Siria – punctul de cotitură pe tabla de șah a imperiilor

Zilele astea se intampla noi miscari pe frontul Siria. Sauditii pun presiune pe Obama sa “rezolve” problema, adica sa le ofere arme teroristilor. Al-Assad a rezistat pana acum si este evident ca superioritatea armatei siriene si atractia populara pe care Al-Assad o are, mai ales dupa ce poporul a vazut “aternativa” oferita de Al-Qaeda, nu pot sa duca mai departe acest conflict si e treaba de timp pana cand rebelii vor pierde pozitiile. Obama nu prea mai stie nici el ce sa faca. A fost pana acum sfatuit prost, treburile in Siria nu au mers la fel de usor ca in Libia sau Egipt si lucrurile se complica. SUA au acceptat compromisul sa se alieze cu teroristii Al-Qaeda – cei care au dat jos cu turnurile, remember? – de dragul unor jocuri geopolitice mizere despre care nu vom detalia prea mult acum, mentionand pe scurt doar ca in SUA exista un puternic lobby pro-razboinic care cauta largirea si propagarea unor zone de conflict doar pentru a avea “piata de desfacere”. Obama e la mijloc intre ambitiile sauditilor si temerile israelienilor. Pe de o parte, pentru Arabia Saudita, un stat arab national prosper cum era Siria prezenta o amenitare  vitala pentru regimul tribal mentinut uimitor in acest stat inapoiat prin puterea petrolului si a armatei americane. De aceea, nu doar ca interesele lor s-au potrivit cu “trendul” in zona, dar sauditii chiar vor sa rezolve cat mai repede problema si de aceea pompeaza fonduri si lobby la Obama pentru ajutorarea rebelilor. Israelul se teme insa de potentialul de risc prezentat de aceste grupuri de islamisti fundamentalisti teroristi care maine-poimaine vor indrepta armele spre Israel dupa ce vor fi terminat cu Al-Assad. Aflat inca oficial in razboi cu Siria, Israelul este interesat de caderea regimului Al-Assad dar nu cu orice pret. Un stat national puternic si cu o armata puternica cum era Siria, sustinut de o mare putere ca Rusia, nu era tocmai un vecin placut pentru Israel, dar nici o zona sub controlul unor teroristi inarmati cu tehnologie americana nu este nici o alternativa prea interesanta, de aceea Netanyahu il impinge pe Obama din partea cealalta. Obama a tot sperat ca operatiunea sa reusasca fara stres prea mare, doar cu o mana de forte speciale, arme normale (nu tancuri, nu anti-aeirene) dar mai ales fara interventia terestra. Sa nu uitam ca SUA e in criza, bugetul e drastic taiat, anul asta au inceput sa taie din asigurarile medicale si problemele financiare sunt mari. Obama ar taia si mai mult de la armata daca ar avea puterea, iar un nou razboi terestru e tocmai ce ii lipsea acum. Foarte probabil, daca va fi nevoie, Obama va cere ajutorul lui Erdogan pentru invazia terestra si de aceea americanii au trimis vreo 200 de oameni deja in Iordania – probabil suportul tehnic pentru o divizie terestra care inca nu stim daca va fi americana sau turceasca. Ajungem asadar la vizita recenta a ministrului de externe al Rusiei in Turcia. Care ministru tocmai ne-a aruncat

Read more

Război mondial valutar: e rândul RUSIEI să tragă o salvă

Dupa ani de zile in care americanii si europenii s-au luptat intre ei sa isi dea jos cu moneda proprie, dupa ce elvetienii au avut munitie aproape nelimitata in lupta de a tine francul legat de euro, a venit randul ca razboiul mondial al valutelor sa se generalizeze si sa fie unul declarat. Dupa ce prin vocea noului prim-ministru Japonia tocmai a dat un nou semnal cum ca “va implemeta o politica monetara curajoasa” [1] (hehe, oare ce sa insemne asta?), a venit randul Rusiei sa traga semnale de alarma:   ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ 1) By “bold monetary policy”, what he means—and what he has said—is to end the independence of the Bank of Japan, and have the government dictate monetary policy directly. (You could argue whether any central bank in any of the developed economies is truly “independent”—or indeed, has ever been so. But for the sake of this discussion, let’s assume that they have been.) (Gonzalo Lira)

Read more

S-a fiert coliva turcilor?

