Poate lansa Rusia prima nucleară?

Da, doar dacă va exista riscul să piardă în Ucraina. Și o va lansa spre Ucraina. Altfel, Rusia nu va lansa prima salvă spre Berlin / Paris și Londra. Căci probabil nu se va lansa una singură ci toate din prima.

Începem cu o scurtă știre care la ora redactării articolului văd că nu a ajuns în presa din ro: un elicopter rusesc Mi-8 a încălcat spațiul aerian al Estoniei. A făcut-o pentru 2 minute, dar probabil a testat marea cu degetul. Că altceva, ce să fie?

Nucleare tactice

S-a tot vorbit de nucleare tactice, cum că maxim ce va folosi Rusia va fi aceste nucleare “tactice” și astea la nevoie. Adevărul este că în esență nuclearele tactice sunt bombe puternice, de care Rusia a tot folosit. S-au tot văzut bombe care lăsau în urma lor o mică ciupercă, deci nici măcar nu putem fi siguri că deja nu au fost folosite.

Dar a face aceasta diferențiere între nucleare tactice, ca un pas în escaladare, de care Rusia se ferește deoarece vestul ar mări ajutorul oferit, este o logică învechită. Este logica războiului rece, a măsurilor acțiune-reacțiune de același calibru sau măcar din aceiași categorie … Adevărul este că Rusia nu are de ce să folosească în Ucraina nucleare deoarece oricum câștigă. Nu prea avem un scenariu în care Ucraina să poată câștiga, dar evident că orice armată va folosi mai devreme sau mai târziu, armele de care are nevoie și dacă nu are acele arme, va folosi armele pe care le mai are. Asta fac și ucrainienii. Ei nu au de exemplu artilerile la fel de puternică ca rușii, nu au bombe la fel de multe, nu au avioane la fel de multe, nu au nimic la fel de mult. Prin urmare, se luptă cu ce au, cum pot, în speranța că vor primi mai mult de la vest … dar nu numai. Eu sunt sigur că luptă pur și simplu pentru că nu vor să trăiască sub bocancul rușilor și preferă mai bine să moară decât să cedeze.

Războiul a luat o turnură nasoală recent. Se luptă pe bucăți, rușii testează toată granița, bombardează cu artilerie și văd unde pot avansa. Dar dacă ar vrea să dea cu nucleara, nu prea ar știi unde deoarece ucrainienii sunt răsfirați, sunt puțini, au câteva piese de artilerie, au câteva tancuri, au câteva transportoare și maxim ce pot să facă este să folosească mai bine terenul, să își asume riscuri mai mari și să beneficieze de informațiile legate de mișcările de trupe (mai degrabă de echipamente) pe care le primesc de la americani.

Să dea în Kiev cu o nucleară, ar putea Putin. Dar asta poate doar dacă Ucraina primeste (prin minune) cele mai tari avioane și artilerii și cele mai tari tancuri și respinge miraculos avansul rusesc și măcelul de acum din est, îi gonește complet din teritoriile ocupate și amenință Moscova. Poate atunci rușii vor lovi în Kiev cu nuclearele deși poate mai înainte, vor lovi în acele echipamente miraculoase, aduse din vest, care le-ar putea face probleme.

Nucleară după convențională

Îmi mențin părerea că un atac nuclear improptu este improbabil. Cine dă cu nucleara în celălalt, va trebui să dea cu mai multe, nu doar cu una. Și ideal fără avertisment. Ori pentru asta trebuie ditamai casus beli. Sau măcar avantaj de urmărit în cazul unui asemenea atac. Ce poate câștiga Rusia din urma unui atac nuclear total asupra vestului? Poate să-și atragă furia vestului și anihilare. Prin urmare, Rusia va folosi nuclearele doar pentru apărare, în caz de strictă necesitate. Chiar dacă NATO va intra în război, probabil Rusia se va apăra mai întâi convențional, încercând să atragă și China și să formeze o alianță și sperând în victorie. Evident că nuclearele vor fi în alertă, dar dacă NATO va ataca Rusia în Ucraina, Rusia nu va folosi nuclearele. Nu are de ce. Chiar cu NATO alături, victoria Ucrainei nu ar fi neapărat garantată. Am reamintit că în NATO, Ucraina ar fi fost a 3-a armată, după SUA și Turcia. Evident că dacă SUA ar trimite zeci de mii de soldați, tancuri și avioane, Rusia ar pierde convențional. Dacă însă scopul declarat al NATO ar fi restabilirea păcii, nu cred că Rusia va recurge la nucleare. Este paradoxal ce zic, că NATO poate intra în război alături de Ucraina fără să riște război nuclear. S-ar putea oare așa ceva? Da, cu o probabilitate de 90% (deci nu 100%). Dar NATO nu își poate asuma 10% pentru Ucraina, așa cum SUa nu își vor asuma 1% pentru România

Anihilarea minionilor?

