Tag: Siria

Risc de război SUA-Rusia

Leave a comment

Distrugatorul american USS Donald Cook care a poposit si pe la noi, a facut un “mic ocol” luni seara dupa ce plecand dintr-un port din Cipru dupa un exercitiu programat, a luat-o spre Tartus, a doua baza a rusilor din Siria si a ajuns la 100km fara ca rusii sa fie notificati.

Ceea ce i-a infuriat pe rusi, mai ales in contextul mult-asteptatului “raspuns” al lui Trump la presupusul atac cu gaze toxite al lui Assad asupra rebelilor.

Distrugatorul a fost survolat de patru ori de avioanele de lupta rusesti insa nu s-a intors.

Trump a anuntat deja ca se va gandi la un atac cu rachete asupra Siriei indiferent de rezolutia Consiliului de Securitate al ONU. Ambasadorul Rusiei la ONU a avertizat la randul lui ca americanii vor avea parte de “consecinte serioase” in caz ca vor ataca Siria.

Deocamdata Israelul insa nu a avut parte de consecinte serioase desi doua avioane ale evreilor au atacat o baza din Siria, atac inca nerecunoscut de israelieni.

Trump are nevoie disperata de “zgomot” in plan extern, avand in vedere scandalul cu vedeta porno (avocatul care a platit-o este investigat de FBI care i-au facut “o vizita” neanuntata pe-acasa ca sa ridice dovezi). Ca sa puna si mai mult gaz pe foc, Trump si-a anulat vizita in America de Sud “ca sa supravegheze” “raspunsul” asupra Siriei.

In Rusia, ministrul apararii a confirmat ca a mobilizat armata in regiunea Transbaikal (langa Mongolia) si de asemenea, rusii au adus 77.000 de soldati la granita cu Ucraina (conform Defence Blog).

In final, un amanunt interesant: un consilier de securitate al lui Trump si-a dat azi demisia dupa ce saptamana trecuta a declarat (printre altele) intr-un interviu ca “era in care SUA actioneaza ca politai global este terminata”. Hmm, ma mir de ce si-o fi dat demisia …

~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~

STIRI

10 APR – Defence Blog – Russian Ministry of Defence confirms troops alerted

10 APR – Zerohedge – Trump’s Homeland Security Advisor Tom Bossert Has Resigned

10 APR – Zerohedge – Russia Furious As U.S. Navy Destroyer Approaches Syria Without Notification

9 APR – Defence Blog – Russia suddenly puts troops on full combat alert

9 APR – Washington Post – Trump threaten Syria strike, suggests Russia shares blame

Cât mai poate sta Putin cu mâinile în sân în Siria?

3 comments

Tocmai cand credeam ca apele s-au mai linistit in Siria in era Trump, care a criticat in campanie lipsa de viziune a SUA cu privire la razboiul din Siria si s-a aratat interesat de o colaborare cu rusii in vederea distrugerii Isis si chiar in vederea stabilizarii Siriei, incidentele au inceput sa faca din ce in ce mai mult zgomot si un razboi direct fie intre SUA si Rusia fie intre Israel si Rusia nu este exclus, daca nu intentionat, cel putin din accident.

Din accident, israelienii pot sa atace niste pozitii din Siria unde se afla soldati rusi si poate avea un macel pe care Putin nu il mai poate ascunde cum a facut cu cei 2 rusi morti in urma atacului recent al rebelilor coordonati de SUA asupra unor pozitii ale armatei siriene in provincia Deir al-Zor. Putin va fi atunci nevoit sa raspunda, mai ales ca se apropie alegerile

Sunt mai multe focare unde poate sa izbucneasca un incendiu. In nord Turcia se lupta cu kurzii care se pare ca in ultimul timp au cam fost lasati cu fundul in balta de americani. In ciuda dezechilibrului de forte si a dotarii armatei turce si desi au reusit sa ii cam goneasca din Afrin, victoria turcilor este inca departe si nu este exclusa o intoarcere a situatiei. Daca in Afrim kurzii au fost cam izolati, in nord-est in teritoriul lor, kurzii nu au fost invinsi nici de Isis si cu siguranta armele oferite de americani vor fi puse in functiune, daca nu cumva americanii chiar vor interveni mai mult in ajutorul kurzilor.

Afrim a fost o mica etapa in conflictul Turcia-SUA, Kurdistanul este insa o cu totul alta problema. Kurzii sunt ultima reduta americana in Siria si americanii nu o vor ceda cu usurinta. Turcii, vor prinde curaj dupa victoria din Afrim si nu vor pierde aceasta oportunitate istorica de a incerca refacerea Imperiului Otoman. Exterminarea kurzilor si alipirea Siriei este visul secular al turcilor si daca americanii nu le-au garantat aceasta extindere, spera ca o vor face cu acceptul Rusiei si cu miscari rapide si surprinzatoare pentru Imperiu care are cu totul alte probleme deocamdata, cum ar fi mugurii unei noi crize care poate fi cu mult mai devastatoare decat cea din 2008.

O alta zona fierbinte este sudul unde Israel a inceput deja sa atace pozitii ale sirienilor si sa faca incursiuni in tentativa de a atinge tinte iraniene. Asa cum turcii viseaza la Imperiul Otoman, israelienii viseaza si ei la Marele Israel care sa se intinda pana la Damasc. Se bazeaza pe prietenia cu Trump, mergand pana acolo la provocarea unui razboi cu Iranul. Pentru Israel, provocarea Iranului si atragerea SUA in conflict ar fi varianta ideala, dezodamantul fiind doar unul, similar cu cel din Irak: eliminarea urmatorului stat proxim dupa Iran. De altfel, daca ne uitam in jurul Israelului avem numai teritorii distruse, foste state nationale prospere si puternice la un moment dat, ajunse in prezent intr-o stare de limbo. Liban, Irak, Siria si chiar Egiptul, ca sa nu mai zicem de Iordania si Arabia Saudita – doua dinastii monarhice mentinute la putere de armata SUA in schimbul petro-dolarului. Iranul este urmatoarea tinta, dupa care vine randul Turciei.

