Category: Economie / Finanțe

Continuare de aici

De ce nimeni nu prea discuta despre inflatie si de ce pana si ziarele economice macane aceleasi mantre stupide din narativul plandemic legate de hora unirii imprejurul vaccinului [1]?

In primul rand Romania, fiind o provincie a imperiului de la periferie nu prea are o economie si prin urmare nu are nici o presa economica. Dar in general, motivul acestei cenzuri, eu il vad a fi prostia si faptul ca scumpirile inca nu i-au ajuns pe cei care se ocupa de scris si de macanit pe subiecte legate de economie si finante. Bitcoin e mai “fierbinte” pentru “analistii” iexperti care au problema ca nu mai primesc dobanzi la bani si tatoneaza si ei cu ideea sa castige din tranzactii cu criptomonede.

Eu am incercat sa aman abordarea subiectului pana in momentul in care o sa am confirmari pe plan personal ca lucrurile se imput. Si ieri a fost prima zi in care am alimentat cu benzina de peste 6 lei – un record de care nu imi amintesc sa il mai fi depasit vreodata. Cu ceva timp in urma, am mai auzit de scumpiri ale materialelor de constructii si mai ales de lipsuri, dar acum iata ca a venit randul ca TOATE sa se scumpeasca.

Dar totusi, explozia preturilor este un subiect social fierbinte si ne-am astepta macar televiziunile sa il abordeze. Din nou repet: cei care macane zilnic, “ziaristi” si “realizatori TV” au salarii babane si nu simt pe pielea proprie cresterile de preturi iar despre previziune si intelegerea mecanismelor economice le cerem prea mult.

Comenta acum 2-3 zile un cititor ca liberalizarea pietei energiei a dus la mariri ale energiei electrice care se vor propaga si ele foarte mult. Din nou vin cu o marturie personala: am amanat pana in ultimul moment – din lipsa de timp – schimbarea contractului la energia electrica. Si din curiozitate, am cerut in amanunt detalii la departamentul suport al CEZ sa imi spuna cat platesc acum pe kw. Pretul era dublu fata de unul dintre contractele “concurentiale” si asta inainte de mariri. Dar oare cati oameni nu au amanat sau nu au reusit pur si simplu din varii motive sa isi schimbe contractul si vor plati luni bune preturi duble?

Inflatia actuala are insa doua capete turbate: unul extern cu cei trei factori pe care i-am enumerat acum 2 articole (aici) si unul intern despre care nu am discutat. Factorul intern de inflatie este incompetenta si prostia guvernarii actuale care prefera sa se ascunda in spatele plandemiei si sa o foloseasca ca sperietoare si ca scuza pentru esecul reformelor si incompetenta in trecerea de la o economie subdezvoltata cu o administratie publica supra-scalata, consumatoare si inefcienta care pune presiune determinanta pe costurile de productie si pe pretul serviciilor la o economie capitalista eficienta cum are de exemplu Polonia care lupta cot-la-cot cu Germania pentru dominatia in UE.

Prea mult despre factorii interni nu avem a spune deoarece oricum cresteri de preturi la energie aveam mereu si de asemenea presiuni inflationiste fiecare guvernare, indiferent de culoarea politica, gaseste sa produca. In epoca PSD am avut marirea salarului minim si maririle speciale la doctori care au impins in sus preturile la imobiliare (toti doctorii se muta la case sau isi cumpara apartamente in blocuri noi). In epoca PNL avem “dezlegarea” la credite zero prin programe guvernamentale care permit smecherilor din ecosistemul de consumatori preferentiali de “fonduri europene” sa abordeze o noua piata: piata creditelor zero subventionate de guvern. Nu zic ca nu sunt si firme oneste care au beneficiat de aceste creditari, dar aceasta distorsionare pe piata dobanzilor si practic anulare a rolului de corectie si selectie pe care analiza financiara pe care bancile o fac cand acorda credite, vor duce la prelungirea nejustificata a vietii unor companii zombi care nu au niciun viitor si care nu vor putea fi sustinute la infinit. Dar nu pana la infinit este scopul prelungirii darii pe fata a dezastrului economic produs de plandemie prin inchideri si suceli, ci scopul este prelungirea pana la urmatoarele alegeri si asta se doreste a se face prin noi si noi creditari, statul devenind garantul unei felii din ce in ce mai mare a datoriei.