Cum NATO nu va declanșa război nuclear în cazul în care minionii vor fi atacați, cum vor decurge lucrurile dacă – cum avem acum situația posibilă datorită blocării Kaliningradului – Rusia va ataca un minion (membră NATO fostă comunistă)? Foarte probabil, europenii vor intra în luptă deoarece se vor simți în pericol. Vor trimite trupe, avioane, tancuri, tot ce trebuie, dar nu vor lansa nuclearele deși evident vor fi în alertă. Franța și Marea Britanie au un număr infim de focoase și nu se pot risca să dea cu ele, pentru a primi apoi riposta. Prin urmare, este SUA dispusă să lanseze nuclearele dacă Lituania va fi acum atacată de Rusia? Sau dacă va primi 2-3 rachete? Sau dacă pur și simplu rușii o vor invada? Nu! SUA nu va lansa nuclearele și în primele 10 minute ale acestui incident vom știi. Deorece dacă nu lansează în primele 10 minute, nu vor lansa nici după …

Într-un fel SUA au cedat nenumărate linii roșii în acest război. Vă mai amintiți pe Obama cu “linia roșie” trasată Rusiei în Siria? Idiotul nu s-a ținut de linie și rușii au prins curaj. În acest război, mai multe linii roșii au fost călcate de ruși.

Au rușii răbdare?

Evident. SUA este în implozie economică și vine o mamă de criză cum nu a fost în 2008 și poate nici în anii ’80. Întregul sistem financiar se cutremură. Ca să arate cât de mult îi pasă de Bidon, Arabia Saudită a interzis curcubeul de pe jucării deoarece îl consideră propadandă homo ceea ce este ilegal. Asta înainte de vizita Bidonului. Data trecută, când a început războiul, regele nici nu i-a răspuns la telefon lui Bidon care dorea să îl roage să pompeze mai mult petrol ca să poată avea efect sancțiunile asupra rușilor prin reducerea importului, dar menținerea prețului scăzut. Nu a fost așa, abia recent au început să pompeze saudiții mai mult, dar probabil deoarece au nevoie de bani să cumpere arme să se pregătească de războiul cu Iranul. Este clar că Iranul are garanția rușilor în cazul unui război cu Israelul. Dar rușii nu se grăbesc. Economic, vestul este în implozie, și fiecare lună care trece consolidează relațiile Rusiei cu Asia în sensul transferului de energie și a consolidării de noi relații economice, ca alternativă la vest.

Pot americanii trage primii?

Dacă i-ar ajuta cu ceva, americanii ar rade Rusia de pe fața pământului. Am zis însă de ceva ani de zile că riscul existențial al SUA este China. SUA nu poate ataca Rusia deoarece Rusia nu prezintă un risc economic pentru americanii. Rușii fac o mare prostie că au preferat pe chinezi europenilor, deoarece SUA putea închide ochii foarte bine la o dictatură rusească așa cum închide ochii la o dictatură saudită de tip medieval cu execuții publice. Câtă vreme Rusia pompa gaz și petrol pentru vest și nu punea probleme … Dar ce a fost, a fost, evident că a fost și ambiția tembelă a unor prostanaci ca Geoana de a împinge NATO în coasta ursului ca să-l turbeze, că le trebuia extindere. Rusia era mult mai utilă vestului în războiul cu China, care nu va rămâne doar economic. Nu știu dacă este alegerea lui Putin sau pur și simplu alegerea vestului de a ignora Rusia și de a o lăsa în orbita Chinei, cert este că SUA nu are niciun câștig dacă va anihila Rusia. Să zicem că SUA lansează nuclearele și rad Rusia. Ce urmează apoi? Ocupație fizică? Mai greu? Un guvern “deputinizat” (pro-vestic) sub amenințarea altor nucleare? Foarte greu de zis, în ce scenariu poate SUA câștiga din prima lovitură. Chiar scoțând din ecuație riscul răspunsului, chiar presupunând că Rusia nu are nucleare funcționale (50% probabil).

