Category: Bănci

Setea de dolari

Leave a comment

Fata de 2008 cand a tiparit aproape peste noapte 1 trilion de dolari, in aceasta criza, deocamdata, Fed-ul a tiparit 3 miliarde in momentul impactului cu criza. Insa la nicio luna-doua de la impact, recordurile sunt batute in fiecare saptamana:

22 mai – Fed’s balance sheet rises above $7 trillion

7 mai – Assets on Fed balance sheet rise to record $6.72 trillion

1 mai – Fed’s Balance Sheet Balloons to Record $6.7T

A tipari sau a nu tipari nu este intrebarea. Intrebarea care ii macina acum pe toti bancherii centrali si toate comitetele de conducere (acolo unde sunt boarduri si nu “guvernatori” ca prin tarile bananiere) este: a tipari trilioane rapid sau a tipari trilioane foarte rapid.

De asemenea, nu mai exista dileme cu privire la destrabalarea totala pe sectorul achizitiilor: Banca Nationala a Japoniei a fost principalul cumparator in arpilie de obligatiuni corporatiste [sursa]. Japonia insa este deja terminata din punctul de vedere al pietei libere de ceva timp, Kuroda fiind aproape day-trader. Si in ciuda faptului ca deja BoJ detine grosul actiunilor de pe pietele japoneze – ceea ce echivaleaza cu cvasi-nationalizarea economiei – se pregatesc de noi … masuri de ajutorare a economiei, macanitul standard care acopera masurile de nationalizare si transferare a averii private inspre bancile centrale. Dar nu atat acest transfer, cat mai ales distrugerea ecosistemului economic bazat pe capitalism si piata libera este adevaratul pericol.

Lucrurile sunt foarte simple: apare o criza (artificiala sau naturala, construita mai mult sau mai putin), apare o recesiune, lumea se sperie, bancile nationale au justificarea sa … “intervina”. Prin aceasta interventie nu se face altceva decat transferul proprietatii de la oameni la mega-institutiile nationale (deocamdata) numite banci centrale, care toate raspund catre Banca Bancilor Centrale unde guvernatorii tuturor bancilor nationale (inclusiv China, Rusia etc) se intalnesc la 2-3 saptamani periodic, pentru … a se consulta intre ei. Adica pentru a primi sfaturi si … instructiuni. Cu fiecare “criza”, se mai transfera o felie …

Niciun patron nu si-ar vinde de bunavoie compania care ii aduce profit bancii nationale. De ce sa ia banca (sau oricare alt proprietar) profiturile daca lucrurile merg bine? Insa, daca te loveste ditamai criza si vezi ca ti se inchide sandramaua, esti cel mai fericit om ca un om bun la suflet cum ar fi la noi de exemplu Mugurel Isarescu, vine si te scoate din groapa oferindu-ti bani pe obligatiunile emise pe care acum tu ai trebui sa le anunti default-ul si in plus iti mai ofera si ceva garantii gratuite, mai ales daca esti ditamai corporatie, caci buticurile si micile companii sunt mizilic pentru bancherii centrali si nu isi pierd timpul cu de-astea. Insa niscavai bucatele din Cez, Telekom, Rds, Nuclearelectrica, Antibiotice Iasi si alte companii vitale pentru economia romaneasca, BNR-ul este mai mult decat fericit sa le cumpere, desi la noi destrabalarea inca nu a ajuns pana acolo pentru ca – din fericire – inca nu a fost nevoie, Romania fiind “in urma” statelor dezvoltate economic care devin pas cu pas sclavii bancilor centrale care toate raspund la BIS.

Oricate trilioane a tiparit acum Fed-ul, vedem ca dolarul inca se tine puternic, nu da niciun semn de scadere. De ce se intampla asta? Pentru ca celelalte banci nationale probabil au tiparit si mai mult si prin urmare se pastreaza echilibrul intre valute. O crestere de 3 ori a masei monetare inseamna ca peste noapte, banca centrala a furat oamenilor 2 treimi din bani. Adica puterea de cumparare a scazut proportional. Evident ca mai dureaza pana se vede efectul si poate dura chiar zeci de ani de zile. Banii aia tipariti nu au ajuns la meltenii de jos, poate un 1% din ei o sa ajunga la boardurile companiilor ale caror obligatiuni sunt cumparate cu banii astia tipariti, desi stim ca in SUA, Trump a dat la toti americanii 1200$ ca sa nu aiba acum parte de revolte. Pana isi pun la punct armata, politia si jandarmeria ca sa faca fata protestelor, pana fac achizitiile de drone, scannere de fete si alte dispozitive inteligente de controlat multimile, americanii au mereu la indemana posibilitatea sa dea cate-un os de ros clasei de jos cea mai predispusa la proteste si anarhie.

Distrugerea clasei mijlocii va fi efectul acestei crize. Sub aplauzele clasei de jos deja tinute captive pomparii de bani si creditelor cu garantii guvernamentale – deci practic dependenta total de stat – bancile centrale si guvernele isi vor intinde posesiunea in cat mai multe cotloane ale economiei si nu se vor multumi doar cu reglementarea stricta si impozitarea agresiva a pietei libere ci vor impinge socialismul pana la detinerea directa de actiuni, contribuirea la salarii, oferirea de credite. Practic singura diferenta fata de comunism, va fi lipsa planului de productie (deocamdata).

[NOUA ORDINE MONDIALA] Papa spune lucruri traznite

Leave a comment

Un articol interesant pe aceasta tema pe care vi-l recomand este publicat pe Bursa. Ideea principala pe care pluseaza dl Make acolo este ca Papa ar trebui sa ceara eliminarea datoriilor nu doar reducerea acestora. Un alt hazliu …

Papa insa spune multe lucruri traznite si eu doresc sa atrag atentia asupra unui alt aspect: ce treaba are papa cu afacerile si cu economia?! Ca lider spiritual ce se pretinde, Papa sa se ocupe de ale lui si sa lase cezarului ce e la cezarului. Problema e ca papa se vrea liderul lumii, si emitand asemenea aberatii de recomandari, nu face altceva decat marketing politic, caci oricum in domeniul finantelor si al politicii nimeni nu asculta de aberatiile lui bolsevice. Poate doar Maduro care l-ar unge pe suflet o iertaciune macar de la rusi carora le este dator pe viata.

