi aceea de a da ceva lovituri rușilor și de a-i face mai slabi, această perspectivă este irațională deoarece finalitatea slăbirea rușilor duce la contstrângerea lor de a folosi arme mai puternice (poate chiar nucleare) pentru îndeplinirea scopului. Vrem- nu vrem, trebuie să recunoaștem că ocuparea Crimeei a fost nesângeroasă. Între timp, vestul nu a acceptat-o și a impus sancțiuni. Care au dus la război, deci au escaladat. Unde va duce oare escaladarea actuală? Există vreun end-game al înarmării ucrainienilor? Chiar credem că pot ucrainienii să ocupe Rusia și să preia controlul nuclearelor? Chiar credem că rezistența ucrainienilor va duce la debarcarea lui Putin? Nu e clar că Putin va lupta până la ultima nucleară pentru realizarea scopului său – dacă versiunea oficială a poveștii este corectă, adică Putin visează la refacerea URSS … Prin urmare, nu mai bine ar fi realizarea păcii cu rușii cel puțin până Putin o să moară de bătrânețe și încercarea stabilirii unei noi relații cu Rusia care să permită de-escaladare și evitarea unui conflict nuclear chiar dacă în joc este Ucraina. Care Ucraina, sincer fiind, nici înainte de invazia Rusiei nu era tocmai un bastion al valorilor europene … neavând nicio presiune și influență semnificativă din partea rușilor. Ca să nu mai vorbim de Turcia. Dacă NATO este simbolul spiritului de libertate care se dorește pompat în toate popoarele, cum explică americanii Turcia?

Strategia americană pare deci incoerentă. Cititorii mei știu că am explicat în anii recenți că creșterea Chinei este un risc existențial pentru SUA și că principalul scenariu pe care merg eu este că americanii prin acest război, prin crearea unui mediu propice pornirii sale, prin pregătirea ucrainienilor și prin toate câte au urmat, este cumva mașinațiunea Imperiului care a lovit în punctul cel mai slab al “axei răului”, adică în Rusia. Dar chiar și în acest context, ce s-a realizat deocamdată este suficient – americanii ar trebui să caute pacea deoarece oricum rușii sunt ostracizați și sancțiunile nu vor fi ridicate deoarece rușii nu pot pretindă că atacă Ucraina în continuare deoarece europenii încă nu au ridicat sancțiunile. Un tratat poate și probabil va duce la dezghețarea banilor băncii centrale și la permiterea Rusiei să revina în Swift (deși am tot zis că nu toate băncile rusești au fost eliminate). Răul deja s-a făcut cel puțin prin prisma faptului că un val de oamenil valoroși a părăsit deja Rusia după acest război și prin urmare nu vor mai munci pentru alianța ruso-chinezească. Dar americanii nu se mulțumesc poate cu jumătăți de măsură și poate vor distrugerea totală a Rusiei. Cum se poate însă realiza asta în condții de siguranță?! Irațional!

Risc de atac nuclear asupra Kiev-ului!

Rușii se retrag (oficial, își reduc activitatea) din jurul Kiev-ului. Ucrainienii recuperează zonele, bombardează ce pot din trupele rămase în urmă și mai nou bombardează locații din Rusia (Belgorod).

Nemții se pregătesc de tăierea gazului deși închiderea BASF-ului va produce o mega-criză de produse chimice. BASF e un oraș combinat chimical conectat direct la gazul rusesc, fără posibilitatea de schimbat pe altă conductă, cu centrală electrică proprie care arde gaz rusesc și care trebuie oprită pentru a nu fi distrusă, înainte de tăierea gazului. Probabil BASF are deja o rezervă de rublă, pemtru a plăti gaz o perioadă măcar până opresc fabrica.

Americanii & NATO au anunțat că vor trimite noi arme mai puternice ucrainienilor.