Lecția istoriei

Este puțin tras de păr să apelăm la istorie când vine vorba de nucleare. Deaorece nuclearele de azi nu sunt nuclearele de atunci … Să zicem că într-o oarecare măsură, putem face o comparație, în sensul că așa cum atunci nuclearele au omorât mulți oameni și acum pot rade orașe întregi și distruge milioane de oameni în secunde. Dar asta nu schimbă mare lucru, în sensul că tot război este. Dacă Bucureștiul să zicem că va fi ras de o nucleară, ce putere au rușii asupra Olteniei? Poate doar dacă vin aici cu tancurile, dar altfel … Într-adevăr pe japonezi se zice că nuclearele i-au convins să cedeze, dar nuclearele au fost mai mult date pentru ruși, ca să le arate americanii ce pot și să îi avertizeze că nu pot merge până la atlantic …

Proastă strategie, zic unii, în sensul că s-a produs multă suferință doar pentru un gest de intimidare. Oricum, lecția istoriei ar fi că nuclearele au fost folosite abia după ce războiul fusese deja câștigat convențional. Mare brânză nu au ajutat, deoarece populația era oricum exterminată, au fost bombardamente care au distrus mai mult decât nuclearele și existau deja discuții în interiorul Japoniei ca să se dea bătuți înainte de nucleare. Deci istoria nu ne învață mare lucru iar faptul că puterea nuclearelor de astăzi este mult mai mare, ne induce în eroare.

Dar puterea mare, nu fac din aceste arme un instrument de constrângere fatal. Ba din contră, după nucleare și dezastrul pe care îl vor face, oamenii probabil nu vor mai dori să lupte și soldații (chiar ai țărilor care le lansează) vor arunca singuri armele iar generalii nebuni care vor fi dat ordinele nu vor mai avea cu cine să lupte sau vor fi uciși de proprii subalterni.

Concluzie

Faptul că nuclearele sunt puternice și pot schimba nu doar un război ci și fața pământului, fac orice concluzie imposibilă. Încerc totuși una: oricât de malefice sunt aceste arme, nu înseamnă că nu vor fi folosite și că nu vor exista oamenii care să justifice folosirea lor, sub pretextul unei cauze pozitive.

Din scenariile evaluate și observațiile de mai sus, sper doar să subliniez că nu există un scenariu în care Rusia va fi prima care să folosească nuclearele, în ciuda măscăricilor de la televiziunile rusești.

Plăvanul invizibil

Abia după ce am auzit la podcastul The Telegraph că și Klaus al nostru a fost la Kiev că noi suntem rezolvatorii exportului de grâne al ucrainienilor, mi-am dat seama că am dezinformat cititorii cu titlul articolului anterior, deoarece mai potrivit era “Cei patru călăreți ai apocalipsei Ucrainei”. Totodată, inevitabil memele legate de prezența aiurea a lui Klaus alături de cei trei au invadat rețelele sociale și prin urmare, am aflat și eu că și Klaus s-a dus la Kiev, nu doar cei 3.

Revizuind vizita, facem următoarele concluzii.

Zelinsky este un avatar

Oricât de dus cu pluta ar fi Zelinsky din cauza războiului și a situației nașpa în care și-a băgat țara, nu se justifică de ce cu asemenea oaspeți de seamă s-a afișat în tricou. Totul este cel puțin ciudat și arată o totală lipsă de respect. Nu cred ca este nevoie pentru cititorii noștri să decodificăm întreaga semnificație a acestei prezențe. Apariția permanentă în tricou a lui Zelinsky denotă sfârșitul istoriei. Politica nu este ce a fost, rangurile nu mai sunt ce au fost, autoritatea nu mai este ce a fost.

Regele Japoniei în fața învingătorilor

Știu că poate la unii li se pare firesc ca președintele Ucrainei să joace acest rol de luptător, să îmbrace această haină de super-erou motivațional care îi flituiește pe americani refuzându-le evacuarea cu faimoasa frază: “I Don’t Need A Ride, I Need More Ammunition”.