Asadar, problema datoriilor este complicata. Tine de politici economice, de geopolitica, de finante, de tratate internationale. Sa pretinzi ca raderea sau reducerea datoriilor poate rezolva ceva este absurd din nenumarate puncte de vedere. In primul rand, datoriile care au fost facute, daca plecam de la premiza ca s-au facut cinstit (adica bogatii au imprumutat saracii din bani munciti, nu furati), a le anula pur si simplu este o mare nedreptate fata de cei care au muncit acei bani. Iata doar un amanunt, dar sunt cu siguranta mult mai multe. In ce masura donatiile gratuite ii ajuta pe saraci si ii face sa devina mai muncitori si mai cumpatati ca sa ajunga si ei sa stranga ceva bani, este iarasi un subiect complex.

Ce vreau insa sa spun: papa isi baga nasul unde nu-i fierbe oala! Mai bine si-ar face curat in propria curte, caci banca Vaticanului este o puiernita de vipere, fiind mereu inconjurata de tot felul de scandaluri, care mai de care mai uimitor in lumea de astazi a controlului financiar, a sanctiunilor stricte impotriva bancilor care incalca sanctiunile americanilor fie impotriva rusilor, fie impotriva iranului, dar mai ales cele legate de lupta impotriva terorismului. Asa cum Vaticanul este stat in stat, dar cu agenti secreti si factori de control inserati in toate celelalte guverne, tot asa Banca Vaticanului pare deasupra tuturor celorlalte banci, fiind inca independenta, neauditata si multe altele.

Dar la apelul acestui ipocrit catre tarile bogate cum ca sa mai lase din datoriile celor saraci, l-as intreba de ce surplusul de bani ai Vaticanului folosit in investitii imobiliare de lux in Marea Britanie – dar nu numai – nu este folosit pentru a-i ajuta pe saraci, ci papa cere altora sa mai lase din datoriile saracilor. Etc, etc.

In bagatul papei in problema incalzirii globale, nici nu mai vreau sa intru. Este evident pentru toata lumea ca saracii vor fi si mai saraci daca toti nebunii cu energia verde nu s-ar opri si si-ar duce nebunia pana la capat. Vedem cum romanii platesc dublu pretul energiei electrice pentru a sponsoriza acele certificate verzi care sunt supte de smecheri care trag tunuri cu ferme de panouri solare pe fonduri subventionate de stat si care produc energie “verde” din care verde sunt doar banii veniti din certificatele verzi ale fraierilor care platesc dublu pentru ea. Nu il voi crede pe papa ca incalzirea globala e o problema pana nu o sa vad toate bisericile din Vatican si toate cladirile alea frumoase istorice, poleite cu panouri solare.

Spuneam in articolul despre Coronavirus si conspiratii ca viitorul va dezlega multe chei cu privire la posibilitatea ca virusul sa fii fost produs cu anumite scopuri obscure, cum ar fi producerea de haosul si criza. Un rol crescut al papei in lume, ar fi unul dintre semnele ca da, intr-adevar virusul poate fi fabricat pentru a tine oile sub control. Nu ca oilor nu le place oricum sa fie tinute sub control si ca ar fi fost nevoie de crize atat de elaborare. Cert e ca papa nu pierde nicio ocazie ca sa se faca de ras si ca sa arate ca de fapt el doreste sa stapaneasca lumea si il mananca undeva sa isi creasca “acoperirea” si asupra altor popoare si credinte nu doar asupra catolicilor. Ca si-asa in interiorul catolicismului, papa e destul de contestat, desi se apara cu vehementa, expulzand pe cei care il acuza ca ar cam fi eretic.

De ce sunt randamentele la obligatiunile germane negative?

One comment

Nota: in acest articol prin obligatiuni ma refer la obligatiunile suverane, deci emise de guvern. Din cand in cand, din reflex o sa folosesc termenul in engleza: bond.

Raspuns la intrebarea din titlu [pe scurt]: deoarece investitorii au mai mare incredere in guvernul german decat in guvernele altor state si de asemenea, investitorii cred ca UE are mai mari sanse sa se destrame.

Raspunsul l-am condensat la inceput dar il voi detalia cat mai pe larg, deoarece mie mi-a luat ceva timp pana sa inteleg (desi tehnic e usor de inteles) DE CE obligatiunile germane au dobanda mai mica decat dobanda de referinta a monedei europene. Intelegerea mea se datoreaza lui Cristian Sima, dar nu sunt sigur ca in conferinta de la link i-am auzit explicatia sau in alta.

O sa incep cu cateva consideratiuni generale si o sa continui cu cateva idei aleatoare legate de situatia actuala.

Consideratiuni generale

Obligatiunile ca instrument de investit sunt in grupul de optiuni cu risc scazut. De aceea grosul banilor sunt plasati in obligatiuni. Evident ca exista varietate de riscuri si randamente intre diversele tari ale lumii si nu toate obligatiunile sunt la fel de interesante, altfel PSD nu ar avea probleme sa mareasca salariile si pensiile pana la cer. Insa Trump nu are astfel de probleme si daca si-ar dori, nici Merkel nu ar avea …

Obligatiunile sunt niste hârtii pe care un guvern le vinde pentru o suma fixa (pret) si se angajeaza sa plateasca la data expirarii , pretul de emitere (cel platit de cumparator) plus o dobanda. Perioada unei obligatiunii poate fi de 1, 2, 5, 10 ani sau chiar si 100 de ani cum are Elvetia. Randamentul este o formula mai complicata care tine cont de diversi parametrii ai emisiunii, caci exista o variatie, de exemplu frecventa la care se plateste dobanda – pote fi fie doar la final,fie o data la doua luni, fie anuala etc. Pentru simplificare, putem gandi randamentul ca fiind dobanda.

Investitorul care cumpara obligatiuni isi asuma riscul ca guvernul respectiv sa nu se tina de cuvant si de aceea tarile care nu sunt serioase si nu isi platesc datoriile (Argentina, Grecia, Romania) trebuie sa plateasca dobanzi mai mari decat celelalte. Pe langa increderea ca guvernul va face acele plati, mai conteaza evident si moneda in care sunt emise acele obligatiuni. Nu e deloc neobisnuit ca un guvern sa emita obligatiuni in moneda proprie cat cuprinde in speranta ca va numi un “prieten” la banca centrala care o sa tipareasca bani si o sa provoace o inflatie minunata care o sa trimita in irelevanta valoarea bondurilor la data expirarii. Asa s-a intamplat de exemplu in Turcia unde Erdogan l-a numit la banca centrala pe ginerele sau. Caz in care Erdogan nu mai are nevoie sa emita bonduri deoarece ginerele sau poate sa transfere bani direct guvernului pentru ca banii in esenta sunt doar niste cifre introduse intr-un program de calculator singura problema fiind cine opereaza acel program.