Una dintre lucrurile pe care nu le inteleg eu, sau mai bine zis le inteleg dar nu le pot explica, este cum de in cifrele oficiale inflatia este atat de mica. Iata de exemplu

Rata anuală a inflaţiei a urcat la 3,9% în luna iunie 2021, de la 3,8% în mai. În iunie 2021 față de aceeași lună din 2020, mărfurile nealimentare s-au scumpit cu 5,71%, mărfurile alimentare cu 2,17%, iar serviciile cu 1,59%, potrivit datelor publicate marţi de Institutul Naţional de Statistică (INS).

Sursa

Inteleg ca acel “cos de consum” este invartit si sucit pe toate partile de “experti” pentru a o scoate la liman. Dar sa luam doar un exemplu: la benzina pretul era 5.5 pe la jumatatea mai si acum este 6 – deci crestere de 9%. Si aici avem o situatie speciala, deoarece carburantii au flexibilitate redusa la schimbarea preturilor, deoarece grosul costului din pretul total este acciza care nu s-a modificat (din ce stiu eu) iar pretul petrolului, pana sa se revada in pretul final, dureaza.

Ca alt exemplu personal, din ce am observat eu, pretul la pepeni de exemplu a explodat. Desi ar fi de asteptat ca pretul la pepeni, cu cat trece timpul sa scada, deoarece cei timpurii sunt mai scumpi, am fost extrem de surprins sa platesc 35 de lei pentru un pepene verde si unul galben, la colt de drum, in conditiile in care acum 2 saptamani, cumparasem din hypermarket un pepene verde cu 12 lei.

Si prognozele BNR sunt la fel de amuzante ca “rapoartele” INS. BNR estima cam pe la jumatatea lunii iulie ca pana in decembrie vom avea o inflatie de 4.1%. Pai deja, dupa cum am zis, avem 9% la benzina si unele companii din domeniu au anuntat scumpiri cu 15% la 15 august. In plus, in domeniul construciilor cresterile au fost la multe produse de pana la 150% si altele au venit din urma, impingand si mai mult in sus costurile celor care doreau sa se apuce sa construiasca. Chiar daca constructiile au fost doar inceputul, vedem ca ce a declansat explozia in constructii – desi nu stim cu certitudine – se muta si pe alte categorii si prin urmare nu exista nicio speranta 4% cand deja avem niste cresteri care nu vor da inapoi (dupa cum am povestit despre declaratia directorului Fed – Powell in articolul anterior).

Dar poate decat sa dormim pe o ureche, ne uitam imprejur deoarece toate lucrurile nasoale vin mai intai la cei mai saraci si mai cu probleme ca noi. A fost Turcia anul trecut, dar pe la noi politicienii s-au culcat pe ureche si au crezut ca Turcia e pedepsita de americani si de aceea a avut acea prabusire a monezii si inflatia galopanta temperata doar cu cresterea rapida si dureroasa a dobanzii de referinta. A venit acum randul Rusiei sa se lupte cu demonul inflatiei.

De unde in aprilie rusii au tatonat cu controlul pretului (in ciuda criticilor sefei bancii centrale) acum rusii apeleaza la marirea taxelor vamale la exporturi pentru a lasa mai multa marfa sa ramana in tara si sa impinga in jos preturile prin abundenta ofertei. Asta in paralel cu controlul preturilor care nu a fost eliminat si nu ne astaptam decat la extinderea la o gama si mai mare de produse … Cu privire la Rusia, este interesant de vazut cum si bancherii si autoritatile lor lanseaza aceleasi mesaje calmante similare cu Powell si cu Isarescu: “Inflation has spiked to the highest level in four years and even officials admit relief is months away at best.” Mult succes rusilor cu aceasta prognoza!

Intre timp mai multe tari sarace (ca Romania) au apelat deja la marirea dobanzii de referinta care are ca scop temperarea consumului, limitarea creditarii si ranforsarea monedei. Spre deosebire de Romania, rusii au dat drumul la rubla dar degeaba. Cu siguranta fiecare tara are propria situatie si tavalugul de bani tipariti de Fed care suge resurse tangibile din intreaga lume produce tot felul de turbulente in zonele cele mai vulnerabile. De aceea, unele state apeleaza la masurile de controlul preturilor sau la taxe vamale. Ceea ce Romania nu poate, deoarece este membra UE. Firesc pentru Romania, in lupta cu inflatia, ar fi ca sa apeleze la ultima umbra de suveranitate unde poate jongla fara sa-si puna legislatia europeana in cap: moneda. O devalorizare cu siguranta ar tempera consumul si ar mai ajuta nitzel preturile, desi acum, asa cum am mai zis, genie is out of the bottle and nobody can put it back. Mai ales acum, slabirea leului ar salta si mai mult preturile dar macar ne-ar scapa de riscul hyperinflatiei si al valului de falimente care va fi inevitabil.

