Rețelele sociale și viața socială

Pentru 99% dintre oameni există o corelație indirectă între timpul petrecut pe rețelele sociale și timpul petrecut în jurul altor oameni în lumea reală. Poate cel mai clar semn că trăim o inversiune a adevărului este denaturarea termenilor dintre care cuvântul social folosit în sintagma rețele sociale sau rețea socială este unul dintre cele mai evidente exemple. O explicație a corelației de care zic ar fi simplul fapt că dacă stai în lumea reală cu alți oameni, nu ai timp să stai în lumea virtuală cu alți oameni. Prin urmare … Dar implicațiile nu se rezumă la denaturarea sensului cuvintelor ci sunt nenumărate. Avem așadar o inhibare a comunicării reale și mai ales a comunității prin simulacrele virtuale. Oricât am tuna și fulgera împotriva virtualului, realitatea este că fenomentul deraierii este unul real și oamenii care au totuși un caracter predispus la interacțiuni sociale și care ar simți lipsa acestora și ar face ceva în această privință, sunt cei mai predispuși la “conectarea” la virtual și la pierderea în neantul acestei lumi înșelătoare. Spun că rețelele sociale constituie deja o altă lume și nu doresc să detaliez deoarece sper că acesta este un adevăr acceptat de toți, singura dezbatere fiind poate asupra interconexiunilor, implicațiilor și determinărilor dintre lumea virtuală și lumea reală. Evident că această “altă” lume se întrepătrunde cu lumea reală deoarece luăm contact cu ea tot prin capacitățile mentale și prin senzorii materiali, diferența majoră fiind fluxul informațional – mult mai masiv decât în lumea reală – și structura acestuia. La structura informațională a lumii viruale nu avem pe scurt de zis decât că ne permite o oarecare “personalizare” în contrast cu “valea decepțiilor” care este lumea reală cu ale ei neîmpliniri – zicem așa ca să nu lungim vorba. Fără a încerca o epistemiologie a relațiilor sociale, trebuie totuși să subliniem că atunci când ne referim la interacțiunea în virtual de interes pentru noi este relația cu alți oameni. Restul este deja o dezumanizare patologică. Însă comunicarea virtuală deține încă unele caracteristici care o fac de interes prin aceea că deși nu în totalitate, prin particularitățile mediului constituie cel puțin un simulacru al comunicării și relațiilor sociale din lumea reală. În esență, capcanele oricărei comunicări sunt legate de minciună. Minciunea este cea care strică și afectează comunicarea și rețelele sociale. Prin natura ei, realitatea virtuală este mult mai predispusă la minciuna. Chiar transportând adevărul, realitatea virtuală îl deformează și îi știrbește din mesaj. Semn că virtualul nu este tocmai un lucru bun, ba din contră, are multe provocări. Cum minciuna este marea problemă, fiecare în parte căutăm să o rezolvăm, dacă suntem conștienți. Marea masă se lasă captivi în minciună și se lăfăie în meandrele infinite ale unei lumi fluide care are multe minciuni personalizate de oferit fiecăruia și care garantează o satisfacere și o desfătare pe termen scurt, imediat. Zic că aceia dintre noi care realizăm riscurile, încercăm să ne apărăm cumva, dar șansele sunt slabe. Ruperea totală este o variantă dar nu este posibilă decât

Read more