Turcia si Iranul au ramas de fapt singurii competitori ai Israelului in zona, cele doua mari puteri care mai pot sa puna probleme in cazul unei exterminari si ocupari totale a Palestinei. Cine o sa protesteze daca palestinienii sunt din ce in ce mai stransi cu usa si teritoriile lor ciopartite, casele palestinieilor distruse si noi colonii construite in locul acestora? Indonezia? Pakistanul? Care frati musulmani mai pot sa puna orice presiune pe evrei ca sa o lase mai moale si macar sa simuleze ramanerea pe un traseu al unor negocieri care oricum in prezent au fost distruse de Trump? Poate doar cand Suedia o sa fie majoritar musulmana (in 5-6 ani) sau poate Germania, desi e putin probabil ca o Germanie majoritar musulmana mai poatea avea aceeasi putere economica si militara ca in prezent.

Putin nu are curajul inca sa provoace direct Israelul si nici nu are nevoie. Iranul o poate face singur. Putin trebuie insa sa il protejeze pe Assad fara de care ultima farama a statului sirian e posibil sa se faca praf si rusii sa aiba probleme in a-si apara bazele in zona, chiar daca vor avea sprijinul unei minoritati fidele regimului si care tanjeste daca nu dupa vechiul stat, macar dupa razbunarea impotriva celor care au adus haosul. Putin ii poate insa ajuta mult pe turci in razboiul cu kurzii si probabil victoria totala asupra kurzilor nu va fi chiar imposibila in caz ca turcii chiar vor sa o duca pana la capat.

In alt context, daca mai era nevoie sa subliniem ruperea totala a Turciei de vest si de SUA (in ciuda declaratiilor recente ale ambasadorului turc in SUA), mai amintim doar un incident recent: turcii au blocat accesul cipriotilor la unele zone maritime cipriote concesionate unor italieni pentru exploatarea gazului natural. Si au facut-o blocandu-le accesul in zona cu nave militare. UE a protestat, insa evident fara niciun ecou. Negocierile pentru unificarea Ciprului au cam intrat la apa in contexul terminarii negocierilor de aderare ale Turciei la UE. Dupa cum stim, recent in jurul Ciprului au fost descoperite rezerve importante de hidrocarburi la care Turcia evident ca are pretentii si deja a trecut la fapte in limitarea dreptului cipriotilor. Este posibil ca incidentul sa fie minor si legat doar de neintelegerile la bani, turcii avand probabil pretentia la un procent si fiind refuzati. Insa astfel de exemple de disonanta si opozitie a turcilor fata de vest gasim zilnic. De exemplu, mai ieri, turcii i-au criticat pe greci pentru ca nu ii lasa pe macedoneeni sa-si puna ce nume. Prim-ministrul turc al carui consilier i-a amenintat pe ministrii greci ca le va rupe picioarele si mainile daca vor merge in insula Imia pentru comemorarea unor eroi greci morti la datorie intr-un conflict cu turcii de ceva ani in urma, a fost in vizita in Macedonia si a starnit din nou apele, incurajandu-i pe macedoneeni sa nu faca inca pace cu grecii, macedoneeni fiind in pragul unei schimbari de atitudine in vederea intrarii in NATO si a perspectivelor de aderare la UE.

In privinta rusilor, in ciuda victoriei impotriva Isis si a intelegerii temporare bune cu turcii care erau principala problema pentru rusi in zona, Israel pune noi probleme. Foarte posibil ca aceste probleme sa fie rezolvate in curand cu cateva rachete rusesti S300 (daca S400 sunt prea scumpe pentru sirieni), desi dupa cum am mai zis, Iranul se poate descurca si singur. Miscarile rusilor vor fi mai mult in subteran si se vor rezuma la dotarea cu armament a turcilor si a iranienilor, precum si cu intarirea securitatii bazelor pe care le au deja. Revenirea pretului petrolului este o bula de oxigen pentru rusi si au nevoie de ceva timp ca sa isi revina dupa lovitura sanctiunilor si depresiunea petrolului. Sunt abia 2-3 luni de cand petrolul a trecut de 50$/baril, ori economia ruseasca avea nevoie de cel putin 40$ pentru a sustine o rata de crestere. Prin urmare, rusii nu au prea avut bani pentru armata si prin armata nu ma refer la investitia in noi arme, terminarea Suhoiului de generatia a 5-a care ar putea fi o mina de aur pentru exporturile rusilor de armanent sau la alte programe, ci ma refer ca probabil rusii au probleme ca sa plateasca salariile soldatilor. Iar cum ofensiva din Ucraina este doar o chestiune de timp pana cand si ucrainieni se pun pe picioare, rusii trebuie sa se pregateasca sa faca fata la razboaie pe mai multe fronturi.

De fapt, daca ne gandim la toate zonele fierbinti de unde poate sari o scanteie intre rusi si americani, Siria este doar una dintre ele, cu acelasi risc fiind Ucraina si Koreea de Nord unde rusii vor fi nevoiti sa intre alaturi de chinezi pentru securizarea nordului in cazul unui razboi. Nervii lui Putin sunt intinsi la maxim si retinerea de care au dat dovada rusii (mai mult de nevoie decat din calcul) e posibil sa expire, fiind stransi cu usa vor fi nevoiti sa contra-atace cu putere, mai ales daca vor fi provocati.

Doar un război SUA-Turcia mai poate salva dolarul

3 comments

În anii care au urmat după criza din 2008, băncile centrale au jucat un dans bine coordinat de tipărire treptată și coordonată pentru a evita mari dezechilibre. Când dolarul creștea prea mult, americanii tipăreau. Când dolarul pica prea mult, americanii mai făceau niște manevre cu port-avioane în proximitatea Iranului pentru a crește tensiunile geopolitice.