In esenta solutiile nu sunt blande si presupun niscavai creative destruction. Ori asta nimanui nu ii place, mai ales politicienilor de la putere. De aceea, ca si in alte dati, va trebui sa vina FMI si televiziunile sa filmele cum Troika strange cu usa guvernul pentru ca populatia sa accepte masurile dure care vor trebui sa fie luate. Dar solutiile sunt doar utopice – asistam la propagarea unui val de scumpiri care vine din multe directii care va matura inevitabil cu gunoaiele ascunse sub pres de decenii.

~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~

[1] Ziarul Financiar: Cei din business oferă guvernului 10 idei pentru creşterea numărului de vaccinaţi: primul botez gratuit într-o familie, bilete la cinema sau la teatru, o tombolă al cărui câştigător să fie iertat de fisc pentru datorii

Delta, vaccinuri și șobolani – astea sunt subiectele zilei pe meleaguri mioritice. Între timp inflația avansează puternic de la zi la zi și pe mine unul – spre deosebire de alte dăți – mă îngrijorează. De departe, văd în inflație principalul risc pentru viitorul mediu, prin asta înțelegând că văd o criză economică cum nu a mai fost și văd risc existențial pentru întreaga societate așa cum o cunoaștem acum.

Dar care să fie baza temerilor mele și de ce nu ar fi la ca în 2008? Principala diferență este că în 2008, situația geopolitică era cu totul alta și înțelegerile între marile puteri de a “stimula financiar” pentru a evita un crash mai mare decât a fost s-au realizat mult mai ușor ca acum când dolarul pare să-și tragă ultima răsuflare.

Asistăm în ultimii ani la o disoluție accelerată a coeziunii sociale – mișcările “anti-rasiste” care s-au lăsat cu distrugeri de miliarde, tăierea finanțării poliției, lărgirea diferenței între cei bogați și cei de jos (practic eliminarea clasei mijlocii) fac ca Imperiul să se macine din interior similar felului în care romanii și-au tras singuri cu săgeata în picior.

Ca o mică paranteză, Roma nu acăzut datorită ridicării vreunei alte mari puteri – poate aici avem o diferență principală în ziua de astăzi când China capătă pe zi ce trece alura unei mari puteri, având deja în mulți indicatori importanți, cum ar fi infrastructura de transporturi, scoruri cu mult peste ale Imperiului. Așadar, romanii s-au frecat în lupte de culise între diversele găști și pentru a căpăta susținerea populară, fiecare conducător venea și oferea noi și noi “beneficii” (cam cu dă acum Biden dolari la americani drept ajutor de Covid). Care beneficii evident nu puteau veni din producție deoarece romanii se ocupau cu orice altceva mai puțin cu munca și nici din noi cuceriri deoarece cuceriseră tot ce se putea și supseseră toate comorile care putea fi supte. Retragerea din Afganistan a americanilor de asemenea poate fi comparată cu retragerea din fața sasaniților. Invazia goților poate fi comparată cu năvălirea actuală a latino-americanilor. Ba chiar și puterea de colectare a taxelor – care funcționa în ciuda corupției generalizate – se regăsește în atributele SUA de astăzi. Dar istoria știm că nu se repetă ci doar rimează …

Este acum sau nu este momentul prăbușirii dolarului? Cu siguranță este! Iar inflația curentă este cel mai clar semnal al acestui început. De ce ar fi acum diferit față de 2008 și de ce nu putem spera că tipărirea de bani va salva și acum omenirea? Dincolo de teoriile conspiraționiste legate de lupta unor descreierați pentru anihiliarea a unei feli mari din populația globului deoarece “suntem prea mulți”, tipărirea de bani nu va putea salva economia deoarece toate fundamentele economice s-au distorsionat până la punctul la care încep să apar deficite majore pe producție și distribuție – cel puțin în vest. De unde și avem parte de inflație.

Nu voi mai relua discuția despre cauzele inflației actuale, despre care am tratat în articolul anterior. Voi continua doar abordarea unor idei, în paralel cu continuarea unor comentarii la puținele știri care apar în presa legate de inflație.

