Category: SUA

Ca și alte războaie, trebuie să existe o stare de tensiune suficient de crescută pentru a putea motiva țările să înceapă un nou război. Războaiele nu apar deloc întâmplător. Există evident un cap care decide (împreună cu alte capete) că se merită un război, pentru că altfel nu se mai poate. Știm din istorie că după război cine câștigă declară autoritatea morală și se începe scrierea istoriei acelui război în care evident partea câștigătoare este prezentată pozitiv, ca forță a binelui iar cei care au pierdut, sunt prezentați ca inferiori morali, vrednici de a fi judecați de posteritate. Rareori, reinterpretări ale istoriei sunt tolerate deoarece cu cât un război este mai mare, cu atât puterea învingătoare are capacitatea de a domina narativul și discursul cu privire la istoria recentă în urma căreia a câștigat. Este un fenomen firesc și nu doar puterea politică și militară contribuie la această situație ci chiar poporul de jos din țara câștigătoare consideră firesc ca să își aplaude eroii și să ridice steagul superiorității morale.

În general, Dumnezeu ajută într-adevăr ca în istorie să existe un echilibru și când răul se adună într-un loc, îngăduie războiul peste poporul păcătos fie pentru a-l îndemna la pocăință (dacă aceasta mai este posibilă) fie pentru a-l extermina și a-i șterge urma din istorie, dacă păcatele la care a ajuns sunt strigătoare la cer (cum a fost Imperiul Mayaș). Dar Dumnezeu fiind pragmatic, uneori se folosește de imperii și le tolerează pentru a le folosi cu un anume scop mai târziu – așa a fost cu Imperiul Roman care a permis în premieră o oarecare toleranță a credințelor religioase fără de care creștinismul nu s-ar fi putut afirma.

Acum, dincolo de a discuta evenimente și fapte actuale, doresc să vorbesc puțin despre fundamentele tectonice ale geopoliticii globale care favorizează – după părearea mea – un război mondial. Am tot discutat despre riscul existențial pentru SUA pe care China îl pune. Nu știu dacă mai are sens să argumentez ceva, dar iată doar un nou fapt auzit recent la podcastul între Joe Rogan și Jordan Peterson – Peterson a afirmat că China produce în fiecare an un număr de ingineri egal cu numărul total de ingineri pe care îi are SUA. Ori inginerii ăia cât timp credeți că o să mai producă doar gadgeturi vândute pe 2 lei pe hârtie tipărită la americani? Mai devreme sau mai târziu, acești ingineri vor vrea să câștige bani mai mulți și vor inventa tesle mai tari ca Tesla, punând încă un cui pe coșciugul SUA, DACĂ SUA nu folosește ultimele “avantaje competiționale” față de China – puterea armată.

În contextul conflictului cu China, și-ar dori SUA un război cu Rusia, ideal unul convențional, deși nu știm ce gândesc generalii, care cunosc mai bine riscurile și potențialul unui război nuclear. SUA încearcă stimularea unui război din ce cauze? Extinderea NATO spre Ucraina este o imbecilitate. Ca să vă dați seama de cât de idioată este presa românească (dar nu numai), căutați undeva dacă și-a pus vreun măcănitor întrebarea – să presupunem că Rusia protestează vehement, dar în urma presiunilor SUA, va da înapoi și va accepta intrarea Ucrainei în NATO. Care va fi starea NATO atunci? Frontiera NATO se va extinde drastic, NATO va avea direct graniță de ~800km cu Rusia și încă ~600km cu Belarus – o provincie rusească cu o pseudo-autonomie. Cum va apăra NATO o graniță de 1400km mai apoi? Vor aduce americanii tancurile lor și avioanele? Numai pentru a face poliția spațiului aerian, se vor consuma lacuri întregi de motorină, pe care Ucraina nu le are și care vor ieși din buzunarele NATO. Nu mai zic de faptul că Ucraina nu are armată, nu aduce niciun avantaj alianței, vine la pachet doar cu probleme și cu costuri imense, chiar pe timp de pace.

