Nu am putea intitula altfel veselia tampa cu care a fost primita victoria lui Macron din Franta in tara noastra, dar nu numai. De francezi nu zicem nimic, sunt un popor in disolutie, oricum. De la Merkel care a declarat “victoria lui Macron, o victorie pentru o Europa Unita” pana la expertii de dat din gura invitati permanent la televiziunile mioritice, toti se bucura aiurea. Bine, Merkel, poate are motive sa se bucure: de acum inainte va conduce si Franta, nu doar Germania – dupa cum a spus-o Le Pen in dezbateri: “Franta va fi condusa de o femeie: fie de Angela Merkel, fie de mine”. Insa romanasii nostri care dau din aripi falfanid si bucurandu-se ca Franta, prietena noastra buna, aliatul nostru de nadejde, nu a cazut in negura nationalismului si a euroscepticismului, ca sa nu repetam invectivele tembele reciclate non-stop cand vine vorba de orice tentativa de a pune sub semnul intrebarii avantul Euro-Sovietului, nu intelegem de ce se bucura. Spun ca numai idiotii se pot bucura ca Franta a scapat de Le Pen si Europa a trecut deocamdata de riscul unui Frexit, deoarece cifrele nu pot fi ignorate. Pe cifre, Franta e indatorata pe veci Germaniei, la fel ca Grecia. Voi da doar 3 cifre fara a va plictisi cu analize economice prea complicate: somaj peste 10%: economia Frantei este in paragina; productia a fugit si fuge in continuare inspre tarile cu mana de lucru ieftina (ex: Renault); francezii au salarii prea mari comparativ cu productivitatea lor si statul cu greu mentine un nivel social cu care francezii sunt obisnuiti; imigrantii sunt doar cireasa de pe tort; cu sau fara imigranti, somajul in Franta este, va fi si va exploda; poate 10% nu pare dezastruos, insa mai rau nu e decat Spania cu 18,75% si Italia cu 11,7%; bineinteles, Grecia conduce in top, fiind o tara in limbo, subjugata finantelor internationale, santajata si intoarsa pe degete cum vor strainii; datorie galopanta: peste 100% din PIB; numai ca sa plateasca ratele la datorie, Franta ar trebui sa aiba o crestere de minim 1% si totusi nu reuseste nici macar atat; o crestere de 0.8% este sfortarea maxima pe care “hexagonul” o poate scoate, in vremuri in care exporturile Germaniei duduie si ating noi limite, cu mult peste recordurile dinainte de 2008; colac peste pupaza, pe langa rata mare de indatorare, Franta mai are si un ditamai deficit de aproape 1,5% – sub cei 3% din tratat, insa un deficit care nu face decat sa creasca si mai mult si mai alert cresterea procentului de datorie din PIB; un sistem bancar pe marginea prapastiei; va amintiti zvonurile despre riscul ca Deutsche Bank sa intre infaliment? Am scris si eu 2-3 articole cand a cazut pretul actiunilor sub 10E si viitorul bancii depindea de negocierile cu americanii care le dadusera nemtilor o amenda atat de mare incat daca trebuiau sa o plateasca, era condamnare la faliment. Ei bine, daca Deutsche Bank are in spate toata industria germana (si nu numai industria germana, ci si sprijinul Fed-ului american – mare parte din
Read more
