Liniștea dinaintea furtunii

Joi, vineri nu au fost prea multe bătălii și/sau atacuri ale rușilor. Sau cel puțin nu au prea fost prezentate în presă. Cu excepția atacului asupra centralei nucleare … Nu este deloc liniște evident, dar parcă e totuși prea multă liniște. Avem așadar zgomotul de la centrala nucleară, avem frecușurile din jurul Kiev-ului unde rușii fie au fost căsăpiți (nu știm, dacă erau probabil ucrainienii ne arătau filmări), fie stau cuminți și doar îi țin pe ucrainieni “activi” (mai trag câte-un foc din când în când). După mine, nu vor să intre în Kiev – nu are sens. Așteaptă.

Nu știu prea mult nici de culoarele pentru locuitori care au fost stabilite la “negocierile” de joi. De fapt, singurul lucru stabilit. Ca o mică paranteză legată de negocieri, aș vrea să spun că rușii pot impune silentium stampa și pot să ceară ca orice negocieri să nu ajungă în presă până nu sunt semnate. Sau poate nici nu vor fi hârtii semnate ci doar înțelegeri, evident între ruși și SUA, cum se întâmplă de obicei.

Ca sa argumentez ipoteza că noi nu vom afla adevărata înțelegere, vă pun în față Siria: Trump a negociat cu Putin, dar atunci nu s-a anunțat nimic, pur și simplu dacă analizăm evenimentele ulterioare, americanii s-au retras, rușii au avut grija de Isis (ce vremuri când lumea se speria de niște medievali pe toyote, acum e cu totul alt nivel …), rușii și-au păstrat baza navală, au adus ceva rachete și au permis Israelului să facă incursiuni peste Assad. Ceea ce este foarte ciudat … Rușii sunt garanți ai protecției lui Assad, dar permit Israelului, ca atunci când acesta găsește că e ok, să facă un raid și să bombardeze asset-uri ale armatei siriene. Foarte probabil Israelul cere permisiune pentru fiecare operațiune, caz în care sirienii sunt informați de ruși și nu au loc victime, caz în care nu văd rostul acestor incursiuni, altul decât Israelul să arate propriului popor că are grijă de ei și că luptă cu dușmanii din afara țării. Mă rog, improtant de știut este că nu există niciun tratat, totul a fost secret între Putin și Trump. La fel va fi și acum, deși evident, lumea e curioasă.

Cu privire la sud, rușii au evident o poziție consolidată și după ce au cucerit Cherson, se pregătesc pentru Mikolaev și Odessa. Dar nu au fost bătălii prea multe, deși o coloană rusească prea curoajoasă a fost eliminată pe o stradă la nord de Mikolaev. Din ce îmi dau eu seama, strategia inițială continuă – tancuri proaste, conduse de “recruți” nepregătiți din Donbas folosiți ca carne de tun sunt trimiși înainte ca să consume rachetele ucrainienilor în timp ce pozițiile sunt consolidate și din urmă vin întăriri. Deci pe scurt, liniște relativă. Nici Mikolaev și nici Odessa nu au fost luate cu asalt și nici rachete nu au mai fost lansate. De altfel, nu prea au mai fost rachete și alarme aeriene nicăieri. Rușii așteaptă.

Și din nou o paranteză. Urăsc scenaritele în vreme de ceață și “profilele”, preferând mai mult să vad patternurile și să încerc să privesc totul din perspectiva viitorului și a intențiilor actorilor. Putin pare să aibă un pattern de acțiune gen: doi pași înainte, unul înapoi, pauză și analiză. Așteaptă să vadă ce zic și ce fac ceilalți, după ce a terminat o etapă. Apoi continuă. Este rece, calculat, nu este deloc instabil, frustrat sau disperat cum îl prezintă “experții psihologi” de la TV.

Suprapunem peste această idee oportunismul veșnic al rușilor și obsesia lor cu avansarea spre vest și putem să înțelegem mai bine ce se întâmplă.

Așteptare pare să avem și spre est – nu s-a făcut niciun avans! De ce? Bănuiala mea: încearcă manevra Cauldron, își bagă trupele pe flancuri și vor să încercuiască inamicul, câștigând astfel fără bătălie, după ce îi taie resursele.