De când Trump a venit la cârmă, cu toată tensiunea legată de Koreea de Nord, dolarul a picat chiar în timp ce dobânda a crescut, după cum am elaborat într-un articol anterior. Un fenomen greu de explicat.

O posibilă explicație ar fi că așa a vrut Trump și a folosit capacitatea americanilor de manipulare a piețelor financiare pentru a scădea dolarul. O altă explicațăe ar fi că Trump a impus chinezilor să nu mai țină moneda atât de slabă, dar dolarul a picat și în raport cu Euro și cu Yen-ul. În plus, în ciuda aparentelor tensiuni între SUA și China, volumul de bonduri americane deținut de chinezi a crescut în ultimul an, semn că chinezii nu doar că nu încearcă să iese de pe dolar și să amenințe status-quo-ul prin subminarea pieței bondurilor, dar pariază din ce în ce mai mult pe dolar.

Chinezii pariază pe orice pot, au atât de mulți bani că nu au ce să cumpere cu ei. Au investit imens în noul drum al mătăsii (denumit pompos Belt and Road Initiative) care însă pare a fi o mare gogoașă fără impact deocamdată. Impactul acestui proiect de aducere mai rapidă și mai ieftină a mărfurilor chinezești în Europa va avea succes abia când vom cumpăra chinezeriile la jumătate de preț din magazin. Până atunci, sunt doar vorbe.

Este greu de găsit o explicație clară a picării dolarului deoarece lui Trump îi convine și america industrială este în extaz în fața acestei mane cerești. Ce poate fi mai propice pentru export decât un dolar slab la dobânzi încă infime, apropiate de zero? Însă pe lângă america industrială există america financiară care este mai puternica și care se teme că lumea se va prinde că împaratul nu are haine și cum industria americană nu poate susține un dolar pe linia de plutire, este de-ajuns ca China și Rusia să convingă europenii că poate să existe finanțe și după dolar și o lume multi-polară nu este tocmai una rea. Marea dilemă este armata cu care parte este.

Conform Zerohedge, săptămâna trecută Turcia le-a cerut americanilor să părăsească districtul Manbij. Americanii au refuzat și un general american a declarat că trupele americane nu se vor retrage din Manbij.

O săptămână mai târziu în ultima escalare dramatică între cele două țări membre NATO, un ministru turc a amenințat SUA că dacă trupele americane o să lupte alături de kurzi pot să fie ținte pentru armata turcă din cauza dificultății distingerii lor în toiul bătăliei.

Asistăm așadar la trecerea turcilor de la vorbe la fapte. După nenumăratele proteste cu privire la suportul pe care americanii îl dau kurzilor, turci trec la fapte. Dacă pe vremea când exista Isis, americanii aveau o justificare pentru susținerea kurzilor, acum când rușii i-au cam exterminat, suportul oferit de americani kurzilor este văzut de turci o adevărată declarație de război și un risc existențial. Nu este greu de anticipat ce ar însemna un stat kurd sau măcar o prezență kurdă puternică în regiune. Americanii au mai făcut-o în Kosovo unde au reușit să creeze o enclavă în mijlocul balcanilor care le permit să intervină în caz de orice se întâmplă în zona. Între timp, nici Serbia și nici Albania nu pot folosi resursele acestui teritoriu. Divide et impera. Teritorii independente, mici statulețe și enclave în proximitatea unor state naționale cu risc pentru Imperiu sunt noua politică americană. Haosul și dezordinea din Libia, Irak, Siria sau Kosovo nu sunt întâmplătoare, sunt politica Imperiului.

Așa se face că americanii nu vor renunța la suportul kurzilor câtă vreme Erdogan rămâne la putere și Turcii tatonează cu ruperea de Imperiu.

Turcii s-au grăbit însă în declararea victoriei în Afrim. După cum menționam în articolul anterior, un consilier al lui Erdogan îi amenința pe greci că vor păți la fel ca kurzii din Afrim dacă încearcă să pună piciorul pe insula Kardak/Imia din Marea Egee.

Astăzi, 4 februarie, New York Times relatează că a fost cea mai nasoală zi pentru turci în recenta operațiune denumită curios “Ramura de măslin”: armata turcă a pierdut 7 soldați și un tanc. Evident, performanța kurzilor nu poate fi ruptă de sprijinul american și este încă dificil de dat un pronostic în ce măsura turcii pot reuși să cucerească complet provincia mai ales având în vedere că rușii controleaza spațiul aerian și deocamdată nu s-au declarat de acord cu intrarea turcilor, deși cu siguranță Erdogan nu ar fi intrat în Siria fără acordul lui Putin. Assad a gesticulat un protest, dar nu a făcut nimic, fiind doar o păpușă a lui Putin în prezent. Rușii au pierdut și ei un avion și pilotul fiind omorât probabil de turkmeni sprijiniți de Quatar, partenerul Turciei.

Erdogan a declarat  sâmbătă că Afrin va fi cucerit în curând și că deja armata avansează în munți. Turcii totodată declară că kurzii sunt sprijiniți de Syrian Democratic Forces, o subsidiară a kurzilor. Cu privire la kurzi, există două grupări, una considerată de americani teroristă (PKK) și alta pe care americanii o pregătesc și o ajută cu arme, inclusiv posibil artilerie grea și rachete (YPG). Dacă americani doresc, cu siguranță turcii nu vor reuși să ocupe Afrin.

