Meandrele gazului rusesc

Războiul economic este un front complex despre care cu greu putem trage unele concluzii deoarece suntem departe de a știi toate amănuntele. Dar unele lucruri le putem vedea și altele le auzim. Bunăoară, eu zic că directorul Agenției Internaționale pentru Energie nu trage semnale aiurea: Europa trebuie să se pregătească pentru tăierea completă a gazului rusesc.

Dependența Germaniei – nu a României – de gazul rusesc

Un lucru care nu se spune în presa românească este cât de dependentă este Germania de gazul rusesc și cât de independentă este România. Dar deoarece în EU cele bune trebuie să fie date nemților și cele rele împărțite la toți, s-a decis (la capul UE) ca la gaze să nu fie sancțiuni – toți să poată importa, deși e bine tu Românie ca dacă nu ai nevoie să nu imporți (ca să îi pedepsești pe ruși). Dar deoarece rușii sunt malefici, trebuie să îi pedepsim cu ceva și prin urmare tăiem total importurile la minereul de fier și la îngrășăminte agricole (de care Germania nu are nevoie, dar mica economie a României are drastic de suferit de pe seama acestor sancțiuni).

Una peste alta, ce trebuie să înțelegem noi românii este că UE nu este un bloc unit, sau mai bine zis este unit în jurul nemților și al celor din jurul nemților iar interesele României sunt la coadă.

Dar pe cât de mult încearcă UE să jongleze în politica de sancțiuni pentru a nu afecta stabilitatea economică a Germaniei indiferent de stabilitatea economică a României, cu privință la sancțiuni, marea problema a nemților este că nu se pricep deloc să prevadă viitorul. Așa cum au pompat o grămadă de bani în acea conductă care a rămas neterminată, deoarece nu s-au prins că rușii nu se vor opri la Crimeea ci se vor opri acolo unde o să îi oprească cineva, tot așa acum Germania nu a tăiat gazele rușilor când această acțiune ar fi contat și i-ar fi durut pe ruși, ci se va ajunge să le taie rușii gazele când ei își vor diversifica livrarea și nu vor mai fi dependenți de rublele venite de la nemți. Căci apropos, în caz că nu știați, prețul gazelor și al petrolului rusesc nu este redus, așa cum ne mint unii. Fiind platit în ruble, prețul este mult mai mare decât cel al cotațiilor în euro, din cauza cursului de schimb. Practic cursul rublei este dictat de ruși și menținut la un nivel pe care și-l doresc ei, prin simplul fapt că toți cei care cumpără gaze și petrol (sau măcar o parte) sunt obligați să cumpere ruble de la bănci rusești care au cursul evident artificial.

Iluzia alternativelor

Dacă ar fi existat alternative la gaz, acestea ar fi fost folosite. Energia nucleară, cărbunele, hidro și altele sunt complementare la gaz, adică folosesc cât-de-cât în zonele unde sunt disponibile. Adică: o centrală nucleară franceză (că nemții le-au închis) poate da surplusul de energie pentru un orășel mic din Germania. Dar nu există încă o centrală nucleară care să poată da energia necesară funcționării orașului-fabrică BASF (7TW – 10Xcentrala de la Cernavodă) care este mufată direct la conducta de gaze care vine de la ruși și care are propria centrală electrică pe bază de gaz, care folosește aburul rezultat de la această centrală pentru diferse scopuri în producție și care dacă s-ar tăia gazul, ar trebui să discute cu guvernul Germaniei pentru a alege împreună care secții de producție să le închidă deoarece toate sunt vitale pentru economie, BASF fiind producător de top de medicamente, îngrășăminte, insecticide, uleiuri etc. Așa cum mai pe toate produsele de la magazin scrie Made in China, pe aproape toate produsele chimice (mai ales de calitate) scrie BASF.

Pe lângă faptul că alternativele nu există deoarece dacă erau fesabile economic, ar fi fost puse în locul gazului, mai este problema că nu se poate trece peste noapte la ele. Trecerea de la cărbune la gaz nu s-a făcut doar pentru că cărbunele polua (se putea rezolva problema poluării) ci pentru că pe de o parte era mult mai eficient gazul la bani și pe de alta, nu era suficient cărbune care să susțină toată cererea locomotivei. Vă reamintesc că dezvoltarea Germaniei era gâtuită înainte de război de lipsa de energie, de aceea au și făcut acea conductă Nord Stream 2, deoarece aveau nevoie de mai multă energie.

Poate singura greșală prostească făcută de nemți a fost închiderea centralelor nucleare care măcar asigurau pentru populație strictul necesar de energie electrică, permițând la nevoie (cum e acum de exemplu) o tăiere mai fără durere a dezvoltării economice.

Inevitabila depresiune

Căci dacă ne menținem iluzia că lucrurile vor reveni la normal prea curând, suntem idioți. Cel mai greu de prezis este viitorul – zicea Yogi Beear – dar nu putem să nu ne dăm seama că toată puterea calorică oferită de gazele rusești în UE nu va putea fi compensată prea curând nici cu repornirea minelor de cărbuni nici cu creșterea importului de LPG din SUA sau cu trecerea pe petrol (care și ăsta vine tot de la ruși deci va fi tăiat).

Prin urmare, la ce asistăm acum, este o zbatere pentru menținerea unui nivel de subsiztență al unei industrii care măcar să furnizeze produsele de bază: medicamente, îngrășăminte, insecticide. S-a cam terminat cu iaurturile colorate în o mie de curcubee cu tot felul de arome, deja diversitatea produselor alimentare a scăzut la raft și va urma reducerea numărului de branduri deoarece inevitabil în această contracție unele vor fi înghițite de altele.

Una e târguiala de acasă …

Așadar nemții au un plan. Ar fi absurd să credem că un neamț poate funcționa fără un plan, nemții planifică totul, chiar dacă realizează doar o parte. Planul lor este să compenseze, să găsească surse alternative și să fie gata să poată reduce EI consumul în ritmul care le convine LOR pentru a scăpa de ostracizarea permanentă de care au parte din cauza impocriziei sancțiunilor. Este doar chestiune de timp până când americanii le vor striga: nemților voi cu cine sunteți? Căci ați plătit rușilor 1 trilion de euro de la începutul războiului (mai au vreo 400 miliarde).

La ce nu se așteaptă nemții este la tăierea gazelor din partea rușilor. Ei speră că înainte să le taie lor, rușii le vor tăia la alți minion care sunt mult mai dependenți de ruși și care cumva plătesc mai mult și nu au relațiile privilegiate (că așa se cred ei) cu rușii, cum le au ei. Ce nu știu nemții este că rușii sunt jucători de șah și nu funcționează pe emoții. Dacă nemții le-au plătit până acum sute de miliarde de la începutul războiului, nu înseamnă că atunci când vor putea să trăiască și fără bani europenilor – deoarece au găsit alternative – rușii vor ține cont de istoric și nu le vor tăia nemților înainte gazele. Ba din contră, eu cred că pe nemți îi așteaptă o lovitură blitz-krieg de care nu se așteaptă și pentru care nu planifică, așa cum nu au planificat că Rusia nu va sta cuminte și ei pompează aiurea în NS2, pe care chiar dacă nu ar fi fost acest război, la următorul mandat al lui Trump, ar fi fost oricum obligați să îl taie.

Așadar rușii vor tăia gazele nemților mai întâi și apoi și ale altora. Nu la toți, deoarece vor să producă disensiune și deoarece nu au de ce să le taie de exemplu altora, deoarece important este să lovești în cel mai puternic așa cum la luptele între haitele de animale, contează anihilarea liderului turmei dușmane.

Alternativele rușilor

Așa cum europenii se zbat să găsească alternative de import, rușii se zbat să găsească alternative de export. Diferența majoră este că dacă rușii nu vor mai exporta, mare brânză nu vor pierde (sunt bune miliardele alea în plus, dar deja au 600 miliarde de euro primiți – ce să facă cu atâția bani!??), sau mai bine zis nu vor pierde în aceiași măsură ca europenii deoarece rusul de rând este obișnuit cu greul, este patriot, este în război și se așteaptă la o viață grea. Pe când neamțul, va ieși în stradă când se va scumpi berea!

Am povestit că rușii au în lucru o conductă care să transfere gaz din Siberia (de unde vine gazul pentru europeni) înspre China. Nu știu nici capacitatea acestei conduce și nici stadiul în care se află. Dar pentru ruși tăierea exportului către europeni înseamnă o scădere cu 20% (maxim să zicem) a exportului. Pe când pentru europeni, tăierea gazului rusesc înseamnă depresiune economică majoră și criză socială. Practic, orice șansă de evitare a unei recesiuni este anulată și căderea va fi bruscă și nasoală.

Război total?

Consecințele tăierii gazului sunt majore. Practic gazul este singurul motiv pentru care rușii nu sunt interesați acum de un război cu NATO. Câtă vreme primesc bani de la europeni și câtă vreme câștigă în Ucraina, rușii sunt în plan. Când se vor tăia gazele, practic rușii vor pierde suficient cât să taie orice export și orice legătură economică cu vestul – care încă există dar nu pentru minioni ca România. De aici până la războiul fizic este doar chestiune de timing, când și unde.