Că rușii nu au folosit toată armata și forțele de elită (decât ocazional) pare logic – încearcă să câștige cu efort minim, păstrâng backup pentru escaladarea situației. Trebuie să fie clar pentru toată lumea că acest război nu este deloc ușor pentru Rusia, dar nu e nici necalculat. Rusia ia în calcul o posibilă intervenție NATO și e conștientă că nu se va arunca la nucleare din prima, decât la nevoie. Dar până la nucleare, Rusia nu are nici măcar control asupra spațiului aerian din Ucraina. Acel atac inițial asupra centrelor de comandă nu a fost deloc eficient. De unde știm asta? Din faptul că zilnic pică avioane rusești (exemplu). Într-adevăr SU-25 e junk și au cam picat și în Iran în războiul Irak-Iran, dar totuși … îl trimit la înaintare să vadă dacă pot trimite altele mai bine. De asemenea, ucrainienii predind că au recuperat un aeroport la sud de Mikolaev (sursa). Rachetele nu pot face prea mult – pot distruge, dar ce rezolvi cu asta? Populația e deja speriată, le-au folosit suficient. Le vor mai folosi.

Rămâne deci întrebarea: de ce a zis Marcon că ce este mai rău pentru Ucraina, abia urmează? Nu știu dacă ați observat – Macron e cumva un mesager al următorului episod … Înainte de război, Macron a avut o discuție de 5 ore jumătate cu Putin. Joi, doar de o oră jumătate. Dar oricum este prea mult. Ce credeți că se poate discuta într-o ora jumătate?!?? “Băi Vladimir, hai, mă, las-o mai moale!”. “Nu, vreau să cuceresc toată Ucraina!”. “Păi de ce?”. “Așa vrea mușchii mei, tu ce o să faci?” “Nu-ți mai trimit șampanie!”. “Mă piș pe șampania voastră, mâine poimâine dau o tură la Orașul Subteran. Spumantul de Cricova e de 10 ori peste pișoarca voastră. “Hai, mă, nu fii așa, te rog eu! Uite, îți trimit niște gagici …”

Ce poate discuta un angajat al lui Rotschild care a terminat filosofia cu un fost kgb-ist care trimite comandouri peste dușmanii săi politici? O oră jumătate! Și totuși au discutat! Și ce a aflat? Că răul abia urmează? Dar care rău, de ce nu ne spune și nouă? Că o să ocupe toată Ucraina? Păi asta știm, se vede, e clar … Dar de unde știe Macron că Ucraina nu o să reziste?

O mie și una de întrebări … de aia cred că va urma o furtună. Și furtuna nu cred că privește doar Ucraina!

Sancțiuni

Regret că nu rețin, dar un oficial american a spus în primele zile ale războiului, ceva de genul (deci nu mot-a-mot): “implementăm acele sancțiuni care îi afectează pe ruși dar nu afectează economia noastră”. Oare chiar este posibil asta?

Da. Explicația este că aplică sancțiuni irelevante, care nu lovesc în fapt în Putin, ci în oamenii de rând. Dacă SUA & Germania ar tăia toate importurile de resurse și toate exporturile de produse dinspde și către Rusia, Putin ar fi lovit puternic.

Cu sancționarea bucătarului și a câtorva oligarhi (2 din cele câteva sute de miliardari), cu suspendarea vânzărilor H & M și Ikea, Putin nu va fi afectat în niciun fel.

Dar de ce vedem totuși că pică rubla? Rubla pică nu din cauza efectelor economice ale acestor sancțiuni. Simplist privind, moneda unei țări evoluează în funcție de fluxul importuri/exporturi și de intrările de valută din țară. Să zicem că acum, exporturile Rusiei vor scădea către țările UE, dar vor crește către China. Să zicem că acum, europenii nu mai investesc în Rusia. Dar investesc chinezii. Într-adevăr China nu este UE și yuan-ul nu este euro, dar yuan-ul este gâtuit de chinezi – valoarea lui reala este mult mai mare decât cea de pe piață.