Ce mai trebuie mentionat legat de obligatiuni este ca acestea pot fi tranzationate intre investitori. Motivele fiind variate. De exemplu, un investitor care are banii blocati in bonduri poate doreste sa faca rost de bani pentru a face alte investitii (isi restructureaza portofoliul). Caz in care vinde bondurile si cumpara ce doreste. Alte motive pot fi schimbarea gradului de risc sau evolutia dobanzilor, toate avand efect asupra randamentelor unor obligatiuni. Unii investitori, de exemplu, cumpara si asigurari impotriva default-ului unui emitator de bonduri (Credit Default Swaps). Aceste asigurari sunt platite pe intreaga perioada a detinerii unor obligatiuni, asa cum un sofer plateste asigrare cat timp detine o masina. Daca riscul unui emitator creste, pretul asigurarilor creste in mod similar cum daca un sofer face prostii (accidente), asigurarea ii mareste pretul asigurarii. Motivele tranzactionarii obligatiunilor sunt variate si cea mai importanta idee legata de tranzactionare este ca pretul cu care se tranzactioneaza obligatiunile este invers proportional cu randamentul acestora si evident poate diferi de pretul de emitere.

Un motiv al atractivitatii obligatiunilor poate fi la un moment dat cresterea riscului (eventualitatea unei crize). In caz de risc, majoritatea investitorilor doresc sa isi protejeze investitiile, de aceea ies de pe diverse piete (actiuni, comoditati, forex etc) si intra in obligatiunile acelor tari care sunt vazute mai bine deoarece vor sa aiba siguranta ca banii lor vor fi protejati si la expirarea obligatiunilor si-i vor primi inapoi (cu dobanda respectiva, angajata de emitent la data emiterii, care poate fi si negativa).

Inchei aici consideratiunile generale, desi ar mai fi multe de zis si continui urmatoarea sectiune. Bine ar fi daca nu ati inteles pana aici sa reluati sectiunea anterioara, altfel veti citi degeaba in continuare.

Idei aleatoare

Se pune logic intrebarea: daca dobanda de referinta este x si dobanda obligatiunilor este x + 1%, bancile nu fac bani gratuiti? Da si nu! Da, deoarece intr-adevar daca se pot imprumuta de la banca centrala cu x% si guvernul le ofera x+1%, bancile raman cu 1% singura problema fiind ca guvernul sa emita cat mai multe obligatiuni (cat mai mult drog) pentru ca bancile sa faca bani gratuiti. Pe partea de nu, exista unele probleme: bancile pot castiga si mai mult imprumutand firmelor sau oamenilor/creditacilor dar exista si riscuri, deci fiecare banca trebuie sa isi gestioneze singura apetitul la risc. De asemenea, mai este de luat in calcul si riscul ca guvernul sa intre in faliment si sa nu mai plateasca, caz in care trebuie sa tinem cont de tara despre care vorbim. In cazul Romaniei de exemplu, daca intra guvernul in faliment, vine FMI-ul, deci bancile nu se sperie asa mult si dau bani cat pot tuturor emitentilor de la buget (guvern, primarii, prefecturi, regii etc). Chestiunea ar trebui in mod normal controlata de BNR care ar avea teoretic datoria sa limiteze cat la suta din asset-urile bancilor pot sa “doarma” in obligatiuni. Insa pentru ca tainele mioritice sunt cele care sunt, guvernul s-a descurcat pana acum sa vanda bancilor locale. Mai nou incearca sa vanda si oamenilor prin Posta Romana, asadar amatorii de 3.5% pe un an in conditiile in care euro poate exploda cu 5% intr-o luna sunt invitati la sediul postei unde vor avea parte de comision zero ca sa cumpere aceste hartii. Pe de alta parte, daca pleaca Viorica si vine Orban, e posibil ca euro sa scada, o data cu dobanda de referinta pe care Mugurel (zis si Manole) o tine deocamdata sus dar trebuie sa o scada “ca sa se alinieze” si daca Orban reuseste prin minune sa rezolve problema deficitului de la pensii (si al altor deficite) e foarte posibil ca cei 3.5% sa fie mana cereasca, mai ales ca emiterea lor s-a facut inainte ca desteptii de la finante sa se prinda ca urmeaza o perioada de scadere a dobanzilor.

“Cine are i se va da si cine nu are i se va lua” este probabil cea mai simpla explicatie de ce Germania are parte de increderea investitorilor si de dobanzi negtive in timp ce Romania trebuie sa plateasca dobanzi de 4-5% ca sa sa imprumute. Cu cat situatia este mai tensionata si riscurile mai mari, cu atat investitorii incearca sa se acopere si nu doresc sa se expuna la riscuri. Faptul ca economia Germaniei este unde este, faptul ca guvernul german a dat dovada de incredere deoarece a mentinut deficitele sub control, ba chiar are excedente, faptul ca balanta externa a Germaniei arata cum arata (~50% din PIB este export) fac ca cererea de obligatiuni germana sa fie atat de mare incat dobanzile sa fie impinse in jos.

Pare o situatie anormala ca in aceasta perioada de “revenire economica” (oare?) banii pompati de BCE sa fie “blocati” in obligatiunile de 100 de ani ale Austriei si Elvetiei. BCE pompeaza bani cumparand obligatiuni ale guvernelor si chiar ale corporatiilor si da jos cu dobanda pentru ca “sa avem lichiditate” in timp ce lichiditatea fuge inspre randamentele negative (mai negative decat rata de dobanda!) ale obligatiunilor germane. Este ca si cum ai da drumul la robinet si apar ar curge in sus. O anomalie. Anomalie este insa din punct de vedere al normalitatii. In situatia anormala in care ne aflam insa (ochiul furtunii financiare a secolului), este firesc ca banii destepti sa fuga in locurile sigure si sa nu vaneze aiurea randamente iluzorii.