România

Deși România are teoretic gaze pentru consumul intern, după cum știm “liberalizarea” ne cam obligă ca o parte din acest gaz să îl vindem pe piața de export. În plus, ridică prețul intern la media europeană. Pract, ce înseamna asta? Înseamnă că dacă am ieși din UE probabil am avea gaz suficient la jumătate de preț. Și dacă ne-ar duce capul am avea și industrie care să folosească acest gaz care să aducă plus valoare la un randament masiv comparat cu ce are acum Germania. Evident pentru asta ar trebui să punem în creierele românilor niscavai esență nemțeasă, dar asta e mai greu, mai ales că mixul pare catastrofal, am auzit că dacă se amestecă mintea nemțească cu cea românească rezultă numai bolnavi la cap.

Pe lângă suficiența gazului, creșterea producției locale (stimulată de creșterea prețului) va face ca cei care au bani să plătească prețurile în iarna viitoare să nu sufere de frig.

[P] Encyclopedia of World Cultures. Vol. 6, Russia and Eurasia/China

Recapitulare economie

Rusia

Principala lovitură primită de ruși a fost înghețarea rezervei Băncii Naționale a rușilor din străinătate. Nu am surse, dar din auzite ar fi vorba de 600 miliarde dolari. Ceea ce este suficient de mult pentru a porni un război. Singurul motiv pentru care Rusia nu a pornit război deși are 600 de miliarde de dolari înghețați este deoarece va băga în tratatul de pace cu Ucraina (la care și SUA/UE vor fi co-semnatari) că fondurile sunt deblocate. Între timp, cei 600 miliarde cresc o dată cu dolarul. Ca fapt divers această măsură este unică în istorie, cel puțin eu nu știu alta. Nici în perioada Războiului Rece nu a existat așa ceva. Pe o scară de la 1 la 5 această măsură aș pune-o la 4 unde 5 inseamnă război nuclear și războiul din Ucraina l-aș trece la 3. De notat că dacă tratatul de pace nu va fi semnat, Rusia nu va avea parte de dezghețare de unde rezultă un puternic argument pentru prezicerea continuării unor escaladări dincolo de Ucraina.

Ca să înțelegem mai clar această măsură, prin acest îngheț practic ordinea mondială actuală a fost total dezmembrată. Prin urmare, Rusia poate face orice, nu mai ține cont de nicio legislație și niciun tratat și nu îi pasă dacă face abuzuri sau e catalogată într-un anume fel. Singurele contrângeri sunt legate de ecuația riscuri/oportunități. Evident că – ducând la extrem scenariul – un război nuclear cu SUA pe acest motiv (al înghețării banilor) este la maxim de risc pentru Rusia și deși este regurgitat, nu are niciun avantaj în acest moment. Dar Lavrov are dreptate – războiul a început.

Pe lângă înghețarea fondurilor băncii naționale, unele bănci din Rusia au fost excluse din SWIFT. Nu toate! Nu cele din Belarus. Asta înseamnă dificultăți de funcționare adică costuri suplimentare. Ce trebuie însă să știm este că nu toate băncile au fost excluse. Astfel, de exemplu, Reserved încă poate face afaceri în Rusia și încă poate să-și transfere profiturile în afară sau să facă plăți din Rusia direct către furnizorii din China, folosind Swift. Pe o scară de la 1 la 5 această măsură aș pune-o la 1.

Tot la 1 aș pune și eliminarea băncilor rusești de la conducta de bani a sistemului financiar anglo-american. Practic băncile rusești nu mai au acces la credit în vest. Dar în ce măsură mai au nevoie de acest credit, este altă discuție. Cu cât importurile din vest sunt mai puține, cu atât nevoia de dolari a rușilor este mai mică și prin urmare nevoia de credit în dolar.

Cu privire la celelalte sancțiuni, fenomenul este următorul și nu a fost deloc imposibil de prezis, ba chiar era foarte simplu. Faptul că s-a ajuns în actuala fundătură este evident calculat. Concret, inițial, din cauza șocului, rubla a explodat. Băncile rusești – în ciuda pregătirilor – nu au mai avut dolari, lumea scotea dolarii din bănci, bani nu mai intrau în bănci. Rușii au băgat restricții (10.000 dolari retragere) similare grecilor în perioada fierbinte din 2012- 2013, în sensul că banii apar în cont dacă te uiți online dar daca scoți … nu ai voie. Poți însă face plăți în dolari către alte conturi, deoarece online e mai simplu. În plus, cum multe firme din vest s-au grămădit să plece, au vândut rublele pe care le aveau ca să scoată dolari. Poate de aceea au mai și păstrat americanii câteva bănci rusești în SWIFT ca să permită exitul marilor companii prezente în Rusia (care vroiau să facă exit).

După această etapă, cum era iarnă, gazele nu s-au tăiat. Dar prețul a explodat, cel puțin din cauza riscului crescut și a tensiunii psihologice care se propagă peste tot, inclusiv pe piețe unde saltă prețul chiar dacă conductele pompează în continuare. Pe atunci însă nu se știa dacă nu cumva conductele vor fi lovite și gazul va înceta să curge, prin urmare prețul la gaze a explodat. Ceea ce a însemnat un puse de euroi pentru ruși care în anumite zile primeau de la nemți peste 1 miliard de euro. Ulterior s-a văzut că gazul curge în continuare, măcănitul despre oprirea gazelor s-a fumat și prețul s-a calmat.

Pe petrol a fost însă altfel. Fiind mult mai sensibil la tensiuni geopoltice, petrolul a explodat. De asemenea, țările care și-au permis nu au mai importat de la ruși (Marea Britanie de exemplu). Deși petrolul nu a fost introdus în lista de sancțiuni, s-a întâmplat totuși ca multe companii să renunțe efectiv, de bună voie (de teama stricării imaginii). Dar contează imaginea? Da, contează. Shell de exemplu a renunțat la un transport de petrol după ce au apărut poze în presă cu niște vapoare de-ale lor care aduceau petrol de la ruși. Deci prețul a crescut, alți producători de petrol au pupat mâna lui Putin pentru această creștere și nu au dansat cum le-au dictat americanii care nu mai pot controla nici măcar pe saudiți. Biden a dat drumul la rezerva strategică a SUA dar prețul tot a crescut. În ciuda tăierilor voluntare ale unor companii (căci repet, petrolul nu a fost inclus în sancțiuni), prețul a crescut și deși nu au exportat mai mult, rușii au câștigat cam la fel de mulți bani la un randament evident mult mai mare ca înainte. Ca o mică paranteză, rușii au câștigat probabil din creșterea prețului la petrol și gaze mai mult decât au pierdut pe echipamentele din război. Nu vorbesc de costul uman, dar propaganda oficială încerca să ne prezinte cum pierd rușii tancuri și elicoptere și ni se prezenta prețul acestora care oricum era preț de vânzare nu de producție.

Dar oare alte probleme nu mai au rușii? Au probleme legate de bunurile de larg consum care evident s-au scumpit cam ca pe la noi. Motivele sunt variate și ajungem astfel la CRIZA PLANDEMICA.

Criza plandemică

În plandemie tot consumul a fost redus drastic. După minunea Omicron care ne-a permis revenirea la normalitate, consumul a avut un recul, având tendința nu doar să revină la ce a fost înainte dar chiar să crească. Aceasta deoarece oamenii au avut economii (au stat acasa o bună perioadă) și apoi au avut un sentiment de … libertate pentru pentru niște șoareci ai sistemului se manifestă evident prin manifestarea impulsurilor de shopping și consum. Altfel spus, setea de libertate s-a manifestat la șoricei prin setea de materie, de produse, de consum etc. Dar capacitățile de producție și distribuție au fost drastic reduse în plandemie și din cauza carantinelor și a “regulilor” dar și din motive economice firești – ce sens are să produci, să transporți, dacă nu ai cui să vinzi. De aceea avusesem deja un puseu inflaționist în lunile trecute, din cauza creșterii cererii coroborate cu deficitul de ofertă.

Pe lângă diferențialul între cerere și ofertă un factor inflaționist a fost masa monetară prezentă în piață – banii tipăriți pentru a oferi “ajutoare” în plandemie. Evident că pe lângă mizilicul aruncat la melteni, grosul banilor s-a dus la cei care sunt mai aproape de conducta prin care curge banul, adică sunt în proximitatea creditului ieftin. Cu credite ieftine, aceștia au cumpărat și au investit în tot ce se poate și astfel au ridicat prețul la tot ce se poate. Și asta s-a făcut la nivel global, nu doar în SUA ci peste tot! Iată deci doi factori inflaționiști puternici.

Acum, la inflație teoretic există soluții – creșterea dobânzii. Rușii au practicat-o la începutul războiului și a funcționat. Acum, recent, au dat jos cu rata dobânzii. Idem turcii au folosit-o foarte eficient când au avut “sancțiuni de la americani”. Problema Imperiului este că după preluarea creditelor junk de către stat de la bănci în urma crizei sub-prime din 2008, statul s-a îngropat în datorii și a fost nevoit să ia credite. Care se plătesc la dobânda de referință. Care dacă ar fi mărită, ar da jos cu statele, le-ar falimenta. Ratiourile variază de la 60-70% cât are România, la 120-130% cât au unele țări “responsabile” cu economie puternica (gen Franța, Canada) până la 200% și peste cum au Japonia, Italia și alți porcușori.