În final aș dori să atrag atenția că Afrin este un teritoriu în partea de nord-vest a Siriei care era ocupat de Isis și care a fost cumva dăruit de americani kurzilor în încercarea de a le oferi ieșire la mare, ceea ce le-ar permite exportul petrolului. Subliniem că principala problema a kurzilor este faptul că nu au ieșire la mare și sunt dependenți de vecini pentru a exporta petrolul. Ori toți vecinii le sunt dușmani: Turcia, Iran, Irak, Siria, kurzii fiind singurul popor care nu a reușit să devină stat. Un stat kurd puternic în zonă, mai ales rezultat în urma ajutorului oferit de american, ar fi cu siguranță un asset important pentru Imperiu. Ceea ce Turcia împiedică cu tărie, deși este clar că americanii nu i-ar încuraja și i-ar sprijini pentru destabilizarea Turicie decât la nevoie. Ori turcii nu vor să se riște deloc, de aceea consideră un potențial conflict cu americanii mai puțin riscant decât pasivitatea cu privire la expansiunea kurdă înspre vest.

Americanii nu au o prezență în Afrin, însă au trupe în Manbij, unde i-au amenințat turcii că îi vor ataca, deoarece ei vor să atace teroriștii și nu pot să îi distingă pe americani. Vă dați seama în ce hal sunt relațiile turco-americane, dacă turcii ies cu astfel de declarații public, sperând să intimideze soldații de la fața locului și să dea ultimatumuri americanilor. Ce mai rămâne? Să îi declare direct pe soldații americani din Kurdistan ținte?

Este clar că situația este extrem de tulbure și Siria este un butoi de pulbere. Dacă până acum am vorbit despre războiul Turcia-Rusia, nu este deloc exclus ca turcii să fie atât de proști încât să se lase aruncați de Putin în gura leului.

În final, doresc să citez un paragraf dintr-un articol The Economist, care mi se pare extrem de interesant pentru naivitatea cu care americanii văd Turcia. Adică ei îi consideră pe turci doar semi-detașați, ca și cum ar mai exista vreo șansă ca Turcia să lupte alături de NATO în cazul izbucnirii unui război NATO-Rusia.

ANXIETIES about Donald Trump’s commitment to NATO and Russia’s military assertiveness remain at the top of the alliance’s agenda. But close behind looms the problem of semi-detached Turkey, a country that not only possesses NATO’s second-biggest armed force, but also straddles a critical geopolitical fault-line between west and east.

Iar mai jos:

According to one Turkish military analyst, 38% of Turkey’s generals were sacked. Many were singled out for being pro-Western secularists. Some 400 Turkish military envoys to NATO were fired and ordered home—many fled abroad rather than face jail—to be replaced by less qualified Erdogan loyalists, some of whom are actively hostile to NATO and sympathetic to its adversaries. General Curtis Scaparrotti, the alliance’s supreme commander, has complained of “degradation” in staff quality.

Turcia atacă Siria

One comment

Incursiuni ale turcilor în Siria au mai fost. Războiul din Siria intră însă într-o nouă etapă după eliminarea Isis de către ruși, retragerea acestora (sau simularea retragerii pentru pretextul propagandei) și relativa liniște în urma negocierilor Rusiei cu Iranul și Turcia.

Este evident că rolul principal în Siria este jucat de Rusia. Acest fapt nu poate fi negat. Daca era altfel, Isis nu era eliminată, Assad nu era încă la putere și rușii nu aveau ce să caute pe-acolo.

Ca aliat al Siriei, Rusia a urmărit mereu însă să prindă un pește mai mare decât Isis. Isis a fost pretextul ideal pentru prezența Rusiei, motivele fiind bineințeles altele. Peștele cel mare pentru ruși nu este nici măcar protejarea (pentru chinezi) a unei rute din noul drum al mătăsiii care trece pe direcția Iran-Turcia și care se dorea să fie blocat de americani prin controlarea regiunii (deși nu au reușit controlul nici măcar în Irak, unde deja “au câștigat” războiul cu ceva timp în urmă).

Peștele cel mare urmărit de ruși este după părerea mea Turcia. Turcia era a doua mare putere NATO, o ditamai suliță în coasta ursului. Principalul risc pentru ruși de departe prin proximitatea față de bârlog, prin localizarea geografică și controlul accesului la Mediteraneană, prin accesul la Marea Neagră care ar putea periclita orice speranță de proiecție de putere (ce altceva e marea astăzi?) a rușilor prin defilarea bărcuțelor rusești, prin plasarea rachetelor nucleare americane, prin armata puternică etc.

Noi acum, fiind prinși în vâltoarea apelor și văzând această ruptură a turcilor pas cu pas, cu greu putem înțelege cât de mult pierde NATO prin pierderea Turciei și cât de problematică a fost Turcia pentru ruși în timpul Războiului Rece.

Iată deci, de ce toate mișcările Rusiei în zonă trebuie privite prin prisma acestui obiectiv: ruperea totală a Turciei de SUA până la imposibilitatea oricăror reparații a relațiilor și poate chiar până la ieșirea oficială (deja realizată de facto) a Turciei din NATO. De ce altfel, l-ar fi salvat rușii pe Erdogan de lovitura de stat planificată de americani, dacă nu acesta era obiectivul?

Puțini americani realizează importanța Turciei și nu e de mirare că apar des articole intitulate: “Time to Kick Turkey Out of NATO?“. Evident ca mulți americani nu realizează că Turcia de astăzi este rezultatul politicii americane eșuate în relația cu Turcia. Declarația lui Trump că NATO is obsolete eu o văd mai degrabă ca pe o observație (corectă deși ar fi fost mai bine nedeclarată). Nu până demult, SUA se pricepea destul de bine la schimbarea regimurilor, chiar dacă aveau probleme cu stabilizarea situației ulterior. Eșecul în Turcia este un mister și pentru mine. Istoria, bineînțeles că are multe taine, dar cum de americanii plănuiesc ditamai lovitura de stat, au la îndemână armata, poliția și nenumarate alte asset-uri și ruși “întâmplător” află de asta, îl sună pe Erdogan care scapă ca prin urechile acului, fiind gata-gata ca avionul în care zbura să fie dat jos de conspiratori, nu poate fi înțeles doar ca o coincidență: rușii abia așteptau un pretext să le arăte turcilor cât de răi sunt americanii! Iar americanii, încercând să le facă bine turcilor, dându-l jos pe Erdogan și eșuând, evident au făcut mai mult rău.