Ramane totusi intrebarea “de ce Germania” (si nu Franta sau SUA de ex) desi poate nu ar strica putin sa dezbatem si de ce totusi investitorii accepta randamentele negative ale obligatiunilor? Dupa cum am mentionat in consideratiunile generale, bondurile pot fi tranzactionate. Investitorii in bonduri europene spera (intuiesc) ca BCE va fi nevoita sa pompeze din ce in ce mai multi bani pentru a sustine statele europene falimentare (porcusorii). Caz in care, BCE va cumpara obligatiuni de toate steagurile, printre care si cele germane. Cresterea cererii va ridica prin urmare preturile si prin urmare pierderea de moment se va transforma in viitor in profit. Investitorii se bazeaza si pe “retinerea” guvernului german care sper ei ca nu va emite aiurea obligatiuni atunci cand BCE o sa inceapa “destrabalarea” cu achizitiile. Retinerea guvernului german spre deosebire de alte guverne care vor emite “de nevoie” obligatiuni noi pentru a plati ratele la cele vechi, face obligatiunile germane mai atractive decat ale altor tari deoarece daca nu se emit bonduri noi, BCE o sa fie obligata sa cumpere pe cele vechi, prin urmare oferta fiind limitata, pretul creste. Aici nu bag mana in foc pentru intreg rationamentul, marea necunoscuta fiind daca BCE va putea cumpara direct obligatiuni emise – ceea ce din ce stiu eu nu are voie in prezent. Asadar, acum BCE poate cumpara obligatiuni doar de pe piata obligatiunilor, adica de la alti investitori care au cumparat direct de la guverne. Nu e mare scofala la urma urmei, doar faptul ca trec printr-o mana nu taie posibilitatea guvernelor sa emita cat vor deoarece investitorii au garantia ca BCE le va cumpara si ei nu vor fi cei care sa astepte guvernul grec sa le plateasca peste 50 de ani banii inapoi, ci BCE-ul.

Ajuns in acest moment al discutiei, nu pot sa nu mentionez ca toata schema nu este decat un mecanism de represiune financiara. Prin intermediul programelor de achizitie de bonduri, BCE incurajaza de facto destrabalarea guvernelor care pot sa-si cam faca de cap, singurele constrangeri fiind “acordurile” de masuri de austeritate care nu se respecta niciodata si speranta ca maine va fi mai bine … Pe scurt, BCE cumpara obligatiuni deoarece altfel investitorii nu le-ar cumpara si prin urmare guvernele ar intra in faliment si prin urmare visul european s-ar spulbera. BCE este insa o jucarie misto, este o banca care tipareste o hartie in care – culmea! – unii oameni mai au incredere si prin urmare pe moment lucrurile pot continua pe mai departe, ne facem ca nu exista probleme, cumparam obligatiuni suverane (dar nu numai) si poiate maine-poimaine incepem sa cumparam si actiuni cum fac japonezii ca sa trecem parlazul. Ca poate-poate, inflatia reporneste, economia isi revine in mod miraculos si incet-incet, in 100-1000 de ani mananca din credite si astfel visul va supravietui. La pachet cu prospectul cresterii preturilor obligatiunilor germane (desi nu numai), cumparatorii mai au parte si de garantia unui guvern vazut bine al unei tari cu cea mai puternica economie din UE, prin urmare au riscul minim ca bonus. Marea lovitura va fi insa schimbarea mentalitatii in guvernul german care poate emite si el bonduri la fel de multe (ca raport) ca grecii sau italienii si prin urmare poate sa afecteze pretul acestora pe piata, in pofida asteptarilor speculatorilor.

Din cele explicate mai sus, sper ca se intelege ca atata vreme cat economia nu este controlata de forte concurentiale care sa stimuleze agentii eficienti si productivi si sa penalizeze agentii ineficienti, redundanti, incapabili si inutili, este doar o chestiune de timp pana cand totul se va prabusi ca un mare turn babel construit cu lut in loc de ciment durabil.

La nivel global insa exista o competitie legata de cine este mai putin preocupat de … fortele pietei. Adica, desi BCE si UE in general stimuleaza ineficienta si destrabalarea, are concurenti SUA si China care de asemenea tiparesc bani, fac marsavii similare sau de aceeasi natura si nu incurajaza economia de piata, pompand sume astronomice in toate pietele si evitand infruntarea adevarului. Asa cum Titanicului i-a luat ceva timp sa se scufunde si in timp ce unii fugeau la barci, altii cantau, dansau, mancau sau dormeau, tot asa in prezent panica inca nu a cuprins toata lumea si mai exista inca oameni, companii, guverne care au speranta ca prabusirea sistemului financiar actual nu este iminenta si ca ineficientele pot fi tolerate prin socializare si capitalismul eliminat prin interventionismul financiar si monetar al bancilor centrale. Desi mare parte dintre speculatori stiu ca va urma o prabusire, insa spera ca intre timp sa se capatuiasca …

Cursul valutar este adevarata manipulare a bancilor nu ROBOR-ul

14 comments

Sar PSD-istii pe BNR si pe banci ca manipuleaza ROBOR-ul si incarca ratele romanilor. ROBOR-ul nu poate fi insa manipulat din doua motive: 1) este o medie si prin urmare toti actorii ar trebui sa fie asociati intr-un cartel si sa fie coordonati, altfel cel care sta pe dinafara se poate arde nasol 2) bancile nu au un motiv real sa mareasca ROBOR-ul; profitul nu din ROBOR le vine, ba chiar le-ar conveni un ROBOR mai mic

Incompetenta si slaba educatie financiara a bolsevicilor se dau pe fata cu fiecare zi care trece si fiori reci imi trec amintindu-mi memoriile luptatorilor anti-comunisti care s-au confruntat cu acelasi drac in perioada de instalare a comunistilor. Nenumarate exemple pot fi date de situatii absurde in care incompetenta celor de sus si lasitatea celor de sub ei s-au combinat si au rezultat anomalii si deraieri de la orice logica. De exemplu fabrica de ars gunoaie. Ceausescu a vizitat undeva in strainatate si a vazut ca “imperialistii” ard gunoaiele si produc energie. Prin urmare a dat ordine sa facem si noi o fabrica de asta. Zis si facut. Problema era ca trebuia facuta inaugurarea, trebuia sa vina tovarasul si gunoiul romanilor nu prea ardea deoarece romanii nu aveau plastic sau hartie de aruncat din cauza saraciei, ci mare parte erau resturi biologice care nu dadeau eficienta energetica prea mare. Prin urmare inginerii “experti”, pentru ca le era frica sa il confrunte pe tovarasul deoarece erau niste pupincuristi ordinari fricosi si fara coloana vertebrala, au gasit solutia: sa aduca pe furis niste rumegus si alte materiale solide care sa faca fabrica sa functioneze pe timpul vizitei tovarasului.

Asa se face si cu ROBOR-ul ca nimeni nu i-a spus lui Teodorovici ca daca chiar vrea sa loveasca unde le doar pe banci ca sa le arate cine e taticul, ar trebui sa dea o lege prin care sa limiteze procentul de 1% in plus pe care bancile il pot adauga la cursul balutar al BNR-ului la cursul de schimb si din care bancile fac profituri imense, direct proportional cu numarul clientilor care sunt nevoiti sa foloseasca cursul bancii pentru a schimba valuta din afara. Intrarile de valuta, atat ale persoanelor (capsunari) cat si ale companiilor, cu greu parasesc ghiseul bancii ca sa ajunga la casele de schimb unde cursul este mai bun. Fiind captivi bancilor, exportatorii si capsunarii (aici mai putin, deoarece au variante) platesc 1-2% peste cursul BNR si/sau al caselor de schimb valutar, profitul ramanand la banci. Idem pentru importatori care sunt nevoiti sa cumpere la cursuri jalnice.