O mărire de 0.5% a ratei în Japonia va crește cheltuielile bugetare cu aproximativ 10%. Sau ceva de genul … Cea mai mică creștere a dobânzii va pune presiune imensă pe datoria suverană. Statele vor fi obligate să mărească taxele și impozitele drastic ca să poată duce în spate ratele fără a falimenta. SUA nu are problema deoarece poate emite obligațiuni, tipărește dolari. Problema este însă că nu s-a inventat încă o soluție ca banii tipăriți să nu ajungă să mărească prețurile și să producă inflație, altfel spus deși pot emite datorii, SUA sunt între ciocan și nicovală. Celelalte state care au datorii dat nu pot emite obligațiuni (cum e România) sunt legate ombilical de Fed. Dar și UE e legată de Fed deoarece sistemul financiar din UE a fost mult mai distrus de criza sub-prime decatâ cel din SUA.

Rusia s-a pregătit din timp și are un ratio infim de datorie/PIB. Nu din responsbilitate și conservatorism ci pur și simplu din cauza economiei precare pe care o are și a faptului că intern consumă infim, producând cam tot ce are nevoie și exportând masiv resurse energetice. Totul se reduce la nivelul de trai, cum rușii au majoritatea o mașină pe familie, statul nu e nevoit să dea salarii mari la bugetari ca să facă față presiunilor sociale ale camarilei politice. Are într-adevăr oligarhi, dar în vest aceștia se numesc “mari investitori” și setea lor de bani pune o presiune mai mare pe guvern (prin lobby legat de măsurile fiscale) decât în Rusia unde mărirea dobânzii se face peste noapte chiar dacă bursa este închisă o săptămână. Ori în SUA bursa nu are voie să fie închisă deoarece dacă va fi închisă, ziarele și televiziuniel (cumpărate toate de oligarhi) vor produce o revoluție și vor da jos cu politicienii.

UE

Sancțiunile însa afectează puternic și statele participante, cele care le aplică nu doar pe ruși. Într-adevăr, cei mari au avut grijă să nu taie ce îi doare pe ei (gazele) și să taie ce îi doare pe cei mici și neputincioși dar care trebuie să “pună umărul” la lupta cu Rusia (minereuri de fier, îngrășăminte în cazul nostru). Acum vedem că dacă cei mici turbează, UE nu are ce să facă și îi ascultă (vezi exceptarea Ungariei de la sancțiunile pe petrol). Problema însă este că sancțiunile afectează prin creșterea costului asupra unor materii prime și de asemenea prin taierea exporturilor. Sunt însă nenumărate paliere prin care sancțiunile lovesc și la sursa. De exemplu, companiile aeriene trebuie acum să evite Rusia, prin urmare costurile sunt mai mari pentru zborurile intercontinentale care treceau peste Rusia spre Japonia sau alte țări. Este adevărat că Rusia fiind destul de la nord, nu este chiar nod de trafic aerian, dar totuși multe rute spre India și Asia Centrala și chiar Japonia treceau peste Rusia.

De asemenea, în ciuda pregătirilor și a calculelor politicienilor, companiile nu găsesc totdeauna soluții la penuria de materii prime și alte produse care veneau din Rusia. Petrolul și gazele sunt o felie, dar vedem cum deja se vorbește de o criză alimentară doar pentru că Ucraina și Rusia nu mai exportă.

Ucraina nu exportă deoarece nu este lăsată de Rusia, dar Rusia nu exportă deoarece a fost sancționată. Nu știu dacă sunt sancțiuni pe produsele agricole rusești dar evident că Rusia nu mai dorește ea să exporte, deoarece vede că prețul grâului a explodat și e firesc să se gândească la securitatea alimentară. Dar nu doar Rusia ci și alte țări fac la fel. India de asemenea a interzis exportul la grâu. Culmea e că India nu era exportator de grâne, dar le este teama că din cauza perspectivelor alimentare, chiar grâul importat de ei se va scurge spre alte țări mai potente financiar. Ca să înțelegem, ar fi cam cum ar interzice România exportul la banane. Noi importam banane la Constanța și avem un cost de transport mic. Apoi, dacă crește prețul, e posibil ca austriecii care au bani mai mulți din cauza comerțului cu lemne și gaze românești, să cumpere toate bananele românilor, deoarece e criză de banane la nivel mondial. E firesc ca România să interzică exportul de banane dacă dorește ca românii să poată totuși cumpăra banane. Acest scenariu este însă SF deoarece România nu are voie să introducă nicio interdicție fără acordul Ursulei.

Principalii câștigători din sancțiuni sunt însă cei care profită de aceste sancțiuni și nu participă la ele. De exemplu China. Ar mai fi și alte exemple, cum ar fi Israelul, dar Israelul dacă participă, are probleme mari cu Rusia care are avioane în Siria și care poate oricând să dea drumul la câteva mililții iraniene în nord să lanseze rachete asupra Israelului. Sau poate rușii chiar pot să îi permită lui Assad să se răzbune pentru raidurile pe care israelienii le făceau până acum periodic în Siria, cu acordul rușilor. Într-adevăr le anunțau dinainte și rareori se întâmpla să moară vreun sirian, dar totuși Assad … mare minune că se abține.

Una peste alta, deși nimeni nu știe ce va fi doar că va fi rău, trebuie să încercăm să facem o prezicere a cum va decurge totul în viitorul proxim. În primul rând totul depinde de terminarea sau prelungirea războiului. Că una e dacă se termină, alta e dacă continuă.

Dacă se termină există speranța că sancțiunile se vor ridica și prin urmare presiunea pe prețuri va scădea. Căci cel puțin petrolul este cu mult peste prețul de producție și prețul la care s-ar fi stabilizat dacă nu exista războiul. Chiar dacă va dura până la reluarea propagării noului preț în toată economia, există măcare spranțe. Idem cu criza alimentară … una e să ai un an nasol, alta e ca anul următor să fie și mai nasol. Căci dacă nu se termină războiul, este evident că va fi mult mai nasol la anul. Anul acesta, pe ici pe colo, grâne de la ucrainienii au mai ieșit în afara. Idem rușii au mai transportat câte ceva. Dar anul acesta ucrainienii nu au prea mai cultivat, sau cel puțin în zonele cu risc. Idem rușii, dacă se pregătesc de război și nu au perspectiva păcii, probabil în loc să repare tractoare și să pompeze în agricultură, vor pompa în tancuri.

Financiar însă dobânzile trebuie să crească deoarece inflația nu poate fi altfel calmată. Chiar dacă va fi pace, consumul va rămâne și oferta redusă de asemenea, prin urmare inflația va continua. Teoria cere măriri de dobânzi, dar această cerere este temperată de masiva îndatorare a guvernelor și de presiunea piețelor financiare care dacă nu produc, îi determină pe investitori să fermenteze revoluții politice și în cele din urmă să “încurajeze” băncile centrale să dea drumul la conducta de bani.

În ciuda acestui tablou sumbru, evident că așa cum vremea variază de la un loc la altul, vor fi zone calde și zone reci, după cum dă fiecare din coate. Speranța pentru noi românii este că dacă nu am dat din coate în vremuri bune, poate ne descurcăm să dăm din toate în vremuri rele. Că e vorba aia cu mintea de pe urmă a românului.

PS: am uitat să menționez că rubla și-a revenit și duduie – asta deoarece rușii au introdus “plata în ruble” care în esență înseamnă că vinde europenilor petrol și gaze la ce preț vor ei (nu la prețul înțeles anterior) – de facto, deși puțin relevant, rubla a devenit legată de petrol și gaze, ceea ce este ceva unic în istoria fiat money. Este după mine un experiment care va fi preluat de chinezi care astfel vor pompa noua monedă de referință în comerțul mondial cerând plata în yuani al căror curs îl vor controla ei. Asta nu înseamnă cu nu va exista o influență a cererii asupra prețului rublei (sau yuan-ului) ci doar că guvernul rus încearcă prin acestă metodă să “lege” moneda națională de cererea din exterior și să distribuie această valoare direct către cetățeni. Dacă de exemplu crește cererea de gaze rusești, va crește și cererea de ruble și rubla se va întări în raport cu euro (sau dolarul). Astfel, cetățenii ruși care primesc salariul în ruble, vor putea cumpăra mai ieftin (sau mai scump) produse din export în funcție de evoluția acestei cereri. Nu această legătură stă la baza introducerii sistemului, ci ce zic eu mai sus este doar o consecință, o rezultantă a acestei măsuri, luate de ruși în principal ca să evite prăbușirea rublei, care vedem că a fost evitată.

Se merită investițiile în imobiliare în 2022?

Nu. De fapt, depinde. Ca principiu general, orice oportunitate trebuie fructificată. Prin oportunitate se înțelege că mă refer la chilipiruri. Prin chilipiruri înțeleg terenuri în zone centrale la prețuri foarte mici. Cât mai centrale.

Dar nu doar terenurile centrale la un preț bun reprezintă oportunități ci mai ales terenurile agricole. Dacă discutăm de investiții … Bineînțeles că investiția în terenuri agricole necesită oarecare cunoștințe agricole, ceea ce nu e la îndemâna tuturor, pe când un teren ieftin cumpărat într-o zona fierbinte, e de la sine înțeles că este o investiție.