Putin este strâns cu ușa. Nu va mai avea de ales …

DE CE CRED CĂ RĂZBOIUL POATE FI DOAR NUCLEAR (2)

continuare la un articol scris pe 13 februarie

Ca în orice război este mult zgomot și multă ceață. Personal nu mai urmăresc TV de ceva timp și nu îi duc lipsa. Nu știu dacă au spus la TV, dar eu vă anunț că, la cum văd eu lucrurile, din păcate, ceea ce am spus chiar dinainte să înceapă războiul îmi mențin și voi aduce argumentele în continuare, care vin din gura unui insider al lui Obama pe probleme de securitate națională. Deoarece este mult zgomot, și au apărut mulți comentatori nespecialiști, trebuie evaluat fiecare prin prisma lucrurilor spuse înainte, a argumentelor avute dinainte cu privire la acele predicții care s-au împlinit și prin evaluarea în aceiași măsură a corectitudinii predicției cu evaluarea argumentelor care au dus la acele predicții. Voi detalia mai jos ce vreau să spun pentru cei care nu au înțeles mare lucru și de asemenea voi spune și de ce este important ca să ne informăm și să încercăm să ne dăm seama pe ce lume trăim pentru a nu fi prinși ca prostul în ploaie (fără pelerină).

Nu fac o re-evaluare a articolului și a argumentelor, doar țin să subliniez un mic amănunt menționat în articol și confirmat cu vâr și îndesat ieri, amănunt extrem de important pentru noi românii și prea ușor trecut cu vederea de CSAT: Ungaria e de partea Rusiei! Sper că oricum s-au prins și ei, deși din ce am văzut, nu s-au prins, așa cum nu s-au prins că NATO este de formă. Iar repet – nu mă uit la TV. Văd altfel lucrurile și prin alte surse, deloc secrete, deloc avansate, deloc tehnice. Zilele trecute am văzut convoi de armată care trecea spre București, probabil mergând la est. E posibil să fie alți americani transferați de la nemți. Dar convoaie de armate care să meargă spre vest nu am văzut …

Acum aș dori să fac o scurtă imagine de ansamblu la situația actuală care deși este off-topic, va fi de folos în argumentarea care va urma. De departe, principala noutate ar fi că Rusia pare blocată convențional și mai nou pare să se fi și decis să se retragă. Au anunțat rușii că “prima fază a fost îndeplinită”. Militar, rușii nu par în stare să avanseze. Au venit până la Kiev dar nu intră în Kiev și nu cuceresc Irpinul ca să îl poată bombarda cum trebuie. Militar pare un dezastru. În sud, la Mikolaev au dat înapoi și se pare că la Odessa vor doar să îi sperie. Marea încercuire la care ne așteptam nu a avut loc. În ultimele 3-4 zile ucrainienii chiar i-au împins înapoi pe ruși prin contraatacuri concentrate pe poziții multiple (cel puțin la Irpin). Tot în ultimele zile am avut un dezastru aerian pentru ruși – au pierdut iar avioane. Mai nou, ucrainienii dau jos cu rachete, ceea ce nu s-a întâmplat deloc până acum. Un amănunt ciudat și eu nu înțeleg cu ce dau jos rachetele? Pentru că rachetele nu sunt avioane, nu tragi cu Javelinul după ele …

De asemenea, în enumerarea știrilor negative despre ruși, am avea că americanii au zis că nu prea mai au bombe de precizie și trag cu bombe proaste. Până și acea hyper-racheta a fost infirmată de americani, deși rușii au postat un video la plecare din care se vede clar că este hypersonică. Dar și americanii au dreptate că nu prea se justifică folosirea acesteia.

Dincolo de aceste știri și de păruta slăbiciune a rușilor, să nu uităm câteva amănunte importante. Fluxul de refugiați continuă, trenurile transportă zilnic refugiați din Ucraina spre vest. Reamintesc – Ucraina avea 44 milioane de oameni. În vest au ajuns doar 4 milioane. Teritorial, rușii au ocupat cam 20% din suprafața Ucrainei. Dacă ar fi să calculăm asta înseamnă 8.8 milioane. Dacă am presupune că toți cei care au fugit sunt din teritorii ocupate, asta înseamnă că nici 50% din populația din teritoriile actual ocupate nu a fugit.