Nimic însă nu este firesc și nimic întâmplător nu apare la TV. Totul este o producție bine regizată cu un target și un mesaj bine determinat și cu toate elementele necesare pentru a obține acel rezultat. De aceea nu mă mai uit la TV – este imposibil să poți filtra ceva, este inutil să încerci să selectezi și doar “să te informezi”, iluzionându-te că ești imun la spălarea creierului. Nici vorbă! Nu zic că alte medii nu au efecte similare, dar cu cât mediul este mai fuzzy, cu atât potențialul de control și propagandă este mai limitat.

Nu deoarece există riscul ca oricând să trebuiască să ia arma în mână, se îmbracă Zelinsky în costum pseudo-militar. Spun pseudo deoarece acel tricou nu îl va apăra de gloanțe, o vestă militară ar fi mai frească dacă îi este frică de gloanțe. Dar care om întreg la minte crede că dacă rușii ar vrea să îl neutralizeze pe Zelinsly, nu ar fi făcut-o deja? Doar idioții incapabili să adune 1 cu 1…

Nu mă hazardez în a analiza prea mult rolul lui Zelinky, ma rezum la a atrage atenția că acesta este un avatar, un simbol al unui nou tip de politician. Un politician care luptă, care nu negociază, care încurajază poporul să lupte. Un politician dispus să moară cu dușmanul de gât, un politican care renunță la cutume, nu mai respectă protocoale, are o singură grijă – ca tătuc absolut al patriei, face totul ca să obțină arme și donații de miliarde pentru țara sa și ca să unească poporul.

Culmea e că Zelinsky vrea să unească poporul într-o uniune care în alte părți distruge popoarele, culturile și tradițiile și importă gunoaie din toată lumea pentru a distruge orice urmă de tradiție și moștenire culturală europeană creștină, promovând așa-zis-ul “multi-culturalism”. În această gaură neagră pentru conceptul de stat și de identitate vrea Zelinsky să integreze poporul ucrainean. Și asta o face conștient și ucrainienii îl urmează ca idioții, neavând habar de ce îi așteaptă. Cei mai luminați, care au scos capul în afară și au dat de putoarea sovietului europenist, se amăgesc cu ideea că te faci frate cu dracul până treci podul, adică decât rușii, mai bine euroii …

Marky Mark and the Funky Bunch

Dacă se duceau doar cei 3 avea sens – principalele trei economii din UE, trimit un semnal. Cu Klaus alături însă, această combinație este cel puțin bizară. Ce rol a avut Klaus? De ce nu s-a dus de la polonezi? Am putea zice teoretic, că cei 3 poate au dorit să tragă cu ei și un majordom din est ca să arăte doml’e că la UE e egalitate între popoare, nu e Al 4-lea Reich cum zic conspiraționiștii. Prin urmare era firesc ca alături de cele 3 locomotive ale UE din vest să fie locomotiva din est, adică Polonia. Dar cum UE cam vrea să gâtuie polonezii deoarece sunt mai catolici ca Papa care – ciudat – este foarte europenist în toate cele, de la poponarism până la ecologism, s-au gândit deci să ia pe cel mai fraier, adică pe Klaus, că Orban oricum i-ar fi flituit, bulgarii sunt prea cu gâtul lat, cehii și slovacii toată lumea îi încurcă între ei … Nu m-au preocupat bancurile legate de mirarea presei din vest – cine e plăvanul? – că astea sunt infantilisme. Evident că se știe cine e plăvanul, dar formația ciudată – 3 lideri ale celor mai puternice economii alături de un lider al cele mai slabe economii, a fost ciudată.

Am explicat de fapt, în articolul anterior, că vizita în sine este ciudată, deoarece oricum s-au cam tot fâlfâit liderii la Kiev când conta (pentru alegerile interne) deoarece asocierea cu Ucraina (fecioara victimă din acest conflict) aducea puncte candidaților. Acum că Macaroana a câștigat, că Draghi a fost consolidat prin “realegere la al x-lea congres” (Italia a devenit un mic voievodat din punct de vedere politic, efectiv nu mai există politică), singura mea explicație ar fi că Olaf cel tembel pur și simplu se temea să meargă singur și i-a tras și pe ăștia după el ca să fie 200% sigur că rușii nu dau cu rachetele când trece el prin Kiev. Altfel zis, angst-ul german l-a oprit pe Olaf să meargă singur și prin urmare și-a luat majordomii cu el ca să fie mai ferit. Klaus nu a fost invitat direct, dar rezonând pe aceiași frecvență cu Olaf și simțind că ăsta se simte tulburat și nu s-ar supăra de companie, Klaus cel tăcut s-a autoinvitat și astfel a ajuns și el pe-acolo. Cel puțin Carmen l-a crezut că este un erou pentru curajul arătat să se expună rachetelor hypersonice cu precizie rusești și prin urmare revenirea probabil a fost spicy pentru un cuplu de babaci probabil afundat în plictis, disoluție și pasiune zero kelvin.