Întorcându-ne la prezent situația este următoarea: Erdogan are zero încredere în americani, ca sa nu spunem că are în minus și îi este teamă că după ce au eșuat să-l dea jos din interior, vor încerca să destabilizeze Turcia aprinzând fitilul kurd care inevitabil va exploda, cu sau fara ajutorul americanilor, doar prin prisma situației create care le oferă o libertate forțată tocmai pentru că Siria nu mai există. Fie ca americanii îi ajută, fie nu, kurzii din Siria vor rămâne autonomi și se vor întări, deși referendumul din Irak a eșuat. Este doar o chestiune de timp.

Sfatuit de ruși și speculând un moment neprielnic pentru americani care trec prin scandaluri imense, pe lângă frecușurile zilnice cu chinezii și războiul pe toate planurile (mai puțin militar deocamdată) între SUA și China, dar mai ales paralizați de frecușurile interne ale centrelor de putere (aviz alor noștri), Erdogan a decis că este momentul să trimită tancurile peste kurzi. Cam aici ne aflăm acum.

Russian Military Pulls Out Of Syrian Kurdish Town As Turkey Initiates “Massive Cross-Border Attack”

Situația este mai mult decât complexă. Americanii îi sprijină pe kurzi, turcii tocmai îi invadează. Zona era protejată de ruși care aveau oarecum autoritatea stautului sirian. Assad, de asemenea, nu le recunoaște kurzilor dreptul de auto-determinare dar nu are ce sa facă fără ajutorul rușilor care însă au dat acordul turcilor să lovească în kurzi. Americanii rămâne de văzut ce vor face cu turcii, nefiind exclus un război turco-american.

Dacă războiul nu ar fi o tragedie totală, am putea chiar să ne amuzăm de câteva amănunte ale îmbârligării din acest conflict. În primul rând, pentru prima dată în războiul din Siria, Turcia se află alături de Assad în acest conflict punctual: împotriva kurzilor. Totuși sirienii au amenințat că vor ataca orice avion turcesc care intră în spațiul aerian sirian. Evident că ei nu au cu ce și rușii nu vor face asta deoarece turcii nu mai fac nicio mișcare de la dobodârea avionului rusesc fără acordul rușilor (cel puțin deocamdată, până dau de turbare – cum au ei obiceiul). De asemenea, Turcia foloseste avioane făcute de americani ca să bombardeze o organizație militară kurdă sprijinită de americani și care folosește arme donate de americani.

O logică simplă este că americanilor nu le convine treaba asta. Dar ce pot face? Pentru americani, acest mic conflict din Afrin este precum o ciocănitoare care cioplește tuplina unui pom din care se hrănește un elefant. Rămâne de vâzut dacă elefantul ignoră ciocănitoarea și mănâncă liniștit frunze în continuare sau dacă îi trage o trompă la ciocănitoare de nu se vede sau dacă stresat de zgomotul ciocănitoarei se duce la următorul copac.

Cel mai puțin important (ca impact de moment) pentru americani este doar să măcăne și ei nițel prin câteva comunicate de presă și să dea mai multe arme kurzilor în altă parte. Personal, nu înțeleg interesul americanilor în kurzi. Poate lui Trump, în idioțenia lui, chiar îi sunt simpatici kurzii pentru că au luptat bine cu Isis. Isis era un tigru de hârtie, o armată de mercenari plătită de saudiți, israelieni și turci. Însă sprijinirea kurzilor nu e de la Trump, ci de pe vremea lui Obama.

Turcii, să nu uităm ca au și ei ceva gongi în eșaloanele de top: nu doar Erdogan visează la un nou Imperiu Otoman ci mai mulțe elite turcești. De aceea au sprijinit Isis, ca sa îl dea jos pe Assad și ca să încerce și ei să joace divide-et-impera, precum o face Imperiul.

Doar că pentru ei jocul asta e puțin periculos cu o miză destul de mare. E adevărat că au stat destul de mult departe, în ideea că americanilor le-a trebuit ceva să îi preseze ca să intre impotriva lui Assad la început. Nu știu câți mai rețin acest mic amănunt că inițial Erdogan ținea partea lui Assad și declara că Turcia vrea sa aibă pace la granițele ei.

Ulterior a intrat în acțiune istoria și Erdogan are o cu totul altă viziune. Așadar turcii vor să beneficieze de această oportunitate și să fie pro-activi atât în contracararea kurzilor (pe de o parte) cât și în extinderea graniței spre sud. Vrăjiți de Putin, turcii cred că este doar o chestiune de timp până când rușii, le vor da lor dreptul să ocupe măcar provinciile din nord ocupate în majoritate de etnici turci, de aceeași sectă cu turcii. Putin le-a promis asta și de aceea se retrag din Afrin, permițându-le turcilor să facă ce vor ei, deși Assad se opune. Assad nu are însă ce să facă, să mulțumească rușilor că este în viață.

În final repet: marele semn de întrebare este ce vor face americanii. Americanii au mai mult variante:

1 – nimic, doar le dau arme mai multe kurzilor;

2 – să le dea niște arme mai interesante kurzilor, cum ar fi lansatoare de rachete;

3 – să hăcuiască avioanele turcești (evident că pot să le controleze oricum, fiind făcute de ei);

4 – să dea ultimatum turcilor

5 – SUA totodată mai poate da afară Turcia din NATO ceea ce ar fi o mare problemă pentru Erdogan. În acest caz, Erdogan va începe să cadă în genunchi ca un milog, fiindu-i frică de ruși pe care îi știe cât de parșivi sunt, dar de care speră el că se folosește ca să-și îndepliniească visul: Imperiul Otoman.