În primul rând, de departe principala bombă a zilei a fost declarația președintelui Fed-ului american Powel cum că prin inflație “tranzitorie” nu înseamnă deloc că prețurile vor reveni la ce au fost înainte. Iată o sursă oarecare a unui articol în care puteți vedea mai în amănunt ce a zis. Din ce am înțeles eu, deoarece probabil i s-au pus întrebări, a recunoscut că prețurile care au crescut vor rămâne mărite, prin “inflația tranzitorie” (acest termen este panadolul anti-panică folosit de Fed și MSM) se înțelege doar că va exista un moment în care prețurile nu vor mai crește, sau vor stagna o perioadă. Altfel spus, a crescut lemnul 150%? Stați calmi! O să mai crească doar cu 10% și poate peste 6 luni se va opri, chiar dacă peste 8 luni poate va începe din nou să crească. Căci asta înseamna tranzitoriu, că nu e inflație continuă, adică nu e hyperinflație, adică nu trebuie să mărească dobânzile.

Nu știu cu cât în urmă am mai amintit de dobânzi, dar lucrurile sunt astfel așezate, încât dobânzile nu pot crește nici măcar cu un mizilic de 0.01% deoarece cea mai mică creștere va însemna o povară imensă pentru toată lumea și va duce la o criză nemaiîntâlnită care se va lăsa cu falimente generalizate și haos social mai rău ca în anii 30. Prin urmare, speranța Fed-ului este ca inflația să fie suficient de domoală încât să erodeze din datorii dar să nu facă o mutație înspre …. hyperinflație. Cam cum e cu focul la aragaz: vrei ca să ardă lini ca să-ți faci treaba cu el, nu vrei să explodeze camera când aprinzi focul din cauza gazului cumulat. Cam așa e cu hyperinflația. Dar Peter Schiff are o expresie amuzantă: “once the genie is out of the bottle, you can not put it back” …

Aveam până mai ieri, înainte de ședința ultimă a Fed-ului unde Powell a făcut declarația de mai sus, următoarea situație: prețurile crescuseră, inclusiv la acțiuni, unde sunt cote maxime. Investitorii și analiștii erau însă în dilemă: vor mai crește sau vine un crash. Și de ceva ani buni de zile, doar reducerea dobânzilor împinge bursele în sus și – invers – orice anunț că dobânzile pot scădea chiar peste ceva luni bune, chiar cu puțin, dau jos cu prețurile drastic și avem parte de căderi atât de periculoase încât la ultima creștere a dobânzilor, au trebuit urgent să dea înapoi cu ele deoarece exista riscul unui crash bursier. “Salvarea” a fost însă plandemia care a dat la zero cu nivelurile și prin urmare, dacă se va continua (cu sau fără delta) există motivația ca dobânzile să fie ținute la zero. Ori cu dobânzi la zero și inflație accelerată, datoriile se duc ușor ușor, problema fiind însă sustenabilitatea economiei și – cum zice Mugurel – macrostabilitatea.

Dobânzile zero însă împing investitorii spre tot felul de scheme de investiții care lovesc te miri unde. Am explicat fenomenul BlackRock în articolul anterior care a declanșat isteria din imobiliare și creșterea prețului la lemn în SUA care s-a propagat ulterior în întreaga lume. Ce nu știu dacă am zis: imaginați-vă ce fac chinezii cu trilioanele de bonduri pe care le dețin dacă dobânzile sunt zero? Păi la fiecare expirare a unei emisiuni – căci de scos totul o dată nu au cum – investesc în bunuri tangibile: materii prime, infrastructură, armată etc. Altfel spus, consumă bunuri reale care sunt supte din vest și consumate în est. Există așadar un transfer al avuțieii secular între vest și est. Și dacă în 2008 chinezii cumpărau materia primă pentru a se pregăti de valul următor de creștere și pentru a avea materie primă pentru chinezeriile pe care prognozau că le vor produce, de data aceasta toate prognozele partidului sunt focalizate pe bunăstarea chinezului de rând care are nevoie de creștere economică constantă pentru a nu da în cap tovarășilor și a-i trimite înainte de vreme unde este Ceaușescu, adică în iad.