Exista competitie, ar putea spune bancherii. Cui nu-i convine, sa se duca sa scoata banii si sa schimbe la casele de schimb. Mai greu din pacate! Exista comisioane de retragere, sume limita etc. Comisioanele pentru transferuri si retragere sunt adevaratele surse de profit pentru banci, prin care tin captivi importatorii si exportatorii pe care ii jecmanesc la un curs jalnic, vanzandu-le scump si cumparandu-le ieftin valuta cu greu dobandita.

Din cunostintele mele, companiile au o singura varianta (pe langa negocierea cursului – o falsa optiune): Aforti Exchange – o casa de schimb valutara cu capital polonez care ofera un curs mai bun ca al bancilor pentru companii. Din pacate comisioanele de transfer si timpul prea mare al tranzactiilor (cand o sa intre oare si Romania in lumea moderna in care tranzactiile interbancare au loc instant?) fac greoaie si rareori fezabila optiuna. Ca sa nu mai zicem ca lipsa de concurenta, nu stimuleaza nici pe Aforti ca sa ofere un curs prea bun, mai apropiat de piata decat al bancilor.

As dori insa sa revin la subiectul manipularii si sa speculez putin. In ce context ar putea bancile manipula ROBOR-ul? Sa trecem de absurditatea utilitatii unui ROBOR mai mare (dupa parerea mea un ROBOR mai mic ar atrage mai multi clienti pentru banci si acestea ar castica mai multi bani) si sa presupunem ca bancile si-ar dori si ar incerca sa manipuleze ROBORul. Principala conditie, ar fi ca toate bancile participante sa se inteleaga. Fara reguli clare si fara o intelegere clara pentru toti actorii, exista riscul ca manipularile sa arda crunt pe cei care nu joaca dupa reguli sau incalcarea regulilor de unii participanti sa afecteze major pe alti jucatori. Am avea deci clar un cartel, o intelegere ilegala, similara manipularii LIBOR-ului la britanici (unde bancile de fapt il manipulau in jos pentru a nu afecta atractivitatea creditarii – exact ce am spus mai sus).

Cat ar fi castigurile bancilor si care bancher s-ar risca sa participe la un cartel ilegal care poate sa il coste cariera in domeniu, si ce sens are ca intr-o perioada in care creditarea duduie si economia creste, bancherii sa se riste ei aiurea ca sa mareasca ROBOR-ul? Nu este nicio logica.

Bolsevicii se folosesc de aceasta gogoasa ca sa aprinda mania proletara a prostilor cu pareri bune de sine care cred ca inteleg cum merge treaba cu finantele si care sufera de sindromul conspirationismului international impotriva plaiurilor mioritice fecunde din care toti sug seva si ii cotropesc pe romani. Subiectul este evident unul bine ales, raspunde unei nevoi, publicul tinta afectat de cresterea infima a dobanzilor fiind evident prostii care nu si-au facut calculele bine si s-au expus maximal incat sa simta o crestere de 2-3% la dobanda. Nu bugetarii carora tocmai le-au crescut cu 10-20-50% salariile sunt afectati de problema ratelor deoarece expunerea acestora tocmai s-a micsorat drastic si majoritatea oricum aveau credite imobiliare (job-ul la stat e sigur si bancile stiu asta). Chiar daca au atacat si ei vreun led cu diagonala mai mare sau s-au aruncat la un BMW second nou, bugetarii nu sunt afectati de 1-2% cresterea ROBOR-ului. Tot sarmanii care muncesc in privat pe salarii minime si care poate s-au bagat la Prima Casa tentati fiind de ratele mici de acum 1-2 ani sunt acum cel mai puternic loviti si pe acestia incearca PSD-ul sa ii vaneze, starnind in ei mania proletcultista impotriva bancilor si companiilor contropitoare si aprinzand speranta ca partidul are grija si de ei, in timp ce patronii sunt rai si nerecunoscatori, iata ca partidul se ia la tranta cu bancile lacome si da jos cu ratele.

Evident, tovarasii si-au gasit nasul de data aceasta: nimeni dintre politicieni nu s-a pus cu bancile si a supravietuit. Recentele scatoalce primite la tentativele de vanzare de obligatiuni sunt mici coincidente (probabil alti factori sunt un joc). Adevarata “razbunare” (mai degraba ajustare) a bancherilor lacomi va fi in ridicarea unanima a costurilor (la noile credite) si poate chiar si a comisioanelor. Tovarasii nu au verificat oare niciodata lista de preturi a unei banci sa vada caietul acela gros cu cateva zeci de pagini? Sunt zeci si sute de comisioane si bancile stiu unde sa ajusteze incat sa isi mentina profiturile si sa nu fie afectate prea mult. De asemenea, pe langa ajustarea comisioanelor si cresterea generala a preturilor serviciilor financiare, bancile pot oricand sa apeleze la metode clasice de sifonare a profiturilor pe care poate pana acum nu s-au aruncat pentru ca doreau sa aiba niste bilanturi frumoase pe care sa le foloseasca fie pentru noi refinantari, fie pentru vanzari sau fi pentru sfortarea de a atinge noi ratinguri mai favorabile care le-ar oferi accesul la costuri mai mici cu emisiunile de obligatiuni.

Una peste alta, dupa cum am spus, partea nasoala e ca nebunii cu greu se vor opri aici ci vor arunca asaltul si asupra Bancii Nationale. Ce sens are altceva decat iesirea la rampa a bolsevicului psd-ist de la BNR Florin Georgescu care emite el ca bancheri opinii cu privire la impozitarea progresiva. Georgescu si cu Voinea tot trimis de partid la BNR ca sa sape si sa loveasca pe la spate pe Isarescu sunt viitorii actori ai acestui razboi. Dragnea nu are nevoie sa faca ca Erdogan, sa-si puna pe ginerele ministru de finante si sa preia controlul direct al bancii nationale. Trebuie doar sa il sprijine pe Georgescu sa ia locul lui Isarescu. Marea dilema e daca Georgescu e agreat de fortele “de deasupra” si din pacate asta o vom vedea in functie de cum se comporta leul. Sa speram ca semnalele primite pana acum sunt doar zgomot si nu fac parte din “comunicarea” intre tovarasii cu sorturi de la Basel si tovarasii cu (sau fara sorturi) din PSD.