Deci dacă terenurile centrale (la preț de discount) și cele agricole sunt bune de investit, ce putem spune de restul terenurilor? Nu putem acoperi toată povestea legată de categoriile de investiții, termenul de randament, scopul investiției etc. De asemenea, deși nu am menționat se înțelege că investiție se face cu surplus, creditare pentru cumpărare este păcănele. Poate cu mici excepții – super discounturi incontestabile.

Deci restul terenurilor au ajuns cumva la un platou, deși nu au recuperat nivelul din 2008 – deși depinde de zonă. În contextul inflației, există două mari necunoscute. Pe de o parte, inflația prezintă risc pentru bani dacă stau degeaba, pe de alta, creșterea dobânzilor (pași timizi deja se fac) va duce cel puțin la o răcire a pieței dacă nu la în îngheț. De unde un răspuns corect este mai degrabă că între centru și agricol, fiecare teren trebuie analizat bine prin prisma perspectivelor de vânzare chiar într-o perioadă mai rece.

Ce putem spune despre alte imobiliare? Casele de asemenea sunt la un maxim și cum dobânzile sunt în creștere, așteptările sunt negative. Evident, că excludem din discuție oportunitățile, din nou – mai ales casele care de fapt sunt terenuri, peste 50% din valoare e dată de terenuri. Dar a cumpăra acum o casa pentru a o revinde peste un an doi la preț mai mare sau pentru a o închiria este un risc din cauza creșterii dobânzilor.

A venit acum momentul să discutăm și despre lebăda neagră. Cel puțin pentru oile de pe meleguri mioritice. Dacă începe răzbel în Ucraina, cum noi suntem graniță, cel puțin ceva fonduri se vor retrage din România și cel puțin valuta va sălta nițel și totodată investițiile se vor reduce spre zero în imobiliare – nimeni nu vrea să construiască într-o zonă unde e posibil să înceapă război și bombele să facă praf construcțiile. În caz de lebădă neagră casele vor fi mult mai afectate decât terenurile. Multe efecte se pot întâmpla în caz de război în Ucraina. Să ne gândim numai la câți români vor fugi înapoi la muncă în afară și vor dori să scape de proprietățile mioritice? Sau câți de acolo își vor trage rudele de aici și vor vinde pe nimic orice, doar ca să accelereze vânzarea, în urma fricii de extindere a războiului și la noi.

Nu vreau să mai lungesc prea mult, cert este că nu prea e vremea de flipping de case, ca să nu mai zic că oricum zonele contează foarte foarte mult. Vremea în care orice prost cu ceva cash cumpăra o casă, o ținea un an și câștiga 20% au trecut. Să zicem totuși că poate cineva e interesat de 10 ani și cumpără acum doar pentru a revinde când ciclul se va relua. Cu puțină mentenață, o casă nouă nu prea își pierde din valoare (mult) în 10 ani. Aici, deși nu mai e lebădă neagră ci mai mult roză, amintesc cutremurul. Multe construcții sunt dubioase și cutremurul este evident că va avea un impact semnificativ asupra pieței imobiliare. De ce? Deoarece multe case vor fi afectate și clienții se vor uita cu atenție. Deoarece The Big One va fi Big (că altfel nu despre el vorbim), așa cum la blocuri lumea se uita la “înainte de 77” și “după 77”, tot așa va fi și acum deși teoretic materialele de construcții sunt mai bune acum ca înainte de 77 și normele actualizate și ne-am aștepta ca cutremurul să nu pună prea multe probleme la casele noi. Dar chiar suntem naivi? Cât de mult a evoluat betonul și fierul?!? Nu exista beton și fier înainte de 77? Ba da, doar că era ceva sărăcie. Dar pe măsura sărăciei de atunci, avem astăzi lăcomia după profituri care duce la ignorarea normelor și la jumătățile de măsură. Prin urmare, cum mare parte din construcții se fac fără a ține cont de riscul unui cutremur major, pe lângă daunele mici care vor avea loc din cauza faptului că se va mișca pământul puternic și e firesc să mai apară o crăpătură, există riscul ca o casă cumpărată acum, chiar dacă va trece fără probleme prin cutremur, să piardă masiv în cazul unei reveniri și reambalări a pieții după cutremur. Deci nu recomand invetițiile în case.

Dar despre blocuri ce să mai zicem? Eu unul nu m-aș atinge de blocuri. Este varianta ușoară, la îndemână. Iei o garsonieră, un apartament, închiriezi, faci bani. Dar dacă ai răbdare și depui efort pentru a găsi un teren potrivit, poți avea profituri și pe terenuri, prin urmare de ce bătaia de cap? Evident că excludem oportunitățile – discounturi! Dar, de departe terenurile sunt cea mai sigură investiție, dintre care cele agricole, cu puțin studiu sunt #1.

Un prieten care a făcut bani din imobiliare, și-a scăpat o super idee de a găsi investiții bune. Și-a propus să redeschidă o agenție imobiliară pentru a capta ofertele bune la sursă. Cumva ăsta a fost secretul lui, dar pe cât de simplu pare, nu e chiar atât de simplu, dar e mai sigur și dă rezultate mai bune decât riscul achiziției unei case.

Cu o experiență de peste 5 ani în căutatul unei case (pentru locuit) pot spune că oportunități nu prea apar. Am avut o singură ocazie reală, pe care am pierdut-o din cauza a vreo 10-20k eur de care puteam să mă împrumut dar nu am avut acordul asociaților. Printre primele case vizualizate era una pe care dacă o cumpăram, la terminarea celor 5 ani puteam vinde terenul dublu. Apoi toți acei 5 ani altă ocazie similară nu a mai apărut, deși am urmărit ce s-a întâmplat cu unele case de pe piață pe care le știam îndeaproape.

Una peste alta, deși prețurile au crescut, nu au crescut uniform în toate zonele. Există încă oportunități și cum hiperinflația bate la ușă, pentru cei întârziați în protejarea banilor nu este încă prea târziu.

Blackout

Creșterile de prețuri pe cât de masive se văd deja, pe atât de nesemnificative vor fi în fața unor probleme mult mai mari cum ar fi lipsa de combustibili și / sau lipsa furnizării de electricitate și / sau lipsa furnizării de gaze naturale.

Vă mai amintiți de articolul în care explicam ce înțelege Powell prin termenul “inflație tranzitorie”? Ei bine, deocamdată nu se întrevede o oprire a creșterii, ba din contră – o întețire a creșterilor. Deocamdată în Europa …

Nimeni nu știe cauza exploziei peste noapte cu 60% a prețurilor … nici măcar Goldman Sacs. Evident că se va da vina pe ruși, cum că încearcă să folosească momentul de … tensiune pe piața comodităților pentru a rezolva problemele de la Nord Stream 2. Chiar și GS speculează că rușii cer contracte multi-anuale și babane pentru cei care vor gaz.

Problemele sunt însă globale. Există criză de cărbuni peste tot, centralele electrice nu mai au ce sa ardă ca să producă electricitate. Chinezii pe alocuri taie electricitate de la fabrici. Olandezii au oprit serele deoarece costul la energie electrică a explodat. În Marea Britanie au oprit fabricile ce îngrășăminte. Toate aceste evenimente vor avea impact pe piața produselor alimentare în lunile care urmează.

Întorcându-ne la gazele din Europa, rușii anunțaseră deja că în octombrie o să trimită mai puțin gaz. Nu știu motivele, dar este evident că Rusia poate produce mai multe și acum are și conducte mai multe. Prin urmare, e normal să își asigure un preț bun prin nițică încordare a mușchilor.

Energia electrică este clar principalul levier prin care se încearcă distrugerea economiei globale. Certificatele verzi sunt doar o componentă. După cum știm energia se poate produce din cărbune, gaze sau petrol și apoi din … verzi – în această ordine este și prețul. Adică, din cărbune este cea mai ieftină și din solar/eolian cea mai scumpă. Pe lângă restricțiile introduse de UE care impune ca X% din energie să fie verde, colac peste pupăză prețul cărbunelui și al gazelor a crescut deoarece multe mine s-au închis – pe de o parte – și rușii speculează situația pe de altă parte.

Dar de ce s-au închis minele de cărbuni? Din cauza … “verde”. Când anunți că până la nu știu ce dată, nu știu ce procent trebuie să fie verde, este clar că în viitorul apropiat nu va mai fi nevoie de atâta cărbune și prin urmare nu se mai fac investiții în mine și prin urmare tăierea este bruscă. “Înverzirea” energiei se face mult mai rapid decât producerea alternativă poate prelua ce se produce din cărbune. Că oricum va fi imposibil să se mențină capacitățile de producție cu surse “verzi” e altă discuție, dar reailtățile sunt că nebunii vor să taie repede din minele de cărbune ca să aibă aer doar pentru ei. De ce altfel ar impune aceste măsuri drastice care au distrus piața energetică și au explodat prețurile?

Teoria mea este însă că nu atât aerul îi preocupă pe liderii europeni responsabili pentru această criză ci că distrugerea economiei este un plan cu bătaie lungă, venit în paralel cu închiderile și “măsurile” de luptă cu virusul. Se urmărește o reducere a activității umane, pe lângă racordarea la injecția permanentă periodică care va putea ajusta numărul populației în mod matematic în funcție de planul cincinal de reducere a numărului total al populației.