Nu mă pot abține să nu mai fac încă o paranteză legată de China, deși nu este deloc total out-of-topic. Avem așadar o creștere constantă și accelerată a Chinei care amenință – cel puțin economic deocamdată – poziția SUA. Este discutabil în ce măsură amenință și militar, deoarece sunt mai multe aspecte, dar cert este că armata se bazează pe echipament care este produs de economie și dacă nu ai economie … Riscul existențial pentru americani, pus de chinezi a fost deja recunoscut încă de pe vremea lui Obama care a fost însă prea slab pentru a duce la capăt planurile bombastice de “pivotare către Asia”. Căci democrații / socialiștii / bolșevicii de pe toate meridianele sunt buni doar de măcănit, când e vorba de fapte …

Trump a încercat ceva-ceva și el dar prea puțin. Mai mult mac-mac și prea puține lovituri Chinei. Privit mai ales în perspectiva politică efemerității unui mandat de 4 ani, Trump a fost și el în mare măsură la fel de neputincios ca și Obama în privința rezolvării problemel China. Într-adevăr problema e una mai mult decât dificilă și necesită un plan pe mulți ani de zile, poate chiar pe zeci de ani. Dar așa ceva este imposibil într-o societate în disoluție în care simbolurile naționale și fibra societății sunt atacate de descreați și de cancerele ideologice care au ajuns ca o metastază la piele și put din ce în ce mai rău după ce au distrus organele interne și amenință chiar sistemul sanguin al națiunii americane și al imperiului american.

Există totuși speranțe, sau mai bine zis există portavoci care lansează mesaje pline de speranță. Nu vreau să dau nume, deoarece nu vreau să le fac reclamă, dar exista mai ales un “analist geopolitic” care zice că China s-a cam blocat cu creșterea. A crescut până la un nivel de trai mediu, dar saltul la o economie dezvoltată și la un PIB per capita echivalent economiilor puternice este mult mai greu de făcut. Ce nu ia în calcul acest domn este că mâine dacă dorește, China poate tăia exporturile cu 50% și crește instant nivelul de trai al chinezilor în detrimentul bunăstării cartofului de canapea american care trăiește din banii tipăriți de Powell și auncați ca pâinea și circul la romani, săracilor pentru ca să nu se revolte. Ce fac chinezii este însă o creștere incrementală a nivelului de trai susținută de eforturi sporite pentru extinderea sferei de influnță care să poată să mențină o dezvoltare durabilă decenii de acum înainte și chiar să permită un soft-power militar măcar local, în propria regiune, similar influenței pe care o avea Rusia în fosta URSS provinciilor pe care le folosea ca buffer atât de securitate dar și de resurse. Mă refer aici, bineînțeles la faimosul “Belt & Road” – o rețea de autostrăzi, drumuri, căi ferate, porturi și huburi de transport pe care China o construiește în Asia și încearcă să o extindă mai nou și în Africa de Est prin construirea rețelei de cale ferată a emiratelor arabe și a țărilor din zonă.

Prin Belt Road China vrea șă lovească doi iepuri dintr-o lovitura (de fapt mai mulți). Pe de o parte, își asigură rute de transport rutiere pentru exportul mărfii mai rapid și în viitor mai ieftin decât pe mare. Cu marea oricum au problema choke-urilor maritime pe care nu le controlează ci sunt dominate de marina americană. Știm că maritim, China are mari provocări. Prin urmare, a ales alternativa infrastructurii terestre atât din motive economice dar și militare, pentru a putea să aibă spațiu de manevră și independență economică în cazuri escaladării tensiunilor care vor fi inevitabile cu SUA. Pe măsură ce China va crește economic, SUA vor apela și la ultima carte: blocarea maritimă sau constrângerea prin taxe de protecție și prin limiatrea volumului de nave care pot tranzita punctele cheie. Dar ce zic eu de SUA: Taiwan-ul dacă se supără și blochează portul Suez, în caz de nevoie, China va fi lovită foarte mult, mai mult decât alte țări. Evident că și Taiwanul va suferi, dar am adus acest exemplu pentru a demonstra vulnerabilitatea chinezilor cu privire la dependența de traficul maritim.

Multora ni se poate părea aberant costul dezvoltării acestui Belt & Road și lipsa perspectivelor amortizării, mai ales datorită sărăciei și subdezvoltării țărilor prin care trece. Dar China oferă nu doar consultanță, know-how, forță fizică și alte beneficii țărilor care acceptă colaborarea ci pune chiar și banii, oferindu-le creditarea. Cei care nu au bani, vor putea să plătească prin alte moduri: fie prin închirierea către chinezi a anumitor huburi pentru construirea de depozite, fie prin oferirea de resurse, fie prin vânzarea unor companii de stat etc. Soluții există și cum Rusia a cam părăsit caucazul de sud și zona mării caspice și nu are puterea financiară să recupereze vechile republici, China împinge și tatonează din ce în ce mai mult în această zonă, extinzându-se cât poate și căutând să umple golul lăsat de ruși.