Unde va ajunge leul? Acolo unde îi e locul …

One comment

A început din nou să colcăie cursul, ocazie cu care avem noi declarații și articole amuzante. Iată un exemplu:

Isarescu face glume despre cursul valutar: Daca am ajuns sa ne ingrijoreze o depreciere de 4 bani…

Sursa: business24.ro

Din gluma de mai sus, cea mai interesantă însă mi s-a părut aroganța cu care Isărescu se crede mai tare ca bulgarii:

Cursul are multe functii, multe functii si daca voiam sa facem un curs fix il faceam. Faceam si noi un currency board precum bulgarii si schimbam toata politica. E mult mai simpla”,

Mult mai simplă poate fi politica unui curs fix, determinat de un currency board, mai ales dacă acest currency board este responsabil și ia deciziile pe baza unor obiective reale și nu unor targeturi de profit pentru BNR după care se reglează Isărescu.

Am explicat în articolele anterioare de ce cursul ar fi putut să fie în România o sulă în coastă pentru guvernele iresponsabile în sensul că dacă ar fi legat de cerere și ofertă, ar regla excesele consumeriste și totodată ar stimula creditarea responsabilă în detrimentul exuberanței.

Ce nu cred că am explicat în articolele anterioare, ce rău poate face cursul atunci când este reglat manual de Isărescu. În primul rând, un curs administrat nu este tocmai încurajator pentru investitorii străini care urmăresc randamente. Aceștia nu vor risca niciodată să beneficieze de fluctuații și să fructifice căderile sau spike-urile pentru a regla cererea și oferta și a-și asuma astfel parte din riscul economiei. Dacă în ecuația cursului ar intra doar schimburile și riscurile, tensiunea intrinsecă din sistem nu ar mai fi o grijă (a guvernanților, a BNR-ului și a participanților) iar potențialul investițional extern ar fi maxim fructificat. Tensiunea datorată incertitudinii venite din deconectarea cursului de realitatea economică și dependența acestuia de politica unui singur om, fac ca orice tranzacție să aibă inclusă o marjă de siguranță menită să acopere surprizele.

În caz că nu m-am făcut înțeles, iată încă o încercare: transparența este mai bună decât opacitatea în cazul cursului valutar. Dacă participanții sunt convinși de realitatea cursului datorată transparenței, măsurile de siguranță și incertitudinile sunt mult mai limitate decât în cazul sistemului actual, în care cursul este decis de un singur om. Includerea unei marje de incertitudine în prețul cerut sau oferit pentru curs sau în prețul produselor este un status-quo cu care toți actorii economici din România trăiesc zi de zi, de unde și sensibilitatea oamenilor la curs.

Pe care sensibilitate Isărescu o ridiculizează pentru că nu o înțelege. Așa cum un tată violent care își bate nevasta și copiii nu înțelege de ce nu este iubit, tot așa Isărescu se miră de ce creșterea cursului cauzează atâtea temeri și atâta atenție în presă. Ca un obsedat de control ce este el ar dori ca publicul și actorii să aibă încredere totală în politicile și raționamentele lui (mult spus politică, căci dacă ar exista una ar fi făcută publică pentru a putea fi analizată și monitorizată de societate, transparența fiind un mare plus, cum am explicat mai sus) și se miră de ce există mereu semne de întrebare și o stare de tensiune și incertitudine cu privire la intențiile lui.

Toate comentariile cu privire la curs, bineînțeles sunt valabile și cu privire la dobânda de referință și la celelalte dobânzi și mijloace de control ale BNR-ului. Însă cursul este magnetul către care își îndreaptă atenția toți și de aceea are importanță vitală și de aceea personal sunt de părere că un consiliu valutar extins cu membrii onorabili și profesioniști ar fi superior consiliului valutar dintr-un singur om de care avem parte în prezent.

Să trecem însă puțin de la teorie la realitate. Doresc mai întâi să reamintesc (și să recomand să recitiți) un articol din luna aprilie în care taxam declarația lui Isărescu că una din două trebuie să crape: ori cursul, ori dobânda: CURS SAU DOBÂNDĂ? DE CE NU AMÂNDOUĂ?. La data articolului, ROBOR era 2.1% și EURRON 4.65. Azi ROBOR-ul la 3 luni este 3.16% și cursul 4.66. Deși cursul a rămas cuminte, îmi mențin opiniile exprimate acolo: cursul va crește cot la cot cu dobânzile, vom avea un dans în doi. 

Să subliniem și că Fed-ul a mărit recent dobânda iar Draghi va fi presat cu ușa cât de curând să înceapă “revenirea” și în Europa, altfel BCE ar putea fi prinsă fără pantaloni la următoarea criza sau recesiune, neavând nicio armă, cu atât mai puțin o … bazucă.

Piața liberă în domeniul bancar: și de ce testele de competență sunt hilare

23 comments

Inca nu mi-am revenit dupa socul stirei cu testele de competenta, mai ales dupa ce am dat peste un articol in care sunt si cateva declaratii ale geniului care a venit cu ideea.

„Să vă spun cum a luat naştere acest test. Eu, mai în glumă, mai în serios, acum vreo patru ani, la o conferinţă de educaţie financiară, am lansat această idee «de ce nu ar face băncile, aşa cum se dă certificatul de conducere auto, cum iei carnetul auto, de ce nu ar face băncile un test pentru clienţii care vor să ia credite». Atunci ideea a stârnit multă ironie, (…) dar ne-am decis anul trecut să trecem de la vorbe la fapte.

Legea de baza a unei piete libere este cererea si oferta. Intr-o piata libera ideala, cand creste cererea, scade oferta. Doar daca oferta nu e nelimitata, cum se intampla la noi. Adica la noi BNR tipareste bani si tine dobanzile apropiate de zero si apoi striga cu surle si trambite ca s-a cam incins din nou motorul creditarii si am luat viteza cam mare.

Nu exista teorie economica care sa spuna care este gradul de entropie acumulat intr-un sistem economic. Complexitatea societatii umane este atat de mare si interconexiunile intre economie, finante, politica, geopolitica, demografie, tehnologie etc sunt atat de complexe incat pur si simplu nici mama lui de guvernator nu are habar daca acum in Romania, creditarea este incinsa sau nu.