6 – Pe lângă cele enumerate mai sus, dacă Trump chiar e puțin dereglat și deoarece asta ar conveni deep state-ului, SUA pote ataca Turcia.

La punctul 4, o consecință interesantă ar putea fi solicitarea americanilor ca turcii să o termine cu rușii, caz care l-ar înfuria nebunește pe Putin.

În câteva zile vom afla un răspuns.

 

Siria – țară martir

One comment

A television interview of a top Qatari official confessing the truth behind the origins of the war in Syria is going viral across Arabic social media during the same week a leaked top secret NSA document was published which confirms that the armed opposition in Syria was under the direct command of foreign governments from the early years of the conflict. (Sursa: Zerohedge)

Siria – țară martir – “teren de joacă” pentru puternicii lumii. Armatele de “luptători pentru libertate” finanțate de statele arabe și ebraice vecine, împreună cu Imperiul Anglo-American și acoliții săi. Adevărul iese încet la suprafață, mai ales pentru că Trump tulbură apele sau poate încearcă să le limpezească.

Să ne reamintim că probabil motivul întoarcerii cu 180 de grade a situației este Trump. La câteva zile după vizita în Arabia Saudită a început marginalizarea Quatarului. Amănuntele nu mai contează, cert este că Arabia Saudită, amenințată de Trump, a fost la câțiva pași să atace Quatarul dacă aceștia nu încetează să sponsorizeze Isis și alte grupări teroriste (declarate în presa mainstream “luptători pentru libertate”).

Noi documente apar săptămânal care atestă implicarea monarhiilor medievale petroliere protectorate ale Imperiului în destabilizarea și războiul nu doar din Siria dar al întregii regiuni. Totul a avut loc bineînțeles sub coordonarea americanilor, doar câ între timp, a apărut Trump care nu prea agrează haosul din Orientul Mijlociu și vrea pace.

Cea mai proaspătă dovadă care atestă implicarea saudiților și a Quatarului în Siria, este tocmai interviul ministrului de externe al Quatarului până în 2013, Hamad bin Jassim bin Jaber al-Thani care într-un interviu TV a recunoscut nici mai mult nici mai puțin decât că “țara sa, alături de Arabia Saudită, Turcia și SUA, au transportat arme către jihadiști din primele momente de când totul a început  (adică din 2011)”.

Puși la zid de saudiți dar protejați de turci, quatarezii par să fie strânși cu ușa și să amenințe că spun tot adevărul. Printre alte declarații, fostul ministru de externe a mai declarat ca Qatarul are documente complete și înregistrări care dovedesc că războiul a fost planificat pentru a produce schimbarea regimului și nu a fost o mișcare spontană.

Cu siguranță o astfel de știre nu va apărea curând în presa românească deoarece noi trebuie să știm că suntem de partea binelui, de partea democrației și ca SUA sunt doar apărători ai drepturilor omului nu un imperiu nemilos care are capacitatea să distrugă viețile a milioane de oameni, să producă războaie criminale care destabilizează nu o țară ci continente întregi și chiar să finanțeze teroriști pentru a da jos guverne legitime.

De asemenea, noi trebuie să știm că Putin este răul deoarece el are interesul să destabilizeze Siria deși  se află în Siria la invitația guvernului oficial Sirian, pe baza unui tratat de drept internațional. Și dacă Putin nu prea are succes deocamdată la noi (deoarece suntem pro-europeni și pro-democrație), trebuie totuși să fim speriați în permanență de el și să cumpărăm patrioate multe, avioane vechi americane cât cuprinde și să le dăm cât mai multe baze și aeroporturi la americani deoarece ei apără democrația și pacea între popoare.

Redăm mai jos un fragment cu traducerea în engleză a interviului, preluată de la aceeași sursă:

“When the events first started in Syria I went to Saudi Arabia and met with King Abdullah. I did that on the instructions of his highness the prince, my father. He [Abdullah] said we are behind you. You go ahead with this plan and we will coordinate but you should be in charge. I won’t get into details but we have full documents and anything that was sent [to Syria] would go to Turkey and was in coordination with the US forces and everything was distributed via the Turks and the US forces. And us and everyone else was involved, the military people. There may have been mistakes and support was given to the wrong faction… Maybe there was a relationship with Nusra, its possible but I myself don’t know about this… we were fighting over the prey [“al-sayda”] and now the prey is gone and we are still fighting… and now Bashar is still there. You [US and Saudi Arabia] were with us in the same trench… I have no objection to one changing if he finds that he was wrong, but at least inform your partner… for example leave Bashar [al-Assad] or do this or that, but the situation that has been created now will never allow any progress in the GCC [Gulf Cooperation Council], or any progress on anything if we continue to openly fight.”

Acum, România ca țară membru NATO știm că luptă alături de americani oriunde aceștia au nevoie de carne de tun ieftină. Deși NATO nu are misiunea să destabilizeze țări și să distrugă viețile a milioane de oameni doar pentru a face jocuri geostrategice obscure, iată că totuși aceasta se întâmplă și iată că și noi suntem parte.

După cunoștința mea, participarea concretă a României în Siria este din 2016, deși probabil cu servicii de informații, cu traducători și cu “diplomații” de la ambasada noastră din Damasc, am ajutat poate și noi chiar de la început.