Nu doresc să lungesc discuția prea mult la ce este de fapt NATO, dar o alianță cu prostănacul Genoa vice-președinte, este clar că nu prea e ce pare a fi. NATO este în prezent doar umbra a ceea ce a fost, o alianță pe ultima suta de metri în care unii deja nu prea se mai simt confortabili, și nu mă refer doar la turci. Și în plus, o alianță care în afara unor dictatori cum a fost Ghadafi, nu a avut mari succese militare, ba chiar a avut două înfrângeri – Siria și Afganistan. Și să nu îmi ziceți că alea nu au fost războaiele NATO și de aia le-au pierdut americanii … sub o forma sau alta NATO a luptat și a pierdut.

Asta nu înseamnă însă deloc că SUA nu are armata puternică. NATO nu trebuie deloc confundat cu SUA, NATO este o fațadă arătată popoarelor, un instrument propagandistic folosit pentru mașinațiuni geopolitice. În cazul de față, se dorește stârnirea unui război. Americanii au făcut tot ce le stă în putință pentru a-i stârni pe ruși. Ideal pentru americani, ar fi ca rușii să înceapă un război și americanii să îi lovească cu bățul printre gard, cumva din afară, fie prin asset-urile deja implantate în Ucraina, fie prin costul efectiv al unui război (și economic, și de imagine, și social), fie prin eventuala escaladare prin implicarea altor cărnuri de tun din zonă în acest război și eventualul răspuns al Rusiei.

Dacă cele de sus s-ar întâmpla – un război local, convențional, între Rusia și Ucraina și ideal între Rusia, Ucraina și chiar alte state din zonă, SUA ar da o lovitură puternică parteneriatului ruso-chinez prin scăderea capacităților militare și economice ale Rusiei și apoi ar veni rândul Chinei. În cazul Chinei, SUA ar recunoaște Taiwanul și ar plusa înarmarea acestuia, poate chiar plasând rachete, în încercarea de a provoca și pe chinezi să atace Taiwanul și astfel să piardă și ei din focus și mai ales din avântul economic care îi propulsează acum – fără aceste războaie – în lider economic și financiar în cel mult 10 ani. Ori după economie, urmează armata …

Ideal pentru SUA deci ar fi să provoace pe de o parte Rusia la un război local și pe de alta să provoace China. Dar nu există riscurile ca SUA să piardă ceva din toate acestea? Ce să piardă?! Sau mai bine zis ce să piardă mai mult cât a pierdut deja?! SUA se află economic și financiar într-o gaură neagră care se vede deja pe piețele financiare. Plandemia nu a făcut decât să ofere pretext pentru prelungirea agoniei cu încă 2 ani. Dar acum, ce să mai urmeze? Deoarece plandemia s-a fumat, Fed-ul este obligat să mărească dobânzile deoarece hiperinflația seculară bate la ușă. Mărirea dobânzilor va impune austeritate drastică, care va duce la tulburări sociale masive, care vor măcina – și mai mult – Imperiul, din interior. Situația este extremă și nu detaliez. Săptămâna următoare BREAKING NEWS-urile vor fi legate de piețele financiare și veți afla mai multe. Dar un război va consolida dolarul, va exploda prețul gazelor și al petrolului (resurse pe care SUA le are) și va oferi oportunități de a da lovituri economice și financiare puternice atât competitorului principal – China, cât și Uniunii Europene care după cum știm de pe vremea lui Trump este de fapt un mare parazit al sistemului financiar american și de asemenea, prosperă sub umbrela armatei americane fără a plăti chirie. UE chiar dacă nu este principalul, este secundarul competitor economic al SUA, prin mașinăria de export care este Germania și care după China, inhibă cel mai mult manufactura și producția locală din SUA. Acele războaie tarifare din vremea lui Trump nu a fost reglate ci doar sunt ignorate de Bidon deoarece nu îl prea duce capul iar centrele de putere care fac politica SUA acum, preferă soluția militară măsurilor de restructurare economică propuse de Trump prin “MAGA”.