“Un mare semn pentru agareni” era formularea folosita intr-o veche profetie cu privire la razboaiele care vor zgudui Europa in al optelea veac prin care autorul dorea sa spuna ca turcii vor prinde curaj mare intr-o anumita circumstanta si manati de acest curaj isi vor taia singuri creaca. Intr-adevar semne mari vad turcii azi si se vad deja o mare putere regionala membra NATO, cu una dintre cele mai mari armate din NATO dupa SUA, cu o pozitie geostrategica extrem de importanta si cu o economie la fel de fierbinte care se supraincinge din cauza cresterii necontrolate: Turcia, precum China si Germania, fiind tari producatoare, beneficiaza acum imens de pe seama crizei creditelor si a crizei europene. In plus, pe langa cele mentionate mai sus, exista o renastere islamista in Turcia si un presedinte foarte mandru de el si de tara lui si care crede ca poate sa joace un rol mai mare decat a facut-o pana acum Turcia, iesind uneori din sfera imperiului anglo-american si incercand marea cu degetul prin initiative si actiuni proprii. Cert este in cazul Turciei, ca Rusia nu va tolera atacarea Siriei, nici de turci si nici de NATO. Am mai explicat intr-un articol mai vechi de ce pentru Rusia, Siria si Iranul nu sunt Libia, mai ales de cand Putin a revenit la conducere. In Siria nu va fi pace prea curand la cum se desfasoara treburile. Opozitia are arme si sustinerea discreta a NATO si precum in Libia va presa continuu in structura actualei puteri care incet-incet va fi nevoita sa foloseasca deplin toate capabilitatile pe care le mai are. Iar doborarea avionului turcesc tocmai asta dovedeste. Regimului lui Assad i-ar conveni escaladarea conflictului tocmai pentru ca stie ca oricum nu poate rezista inflitrarilor si luptei de gherila cu teroristii islamisti, prin urmare va arunca in joc toate armele, iar doborarea avionului turcesc tocmai asta a incercat, sa ii starneasca pe turci si sa dea pe fata un conflict mocnit care deja arde destul de fierbinte. Bineinteles NATO se teme de Rusia si tocmai de aceea nu a atacat Siria precum a facut-o in Liban, unde situatia era oarecum alta: regimul nu avea suportul populatiei si armata era jalnica. Siria insa are armata si a dovedit ca poate dobora avioane NATO, ceea ce complica lucrurile. Este clar ca NATO daca vrea sa “rezolve” cat mai repede problema anul acesta si sa nu intre in toamna-iarna, cand un razboi nu l-ar ajuta deloc pe Obama in alegeri, trebuie sa faca ceva. NATO ar prefera insa ca atacul sirian sa fie mai fara echivoc pentru a putea justifica in fata Rusiei necesitatea interventiei, ca consecinta a atacarii unui stat membru NATO. Chiar si asa, Rusia nu va accepta bineinteles, din motivele mentionate in articolul anterior. Ce va face deci Rusia in cazul unui atac? Intr-o actiune minimala, Rusia va trimite ceva nave inspre Siria, adica prin Bosfor, adica pe langa Constantinopol. Vor avea insa dreptul rusii sa intervina? Bineinteles, ca nu, doar daca intre timp

Read more

Rusia: ameninţări sau doar vorbe în vânt?

Scutul asta este un pericol pentru noi chiar daca voi predindeti altfel si nu vom da inapoi sa il atacam preemtiv, adica nu vom astepta sa ne atacati voi. Cam asta ar fi pe romaneste declaratia sefului de stat major, generalul Nikolai Makarov. Iata insa textul in engleza, varianta cea mai apropiata pe care am gasit-o a declaratiei originala: Russia could use a pre-emptive strike against missile defense systems in Europe but only as a final solution, the Chief of General Staff Nikolai Makarov said on Thursday. “The placement of new strike weapons in the south and northwest of Russia against [NATO] missile defense components, including the deployment of Iskander missile systems in Kaliningrad region is one possible way of incapacitating the European missile defense infrastructure,” RIA Novosti quoted Chief of the General Staff Nikolai Makarov as saying on Thursday. (Sursa: The Moscow News) Stirea desi a aparut pe prima pagina pe la noi, dupa prima zi, s-a cam fumat. Luata cu noul guvern, cu maririle de salarii si cu alegerile francezilor si ale grecilor, presa romaneasca a cam uitat si a lasat balta subiectul. Intre timp, anglo-americanii isi trimit si ei preemtiv propagandistii in Romania ca sa ne asigure ca rusii doar bolborosesc aiurea, nici vorba sa ne atace. Doar doua lucruri vreau sa subliniez referitor la subiectul scutului: 1. Rusia cere garantii semnate NATO ca scutul nu va fi folosit impotriva lor. Este de bun simt ceea ce cer rusii, nu conteaza ce zice NATO, vorba volent, scripta manent. Sa nu uitam ca secretarul general al NATO a declarat ca NATO nu va ataca niciodata Libia si peste doua saptamani avioanele NATO bombardau Tripoli. Ce incredere sa mai aiba rusii in astfel de declaratii? De ce tin cu tot dinadinsul americanii sa nu le dea rusilor scris ceea ce pretind in vorbe: ca nu vor folosi scutul impotriva rusilor? Nu cumva au alte ganduri? Americanii se fac ca nu aud ingrijorarile rusilor si se fac ca nu le inteleg.  Ei le zambesc rusilor si le zic: stati linistiti fratilor, calmati-va, nu avem nimic cu voi, va suntem prieteni, nu vom folosi niciodata scutul impotriva voastra, ce v-a venit? Motivul real insa pentru care americanii nu vor sa dea in scris aceste garantii este pentru ca la americani mai sunt oarece republicani care ii urasc de moarte pe comunisti si ar fi gata sa porneasca oricand un razboi mondial. Scutul tocmai rostul asta il are, sa garanteze avantajul primei lovituri americanilor pentru ca apoi, cand vor reactiona rusii, sa le anihileze raspunsul. Bineinteles, o prima lovitura cu arma nucleara, altfel nu are sens. Este greu de crezut, dar se pare ca americanii au o dorinta nestapanita de razboi, exista o mana de americani care ar fi gata oricand sa porneasca un nou razboi mondial nuclear, nu au liniste pana cand nu anihileaza toata rasa umana. Cum altfel explicam ca “printul pacii” Obama a marit exponential razboaiele pe timpul guvernarii lui depasindu-l pana si pe razboinicul Bush, iar daca in armata americana nu