Speriat de potentiala pierdere a popularitatii in urma anuntarii acestui test care cu siguranta nu a produs o reactie prea favorabila in randul romanilor iubitori de teste si examene scolare, Isarescu a contra-atacat rapid cu o mica rafala de propaganda:

Isărescu susţine că BNR nu vrea să descurajeze creditarea: „Vrem să încurajăm creditarea. Dar ne interesează o creditare sănătoasă, echilibrată pe componente, sustenabilă“ (Sursa: ZF)

Ce este aceea “creditare sanatoasa”? Ce este aceea “creditare sustenabila”? Niste cuvinte frumoase, sloganuri si versuri din vesnica poezie de calmare a speriatilor. Creditarea este sustenabila cata vreme exista banci care sa dea credite, adica cata vreme merge tiparnita. Cata vreme poate merge tiparnita este alta discutie. Cata vreme poate merge tiparnita la noi fara ca cursul sa explodeze, de asemenea, este o alta chestiune.

La declaratia de mai sus, insa eu l-as intreba pe Isarescu: dar crestere masei monetare in ultimii zece ani este sustenabila? Are vreo legatura cu vreun indicator al economiei? Daca tot vorbim de sanatate!

Nu ma intelegeti gresit, nu sunt adeptul creditarii si nici nu cred ca in Romania creditarea poate avea rol de dezvoltare, cata vreme realitatea este ca Romania este o pipernita de forta de muca harnica si ieftina pentru UE si de aceea este mentinuta pe linia de plutire prin mentinerea unor linii de creditare atat ale statului cat si ale bancilor din Romania fara de care noi ne-am afla unde am fost inainte de integrarea in UE. Altfel zis, euroenii ne trimit bani indeajuns cat sa mai ramana niste prosti pe-aici care sa se inmulteasca si care sa le trimita peste 20 de ani forte proaspete.

Vina pe care o are Isarescu & BNR este aceea ca ei fac (si sunt) pe niste dumnezei care decid cand si cine poate sa ia credit, la ce dobanzi si la ce curs. Bineinteles, economia si politica au si ele o oarecare influenta. Dar Isarescu decide in esenta cat de mult este deschisa conducta banilor sau cand incepe sa se stranga si cat de repede. Bine, cat de repede uneori nu prea decide el, caci el este doar nenea Dorel de la centrala care controleaza conductele care dau caldura in cartier, la centrala insa caldura vine de la Termocentrala si de-acolo se decide cand se opreste apa calda sau la ce temperatura vine apa, sau la ce pret.

De asemenea, teatrul jucat si ipocrizia cu “sanatatea” si “durabilitatea” sistemului bancar sunt hilare si nu denota decat incompetenta, stagnarea milenara, lipsa de curaj si incapacitatea de a putea face ceva pentru schimbarea status-quo-ului. O banca centrala sanatoasa ajuta economia (regleaza masa monetara si cursul in functie de balanta externa), controleaza bancile la sange si le invata minte sa nu dea credite aiurea (daca asta chiar e o problema) si mai ales nu macane in fiecare zi ca de vina este creditacul si nu bancile si nici BNR-ul pentru ca ei si-au facut temele.

Tot romanul saracul a ajuns sa fie aratat cu degetul si considerat ramas in urma. Ramasi in urma suntem pentru ca dormim si nu iesim in strada sa dam jos si cu comunistii si cu bnr-istii si sa cerem adoptarea dolarului sau macar a amaratului de euro care desi eram impotriva, incep sa cred ca orice ii va taia curentul de la imprimanta de bani a lui Isarescu este bun pentru tara.

Din pacate, nu doar ca nu vom fi primiti in clubul select prea curand, dar dupa ce iese la pensie Isarescu mi-e teama ca Georgescu va descoperi imprimanta cu laser care va tipari si mai multe miliarde de lei pe minut decat cea actuala care este una matriceala, pe care Isarescu a invatat s-o foloseasca in tineretile lui si nu se desparte de ea pana la moarte, ca tare multi bani a tiparit el cu ea. Ma refer aici, bineinteles la pseudo-macroprudenta pe care Isarescu a dorit sa o proiecteze toata viata si care in mintea necunoscatorilor chiar a functionat. Realitatea este insa ca dupa integrarea in UE, prea mari tulburari nu aveau de ce sa fie, mai ales cand au inceput romanii sa iasa la munca si sa trimita bani inapoi pentru a compensa balanta de comert si mai ales dupa ce au inceput sa aiba loc descoperirile de resurse naturale care pot fi puse gaj pentru datoria externa a tarii. Caci sa nu credem ca leul nu a explodat din cauza ca il tine Isarescu, ci mai degraba din cauza ca anul trecut tovarasii au fost de acord sa exporte gaze si electricitate la unguri, chiar daca asta a marit pretul populatieI. Ori, astia sunt bani care intra si contribuie la exporturi si in loc sa consturim autostrazi si sa dezvoltam economie, vindem resurse si marim pensii.

Intre timp inflatia a ajuns la 5,4% si ne miram de unde: pai cum de unde daca se scumpesc curentul, gazele si combustibilii? Nu se mira nimeni, ci doar unii se fac ca se mira. Intrebarea se pune totusi, de ce sunt alertati BNR-istii si tot macane despre asta cu creditarea? Ce stiu ei si nu ne spun noua? Dobanda de referinta a fost marita la ultima sedinta si lucrurile ar trebui sa se calmeze deocamdata, nu? Cursul este sub control, a crescut mult mai cuminte decat ne asteptam avand in vedere inflatia si chiar sunt perspective sa scada spre toamna. ROBOR-ul nu a facut decat sa se ajusteze la noua dobanda de referinta. Bilanturile bancilor ating noi recorduri, bilantul BNR-ului se mentine, rezerva de valuta de asemenea este mare, in mica scadere, dar oricum cu mult peste ce era acum 2 ani.

Dupa cum stim BNR are acces la date statistice de la INS si sondaje de la companii. Daca motivul ingrijorarii nu ar fi o eventuala scadere a ritmului cresterii economice de anul acesta (lucru deja stiut insa cam de prin februarie) si daca motivul ingrijorarii nu ar fi dezastrul din finantele publice (deficitul guvernamental, balanta externa, creditarea publica etc) – de asemenea cunoscut si oricum asteptat de ani de zile, singura noutate notabila ar fi cresterea cam cu 10% an la an a creditelor imobiliare si cu 6-7% a celor de consum.

Insa acest procent nu ar fi problema daca e sa ne gandim ca o mare parte a celor care lucreaza la stat au avut parte de cresteri de salariu extraordinare, prin urmare era logic ca o sa urmeze un puseu al creditarii pur si simplu din incadrarea la inca un credit de consum sau prin cresterea eligibilitatii la un credit imobiliar. Nenumarati tovarasei s-au aruncat anul acesta la apartamente si la masini noi. Dar salariile nu o sa fie micsorate, prin urmare de ce se teme Isarescu?