Dar așa cum sunt condițiile necesare apariției unui război – așa cum o pădure uscată are nevoie doar de o scânteie – tot așa sunt și câteva piedici. Iar relația germano-rusă este una dintre ele. Germanii înțeleg foarte bine situația și interesul american și de aceea pun bețe în roate, bătându-și joc de tentativele de provocare ale SUA prin trimiterea ucrainienilor de căști de luptă HD în loc de arme, ca și cum le-ar trimite console de jocuri. Germania nu are de ce să se plângă: exporturile duduie, inflația pe euro este optimă și va ajuta reducerea datoriilor, riscul fragmentării UE a trecut, Brexitul nu a pus mari probleme și o a doua conductă de gaz, coroborat cu noul program “Green Deal” care este de fapt un Green German Deal deoarece forțează toată Europa să cumpere panouri și echipamente electronice “eficiente” de la nemți, toate acestea sunt elemente extrem de pozitive pentru economia și societatea germană, mai ales în contexul aplatizării problemelor cu imigranții și a depășirii crizei sanitare produsa de Covid (o cacialma la care însa nemții s-au calibrat economic perfect).

Pentru nemți, deci, războiul nu prezintă interes. Dar ce pot face? Fac ce pot și vor face ce trebuie chiar dacă începe, adică vor face pact cu rușii și în niciun caz nu vor pune umărul la orice acțiune împotriva sursei lor de gaze care le alimentează economia. Fără gazul rusesc, 35% din economia germană s-ar evapora, ori asta ar însemna o depresie similară unui război. Practic pe nemți, ruși nici nu trebuie să îi atace, dacă vor să le facă rău – trebuie doar să le taie gazul. Cu noua conductă, procentul de 35% va crește spectaculos, lipsa energiei fiind principala frână actuală pentru nemți în creșterea și mai mare a exporturilor.

O a doua condiție tectonică împotriva războiului ar fi situația din China. China nu își permite tensiuni înainte de congresul partidului. Chinezii fac lucrurile pas cu pas, programatic, ca adevărați comuniști cincinali ce sunt, și focusul de moment este viitorul congres unde se va realege tovarășul. Dacă Rusia începe războiul, China are riscul escaladării tensiunilor cu Taiwanul, deoarece este evident următoarea mișcare a SUA și prin urmare chinezii probabil i-au rugat pe ruși să stea calmi deocamdată cu orice risc. De altfel, pe ruși nu are de ce să îi mănânce undeva să facă ceva legat de Ucraina. Timpul joacă în favoarea lor. Ucraina economic este nisip mișcător, fără o stabilitate nu poate avea parte de investiții și dezvoltare. Ori gazele costă și cu conducta noua pornită, rușii vor avea noi opțiuni de a tăia Ucraina din circiut chiar dacă nu vor putea să îi elimine de tot. Deci nici rușii nu ar avea de ce să invadeze Ucraina, mai ales că în Donbass deja dețin controlul – ce altceva să facă? Evident că primirea Ucrainei în NATO ar cam fi o linie roșie, dar în niciun caz nu vor ocupa Kievul ci maxim ce ar putea face este să atașeze Donbass-ul cum au făcut cu Crimeea și încercând pornirea și de alte focare – deși evident cu slabe șanse în alte zone.

Două lucruri sunt de concluzionat:

1. incapacitatea ucrainienilor care s-au lăsat atrași în aceste mașinațiuni geopolitice în care finalitatea pentru ei este împărțania între vecini; vedem asta din recentele tentative disperate de a pune apă pe foc
2. defectarea jucăriei militare americane care dă din colț în colț în încercarea de a repara petecele ignorate atâta vreme, când în loc să își consolideze poziția și să lupte cu corupția internă, soldații s-au bucurat de bugetele nediscreționare ducând războaie de antrenament prin Afganistan sau Siria unde soldățeii se joacă de acasă la drone trimițând bombe aiurea prin sate distruse la marginea lumii doar ca să justifice cheltuirea miliardelor și să alimenteze orgoliul idiot al poporului american însetat de sânge; din această turbare, nu este deloc deplasat să gândim că în căderea lui marele uriaș nu va reuși să se redreseze ci va cădea cu un mare bang; de vom fi și noi sub el când cade, depinde doar de cât sânge de neamț mai curge prin neamț