Read more

Rusia îşi afirmă puternic opoziţia faţă de avanasul SUA în Orientul Mijlociu

Pe masura ce atacul asupra Iranului pare doar o chestiune de timp iar deturnarea regimului din Siria a prins momentum, Rusia pare sa isi accentueze in ultimul timp semnalele ca se va opune expansiunii imperiului anglo-american in aceasta regiune. Dupa mai multe declaratii si luari de pozitie care au culminat cu veto-ul din Consiliul de Securitate cu privire la condamnarea Siriei, Rusia a trecut la fapte: ieri – 23 februarie 2012 – a trimis cinci (!) bombardiere strategice peste Marea Neagra. Deocamdata din relatarile fragmentare din presa nu am inteles care era destinatia acestor bombardiere si daca rusii intretin in prezent alte misiuni in Marea Neagra. Ce stim insa este ca rusii nu au notificat turcii in legatura cu acest zbor si au trecut la 40km de spatiul aerian bulgar. Nu sunt expert militar insa inteleg cat de grav poate fi un zbor de bombardiere strategice supersonice care pot oricand ataca tinte inamice importante care nu este notificat! Oare sa fi uitat rusii, sau sa nu le pese? Cu siguranta nu, acesta misiune nu este altceva decat o avertizare care urmeaza unui lung sir de mesaje ferme transmise de Rusia si care in esenta avertizeaza SUA in privinta Iranului si a Siriei: pana aici! Iata insa un rezumat al actiunilor recente ale Rusiei cu privire la Siria si Iran: 18 IAN 2012: Iran nuclear: Russia’s Lavrov warns against attack (BBC / Capital) 24 IAN 2012: America, ingrijorata ca Siria ar fi cumparat avioane militare din Rusia (Ziare.com) 07 FEB 2012: Syria: Russia and China chain the dogs of war / despre votul in Consiliul de Securitate al ONU / (Pravda) 13 FEB 2012: Ruşii sunt dispuşi să trimită militari în Siria / ca forta de mentinere a pacii; stim insa cum “mentin” rusii pacea in Transnistria / (Capital) 22 FEB 2012: Russia warns Israel not to attack Iran (Jerusalem Post) 23 FEB 2012: Russian Bombers over Black Sea Alert Bulgarian, Turkish Air Forces (Novinite) 23 FEB 2012: MEDVEDEV TELLS UAE PRESIDENT FOREIGN PRESSURE ON SYRIA UNACCEPTABLE  (Interfax) 23 FEB 2012: RUSSIA, CHINA REAFFIRM SHARED POSITION ON SYRIA – END TO VIOLENCE, GOVT-OPPOSITION TALKS WITHOUT PRECONDITIONS, NO FOREIGN INTERFERENCE – RUSSIAN FOREIGN MINISTRY (Interfax) Este evident ca daca in privinta primaverii arabe, Rusia nu prea a avut posibilitatea sa faca ceva, “revolutiile” fiind specialitatea CIA, desi nici rusii nu stau prea prost cu contrarea acestora (vezi revolutia esuata din Ucraina, Belarus si interzicerea in Rusia a ONG-urilor straine – canale de propaganda ale institutelor americane de inginerie sociala) alta este situatia in cazul Siriei si a Iranului. Pe langa faptul ca prin caderea Siriei si atacarea Iranului, SUA s-ar apropia periculos de zona de interes a Rusiei si totodata ar dobandi  controlul total al celei mai bogate regiuni in petrol din lume, Rusia simte ca este momentul sa se reafirme si sa calmeze pornirile razboinice ale americanilor. Rusii cu siguranta nu au uitat provocarea georgiana unde americanii au incercat sa vada puterea de reactie si fermitatea armatei rusesti si prin urmare sunt constienti ca orice ezitare in cazul Siriei si a

Read more
1 5 6 7 8