Romania va participa, in 2016, cu cel mult 50 de militari la Coalitia Globala anti-Statul Islamic, a anuntat Ministerul Apararii Nationale (MApN), dupa reuniunea de la Washington a ministrilor Apararii si de Externe din tarile membre ale aliantei. (Ziare.com)

Acum, dacă adevărul iese la iveală, oare va ridica presa românească chestiunea participării noastră la acest război murdar unde nu avem niciun interes și nicio cauză morală, ba din contră ar trebui să atragem atenția partenerilor noștri americani că nu este frumos ce fac, să dea arme la teroriști și să distrugă viața a milioane de oameni, să radă orașe, să lase milioane de oameni sub influența triburilor medievale islamiste doar ca să-și facă ei niște jocuri murdare care nu au nici cea mai mică legătură cu sprijinirea democrației?

Nu, presa noastră nu va ridica această problemă, deoarece acum e foarte ocupată cu vizita patriarhului rus care este evident agentul lui Putin și vine să ne destabilizeze.

Împărțeala Siriei

2 comments

Împărțeala Siriei deja a început. Ca stat este clar cred pentru toată lumea că Siria nu va putea sa revină la ce a fost și probabil în cel mai fericit caz, va fi redusă la Damasc și coasta de est – acele zone aflate momentan sub protectoratul Rusiei.

Așa cum s-a întâmplat cu Irakul, Afganistanul sau Lybia, pe unde au trecut rachetele și bombelele americanilor, cu greu se mai reface ceva și în general rămâne haos și luptă tribală, altfel spus acele zone sunt aruncate în urmă cu câteva secole.

O națiune nu se construiește ușor. Un stat și mai greu: trebuie un liant, trebuie un istoric comun, trebuie o experiență pozitivă în trecut sau măcar un vis, o speranță de mai bine care să ajute la unitate și la lupta pentru dobândirea acesteia. În cazul Siriei, ceea ce îi ținea împreună pe sirieni s-a cam dus. Teroriștii islamiști aduși de americani de prin alte părți să facă tot felul de grozăvii, au distrus pentru totdeauna șansa ca poporul sirian să rămână unit. Nu doar că creștinii nu mai au încredere în musulmani și invers, după sute de ani de coexistență, dar diversele secte și facțiuni musulmane nu mai au încredere unii în alții. De unde în locul unui stat modern, bine închegat și care oferea un trai destul de bun locuitorilor săi, chiar dacă nu era o democrație (ca și cum viersparul de centre de putere la Washington ar mai avea vreo legătură cu democrația) Siria a ajuns pâmânt de împărțit între vecinii.

Avem deci din nord Turcia, din vest Iranul, în nord sunt kurzii care au o șansă istorică să își facă în sfârșit un stat, iar dinspre sud Israelul care a mușcat deja din Siria înălțimile Golan și știm că visul multi-milenar al evreilor este să refacă regatul iudaic care se întindea până la Damasc în vremuri antice. Pare ciudat în vremea de astăzi cum unor popoare li se spune că sunt anacronice dacă își doresc independența (catalonii), altele sunt bombardate dacă vor să-și păstreze teritoriile istorice (cum ar fi Serbia) în timp ce Regatul lui Israel este obiectivul militar #1 al armatei SUA, aflată sub influența protestanților americani care nu doar ca s-au depărtat total de la crezul creștin dar visul lor de a restabili Israelul în granițeie antice va distruge și SUA și va duce întreaga lume într-un război devastator.

Ca la orice împărțeală felia cea mai mare o vor lua cei mai puternici. Rusia își va lua ce are deja (Damascul și partea de vest), Turcia nordul, Iranul speră să controleze toata felia de deasupra Eufratului (atât din Irak cât și din Siria) iar Israelul cât mai mult în sud, până în apropierea Damascului. Kurzii vor avea și ei țara lor în sfârșit, deși fără ieșire la mare o să fie în continuare dependenți de ceilalți.

Într-un scenariu pozitiv, vom avea doar o împărțeală liniștită în care fiecare va face “curațenie” de “teroriști” pe felia lui și va fi cuminte, neîncercând să se lungească mai mult decât îl ține plapuma. Vedem că deja exista unele tentative de acorduri și înțelegeri prin avansul turcilor în provincia Idlib, semn că deja există un plan cu privire la mersul lucrurilor în continuare.

Există totuși riscuri de frecușuri, deoarece unii jucători au mai mult sau mai puțin de câștigat din împărțeală și au obiective mai mult sau mai puțin clare și care nu implică neapărat controlul total al teritoriului și pacificarea acestuia. Rusia de exemplu, nu vrea decât să-și păstreze felia de vest la costuri minime. Paradoxal, pentru ruși, o Sirie eliberată total sub controlul lui Assad, deși posibilă, ar costa mult prea mult și nu ar aduce mari avantaje geopolitice. Ce au rușii acum le ajunge. Faptul că au oprit “primăvara arabă” care țintea clar către ei și faptul că îi țin pe turbații turci sub control, i-au rupt de vest și o să poată să îi ajute pe chinezi cu one belt-one-road care va trece și prin Turcia, este deja mai mult decât ar fi sperat dacă Siria nu era distrusă. De aceea, le mai aruncă câte un os și turcilor, cum e cazul Idlibului care prezenta pentru turci risc vital. Riscând să cadă în mâna kurzilor, aceștia ar putea spera la un coridor până la mare, ce le-ar permite comercializarea independentă a petrolului și dezvoltarea, punând probleme din ce în ce mai mari turcilor, ca să nu mai zicem de populația turkmenă la care Erdogan se referă cu termenul “frații noștri”.

Turcia visează să refacă Imperiul Otoman și să ocupe cât mai mult din Siria. Este un mare semn de întrebare în ce măsura pacea cu rușii va fi menținută pe măsură ce turcii vor obține victorie după victorie și vor prinde curaj. Va veni cu siguranță un moment în care turcii plini de încredere în ei și poate în acord total cu iranienii, vor încerca să muște și din felia rușilor și atunci o sa începă să se împută treaba. Inițial vom avea doar un conflict ruso-turc cu invazia terestră a Turciei și distrugerea Istanbului, după care rușii vor avansa și mai mult înspre sud, încercând să consolideze cât mai mult teritoriu pe coasta de vest, evident plimbarea tancurilor fiind “la invitația oficiala a statului Sirian”. Problema va fi când Rusia va călca pe coadă Israelului și prin urmare americanii cu europeni vor fi împinși în război cu Rusia.