Suport prin import

Ideea principală a prezenței celor patru călărețil ai apocalipsei a fost că arată unitate. Unitate în sprijinirea Ucrainei. Dar unitatea măcănită nu îi mai convinge nici măcar pe Ucrainieni care de la mic la mare nu încetează a-l taxa pe Macaroană pentru apropoul lansat că Putin nu trebuie umilit și consecintele care derivă din acesta. Probabil reacția ucrainienilor la ipocrizia și mârșăvia acestei declarații este singurul lucru bun care se întâmplă zilele astea.

În fapt, mult mai important era pentru Ucrainieni decât vizita de imagine a celor patru călăreți, tăierea gazului sau măcar a petrolului. Ceea ce nu se întâmplă și probabil nu se va întâmpla curând. Ba mai mult, e posibil ca să aștepte europenii până când rușii vor termina conducta către chinezi din Siberia și îi vor lăsa pe europeni cu gura căscată fără gaz la iarnă, jucându-i Putin pe degete cum va voi el atunci. Am mai menționat acest mic important aspect: în prezent, nu există piață de deschidere pentru ruși pentru gazele din Siberia deoarece conductele au fost făcute către vest. O parte din flux a fost deja direcționat spre turci dar aceștia nu pot să absorbe tot. Prin urmare, nu doar de când cu războiul ci chiar dinainte, deoarece UE este în cădere economică de ceva timp (comparativ cu Asia care duduie), rușii s-au gândit să vândă gaz siberian și la chinezi deoarece aceștia s-au oferit să pună umărul la construcția infrastructurii. Prin urmare este doar chestiune de timp …

sursa imagine: https://intellinews.com/gazprom-starts-designing-20bn-gas-pipeline-to-china-183569/

Integrare pentru dezintegrare

Mesajele de acceptare a cererii Ucrainei de aderare la UE sunt ilegale și încalcă tratatul. Parlamentul știu că a dat ceva declarații … nu cred însă că s-a votat. Ideea este însă că în tratatul UE, nu se acceptă aderarea țărilor cu probleme, în război. Ar fi sinucigaș. Orice bloc economic și politic vrea să atragă parnteneri puternici, nu foste republici sovietice aflate în colaps. Cum va funcționa UE dacă deja Ucraina este o povară prin cererea de arme, resurse, prin afluxul de imigraniți etc? Una sunt declarațiile de susținere, ajutorul umanitar, politic și militar – în limita posibilităților – și alta este călcarea în picioare a alegerii popoarelor țărilor membre ale uniunii care când au votat aderarea, nu au votat să adere la război nuclear cu Rusia, ci li s-a spus că o să curgă miere și lapte, că vin investitori, că avem euro, că vom avea democrație și anti-corupție. Ori acceptarea Ucrainei ar însemna efectiv încălcarea tuturor acestor promisiuni, scrise și nescrise. Nu mai zic că la cât de mult ne-au frecat pe noi europenii, mergând până la a cere pușcărie pentru promotorii legionarismului și interzicerea cărților, ar fi culmea să îi accepte acum pe ucrainieni cu atâtea bube pe cap și pe tot corpul: război cu Rusia, distrugere a industriei, corupție și mafie politică, nazism în armată și alte organizații ale statului, dar despre ce vorbim noi, că Ucraina nu prea mai este un stat, starea de război înseamnă moarte. Care Ucraina va fi primită în UE? Cea aflată acum în război? Cea care va rămâne după ce o ciopârțesc rușii? Cea din exil dacă ocupă rușii tot?!