Ideal pentru ruși ar fi ca Ucraina să fie goală. Să fie doar autostrăzi pe care să poată înainta rapid tancurile lor înspre Polonia și România. Dar au deocamdată 6 milioane de ocupați care nu au ce să mănânce și nu au de ales decât să lupte și să își consume ultimele resurse în lupta cu invadatorii. Acum înțelegeți de ce sunt rușii “slow” și de ce nu mai avansează?

Pe lângă problemele militare din Ucraina (care poate sunt sau poate nu sunt – nu știm! – tot ce știm vine de la ucrainieni & NATO), principala problema a rușilor este economia. S-au pregătit ei înainte, dar orice plan de război este aruncat la gunoi după prima bătălie. Nu și obiectivele care sunt clare și suficient de importante pentru conducătorii Rusiei încât să își asume exodul capetelor și a tinerilor în țările foste URSS care mai primesc ruși fără vize. Acest exod este de fapt adevărata pierdere și lovitură neașteptată pe care au primit-o guvernanții rușii.

Dictatura putinistă are unele particularități și diferențe majore față de URSS. Adică, sub Putin, dacă protestezi și ești “element anti-social” ești încurajat să te auto-exilezi, ți se permite să fugi din țară, nu ești oprit la graniță. Astfel, toți cei care sunt nemulțumiți de regim, pleacă și astfel opoziția locală nu se poate consolida și rămân doar cei care sunt suficient de ascultători de tătuc cât să își dea viața pentru visurile și frustrările tătucului.

Prin faptul că tinerii ruși pleacă, Putin are de fapt cea mai importantă piedică în a continua și escalada războiul. De ce? Deoarece nu are soldați. Nu doar că Ucraina a devenit o sperietură și pentru soldați care au ajuns la o atâta disperare încât să își omoare un general (deși e probabil fake news). Dar tinerilor le e frică de recrutare forțată – deși nu s-a anunțat nimic – și fug din Rusia. Prin urmare, Putin trebuie să dea înapoi un pas și să arăte că “operațiunea” a avut succces.

Își permite însă să dea înapoi? Păi nu are alternative! Dacă ipotetic ar avea potențialul să ocupe toată Ucraina acum s-ar pune problema cum controlează 40 de milioane de oameni care au nevoie de resurse minime de trai și de asemenea care vor opune rezistență soldaților și vor cauza multe victime în armată până acolo încât singura soluție ar fi pedepsirea colectivă practicată de nemți în Franța – în orașele în care murea un soldat german, prin operațiunile sabotorilor francezi, 10 tineri francezi erau împușcați în compensare. Astfel, populația a prins ură și dispreț față de mișcarea de rezistență și evident a favorizat colaborarea cu ocupatorul până acolo încât francezii construiau porturi și arme pentru nemți. Așa ceva nu se mai poate în ziua de astăzi. Oricât de spălați pe creier ar fi soldații ruși, nu vor fi de acord cu măcelărirea populației civile chiar dacă vor avea pierderi în rândul camarazilor. Dar nu are rost să mai continui – este clar că o stare de ocupare a Ucrainei este fără interes pentru ruși – prea complicat! Dar unele teritorii le pot administra și deja le-au rezolvat cumva. Adică, au lăsat să plece pe cei care au dorit să plece, au organizat “alegeri” și știm ce urmează.