Vedem deci clar o ezitare (ca să nu zicem ipocrizie) cu privire la sancțiunilor vesticilor. Pe de o parte vesticii trimit arme ucrainienilor și îl tratează pe Putin ca pe Hitler, pe de alta, continuă să curgă miliardele pe conducta de gaze. Chiar nu pot fără gaze? Mă îndoiesc – la cât de devreme au tras semnalul americanii, aveau tot timpul să facă rezerve pentru această iarnă. Și oricum iarna a fost mai caldă decât se aștepta și prin urmare mai au ceva rezerve. Se zice că nu au alternativă la gazele ruseși. Da, dar e război. Nu, deocamdată nu cu UE, dar mâine nu știm. De vreme ce Putin nu mai recunoaște status-quo-ul, nu e de bun simț să îi considerăm deja inamic și pentru statele UE și să taie complet orice relație economică?

Dar ei ce speră? Care să fie scopul unor sancțiuni “chirurgicale” care să lovească în rusul de rând care stă sărmanul la coadă să scoată banii din bancomat, dar nu afectează pe Putin și pe miliardari care și-au mutat averile în offshore-urile din Rusia care însă nu sunt sancționate de vestici deoarece 99.99% dintre ei nici nu au habar de existența lor. Nu mai zic ca probabil nu au habar nici că majoritatea avioanelor rusești sunt inregistrate deja în țări offshore (gen Bahamas).

Vă imaginați puterea lui Putin, și planul masiv care se desfășoară miraculos în fața noastră, dacă deja nu prea există avion înregistrat în Rusia, majoritatea fiind dinainte înregistrate în țări offshore, cu acordul statului?

Dacă în articolul un război atipic ridicam unele semne de întrebare pe care nu le-am dus până la final, cu sancțiunile nu există dileme că ceva e putred: nu sunt menite să aibă efect, lovesc în populație, în consum, în unele lanțuri de distribuție din vest (care suspendă din solidaritate cu Ucraina activitatea din Rusia) dar în niciun caz nu dau peste cap economia rusească, ba chiar o ajută.

Efectul pervers al acestor sancțiuni este că oamenii s-au speriat și au mers la bănci să scoată banii. Evident, Putin controlează tot ce se întâmplă și a băgat regula cu 80% … Dar, cum băncile sunt totuși funcționale și cum producția poate merge sper est chiar dacă la un preț mai mic, faptul că rubla a picat, dacă nu au alte probleme, companiile rusești tocmai au devenit peste noapte mai productive, producând cu costuri mai mici, produse foarte ieftine. Rubla mică va face produsele foarte atractive pentru cei care nu se aliniază la sancțiuni, ceea ce va stimula mai departe producția și va menține economia pe linia de plutire.

Dar deși Rusia nu e Iranul, chiar dacă ar fi Iran, vedem că sancțiunile nu au dat jos cu dictatorii. De aceea, sunt aberante și inutile, au doar rol de refulare a mâniei publice.

Am putea spune că factorii de decizie sunt între ciocan și nicovală, dar nu zicem asta, deoarece evident sunt variante mult mai onorabile, din care suspiciunea ipocriziei și a fariseismului, ar dispărea.

Nu mai continuam analizând prea mult end-game-ul acestor sancțiuni – Medvedev a spus-o: războiul economic se poate transforma în război ne-economic ….

Începe sau nu războiul? Adevărul șocant!

Ca și alte războaie, trebuie să existe o stare de tensiune suficient de crescută pentru a putea motiva țările să înceapă un nou război. Războaiele nu apar deloc întâmplător. Există evident un cap care decide (împreună cu alte capete) că se merită un război, pentru că altfel nu se mai poate. Știm din istorie că după război cine câștigă declară autoritatea morală și se începe scrierea istoriei acelui război în care evident partea câștigătoare este prezentată pozitiv, ca forță a binelui iar cei care au pierdut, sunt prezentați ca inferiori morali, vrednici de a fi judecați de posteritate. Rareori, reinterpretări ale istoriei sunt tolerate deoarece cu cât un război este mai mare, cu atât puterea învingătoare are capacitatea de a domina narativul și discursul cu privire la istoria recentă în urma căreia a câștigat. Este un fenomen firesc și nu doar puterea politică și militară contribuie la această situație ci chiar poporul de jos din țara câștigătoare consideră firesc ca să își aplaude eroii și să ridice steagul superiorității morale.