Evident că există o rezistență atavică a societății, o putere de adaptare și în această deconstrucție, unii actori nu colaborează și pun bețe în roate. Cum sunt rușii care având deja pregătit Nord Stream 2, vor pompa gaze la greu pentru a profita de tăierea singură a crecii de către europeni.

Marele risc este ca să avem o iarnă grea și ca tot acest frecuș cu tăieri pe alocuri de consum și șantaj din partea rușilor să afecteze capacitatea de producție de electricitate chiar pentru consumatorii casnici. Adică să avem noi tăieri periodice, cum deja au parte chinezii.

Impactul economic al tulburărilor din piața energetică este unul în lanț. Creșterea prețului scade competitivitatea industriei europene și în general a industriei care are costurile mari. În plus, creșterea prețurilor taie din puterea de cumpărare a oamenilor și are impact ulterior asupra consumului general.

De notat că cei doi piloni ai hiperinflației sunt pe de o parte fracturile lanțurilor de distribuție maritime (din motive explicate pe larg în articolele anterioare) și pe de altă parte situația din piața energiei.

Se pune întrebarea: dar oare dacă avem aceasta situație, cum de UE nu ia măsuri ca să corecteze nebunia “verde” și să își adapteze planurile și cerințele la realitate. Răspunsul e simplu: deoarece asta s-a și intenționat, creșterea prețului ca să taie dezvoltarea economic și pofta oamenilor de a face copii. Reducerea populației, reducerea consumului, reducerea activității umane sunt planul diabolic al unor descreierați care conduc lumea și destinele oilor.

INFLAȚIA – ELEFANTUL DIN CAMERĂ [2]

Continuare de aici

De ce nimeni nu prea discuta despre inflatie si de ce pana si ziarele economice macane aceleasi mantre stupide din narativul plandemic legate de hora unirii imprejurul vaccinului [1]?

In primul rand Romania, fiind o provincie a imperiului de la periferie nu prea are o economie si prin urmare nu are nici o presa economica. Dar in general, motivul acestei cenzuri, eu il vad a fi prostia si faptul ca scumpirile inca nu i-au ajuns pe cei care se ocupa de scris si de macanit pe subiecte legate de economie si finante. Bitcoin e mai “fierbinte” pentru “analistii” iexperti care au problema ca nu mai primesc dobanzi la bani si tatoneaza si ei cu ideea sa castige din tranzactii cu criptomonede.

Eu am incercat sa aman abordarea subiectului pana in momentul in care o sa am confirmari pe plan personal ca lucrurile se imput. Si ieri a fost prima zi in care am alimentat cu benzina de peste 6 lei – un record de care nu imi amintesc sa il mai fi depasit vreodata. Cu ceva timp in urma, am mai auzit de scumpiri ale materialelor de constructii si mai ales de lipsuri, dar acum iata ca a venit randul ca TOATE sa se scumpeasca.

Dar totusi, explozia preturilor este un subiect social fierbinte si ne-am astepta macar televiziunile sa il abordeze. Din nou repet: cei care macane zilnic, “ziaristi” si “realizatori TV” au salarii babane si nu simt pe pielea proprie cresterile de preturi iar despre previziune si intelegerea mecanismelor economice le cerem prea mult.

Comenta acum 2-3 zile un cititor ca liberalizarea pietei energiei a dus la mariri ale energiei electrice care se vor propaga si ele foarte mult. Din nou vin cu o marturie personala: am amanat pana in ultimul moment – din lipsa de timp – schimbarea contractului la energia electrica. Si din curiozitate, am cerut in amanunt detalii la departamentul suport al CEZ sa imi spuna cat platesc acum pe kw. Pretul era dublu fata de unul dintre contractele “concurentiale” si asta inainte de mariri. Dar oare cati oameni nu au amanat sau nu au reusit pur si simplu din varii motive sa isi schimbe contractul si vor plati luni bune preturi duble?

Inflatia actuala are insa doua capete turbate: unul extern cu cei trei factori pe care i-am enumerat acum 2 articole (aici) si unul intern despre care nu am discutat. Factorul intern de inflatie este incompetenta si prostia guvernarii actuale care prefera sa se ascunda in spatele plandemiei si sa o foloseasca ca sperietoare si ca scuza pentru esecul reformelor si incompetenta in trecerea de la o economie subdezvoltata cu o administratie publica supra-scalata, consumatoare si inefcienta care pune presiune determinanta pe costurile de productie si pe pretul serviciilor la o economie capitalista eficienta cum are de exemplu Polonia care lupta cot-la-cot cu Germania pentru dominatia in UE.

Prea mult despre factorii interni nu avem a spune deoarece oricum cresteri de preturi la energie aveam mereu si de asemenea presiuni inflationiste fiecare guvernare, indiferent de culoarea politica, gaseste sa produca. In epoca PSD am avut marirea salarului minim si maririle speciale la doctori care au impins in sus preturile la imobiliare (toti doctorii se muta la case sau isi cumpara apartamente in blocuri noi). In epoca PNL avem “dezlegarea” la credite zero prin programe guvernamentale care permit smecherilor din ecosistemul de consumatori preferentiali de “fonduri europene” sa abordeze o noua piata: piata creditelor zero subventionate de guvern. Nu zic ca nu sunt si firme oneste care au beneficiat de aceste creditari, dar aceasta distorsionare pe piata dobanzilor si practic anulare a rolului de corectie si selectie pe care analiza financiara pe care bancile o fac cand acorda credite, vor duce la prelungirea nejustificata a vietii unor companii zombi care nu au niciun viitor si care nu vor putea fi sustinute la infinit. Dar nu pana la infinit este scopul prelungirii darii pe fata a dezastrului economic produs de plandemie prin inchideri si suceli, ci scopul este prelungirea pana la urmatoarele alegeri si asta se doreste a se face prin noi si noi creditari, statul devenind garantul unei felii din ce in ce mai mare a datoriei.

Una dintre lucrurile pe care nu le inteleg eu, sau mai bine zis le inteleg dar nu le pot explica, este cum de in cifrele oficiale inflatia este atat de mica. Iata de exemplu

Rata anuală a inflaţiei a urcat la 3,9% în luna iunie 2021, de la 3,8% în mai. În iunie 2021 față de aceeași lună din 2020, mărfurile nealimentare s-au scumpit cu 5,71%, mărfurile alimentare cu 2,17%, iar serviciile cu 1,59%, potrivit datelor publicate marţi de Institutul Naţional de Statistică (INS).

Sursa

Inteleg ca acel “cos de consum” este invartit si sucit pe toate partile de “experti” pentru a o scoate la liman. Dar sa luam doar un exemplu: la benzina pretul era 5.5 pe la jumatatea mai si acum este 6 – deci crestere de 9%. Si aici avem o situatie speciala, deoarece carburantii au flexibilitate redusa la schimbarea preturilor, deoarece grosul costului din pretul total este acciza care nu s-a modificat (din ce stiu eu) iar pretul petrolului, pana sa se revada in pretul final, dureaza.

Ca alt exemplu personal, din ce am observat eu, pretul la pepeni de exemplu a explodat. Desi ar fi de asteptat ca pretul la pepeni, cu cat trece timpul sa scada, deoarece cei timpurii sunt mai scumpi, am fost extrem de surprins sa platesc 35 de lei pentru un pepene verde si unul galben, la colt de drum, in conditiile in care acum 2 saptamani, cumparasem din hypermarket un pepene verde cu 12 lei.

Si prognozele BNR sunt la fel de amuzante ca “rapoartele” INS. BNR estima cam pe la jumatatea lunii iulie ca pana in decembrie vom avea o inflatie de 4.1%. Pai deja, dupa cum am zis, avem 9% la benzina si unele companii din domeniu au anuntat scumpiri cu 15% la 15 august. In plus, in domeniul construciilor cresterile au fost la multe produse de pana la 150% si altele au venit din urma, impingand si mai mult in sus costurile celor care doreau sa se apuce sa construiasca. Chiar daca constructiile au fost doar inceputul, vedem ca ce a declansat explozia in constructii – desi nu stim cu certitudine – se muta si pe alte categorii si prin urmare nu exista nicio speranta 4% cand deja avem niste cresteri care nu vor da inapoi (dupa cum am povestit despre declaratia directorului Fed – Powell in articolul anterior).

Dar poate decat sa dormim pe o ureche, ne uitam imprejur deoarece toate lucrurile nasoale vin mai intai la cei mai saraci si mai cu probleme ca noi. A fost Turcia anul trecut, dar pe la noi politicienii s-au culcat pe ureche si au crezut ca Turcia e pedepsita de americani si de aceea a avut acea prabusire a monezii si inflatia galopanta temperata doar cu cresterea rapida si dureroasa a dobanzii de referinta. A venit acum randul Rusiei sa se lupte cu demonul inflatiei.