Ce mai are nevoie Rusia este recunoașterea internațională a acaparării noilor teritorii. Fără asta, sancțiunile nu vor putea fi eliminate și acasă vor fi probleme. De aceea, Putin este dispus la negocieri, nu pentru ca militar are probleme. Militar evident că le-ar fi convenit rușilor să nu aibă nicio rezistență și să intre ca în Crimeea. Dar faptul că au mobilizat aproape 200.000 de militari la graniță înainte de atac, arată că se așteptau totuși de rezistență. Faptul că în primele zile au băgat în război doar o parte din resurse, arată că le-a mers bine. Faptul că acum par să se fi oprit, se cam pupă cu argumentele mele – au obținut ce vor (Ucraina nu în NATO, Crimeea, Donbas & Lugansk). Mai au nevoie de recunoaștere internațională.

Care recunoaștere nu va veni deoarece americanii au nevoie ca acest război să continue. Prin urmare vor împinge arme mai multe și mai puternice către ucrainieni și îi vor încuraja să lupte. Și dacă acum poate Rusia nu are mari probleme militare, există posibilitatea ca un război de durată să coste mult și Rusia să nu mai aibă bani și energie să continue, deci chiar va da înapoi. Dar până unde va da înapoi Rusia? Să zicem ca poate în nord, în jurul Kievului se va retrage complet. Dar se vor opri oare ucrainienii aici? Nu! Vor continua să apere “ultimul petec”, încurajați de americani și europeni care le vor trimite nu doar mâncare, motorină, arme, haine, ci și bani. Rusia atunci chiar va avea probleme și ultima alternativă va rămâne folosirea nuclearei. Adică, în loc să lupte cu soldații ucrainienii care vor avea arme moderne de la europeni și americani, rușii vor avea alternativa să bombardeze cu nucleare câteva orașe din Ucraina. Nu ar fi în stare? Să vedem ce zice Jon Wolfsthal la Hidden Forces.

Iată doar un fragment de interes pentru acest articol:

“One of the concerns I have is that if Putin continues to lose the war in Ukraine, that he would actually want to see the US and NATO drawn into the conflict. So that instead of being a divisive war in Russia this would be a great nationalist cause, that the russian people would rally along him because they did see it as a conflict between NATO and Russia. And that one way to that would be to initiate the use of nuclear weapons. Now, I think Putin understands that that would risk great escalation but if the choices where between his distruction or his elimination he might be willing to risk it. And those are the kind of concerns that I don’t think anybody has confidence that we would be able to control.”

Jon zice deci că Putin, strâns cu ușa va folosi nucleara deoarece astfel va atrage în război și NATO și pe europeni. Dar de ce ar face asta? Vrea Putin sfârșitul lumii? După cum am mai zis pe acest blog sunt mulți nebuni care sunt convinși că după 3-6 luni de stat în bunkere după un război nuclear, pot să scoată capul și să fie totul ok. Ba chiar vor ieși în avantaj deoarece ei au arme stocate și după nucleare va mai supraviețui doar un mic procent din populație, deci …

Acum, pe lângă acest tip de nebunie, mai e și ideea că folosite cu moderație nuclearele pot fi utile. Adică, cum e Putin, gândește – dau una peste Kiev și rezolv și ucrainienii și NATO o sa se gândească de două ori înainte să le mai trimită Javeline și altele.

Situația extremă de care zice Jon este aceea că Putin va fi clar mătrășit dacă pierde războiul, în sensul că nu va ieși la pensie ca Gorbaciov. Pentru el, o nucleară peste Kiev are șansa să sperie NATO și să îi ofere victoria. Chiar dacă există riscul escaladării, după cum am mai zis, rușii au un proverb: cine nu riscă, nu bea șampanie. Mă simt aiurea să explic mentalitatea de parior a lui Putin deoarece nu trebuie să explicăm de ce tocmai rușii au inventat ruleta rusească. Iar ruleta rusească este un joc inventat pentru distracție. Apetitul pentru risc al ursului când e strâns cu ușa este mult mai mare din motive evidente.