În concluzia parantezei, nu văd de ce chinezii nu vor putea face saltul de la un pib per capita de 16k la unul de 43k cât are UE, mai ales că pentru vest, direcția nu e decât în jos …

[continuarea aici]

Mămaliga fierbe dar și când dă în foc …

Teoria mea este că și Revoluția din 1989 a fost făcută tot pentru foame. Doar foamea în scoate pe români din casă, nu principiile și nici măcar teama că de acum înainte BigPharma le va trage periodic câte o injecție care le va aduce numai bunătăți dar ca la loterie – în număr restrâns, ca să nu bată la ochi.

Deci dacă doar foamea îi va scoate în stradă, când va veni această foamete? Păi cel târziu în toamnă. Inflația va exploda până atunci și vom vedea nenumărate proteste, inclusiv greve în rândul bugetarilor.

Iată însă mai întâi un chart cu prețul la producător (variație lună la lună în procente)

După cum vedem încă ne aflăm pe panta ascendentă a prețurilor la producător – cele care determină prețul final. Prețul la producător este un indicator mult mai relevant al inflației deoarece datele oficiale ale inflației sunt … făcute din pix. Creșterea prețurilor pe Mai 2021 (ultima disponibilă în site-ul citat) nu a mai fost atinsă din Noiembrie 2008. Asta ca să faceți comparația cu ce va urma. De altfel, dacă comparăm panta ascendentă a chartului recent cu cea din 2008, vedem cât de rapidă este această creștere (care probabil în Iunie s-a și accentuat).

Așadar, dincolo de scandalul inter-guvernamental, se află semnele de întrebare cu privire la viitoarele luni când probabil guvernul va trebui să apeleze la FMI și să ia măsurile … necesare. Mai concret, șobolanii vor să părăsească barca și caută pretexte. Varianta șobolanilor de la USR ar fi ca “rezolvarea” acestei crize să se facă printr-o nouă închidere – de aceea pompează pe “certificatul verde” și “varianta delta”. O nouă închidere va da posibilitatea guvernului să taie și să spânzure deoarece manifestațiile vor fi interzise deoarece va fi “pericol de infectare”.

Dar spre deosebire de anul trecut când creșterea datoriei a fost posibilă fără consecințe deoarece … Covid, acum lucrurile stau complet diferit deoarece Asia și-a cam luat avântul și Imperiul nu mai poate ascunde prea mult gunoiul sub preș – prin gunoi înțelegând masa monetară tipărită de băncile centrale și dobânzile negative care erodează productivitatea și distrug economia reală.

Să luăm acum o pauză și să vedem țările cu creșterile de PIB cele mai importante – date tot de la trendingeconomics.com:

• China: 7.9%
• Koreea de Sud: 5.9%
• Turcia: 7%
• Tawan: 8.9%
• Irlanda: 11.8%
• Hong Kong: 7.9%
• Singapore: 14.3%
• Bangladesh: 5.9%
• Vietnam: 6.61%

Procentele reprezintă creșterile an-la-an pe baza ultimelor raportări (trimestrul 1). Pe trimestrul 2, probabil defazarea față de vest va fi și mai mare. Iată comparativ cum stau câteva țări din vest:

• SUA: 0.4%
• Zona EURO: -1.3%
• Germania: -3.1%
• Marea Britanie: -6.1%
• Franța: 1.2%
• Italia: -0.8%
  
  

Economic este clar că vestul a pierdut în plandemie. De aceeea se încearcă întărirea puterilor statului prin introducerea “pașaportului verde” care este de fapt o nouă infrastructură de control și monitorizare. Sub pretextul luptei cu virusul, cetățenii vor fi ordonați ca oile în abator să stea fiecare la locul ei până îi vine rândul la tăiat. Căci altceva ce să mai poată facă politicienii din vest? Reforme economice? Ha, ha! Asta presupune tăieri, austeritate și din 2008 încoace nu prea le-a ieșit. Investiții în infrastructură? Cu ce forță de muncă? Cu chinezi și pakistanezi? Căci europenii au devenit extrem de leneși și așteaptă ajutorul de la stat mai ceva ca sovieticii.