De unde in aprilie rusii au tatonat cu controlul pretului (in ciuda criticilor sefei bancii centrale) acum rusii apeleaza la marirea taxelor vamale la exporturi pentru a lasa mai multa marfa sa ramana in tara si sa impinga in jos preturile prin abundenta ofertei. Asta in paralel cu controlul preturilor care nu a fost eliminat si nu ne astaptam decat la extinderea la o gama si mai mare de produse … Cu privire la Rusia, este interesant de vazut cum si bancherii si autoritatile lor lanseaza aceleasi mesaje calmante similare cu Powell si cu Isarescu: “Inflation has spiked to the highest level in four years and even officials admit relief is months away at best.” Mult succes rusilor cu aceasta prognoza!

Intre timp mai multe tari sarace (ca Romania) au apelat deja la marirea dobanzii de referinta care are ca scop temperarea consumului, limitarea creditarii si ranforsarea monedei. Spre deosebire de Romania, rusii au dat drumul la rubla dar degeaba. Cu siguranta fiecare tara are propria situatie si tavalugul de bani tipariti de Fed care suge resurse tangibile din intreaga lume produce tot felul de turbulente in zonele cele mai vulnerabile. De aceea, unele state apeleaza la masurile de controlul preturilor sau la taxe vamale. Ceea ce Romania nu poate, deoarece este membra UE. Firesc pentru Romania, in lupta cu inflatia, ar fi ca sa apeleze la ultima umbra de suveranitate unde poate jongla fara sa-si puna legislatia europeana in cap: moneda. O devalorizare cu siguranta ar tempera consumul si ar mai ajuta nitzel preturile, desi acum, asa cum am mai zis, genie is out of the bottle and nobody can put it back. Mai ales acum, slabirea leului ar salta si mai mult preturile dar macar ne-ar scapa de riscul hyperinflatiei si al valului de falimente care va fi inevitabil.

In esenta solutiile nu sunt blande si presupun niscavai creative destruction. Ori asta nimanui nu ii place, mai ales politicienilor de la putere. De aceea, ca si in alte dati, va trebui sa vina FMI si televiziunile sa filmele cum Troika strange cu usa guvernul pentru ca populatia sa accepte masurile dure care vor trebui sa fie luate. Dar solutiile sunt doar utopice – asistam la propagarea unui val de scumpiri care vine din multe directii care va matura inevitabil cu gunoaiele ascunse sub pres de decenii.


~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~

[1] Ziarul Financiar: Cei din business oferă guvernului 10 idei pentru creşterea numărului de vaccinaţi: primul botez gratuit într-o familie, bilete la cinema sau la teatru, o tombolă al cărui câştigător să fie iertat de fisc pentru datorii

Inflația – elefantul din cameră

Delta, vaccinuri și șobolani – astea sunt subiectele zilei pe meleaguri mioritice. Între timp inflația avansează puternic de la zi la zi și pe mine unul – spre deosebire de alte dăți – mă îngrijorează. De departe, văd în inflație principalul risc pentru viitorul mediu, prin asta înțelegând că văd o criză economică cum nu a mai fost și văd risc existențial pentru întreaga societate așa cum o cunoaștem acum.

Dar care să fie baza temerilor mele și de ce nu ar fi la ca în 2008? Principala diferență este că în 2008, situația geopolitică era cu totul alta și înțelegerile între marile puteri de a “stimula financiar” pentru a evita un crash mai mare decât a fost s-au realizat mult mai ușor ca acum când dolarul pare să-și tragă ultima răsuflare.

Asistăm în ultimii ani la o disoluție accelerată a coeziunii sociale – mișcările “anti-rasiste” care s-au lăsat cu distrugeri de miliarde, tăierea finanțării poliției, lărgirea diferenței între cei bogați și cei de jos (practic eliminarea clasei mijlocii) fac ca Imperiul să se macine din interior similar felului în care romanii și-au tras singuri cu săgeata în picior.

Ca o mică paranteză, Roma nu acăzut datorită ridicării vreunei alte mari puteri – poate aici avem o diferență principală în ziua de astăzi când China capătă pe zi ce trece alura unei mari puteri, având deja în mulți indicatori importanți, cum ar fi infrastructura de transporturi, scoruri cu mult peste ale Imperiului. Așadar, romanii s-au frecat în lupte de culise între diversele găști și pentru a căpăta susținerea populară, fiecare conducător venea și oferea noi și noi “beneficii” (cam cu dă acum Biden dolari la americani drept ajutor de Covid). Care beneficii evident nu puteau veni din producție deoarece romanii se ocupau cu orice altceva mai puțin cu munca și nici din noi cuceriri deoarece cuceriseră tot ce se putea și supseseră toate comorile care putea fi supte. Retragerea din Afganistan a americanilor de asemenea poate fi comparată cu retragerea din fața sasaniților. Invazia goților poate fi comparată cu năvălirea actuală a latino-americanilor. Ba chiar și puterea de colectare a taxelor – care funcționa în ciuda corupției generalizate – se regăsește în atributele SUA de astăzi. Dar istoria știm că nu se repetă ci doar rimează …

Este acum sau nu este momentul prăbușirii dolarului? Cu siguranță este! Iar inflația curentă este cel mai clar semnal al acestui început. De ce ar fi acum diferit față de 2008 și de ce nu putem spera că tipărirea de bani va salva și acum omenirea? Dincolo de teoriile conspiraționiste legate de lupta unor descreierați pentru anihiliarea a unei feli mari din populația globului deoarece “suntem prea mulți”, tipărirea de bani nu va putea salva economia deoarece toate fundamentele economice s-au distorsionat până la punctul la care încep să apar deficite majore pe producție și distribuție – cel puțin în vest. De unde și avem parte de inflație.

Nu voi mai relua discuția despre cauzele inflației actuale, despre care am tratat în articolul anterior. Voi continua doar abordarea unor idei, în paralel cu continuarea unor comentarii la puținele știri care apar în presa legate de inflație.

În primul rând, de departe principala bombă a zilei a fost declarația președintelui Fed-ului american Powel cum că prin inflație “tranzitorie” nu înseamnă deloc că prețurile vor reveni la ce au fost înainte. Iată o sursă oarecare a unui articol în care puteți vedea mai în amănunt ce a zis. Din ce am înțeles eu, deoarece probabil i s-au pus întrebări, a recunoscut că prețurile care au crescut vor rămâne mărite, prin “inflația tranzitorie” (acest termen este panadolul anti-panică folosit de Fed și MSM) se înțelege doar că va exista un moment în care prețurile nu vor mai crește, sau vor stagna o perioadă. Altfel spus, a crescut lemnul 150%? Stați calmi! O să mai crească doar cu 10% și poate peste 6 luni se va opri, chiar dacă peste 8 luni poate va începe din nou să crească. Căci asta înseamna tranzitoriu, că nu e inflație continuă, adică nu e hyperinflație, adică nu trebuie să mărească dobânzile.

Nu știu cu cât în urmă am mai amintit de dobânzi, dar lucrurile sunt astfel așezate, încât dobânzile nu pot crește nici măcar cu un mizilic de 0.01% deoarece cea mai mică creștere va însemna o povară imensă pentru toată lumea și va duce la o criză nemaiîntâlnită care se va lăsa cu falimente generalizate și haos social mai rău ca în anii 30. Prin urmare, speranța Fed-ului este ca inflația să fie suficient de domoală încât să erodeze din datorii dar să nu facă o mutație înspre …. hyperinflație. Cam cum e cu focul la aragaz: vrei ca să ardă lini ca să-ți faci treaba cu el, nu vrei să explodeze camera când aprinzi focul din cauza gazului cumulat. Cam așa e cu hyperinflația. Dar Peter Schiff are o expresie amuzantă: “once the genie is out of the bottle, you can not put it back” …

Aveam până mai ieri, înainte de ședința ultimă a Fed-ului unde Powell a făcut declarația de mai sus, următoarea situație: prețurile crescuseră, inclusiv la acțiuni, unde sunt cote maxime. Investitorii și analiștii erau însă în dilemă: vor mai crește sau vine un crash. Și de ceva ani buni de zile, doar reducerea dobânzilor împinge bursele în sus și – invers – orice anunț că dobânzile pot scădea chiar peste ceva luni bune, chiar cu puțin, dau jos cu prețurile drastic și avem parte de căderi atât de periculoase încât la ultima creștere a dobânzilor, au trebuit urgent să dea înapoi cu ele deoarece exista riscul unui crash bursier. “Salvarea” a fost însă plandemia care a dat la zero cu nivelurile și prin urmare, dacă se va continua (cu sau fără delta) există motivația ca dobânzile să fie ținute la zero. Ori cu dobânzi la zero și inflație accelerată, datoriile se duc ușor ușor, problema fiind însă sustenabilitatea economiei și – cum zice Mugurel – macrostabilitatea.

Dobânzile zero însă împing investitorii spre tot felul de scheme de investiții care lovesc te miri unde. Am explicat fenomenul BlackRock în articolul anterior care a declanșat isteria din imobiliare și creșterea prețului la lemn în SUA care s-a propagat ulterior în întreaga lume. Ce nu știu dacă am zis: imaginați-vă ce fac chinezii cu trilioanele de bonduri pe care le dețin dacă dobânzile sunt zero? Păi la fiecare expirare a unei emisiuni – căci de scos totul o dată nu au cum – investesc în bunuri tangibile: materii prime, infrastructură, armată etc. Altfel spus, consumă bunuri reale care sunt supte din vest și consumate în est. Există așadar un transfer al avuțieii secular între vest și est. Și dacă în 2008 chinezii cumpărau materia primă pentru a se pregăti de valul următor de creștere și pentru a avea materie primă pentru chinezeriile pe care prognozau că le vor produce, de data aceasta toate prognozele partidului sunt focalizate pe bunăstarea chinezului de rând care are nevoie de creștere economică constantă pentru a nu da în cap tovarășilor și a-i trimite înainte de vreme unde este Ceaușescu, adică în iad.