În general, Dumnezeu ajută într-adevăr ca în istorie să existe un echilibru și când răul se adună într-un loc, îngăduie războiul peste poporul păcătos fie pentru a-l îndemna la pocăință (dacă aceasta mai este posibilă) fie pentru a-l extermina și a-i șterge urma din istorie, dacă păcatele la care a ajuns sunt strigătoare la cer (cum a fost Imperiul Mayaș). Dar Dumnezeu fiind pragmatic, uneori se folosește de imperii și le tolerează pentru a le folosi cu un anume scop mai târziu – așa a fost cu Imperiul Roman care a permis în premieră o oarecare toleranță a credințelor religioase fără de care creștinismul nu s-ar fi putut afirma.

Acum, dincolo de a discuta evenimente și fapte actuale, doresc să vorbesc puțin despre fundamentele tectonice ale geopoliticii globale care favorizează – după părearea mea – un război mondial. Am tot discutat despre riscul existențial pentru SUA pe care China îl pune. Nu știu dacă mai are sens să argumentez ceva, dar iată doar un nou fapt auzit recent la podcastul între Joe Rogan și Jordan Peterson – Peterson a afirmat că China produce în fiecare an un număr de ingineri egal cu numărul total de ingineri pe care îi are SUA. Ori inginerii ăia cât timp credeți că o să mai producă doar gadgeturi vândute pe 2 lei pe hârtie tipărită la americani? Mai devreme sau mai târziu, acești ingineri vor vrea să câștige bani mai mulți și vor inventa tesle mai tari ca Tesla, punând încă un cui pe coșciugul SUA, DACĂ SUA nu folosește ultimele “avantaje competiționale” față de China – puterea armată.

În contextul conflictului cu China, și-ar dori SUA un război cu Rusia, ideal unul convențional, deși nu știm ce gândesc generalii, care cunosc mai bine riscurile și potențialul unui război nuclear. SUA încearcă stimularea unui război din ce cauze? Extinderea NATO spre Ucraina este o imbecilitate. Ca să vă dați seama de cât de idioată este presa românească (dar nu numai), căutați undeva dacă și-a pus vreun măcănitor întrebarea – să presupunem că Rusia protestează vehement, dar în urma presiunilor SUA, va da înapoi și va accepta intrarea Ucrainei în NATO. Care va fi starea NATO atunci? Frontiera NATO se va extinde drastic, NATO va avea direct graniță de ~800km cu Rusia și încă ~600km cu Belarus – o provincie rusească cu o pseudo-autonomie. Cum va apăra NATO o graniță de 1400km mai apoi? Vor aduce americanii tancurile lor și avioanele? Numai pentru a face poliția spațiului aerian, se vor consuma lacuri întregi de motorină, pe care Ucraina nu le are și care vor ieși din buzunarele NATO. Nu mai zic de faptul că Ucraina nu are armată, nu aduce niciun avantaj alianței, vine la pachet doar cu probleme și cu costuri imense, chiar pe timp de pace.

Nu doresc să lungesc discuția prea mult la ce este de fapt NATO, dar o alianță cu prostănacul Genoa vice-președinte, este clar că nu prea e ce pare a fi. NATO este în prezent doar umbra a ceea ce a fost, o alianță pe ultima suta de metri în care unii deja nu prea se mai simt confortabili, și nu mă refer doar la turci. Și în plus, o alianță care în afara unor dictatori cum a fost Ghadafi, nu a avut mari succese militare, ba chiar a avut două înfrângeri – Siria și Afganistan. Și să nu îmi ziceți că alea nu au fost războaiele NATO și de aia le-au pierdut americanii … sub o forma sau alta NATO a luptat și a pierdut.

Asta nu înseamnă însă deloc că SUA nu are armata puternică. NATO nu trebuie deloc confundat cu SUA, NATO este o fațadă arătată popoarelor, un instrument propagandistic folosit pentru mașinațiuni geopolitice. În cazul de față, se dorește stârnirea unui război. Americanii au făcut tot ce le stă în putință pentru a-i stârni pe ruși. Ideal pentru americani, ar fi ca rușii să înceapă un război și americanii să îi lovească cu bățul printre gard, cumva din afară, fie prin asset-urile deja implantate în Ucraina, fie prin costul efectiv al unui război (și economic, și de imagine, și social), fie prin eventuala escaladare prin implicarea altor cărnuri de tun din zonă în acest război și eventualul răspuns al Rusiei.