Nu mai este timp ca să elaborez cu privire la prezicătorii evoluției acestui război și consecințele. Timpul curge prea repede pe toate planurile. Criza economică va fi mai nasoală ca în plandemie și pe durată mult mai mare, în cel mai fericit caz. Adică în cazul fericit în care se negociază și toți sunt de acord, ridicarea sancțiunilor este clar că va fi condiționată de retragerea trupelor. Ori asta va dura ceva și apoi, reluarea fluxurilor materiei prime de asemenea va dura. Petrolul și gazele nu sunt deloc singurele leviere de control ale Rusiei. Cu cât timpul trece, pe plan economic vom vedea și armele deloc avansate ale rușilor și cât controlează ei din teritoriul aceasta.

Prin urmare, nu doar rusul este strâns cu ușa ci și europenii care sunt mai predispuși la risc – din motive economice – decât americanii care sunt puțin (de fapt mult) mai feriți. Există deci riscuri de escaladare si din partea europeană, dar în astea nu mai intrăm.

Scenariul pozitiv rămâne deci negocierea și acceptarea că Ucraina nu va intra în NATO, oferirea unor “garanții de securitate”, pierderea provinciilor mai sus menționate. Nimic nu poate obține Ucraina oricâte succese militare va avea, deoarece rușii au nucleara în buzunar și la nevoie o vor folosi.

Scenariul probabil rămâne însă un război de lungă durată, o cortină de fier încins și un război economic cu consecințe fatale pentru întreaga economie deoarece cu cât timpul trece cu atât taberele se vor consolida și va fi o linie de demarcație între cei pro și contra Rusia. Dar poate că asta s-a și dorit și războiul este doar o consecință precalculată a plandemiei.

Suntem deja în (ciber)război cu Rusia

Vrem sau nu vrem să recunoaștem, România, NATO, UE, SUA sunt deja în război cu Rusia. Și războiul nu este rece, ci este cald. Faptul că nu vedem bombe care să cadă, este doar o chestiune de timp. Așa cum în războiul “fierbinte” mai sunt zile, mai sunt locuri unde viața merge înainte și lumea își vede de treaba până cade bomba, tot așa și la noi acum – e un moment de aparentă liniște.

Dar să intru deja în ce doresc să elaborez: Ucraina recrutează cetățeni străini pe rețelele sociale (Twitter) pentru a ataca Rusia. Teoretic, chiar în timp ce Biden și șefii NATO zic: nu vrem să începem WW3, nu vrem să escaladăm la nucleare, există posibilitatea, ca soldații americani, când termină serviciul, să meargă acasă și de plictiseală să intre pe canalul Telegram unde e coordonat atacul asupra Rusiei și să răspundă apelului ucrainienilor.

Bine, am putea zice, dar asta nu înseamă că e război. Pe bune? Dacă acei hackeri controlează mersul trenurilor din Rusia și provoacă un accident, nu este același lucru cu lansarea unei bombe din SUA către Rusia care aterizează pe acel tren? Adică consecințele sunt cumva aceleași, faptul că o persoană a reușit asta independent, fără concursul statului și al guvernului … mult succes să dovedești asta!

Ne reamintim alegerile din vremea lui Trump când a fost acuzat că rușii l-au ajutat. Americanii au arătat cu degetul înspre ruși. De ce? Pe lângă faptul că le convenea, au avut ceva indicii … Părerea mea, ca observator al activității pe rețelele sociale din România, cam 50% dintre userii cu atitudine anti-ucraineană acum pe rețelele sociale sunt boți, adică nu sunt persoane reale. Aceștia postează mesaje din narativul: Ucraina ne-a furat Bucovina, ucrainienii nu au permis școala în limba română, Ucraina nu este o țară, Kievul este leagănul ortodoxiei rusești, SUA are laboratoare de viruși în Ucraina și e ok atunci ca rușii să omoare mii de ucrainieni etc.

Poate trebuia să fac întâi o descriere a situației actuale pe frontul hackingului, dar am început cu această știre pentru că este un punct de escaladare cu potențial foarte mare și deloc observat în prezent.