Nu mă pot abține să nu mai fac încă o paranteză legată de China, deși nu este deloc total out-of-topic. Avem așadar o creștere constantă și accelerată a Chinei care amenință – cel puțin economic deocamdată – poziția SUA. Este discutabil în ce măsură amenință și militar, deoarece sunt mai multe aspecte, dar cert este că armata se bazează pe echipament care este produs de economie și dacă nu ai economie … Riscul existențial pentru americani, pus de chinezi a fost deja recunoscut încă de pe vremea lui Obama care a fost însă prea slab pentru a duce la capăt planurile bombastice de “pivotare către Asia”. Căci democrații / socialiștii / bolșevicii de pe toate meridianele sunt buni doar de măcănit, când e vorba de fapte …

Trump a încercat ceva-ceva și el dar prea puțin. Mai mult mac-mac și prea puține lovituri Chinei. Privit mai ales în perspectiva politică efemerității unui mandat de 4 ani, Trump a fost și el în mare măsură la fel de neputincios ca și Obama în privința rezolvării problemel China. Într-adevăr problema e una mai mult decât dificilă și necesită un plan pe mulți ani de zile, poate chiar pe zeci de ani. Dar așa ceva este imposibil într-o societate în disoluție în care simbolurile naționale și fibra societății sunt atacate de descreați și de cancerele ideologice care au ajuns ca o metastază la piele și put din ce în ce mai rău după ce au distrus organele interne și amenință chiar sistemul sanguin al națiunii americane și al imperiului american.

Există totuși speranțe, sau mai bine zis există portavoci care lansează mesaje pline de speranță. Nu vreau să dau nume, deoarece nu vreau să le fac reclamă, dar exista mai ales un “analist geopolitic” care zice că China s-a cam blocat cu creșterea. A crescut până la un nivel de trai mediu, dar saltul la o economie dezvoltată și la un PIB per capita echivalent economiilor puternice este mult mai greu de făcut. Ce nu ia în calcul acest domn este că mâine dacă dorește, China poate tăia exporturile cu 50% și crește instant nivelul de trai al chinezilor în detrimentul bunăstării cartofului de canapea american care trăiește din banii tipăriți de Powell și auncați ca pâinea și circul la romani, săracilor pentru ca să nu se revolte. Ce fac chinezii este însă o creștere incrementală a nivelului de trai susținută de eforturi sporite pentru extinderea sferei de influnță care să poată să mențină o dezvoltare durabilă decenii de acum înainte și chiar să permită un soft-power militar măcar local, în propria regiune, similar influenței pe care o avea Rusia în fosta URSS provinciilor pe care le folosea ca buffer atât de securitate dar și de resurse. Mă refer aici, bineînțeles la faimosul “Belt & Road” – o rețea de autostrăzi, drumuri, căi ferate, porturi și huburi de transport pe care China o construiește în Asia și încearcă să o extindă mai nou și în Africa de Est prin construirea rețelei de cale ferată a emiratelor arabe și a țărilor din zonă.

Prin Belt Road China vrea șă lovească doi iepuri dintr-o lovitura (de fapt mai mulți). Pe de o parte, își asigură rute de transport rutiere pentru exportul mărfii mai rapid și în viitor mai ieftin decât pe mare. Cu marea oricum au problema choke-urilor maritime pe care nu le controlează ci sunt dominate de marina americană. Știm că maritim, China are mari provocări. Prin urmare, a ales alternativa infrastructurii terestre atât din motive economice dar și militare, pentru a putea să aibă spațiu de manevră și independență economică în cazuri escaladării tensiunilor care vor fi inevitabile cu SUA. Pe măsură ce China va crește economic, SUA vor apela și la ultima carte: blocarea maritimă sau constrângerea prin taxe de protecție și prin limiatrea volumului de nave care pot tranzita punctele cheie. Dar ce zic eu de SUA: Taiwan-ul dacă se supără și blochează portul Suez, în caz de nevoie, China va fi lovită foarte mult, mai mult decât alte țări. Evident că și Taiwanul va suferi, dar am adus acest exemplu pentru a demonstra vulnerabilitatea chinezilor cu privire la dependența de traficul maritim.

Multora ni se poate părea aberant costul dezvoltării acestui Belt & Road și lipsa perspectivelor amortizării, mai ales datorită sărăciei și subdezvoltării țărilor prin care trece. Dar China oferă nu doar consultanță, know-how, forță fizică și alte beneficii țărilor care acceptă colaborarea ci pune chiar și banii, oferindu-le creditarea. Cei care nu au bani, vor putea să plătească prin alte moduri: fie prin închirierea către chinezi a anumitor huburi pentru construirea de depozite, fie prin oferirea de resurse, fie prin vânzarea unor companii de stat etc. Soluții există și cum Rusia a cam părăsit caucazul de sud și zona mării caspice și nu are puterea financiară să recupereze vechile republici, China împinge și tatonează din ce în ce mai mult în această zonă, extinzându-se cât poate și căutând să umple golul lăsat de ruși.

În concluzia parantezei, nu văd de ce chinezii nu vor putea face saltul de la un pib per capita de 16k la unul de 43k cât are UE, mai ales că pentru vest, direcția nu e decât în jos …

[continuarea aici]

Ce poate declanșa o revoluție pe meleaguri mioritice?

Mămaliga fierbe dar și când dă în foc …

Teoria mea este că și Revoluția din 1989 a fost făcută tot pentru foame. Doar foamea în scoate pe români din casă, nu principiile și nici măcar teama că de acum înainte BigPharma le va trage periodic câte o injecție care le va aduce numai bunătăți dar ca la loterie – în număr restrâns, ca să nu bată la ochi.

Deci dacă doar foamea îi va scoate în stradă, când va veni această foamete? Păi cel târziu în toamnă. Inflația va exploda până atunci și vom vedea nenumărate proteste, inclusiv greve în rândul bugetarilor.

Iată însă mai întâi un chart cu prețul la producător (variație lună la lună în procente)

source: tradingeconomics.com


După cum vedem încă ne aflăm pe panta ascendentă a prețurilor la producător – cele care determină prețul final. Prețul la producător este un indicator mult mai relevant al inflației deoarece datele oficiale ale inflației sunt … făcute din pix. Creșterea prețurilor pe Mai 2021 (ultima disponibilă în site-ul citat) nu a mai fost atinsă din Noiembrie 2008. Asta ca să faceți comparația cu ce va urma. De altfel, dacă comparăm panta ascendentă a chartului recent cu cea din 2008, vedem cât de rapidă este această creștere (care probabil în Iunie s-a și accentuat).

Așadar, dincolo de scandalul inter-guvernamental, se află semnele de întrebare cu privire la viitoarele luni când probabil guvernul va trebui să apeleze la FMI și să ia măsurile … necesare. Mai concret, șobolanii vor să părăsească barca și caută pretexte. Varianta șobolanilor de la USR ar fi ca “rezolvarea” acestei crize să se facă printr-o nouă închidere – de aceea pompează pe “certificatul verde” și “varianta delta”. O nouă închidere va da posibilitatea guvernului să taie și să spânzure deoarece manifestațiile vor fi interzise deoarece va fi “pericol de infectare”.

Dar spre deosebire de anul trecut când creșterea datoriei a fost posibilă fără consecințe deoarece … Covid, acum lucrurile stau complet diferit deoarece Asia și-a cam luat avântul și Imperiul nu mai poate ascunde prea mult gunoiul sub preș – prin gunoi înțelegând masa monetară tipărită de băncile centrale și dobânzile negative care erodează productivitatea și distrug economia reală.

Să luăm acum o pauză și să vedem țările cu creșterile de PIB cele mai importante – date tot de la trendingeconomics.com:

  • China: 7.9%
  • Koreea de Sud: 5.9%
  • Turcia: 7%
  • Tawan: 8.9%
  • Irlanda: 11.8%
  • Hong Kong: 7.9%
  • Singapore: 14.3%
  • Bangladesh: 5.9%
  • Vietnam: 6.61%

Procentele reprezintă creșterile an-la-an pe baza ultimelor raportări (trimestrul 1). Pe trimestrul 2, probabil defazarea față de vest va fi și mai mare. Iată comparativ cum stau câteva țări din vest:

  • SUA: 0.4%
  • Zona EURO: -1.3%
  • Germania: -3.1%
  • Marea Britanie: -6.1%
  • Franța: 1.2%
  • Italia: -0.8%

Economic este clar că vestul a pierdut în plandemie. De aceeea se încearcă întărirea puterilor statului prin introducerea “pașaportului verde” care este de fapt o nouă infrastructură de control și monitorizare. Sub pretextul luptei cu virusul, cetățenii vor fi ordonați ca oile în abator să stea fiecare la locul ei până îi vine rândul la tăiat. Căci altceva ce să mai poată facă politicienii din vest? Reforme economice? Ha, ha! Asta presupune tăieri, austeritate și din 2008 încoace nu prea le-a ieșit. Investiții în infrastructură? Cu ce forță de muncă? Cu chinezi și pakistanezi? Căci europenii au devenit extrem de leneși și așteaptă ajutorul de la stat mai ceva ca sovieticii.