Cele două falii se freacă și la intersectarea lor vor apare cutremure. De altfel, faliile se freacă de ceva timp, nu de ieri de azi, dar acum vedem că suntem și noi afectați și vedem că e pe bune. Ieri au fost Ucraina și Turcia, azi a venit rândul României și probabil al Ungariei – granițele sunt clar demarcate, unde se vor simți cele mai puternice unde de șoc ale cutremului economic care va veni în toamnă.

Întorcându-ne la inflație, aceasta este un fenomen global, deși este perceput diferit de fiecare țară în parte. Dar diferența constă în cum simt cei de sus, nu cei de jos, care peste tot vor fi exterminați ca niște gândaci. Iată de exemplu un miting al minerilor din Alabama care protestează și cer salarii mai mari:

Cauzele inflației pe care o trăim în prezent, după mine sunt 3:

1. tipărirea de bani – mai ales în SUA unde Fed-ul a dublat aproape datoria totală și guvernul cheltuiește lunar cateva sute de miliarde; lichiditățile abundente și dobânzile negative duc la situații aberante cum a fost inflow-ul de bani în fondul de investiții în imobiliare Black Rock. Pe scurt, teama de inflație a determinat smart money să intre în fond care i-a investit ulterior cumpărând tot ce se putea și săltând astfel prețul imobiliarelor în SUA, ceea ce a dus la creșterea prețului la materiile prime din construcții în întreaga lume.
2. creșterea nivelului de trai din China care a dus la reducerea exporturilor și creșterea consumului intern; de altfel, acesta este un trend secular care se va lungi pe multe decenii și care este principalul risc existențial pentru Imperiu – adică creșterea economică a Chinei, pe lângă impactul economic (bunurile produse în China nu vor mai fi la fel de ieftine și abundente deoarece chinezii și le vor păstra pentru ei), înseamnă bineințeles și bani mai mult pentru investiția în arme, deci o cursă a înarmării pe care din istorie știm că economiile socialiste (cum este economia SUA și a Europei) nu o pot duce cu succes.
3. supra-încărcarea rețelei de transport marfă pe mare – altfel spus, discontinuitățile lanțurilor logistice de tranport și aprovizionare; din cauza restricțiilor tembele, foarte mulți marinari care lucrează pe marile vapoare care aduc bunătățile de la chinezi nu s-au mai putut întoarce să se odihnească acasă cu au muncit non-stop; există deci un deficit de personal care se adaugă pe lipsa investițiilor și tăierile de flote făcute anul trecut la începutul plandemiei când nu mai era sustenabilă păstrarea atâtor nave; de altfel, această ultimă cauza (3 în numerotarea mea) este citată deseori ca fiind singura sursă pentru inflație de către MSM, ceea ce evident este o idioțenie, deoarece tipărirea de bani din SUA nu putea lăsa prețurile nemișcate; între-adevăr această ultimă cauză este reversibilă (într-un viitor oarecare), dar celelalte nu

În plus, s-ar mai adăuga și puseul consumerist venit după o lungă pauză cauzată de închideri, dar acestea nu putea aduce salturile de 150% la prețul lemnului sau altele la fel de spectaculoase. Dar că veni vorba de prețuri, să vedem ce ne așteaptă și pe noi. Iată mai jos o informare a unei companii …

Deci, 10% din mai și creșterile ulterioare vor ajunge în cele din urmă în prețul de la raft, acum urmând un proces de propagare. În ciuda creșterilor din construcții – care s-au crezut “localizate” la un moment dat, iată că hyperinflația va lovi din plin și încet-încet se propagă în lanțul de producție.

E de prisos să zicem că orice închidere, va afecta și mai mult economia și va fi ca sarea pe rană. Sunt unii reporteri tembeli care raportează acum veseli prostește creșterile de venituri la guvern din TVA – scumpirile de acum, practic au mărit prețul produselor și prin urmare și încasările. Dar ce nu înțeleg tembelii este că inițial există o inerție a consumului la creșterile prețurilor din varii motive. De exemplu, în construcții – dacă te-ai apucat să-ți faci casa și mai ai de cumpărat doar gresia, nu o să aștepți până la anul ca să scadă prețurile, ci cumperi chiar scump. Prin urmare, scumpirile măresc TVA-ul deocamdată. Însă dacă doar te bătea gândul să te apuci și ai văzut măririle, ai schimbat banii în EURO și i-ai băgat la CEC, așteptând vremuri mai bune. De unde, canci TVA peste câteva luni.