Bunăoară, mulți se întreabă cum de nu au dat rușii nicio lovitură pe plan cibernetic și cum de deocamdată băncile merg, site-urile merg, facebook merge etc. Ei bine, părerea mea e că rușii nu prea au aceste capacități. Hackerii ruși au, adica da, pot da jos cu o bancă dacă vor, dar nu pot câștiga nimic. Hackerii ruși pot ataca – și atacă – asseturi de unde pot stoarce ceva. De exemplu, poate sparg o aplicație financiară folosită de milioane de oameni și sifonează 1$/săptămână de la fiecare user, fără să se laude și încercând să țină ascunse aceste sifonări cât mai mult timp. Sau: sparg aplicația unei bănci, dar nu fac nimic decât când un utilizator ajunge la o anumită sumă – așteaptă o recompensă mare, nu sifonează 1000 de lei ci așteaptă sau cauta utilizatori cu 100.000 de lei.

Dar statul rus nu are astfel de asseturi, din simplul fapt că cei care se pricep cel mai bine la hacking, preferă să lucreze independent și să nu fie la cheremul lui Putin sau al oricărui guvern. Sunt oameni discreți, extrem de discreți, care folosesc 99% din abilități ca să-și ascundă urmele și doar 1% ca să spargă ceva.

Nu zic că poate rușii nu au posibilități – evident, au servicii IT specializate în spart chestii. Dar una e să ai un serviciu cu 100 de oameni și alta e să ai la îndemână o agenție de recrutare hackeri care îți poate aduce printr-un sistem MLM bine organizat 10.000 de conturi fictive extrem de bine consolidate, care nu pot fi detectate de filtrele rețelelor sociale, care par reale 100% și care să pompeze pe narativul pe care ți-l dorești tu, ca client care îi plătește.

Ce doresc să spun pe scurt este ca până hackerii ruși nu sunt câștigați ideologic de Putin și nu sunt convinși că e bine să lupte, nimic rău nu se va întâmpla cu băncile din vest. Poate nimic rău făcut de ruși, că de iluminați nu putem garanta.

Pe cât sunt de interesante și de exotice discuțiile despre hacking și ce se poate face, prea puțin se menționează – ba chiar deloc – că există totuși și hackeri buni care au grijă ca internetul să meargă. Și aceștia în niciun caz nu sunt angajați de guverne. Din start, hackerii buni au făcut internetul rezilient – să nu uităm că scopul inițial al internetului și ideea care a dus la formarea sa sub formă de rețele, a fost rezistența la un atac nuclear a unei structuri de comunicare și comandă.

Înainte de internet, să zicem că rușii depistau unde era centrul de comanda al armatei SUA și de unde se transmiteau ordinele. Îl bombardau și rezolvau! Soldații nu mai primeau comenzi, informațiile nu mai se duceau la comandă unde să fie analizate și apoi noi ordine trimise către forțele rămase în picioare. Problema s-a rezolvat prin structura de rețea care permite redundanță și funcționare chiar când unele puncte din rețea sunt dezactivate.

Întorcându-ne la războiul cibernetic, chestiunea aici este că oferă nenumărate oportunități de dezinformări și mașinațiuni strategice. De exemplu, Rusia văzând intenția Ucrainei, poate simula unele slăbiciuni și poate permite unele acte de sabotaj pe care apoi să le pună în față drept casus beli cu un anume dușman.

Am mai menționat că intuiția mea este că Rusia nu se va opri la Ucraina ci va încerca spargerea NATO prin lovirea celei mai slabe zale din lanț. Lovirea însă trebuie să fie extrem de justificată, adică să creeze condițiile favorabile ca punctul acela 5 din tratat să nu fie activat sau chiar dacă sunt condiții de activare, opinia publică din țările care dau direcția în NATO să se opună intrării în război cu Rusia. Un scenariu posibil, l-am mai prezentat – dacă România încurajază Moldova să provoace Transnistria, Rusia poate răspunde și poate ocupa Moldova. Atunci România poate să apere Moldova și să intre în conflict direct cu Rusia. Rusia poate răspunde cu o nucleară și poate astfel speria populația din SUA care va cere politicienilor să se abțină, deoarece România și-a făcut-o cu mâna proprie … Nu știu cine și-ar dori un asemenea scenariu mai mult: SUA sau Rusia.