Dincolo de speculațiile mele, europenii sunt în ceață iar americanii par să se fi evaporat deja din Siria:

A Western diplomat said it was “still unclear what the final outcome will be, notwithstanding there was just a closing ceremony”. “How much devil will be in the detail remains to be seen,” the diplomat said. (sursa: Reuters)

Cum va reacționa Rusia la atacul SUA asupra Siriei?

5 comments

Rusia nu va sta cu mainile in san, fiind obligata ca o mare putere ce se crede sa reactioneze. Inainte de a striga “incepe Razboiul” prin razboi cu R mare intelegand bineinteles confruntarea directa intre SUA si Rusia cu potentialul de a escalada rapid in folosirea nuclearelor si distrugerea intregii planete, inainte de ne speria ca pana aici ne-a fost cu viata normala – cat de cat – sa ne linistim putin: inca nu a inceput. Mai trebuie arse cateva etape. Razboiul (cu R mare) poate incepe fie accidental (mai putin probabil) fie atunci cand nu mai exista alternative si cand fie SUA nu au ce sa mai faca si trebuie sa atace direct pe Rusia, fie vice-versa.

Prin accident, nu ne referim aici nici macar de bombardarea – neintentionata sau intentionata dar “punctuala” de catre o putere a unui avion sau a unor asset-uri ale celeilalte puteri. De exemplu, eu nu cred ca daca americanii distrugeau “intamplator” si cateva avioane rusesti sau omorau cateva trupe in atacul asta, rusii raspundeau imediat cu lansarea de nucleare catre americani. Nici macar probabil nu raspundeau cu aceeasi masura. Razboiul in Siria este inca un proxy-war si nici SUA nici Rusia nu sunt interesate de o confruntare directa. Assad nu este decat un pion si Siria nu este decat o tabla de sah pe care se desfasoara un joc pe cat de dramatic pe atat de complicat si inutil intre marile puteri.

Rusia are mai multe variante de raspuns si pun pariu ca Putin nu s-a decis inca – poate de aceea si tace si nu a declarat nimic, lasandu-l pe Medvedev sa lanseze declaratii pe Facebook. Putin nu s-a decis deoarece inca e prea devreme sau prea complicat sa il citeasca pe Trump si sa il cunoasca. Poate ne-am obisnuit sa tot folosim numele tarilor cand discutam despre confruntarile geopolitice. In fapt insa, politica e facuta de conducatori si chiar in SUA, cu toata democratia ei, Trump face ce vrea, la fel cum in Rusia, Putin face si el ce vrea.

Spun ca e prea devreme, deoarece acest atac nu denota decat ca Trump e nebun si e in stare de fapte nebunesti, riscante – amanunte deloc secrete, discutate si de mine in nenumaratele articole despre Trump [1] chiar inainte sa ajunga presedinte. Ce slabiciuni are insa Trump, este mai greu de citit si precum leul isi adulmeca victima incercand sa o prinda intr-un moment gresit pentru a o devora, in mod similar Putin sta si contempla la Trump. Daca nu cumva e prea ingrozit si prea speriat de ce stie deja ca sa reactioneze.

Sa revenim insa la variantele Rusiei pentru a nu mai lungi comentariile:

1) accentuarea “razboiului impotriva Isis”; sub stindardul lupte impotriva Isis, rusii pot sa lanseze si ei cateva misiuni similare de bombardare a turcmenilor si altor “opozanti” favorizati de americani; Putin ezita insa pentru a nu distruge din nou relatia cu Erdogan; strans cu usa, aceasta poate fi prima reactie;
2) “intoarcerea in Siria”; asa cum Putin a simulat o “retragere” din Siria (vezi articol tot asa Putin poate simula si o “intoarcere in Siria”;
3) inflamarea razboiului in Ucraina: Rusia poate raspunde prin implicarea directa in Ucraina, in regiunea Donet cu trupe sau lovituri, sub aceleasi pretexte ca americanii; un atac “chimic” sau ceva similar asupra populatiei pro-ruse din partea armatei Ucrainei, poate justifica interventia (sau interventii) “pedepsitoare” ale rusilor;
4) deschiderea de noi fronturi de expansiune a influentei rusesti (Transnistria, Georgia, de ce nu Yemen etc) pentru o “proiectie” accentuata a influentei rusesti in detrimentul “pierderii” din Siria; Rusia are imaginatie si poate da cel putin un sah;

Cu sau fara reactie, acatul SUA asupra Siriei ii face un favor incomensurabil lui Putin, confirmand toata propaganda oficiala cum ca NATO este un potential atacator fara scrupule si cum ca Rusia este in pericol, unind poporul in jurul “taticului” purtator de grija. Poate de asta a si tacut Putin si poate Trump chiar a facut miscarea in Siria in acord cu Putin.

~ ~ ~ ~ ~

NOTE

[1] Dupa parerea mea, cel mai fericit scenariu pe termen de 5-10 ani ar fi consolidarea razboiului rece si reluarea cursei innarmarii nucleare. In acest scenariu, scapam de un razboi intre cele doua mari puteri, nebunul de Trump nu o sa ii crape venele si sa impunga “prin surprindere” ursul intr-atat de mult incat rusii sa se razbune. (29 Mai 2016 – O NOUA CURSA ARMELOR NUCLEARE A INCEPUT SI ROMANIA ESTE “SCUTUL” PROTECTOR PENTRU AMERICANI)

1 2 3 4 5