În plus, cum creșterea de acum la bunurile de larg consum a fost ușor dusă deoarece oamenii aveau rezerve de anul trecut, când nu au mai fost în vacanță și nu au mai ieșit la restaurant. Exuberanța “dezlegărilor” și celebarea “libertății” aduse de vaccin au cam tăiat orice restricție câtă vreme buzunarul nu a rămas gol și cardul de credit mai are descoperire. Însă suprapunerea factorilor inflaționiști și valul 2 al măririlor de prețuri care se va extinde din construcții în toate domeniile, îi vor lăsa pe mulți cu gura căscată.

Dar așa cum un schior poate se bucură în fața inițială a unei avalanșe pe care o produce, deoarece vede că prinde viteză și e mișto, când vede că ce se întâmplă este mai presus de el, adică nu alunecă doar pe schiuri ci pe o felie din munte, panica se va instala și oamenii vor tăia drastic consumul, iar spuma de creșteri la veniturile guvernamentale din TVA se va evapora brusc.

Dar nu vreau să fiu în locul lui Cuțu. Pe cât de mult l-am criticat, deja mi-e milă de el, deoarece stresul de a fi un nou Băsescu și de a tăia în carne vie, cu siguranță îl va afecta pentru toată viața.

Cât despre ce putem face noi, ca indivizi este simplu: să ascultăm de Ieremia care zice: “Blestemat fie omul care se încrede în om şi îşi face sprijin din trup omenesc”. Adică să nu credem că vom putea scăpa de furtuna care vine și să ne pregătim pentru o lungă perioadă de decădere a nivelului de trai. Iată că știm dinainte și Dumnezeu încă ne dă timp. Vaccinarea obligatorie e ultima grijă pe catre trebuie să o avem în fața vremurilor care vor veni. Spun asta deoarece la cum văd eu lucrurile, magazinele se vor ruga de clienți să intre și chiar dacă legal se va da nu știu ce lege, concret cu excepția lanțurilor globale, legea nu se va aplica de facto, așa cum în prezent nu prea mai există poliție rutiere pe drumurile naționale din cauza grevei tacite a polițailor.

Și pentru cei care stau bine cu inima, ca să își facă o idee de cum va fi pe la noi, să vadă ce se întâmplă acum în Africa de Sud. Ignorați particularitățile – sunt nesemnificative. Pe scurt, avem a face cu o criza economică, un guvern corupt și o nație dezbinată.

~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~
ARTICOLE COMENTATE

Ziarul Financiar: În Europa de Est, inflaţia „trecătoare“ despre care vorbesc marile bănci centrale este văzută ca un pericol. Banca centrală a Ungariei se teme pentru forint, iar colega din Cehia de explozia salariilor şi preţurilor pe care ar produce-o supraîncălzirea pieţei muncii – ungurii au mărit dobânda de referință ca să lupte cu inflația. Isărescu va fi ultimul care va scumpi leul deoarece ar putea afecta consumul și prin urmare lanțurile internaționale care aduc marfă în România nu ar mai raporta profituri record.

Bursa: Investitorii individuali văd în inflaţie cea mai mare ameninţare pentru portofoliile lor – cam generic termenul “investitor”. Evident ca pe etoro ajung mai ales novicii și micii investitori, deoarece smart money se duce în fonduri gen Black Rock cum am subliniat mai sus sau în crypto. Problema e că niciun stoc nu poate garanta păstrarea valorii. Când creșterile sunt de 2 cifre, de unde știi pe ce cal să pariezi? Evident imobiliarele sunt o soluție, și nu degeaba acestea au crescut primele. De altfel, imobiliarele sunt canarul din mină în orice criză.

Economica: Banca Mondială: Numărul persoanelor în risc de sărăcie a crescut semnificativ în România la începutul pandemiei – dincolo de rapoartele birocratice ale unor mega-instituții supra-statale, adevărul este că pentru a evita un val de somaj, guvernul a dat credite nelimitate companiilor la dobânzi zero. Cum se va scoate conducta și companiile vor fi nevoie să se ajusteze la realitățile pieței, pe lângă creșteri masive de prețuri vom avea parte și de un șomaj ca în 2008. Mare parte din creșterea de la noi a fost pe consum. Foarte puține sunt investițiile și producția este încă cu mult pe minus față de expoca pre-plandemică, cifrele arătând că ne-am cam întors la 2017 și suntem departe de “recuperare”. Agricultura este la fel, încă pe minus și anul acesta nu dă deloc speranțe …