Aici poate ajungem la cuvantul magic pe care l-am criticat mai sus: sustenabilitate. Cata vreme sectorul public nu produce doar consuma si cata vreme politica economica dezastruoasa nu poate duce la o crestere reala a exporturilor sau a productiei si serviciilor care sa diminueze riscurile, exista un oarecare risc ca in curand sa avem nevoie de FMI. Dar de ce zic ca Isarescu este ipocrit? Isarescu este ipocrit pentru ca daca lasa cursul sa se ajusteze acolo unde il cere piata si nu se arunca cu rezerva valutara ca sa mentina acel faimos “coridor” de evolutie de la o zi la alta, piata ar fi reglat si cererea si mai ales oamenii ar fi invatat din viata de zi cu zi riscurile, si nu ar fi nevoiti acum sa toceasca manuale si carti de educatie financiara ca sa dea teste grila fictive cand se arunca la un credit, doar ca sa spuna Isarescu & co. ca ei si-au facut datoria si sa se spele pe maini. Nu, nu si-au facut datoria, ci din contra, prin mentinerea unui curs artificial si de asemenea a dobanzilor prea mici, au pus gaz pe foc!

Testele de competență financiară – ultimul banc despre bănci

One comment

Şi mai puţini români vor avea şansa să îşi ia credite: Băncile vor da teste de competenţă clienţilor care vor să ia credite. Cum arată un set de zece întrebări la care trebuie să răspundeţi dacă vreţi un credit (Sursa: Ziarul Financiar)

BNR-iștii au stat ei și s-au gândit: oare ce să facem ca să mai domolim nițel cererea la credite (care între noi fie spus este principalul motiv al creșterii ROBOR-ului)? Au făcut un comitet, și-au sumețit cămășile, și-au umplut ceștile de cafea și au intrat în ședințe de brainștorming. După lungi dezbateri și stoarceri de creier, experții au decis: să tragă semnale, nu mai pot – au tot tras și nimic nu s-a întâmplat; să interzică băncilor să dea credite, nu au cum: oricât ar umbla la reglementări, băncile vor da credite în continuare căci încă trăim în open season la vânătoarea de fazani pentru viitoarul cutremur financiar care va lăsa cu fundul în baltă la propriu pe majoritatea mușteriilor la creditele imobiliare care spre deosebire de greci care au avut plasa de siguranță a europenilor, nu vor avea de cine să fie salvați, căci FMI-ul poate multe, dar să dea locuri de muncă și salarii sigure nu poate. Prim urmare a rămas doar cea mai amuzantă soluție aruncată la grămadă în glumă de un tânăr iexpert care a fost introdus în comitetul de criză doar ca să aibă seniorii pe cine să trimită dupa șaorme în pauzele de brainștorming. Anume: să sugereze băncilor să bage teste grilă pentru acordarea de credite.

Bineștiută fiind onestitatea și corectitudinea românilor, aceste teste vor putea fi date și online și deși se va publica și cartea cu răspunsurile, sigur nimeni nu va copia. Aplicanții vor avea astfel ocazia să învețe cum e treaba cu creditele și finanțele iar băncile vor putea astfel să elimine pe cei care își supra-estimează veniturile, eliminând astfel riscurile sistemice care sunt reprezentate de creditarea hazardată într-o perioadă de boom economic cum avem parte în vremurile minunate pe care le trăim. Genial! Cea mai tare soluție: BNR se spală pe mâini că a făcut ceva ca să prevină umflarea necontrolată a gogoșii, băncile de asemenea se spală pe mâini că fac tot ce le zice BNR-ul și în plus poate o să lanseze și cursuri pentru aspiranții la credite pentru pregătirea pentru aceste teste. De vină vor fi doar elevii care vor trișa și nu vor da testele cu onestitate.

Dacă vi se pare prea amuzantă și exagerată această povestire, citiți câteva teste cu Matei și Doamna Florescu publicate în ZF.

O asemenea aberație de măsura putea fi luată doar în Absurdistanul care este România, de o organizație la fel dacă nu mai putredă decât parlamentul: BNR. Pentru că BNR este stat în stat și angajările se fac cum se fac la stat, s-a ajuns ca să fie plină de incompetenți care nu doar ca nu au idee de cum funcționează și cum trebuie să funcționeze un sistem financiar al unei țări cu aspirații de piață liberă, dar nu au nici cea mai mică legătură cu realitatea și cu cunoașterea mediului pe care pretind că îl macrostabilizează. Și când te gândești că acești oameni decid cât de mulți lei să tipărească și prin urmare cât de rapid să se evaporeze valoarea banilor acumulați de români – cei care mai și acumulează și nu doar trăiesc din credite.

Nu îmi este încă clar cât de mult va conta în decizia de acordare a creditului acest test, dar este evident că nu are nicio relevanță cât de priceput este clientul la a înțelege economia și finanțele. E logic că oricine poate să ceară un credit și că este treaba băncii să analizeze dacă dorește să își asume riscul să îi acorde un credit. Într-o economie de piață, băncile au fiecare grad de riscuri diferite și targetează clienți diferiți, pe sectoare diferite, deci e logic că unele își asumă un grad de risc mai mare ca altele. Căci dacă varietatea și individualitatea băncilor nu este un lucru bun, la ce mai avem mai multe bănci și nu una singură?

În altă ordine de idei, este la mintea cocoșului că nu inteligența financiară este problema creditacilor ci onestitatea. Cele mai mari găuri au fost trase băncilor în criza din 2008 de către cei care au mituit ofițerii de credite și au falsificat documente pentru a accesa credite cât mai mari și a risca cât mai mult. Mai ales în domeniul imobiliar, era o întreagă mafie a creditării pentru că prețurile creșteau ca ciupercile după ploaie și constructorii nu aveau timp să acumuleze capital pentru a porni o noua investiție, ci se risctau să acceseze credite umfland asset-urile nu doar pentru ei, ci prin relațiile făcute la bănci, trimiteau clienții viitoarelor imobile la o anumită bancă, la o anumită persoană, pentru a lua credit cât mai repede și a semna contractul de vânzare într-un stadiu cât mai inițial al construcției. Astfel, mulți puteau să demareze o lucrare la un bloc de apartamente cu zero investiții personale. Tot riscul era preluat de bancă și deși existau norme și reguli, acestea nu erau respectate pentru ca orice regula este atât de puternică pe cât este câinele de pază al acelei reguli. Ori după cum vedem, în cazul de față nu avem câini de pază ci avem clovni de pază dacă ultima lor soluție la creșterea temperaturii creditării este testul grila. Patetic și jalnic!

1 2 3 … 20