De partea cealaltă, există posibilitatea ca Rusia să aibă capacități distructive masive dar să nu le folosească deocamdată – prea ar bate la ochii. Cu ajutorul chinezilor, eu sunt sigur că rușii pot face mult rău și e posibil să nu fii fost pregătiți și încă să lucreze la aceste arme informatice.

Concluzia acestui articol este că trebuie să învățăm să ne protejăm de riscurile digitale. Și asta nu se face cu antivirus ci cu eliminare completă a telefonului mobil și eventual chiar a calculatorului. Generalii ruși care au murit, au fost depistați prin telefon, ucrainienii au primit informațiile de la americani și comando-uri specializate ucrainiene i-au neutralizat pe cât erau ei de generali. Faptul că nu foloseau echipamente securizate, pe care probabil rușii le au, arată că rușii chiar s-au arătat slabi. Adică, e posibil ca nu doar la arătare să fie slabi, ci chiar să fie. Iar faptul că după primul general omorât printr-o asemenea tehnică, au mai existat încă 4, denotă fie prostie cruntă, fie lipsa unor mijloace de comunicare securizată.

De ce sunt penibile criticile aduse ucrainienilor

Nu sunt de acord cu puseurile naționaliste recente împotriva ucrainienilor. Sunt penibile. Este ca și cum casa vecinului ar arde și tu l-ai critica că ți-a furat un petec de curte. Deși vorbind sincer, ucrainienii săracii nici nu știu la ce să răspundă mai întâi – la acuzația că nu au fost niciodată o țară, că sunt o națiune inventată, sau la acuzația că au furat teritoriile românești …

Din start, primul gând pe care îl am este că cei care se apucă acum să arăte cu degetul la niște oameni a căror țară este contropită și bombardată, în loc să facă tot ce pot ca să îi ajute și să faca tot ce pot ca nu cumva turbații care au năvălit peste ucrainieni să dea și pe la noi, acei oameni zic, care se apucă acum să strige că Ucraina a furat teritoriile noastre, merită ca să vină Putin peste ei să vadă și ei atunci cum o să ne arate bulgarii cu degetul că le-am furat Dobrogea, prin urmare bine că ne dă Putin una pe spinare.

Sper ca acești tembeli care nu realizează că războiul e nasol de tot, să se trezească în cele din urmă și să nu mai pună sare pe o rană sângerândă. Altfel, ne vom merita soarta, care nu va fi una deloc bună.

Toată lumea știe istorie acum, toată lumea e patrioată acum și cere limba ucraineană în școlile bucovinene de nord. Nu doresc să intru în acest dialog cinic făra sens. Dreptatea omenească este întotdeauna cu cei care fug de bombe nu cu cei care aruncă bombele, chiar dacă poate înainte au greșit. Dreptatea lui Dumnezeu trebuie să i-o lăsăm lui Dumnezeu.

Iar azi am mai aflat ceva: gândul lui Dumnezeu – de trimis ploaie și peste cei buni și peste cei răi – nu poate fi dat înapoi. Oricât de mult ne-am ruga acum, rugăciunea noastră este una din interes lumesc nu are perspectiva veșniciei. Cine se roagă pentru pace și să nu fie foamete, greșește – trebuie să se roage ca în vremurile grele care vor veni, văzând atâta neomenie, să nu ne pierdem credința.

Am văzut un interviu cu niște ucrainieni care se pregăteau să se suie în tren spre Polonia. Printre ei, un preot (bănuiesc ortodox) spunea: “rușii au distrus toată iubirea din mine”. Ferească Dumnezeu să ajungem acolo!

1 2 3 4 5