Dacă cele de sus s-ar întâmpla – un război local, convențional, între Rusia și Ucraina și ideal între Rusia, Ucraina și chiar alte state din zonă, SUA ar da o lovitură puternică parteneriatului ruso-chinez prin scăderea capacităților militare și economice ale Rusiei și apoi ar veni rândul Chinei. În cazul Chinei, SUA ar recunoaște Taiwanul și ar plusa înarmarea acestuia, poate chiar plasând rachete, în încercarea de a provoca și pe chinezi să atace Taiwanul și astfel să piardă și ei din focus și mai ales din avântul economic care îi propulsează acum – fără aceste războaie – în lider economic și financiar în cel mult 10 ani. Ori după economie, urmează armata …

Ideal pentru SUA deci ar fi să provoace pe de o parte Rusia la un război local și pe de alta să provoace China. Dar nu există riscurile ca SUA să piardă ceva din toate acestea? Ce să piardă?! Sau mai bine zis ce să piardă mai mult cât a pierdut deja?! SUA se află economic și financiar într-o gaură neagră care se vede deja pe piețele financiare. Plandemia nu a făcut decât să ofere pretext pentru prelungirea agoniei cu încă 2 ani. Dar acum, ce să mai urmeze? Deoarece plandemia s-a fumat, Fed-ul este obligat să mărească dobânzile deoarece hiperinflația seculară bate la ușă. Mărirea dobânzilor va impune austeritate drastică, care va duce la tulburări sociale masive, care vor măcina – și mai mult – Imperiul, din interior. Situația este extremă și nu detaliez. Săptămâna următoare BREAKING NEWS-urile vor fi legate de piețele financiare și veți afla mai multe. Dar un război va consolida dolarul, va exploda prețul gazelor și al petrolului (resurse pe care SUA le are) și va oferi oportunități de a da lovituri economice și financiare puternice atât competitorului principal – China, cât și Uniunii Europene care după cum știm de pe vremea lui Trump este de fapt un mare parazit al sistemului financiar american și de asemenea, prosperă sub umbrela armatei americane fără a plăti chirie. UE chiar dacă nu este principalul, este secundarul competitor economic al SUA, prin mașinăria de export care este Germania și care după China, inhibă cel mai mult manufactura și producția locală din SUA. Acele războaie tarifare din vremea lui Trump nu a fost reglate ci doar sunt ignorate de Bidon deoarece nu îl prea duce capul iar centrele de putere care fac politica SUA acum, preferă soluția militară măsurilor de restructurare economică propuse de Trump prin “MAGA”.

Dar așa cum sunt condițiile necesare apariției unui război – așa cum o pădure uscată are nevoie doar de o scânteie – tot așa sunt și câteva piedici. Iar relația germano-rusă este una dintre ele. Germanii înțeleg foarte bine situația și interesul american și de aceea pun bețe în roate, bătându-și joc de tentativele de provocare ale SUA prin trimiterea ucrainienilor de căști de luptă HD în loc de arme, ca și cum le-ar trimite console de jocuri. Germania nu are de ce să se plângă: exporturile duduie, inflația pe euro este optimă și va ajuta reducerea datoriilor, riscul fragmentării UE a trecut, Brexitul nu a pus mari probleme și o a doua conductă de gaz, coroborat cu noul program “Green Deal” care este de fapt un Green German Deal deoarece forțează toată Europa să cumpere panouri și echipamente electronice “eficiente” de la nemți, toate acestea sunt elemente extrem de pozitive pentru economia și societatea germană, mai ales în contexul aplatizării problemelor cu imigranții și a depășirii crizei sanitare produsa de Covid (o cacialma la care însa nemții s-au calibrat economic perfect).