Cele două falii se freacă și la intersectarea lor vor apare cutremure. De altfel, faliile se freacă de ceva timp, nu de ieri de azi, dar acum vedem că suntem și noi afectați și vedem că e pe bune. Ieri au fost Ucraina și Turcia, azi a venit rândul României și probabil al Ungariei – granițele sunt clar demarcate, unde se vor simți cele mai puternice unde de șoc ale cutremului economic care va veni în toamnă.

Întorcându-ne la inflație, aceasta este un fenomen global, deși este perceput diferit de fiecare țară în parte. Dar diferența constă în cum simt cei de sus, nu cei de jos, care peste tot vor fi exterminați ca niște gândaci. Iată de exemplu un miting al minerilor din Alabama care protestează și cer salarii mai mari:

Sursa: Breibart.com

Cauzele inflației pe care o trăim în prezent, după mine sunt 3:

  1. tipărirea de bani – mai ales în SUA unde Fed-ul a dublat aproape datoria totală și guvernul cheltuiește lunar cateva sute de miliarde; lichiditățile abundente și dobânzile negative duc la situații aberante cum a fost inflow-ul de bani în fondul de investiții în imobiliare Black Rock. Pe scurt, teama de inflație a determinat smart money să intre în fond care i-a investit ulterior cumpărând tot ce se putea și săltând astfel prețul imobiliarelor în SUA, ceea ce a dus la creșterea prețului la materiile prime din construcții în întreaga lume.
  2. creșterea nivelului de trai din China care a dus la reducerea exporturilor și creșterea consumului intern; de altfel, acesta este un trend secular care se va lungi pe multe decenii și care este principalul risc existențial pentru Imperiu – adică creșterea economică a Chinei, pe lângă impactul economic (bunurile produse în China nu vor mai fi la fel de ieftine și abundente deoarece chinezii și le vor păstra pentru ei), înseamnă bineințeles și bani mai mult pentru investiția în arme, deci o cursă a înarmării pe care din istorie știm că economiile socialiste (cum este economia SUA și a Europei) nu o pot duce cu succes.
  3. supra-încărcarea rețelei de transport marfă pe mare – altfel spus, discontinuitățile lanțurilor logistice de tranport și aprovizionare; din cauza restricțiilor tembele, foarte mulți marinari care lucrează pe marile vapoare care aduc bunătățile de la chinezi nu s-au mai putut întoarce să se odihnească acasă cu au muncit non-stop; există deci un deficit de personal care se adaugă pe lipsa investițiilor și tăierile de flote făcute anul trecut la începutul plandemiei când nu mai era sustenabilă păstrarea atâtor nave; de altfel, această ultimă cauza (3 în numerotarea mea) este citată deseori ca fiind singura sursă pentru inflație de către MSM, ceea ce evident este o idioțenie, deoarece tipărirea de bani din SUA nu putea lăsa prețurile nemișcate; între-adevăr această ultimă cauză este reversibilă (într-un viitor oarecare), dar celelalte nu

În plus, s-ar mai adăuga și puseul consumerist venit după o lungă pauză cauzată de închideri, dar acestea nu putea aduce salturile de 150% la prețul lemnului sau altele la fel de spectaculoase. Dar că veni vorba de prețuri, să vedem ce ne așteaptă și pe noi. Iată mai jos o informare a unei companii …

Deci, 10% din mai și creșterile ulterioare vor ajunge în cele din urmă în prețul de la raft, acum urmând un proces de propagare. În ciuda creșterilor din construcții – care s-au crezut “localizate” la un moment dat, iată că hyperinflația va lovi din plin și încet-încet se propagă în lanțul de producție.

E de prisos să zicem că orice închidere, va afecta și mai mult economia și va fi ca sarea pe rană. Sunt unii reporteri tembeli care raportează acum veseli prostește creșterile de venituri la guvern din TVA – scumpirile de acum, practic au mărit prețul produselor și prin urmare și încasările. Dar ce nu înțeleg tembelii este că inițial există o inerție a consumului la creșterile prețurilor din varii motive. De exemplu, în construcții – dacă te-ai apucat să-ți faci casa și mai ai de cumpărat doar gresia, nu o să aștepți până la anul ca să scadă prețurile, ci cumperi chiar scump. Prin urmare, scumpirile măresc TVA-ul deocamdată. Însă dacă doar te bătea gândul să te apuci și ai văzut măririle, ai schimbat banii în EURO și i-ai băgat la CEC, așteptând vremuri mai bune. De unde, canci TVA peste câteva luni.

În plus, cum creșterea de acum la bunurile de larg consum a fost ușor dusă deoarece oamenii aveau rezerve de anul trecut, când nu au mai fost în vacanță și nu au mai ieșit la restaurant. Exuberanța “dezlegărilor” și celebarea “libertății” aduse de vaccin au cam tăiat orice restricție câtă vreme buzunarul nu a rămas gol și cardul de credit mai are descoperire. Însă suprapunerea factorilor inflaționiști și valul 2 al măririlor de prețuri care se va extinde din construcții în toate domeniile, îi vor lăsa pe mulți cu gura căscată.

Dar așa cum un schior poate se bucură în fața inițială a unei avalanșe pe care o produce, deoarece vede că prinde viteză și e mișto, când vede că ce se întâmplă este mai presus de el, adică nu alunecă doar pe schiuri ci pe o felie din munte, panica se va instala și oamenii vor tăia drastic consumul, iar spuma de creșteri la veniturile guvernamentale din TVA se va evapora brusc.

Dar nu vreau să fiu în locul lui Cuțu. Pe cât de mult l-am criticat, deja mi-e milă de el, deoarece stresul de a fi un nou Băsescu și de a tăia în carne vie, cu siguranță îl va afecta pentru toată viața.

Cât despre ce putem face noi, ca indivizi este simplu: să ascultăm de Ieremia care zice: “Blestemat fie omul care se încrede în om şi îşi face sprijin din trup omenesc”. Adică să nu credem că vom putea scăpa de furtuna care vine și să ne pregătim pentru o lungă perioadă de decădere a nivelului de trai. Iată că știm dinainte și Dumnezeu încă ne dă timp. Vaccinarea obligatorie e ultima grijă pe catre trebuie să o avem în fața vremurilor care vor veni. Spun asta deoarece la cum văd eu lucrurile, magazinele se vor ruga de clienți să intre și chiar dacă legal se va da nu știu ce lege, concret cu excepția lanțurilor globale, legea nu se va aplica de facto, așa cum în prezent nu prea mai există poliție rutiere pe drumurile naționale din cauza grevei tacite a polițailor.

Și pentru cei care stau bine cu inima, ca să își facă o idee de cum va fi pe la noi, să vadă ce se întâmplă acum în Africa de Sud. Ignorați particularitățile – sunt nesemnificative. Pe scurt, avem a face cu o criza economică, un guvern corupt și o nație dezbinată.

~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~
ARTICOLE COMENTATE

Ziarul Financiar: În Europa de Est, inflaţia „trecătoare“ despre care vorbesc marile bănci centrale este văzută ca un pericol. Banca centrală a Ungariei se teme pentru forint, iar colega din Cehia de explozia salariilor şi preţurilor pe care ar produce-o supraîncălzirea pieţei muncii – ungurii au mărit dobânda de referință ca să lupte cu inflația. Isărescu va fi ultimul care va scumpi leul deoarece ar putea afecta consumul și prin urmare lanțurile internaționale care aduc marfă în România nu ar mai raporta profituri record.

Bursa: Investitorii individuali văd în inflaţie cea mai mare ameninţare pentru portofoliile lor – cam generic termenul “investitor”. Evident ca pe etoro ajung mai ales novicii și micii investitori, deoarece smart money se duce în fonduri gen Black Rock cum am subliniat mai sus sau în crypto. Problema e că niciun stoc nu poate garanta păstrarea valorii. Când creșterile sunt de 2 cifre, de unde știi pe ce cal să pariezi? Evident imobiliarele sunt o soluție, și nu degeaba acestea au crescut primele. De altfel, imobiliarele sunt canarul din mină în orice criză.

Economica: Banca Mondială: Numărul persoanelor în risc de sărăcie a crescut semnificativ în România la începutul pandemiei – dincolo de rapoartele birocratice ale unor mega-instituții supra-statale, adevărul este că pentru a evita un val de somaj, guvernul a dat credite nelimitate companiilor la dobânzi zero. Cum se va scoate conducta și companiile vor fi nevoie să se ajusteze la realitățile pieței, pe lângă creșteri masive de prețuri vom avea parte și de un șomaj ca în 2008. Mare parte din creșterea de la noi a fost pe consum. Foarte puține sunt investițiile și producția este încă cu mult pe minus față de expoca pre-plandemică, cifrele arătând că ne-am cam întors la 2017 și suntem departe de “recuperare”. Agricultura este la fel, încă pe minus și anul acesta nu dă deloc speranțe …

1 2 3 10