Pentru nemți, deci, războiul nu prezintă interes. Dar ce pot face? Fac ce pot și vor face ce trebuie chiar dacă începe, adică vor face pact cu rușii și în niciun caz nu vor pune umărul la orice acțiune împotriva sursei lor de gaze care le alimentează economia. Fără gazul rusesc, 35% din economia germană s-ar evapora, ori asta ar însemna o depresie similară unui război. Practic pe nemți, ruși nici nu trebuie să îi atace, dacă vor să le facă rău – trebuie doar să le taie gazul. Cu noua conductă, procentul de 35% va crește spectaculos, lipsa energiei fiind principala frână actuală pentru nemți în creșterea și mai mare a exporturilor.

O a doua condiție tectonică împotriva războiului ar fi situația din China. China nu își permite tensiuni înainte de congresul partidului. Chinezii fac lucrurile pas cu pas, programatic, ca adevărați comuniști cincinali ce sunt, și focusul de moment este viitorul congres unde se va realege tovarășul. Dacă Rusia începe războiul, China are riscul escaladării tensiunilor cu Taiwanul, deoarece este evident următoarea mișcare a SUA și prin urmare chinezii probabil i-au rugat pe ruși să stea calmi deocamdată cu orice risc. De altfel, pe ruși nu are de ce să îi mănânce undeva să facă ceva legat de Ucraina. Timpul joacă în favoarea lor. Ucraina economic este nisip mișcător, fără o stabilitate nu poate avea parte de investiții și dezvoltare. Ori gazele costă și cu conducta noua pornită, rușii vor avea noi opțiuni de a tăia Ucraina din circiut chiar dacă nu vor putea să îi elimine de tot. Deci nici rușii nu ar avea de ce să invadeze Ucraina, mai ales că în Donbass deja dețin controlul – ce altceva să facă? Evident că primirea Ucrainei în NATO ar cam fi o linie roșie, dar în niciun caz nu vor ocupa Kievul ci maxim ce ar putea face este să atașeze Donbass-ul cum au făcut cu Crimeea și încercând pornirea și de alte focare – deși evident cu slabe șanse în alte zone.

Două lucruri sunt de concluzionat:

  1. incapacitatea ucrainienilor care s-au lăsat atrași în aceste mașinațiuni geopolitice în care finalitatea pentru ei este împărțania între vecini; vedem asta din recentele tentative disperate de a pune apă pe foc
  2. defectarea jucăriei militare americane care dă din colț în colț în încercarea de a repara petecele ignorate atâta vreme, când în loc să își consolideze poziția și să lupte cu corupția internă, soldații s-au bucurat de bugetele nediscreționare ducând războaie de antrenament prin Afganistan sau Siria unde soldățeii se joacă de acasă la drone trimițând bombe aiurea prin sate distruse la marginea lumii doar ca să justifice cheltuirea miliardelor și să alimenteze orgoliul idiot al poporului american însetat de sânge; din această turbare, nu este deloc deplasat să gândim că în căderea lui marele uriaș nu va reuși să se redreseze ci va cădea cu un mare bang; de vom fi și noi sub el când cade, depinde doar de cât sânge de neamț mai curge prin neamț

Carne de tun comandata de la distanta

Simulare de război în sudul României, cu militarii luptând pe un front şi comandanţii ghidându-i de la mare distanţă. Peste 2.000 de militari din mai multe ţări NATO participă la o aplicaţie a Alianţei Nord-Atlantice la Smârdan, în judeţul Galaţi, coordonată de superiorii lor de la Constanţa. (sursa)

Nu ma pricep la razboi, dar banuiesc ca nu era nici o problema daca “superiorii” erau si ei prezenti in teren, pe campul de lupta. “Comandantii” au stat la departare de campul de razboi, ca sa poata sa vada cum o sa poata sta feriti in viitorul razboi si carnea de tun sa fie aruncata in fata.

Din ce in ce mai mult, nu doar politicienii fac razboi cu degetul: muta trupele de aici, acolo, ca trebuie sa apere pacea, dar in nici un caz nu s-ar duce ei sau nu si-ar trimite copiii sa apere pacea pe campul de lupta. Trimit mercenari. Noutatea vine ca de acum, “superiorii” si “comandantii” vor putea fi profesionisti si doar carnea de tun sa fie nevoita sa mearga pe campul de lupta.

1 3 4 5