De facto, UE deja a devenit un URSS deși nu îi place comparația și deși birocrații din infrastructura partidului unic europenist (indiferent de ce etichetă de formă are el pus peste – liberal, conservator, etc) doresc să se creadă democrați. Dar democrație în UE înseamnă doar să spui dacă vrei ca transexualii să aibă locuri gratuite la facultate sau poate ai altă opinie și propui ca transexualii să aibă o facultate întreagă pentru ei. Este exlcus însă să propui ca Ucraina să nu fie acceptată deoarece e la mintea cocoșului că nu e bine pentru nimeni și nu aduce altceva decât probleme. Și în primul rănd, este în război!

Pace sau război?

Cum văd eu vizita a avut două tipuri de mesaje – unul oficial și unul neoficial. Cel oficial, cu zăhărelul aderării și cel neoficial cu condiționarea aderării de către acceptarea păcii, adică a cedării de teritorii. Ucraina e la mijloc între presiunea europenilor de a face pace și încurajarea americanilor de a lupta în continuare, cu promisiunea de armament și alte de-astea.

Marea mea dilemă este – așa cum am zis în articolul trecut – dacă Zelinsly, în fața ultimatumului lui Olaf (și a colegilor lui de șorțuleț) va ceda teritorii și va accepta pacea cu rușii deoarece nemților le tremură chiloții la ce inflație a dat peste ei. Și cum valorile economice, politice și strategice au fost epurate pe criteriile noi ideologii wokiste și incompetenții s-au adunat la putere ca mizeria din spuma mării, UE nu are capacitatea să facă față șocurilor economice ale războiului economic cu Rusia, dus el chiar parțial și tunat să le convină celor mari în detrimentul celor mici. Bunăoară, nemții au pompat ei în panourile electrice, au băgat pe gât legislația cu “verzuiala” deoarece ca unici importatori și distribuitori de astfel de echipamente, aveau vânzare la greu, dar sunt conștineți că dacă Putin taie gazul la orașul-fabrică Bayer, 10% din PIB-ul german va pica peste noapte, ceea ce este echivalent cu revoluție în inima Reich-ului – de neconceput.

De aceeea urgența acestei călătorii, ca să îi zică față către față lui Zelinsky ceea ce tot a încercat Macaron și s-a cam ars mediatic, să îi sugereze, cum că Putin nu trebuie umilit, adică trebuie să îi arunce un os-două de teritorii pentru mândria propire (care cred ei că l-a mânat în război) și apoi să facă pace, ca să poată astfel relua importurile și afacerile cu rușii – căci pentru nemți Rusia este un vest sălbatic. Evident că și Ucraina “Liberă”, ca teren virgin, de-rusificat, va fi gata de ocupat economic așa cum au făcut cu Europa de Est și companiile germane deja își fac planuri de atac.

Una peste alta, viitorul este cel mai greu de prezis, dar eu mă încumet să zic că Zelinsky nu va juca hora europenistă ci mai degrabă se va baza pe sprijinul americanilor și al polonezilor continuând să lupte suficient de mult pentru a băga UE în criză (evident indirect). Prin urmare, vizita a fost una inutilă și ineficientă, deși Klaus probabil s-a ales cu ceva zăhărel pentru eroismul arătat.

Nesfânta treime dă ultimatum Kiev-ului

Aproximativ aleator ca motivație și momentum, am scris ieri despre Trădarea Ucrainei, neavând habar că sefii de state ale celor mai importante trei țări din UE aveau azi plănuită o vizită la Kiev. Știam că macaroana vine la București dar vă reamintesc că nu mă uit la știrile oficiale. Dar ce s-a întâmplat, se potrivește nesperat cu articolul trecut, în sensul pe care îl veți vedea.

În primul rând, cum de au acești oameni curajul să facă o vizită de stat într-o țară aflată în război? Nu e de ici de colo acest tupeu … Este însă curaj? Nici vorbă! Macaroana este un adolescent captiv unei babace, vi-l imaginați că ar avea predispoziți către cel mai mic risc la viața sa? Ca o legumă nevertebrată ce este, nu ar avea curaj nici să se opună biciurilor cu care tanti babeta îl pedepsește dacă nu e copil cuminte, darămite să își asume riscul să fie bombardat de Putin.

Dar oare chiar nu ar putea rușii să bobardeze Kiev-ul? E război! Rușii ar putea foarte ușor să se facă că o rachetă a aterizat unde nu trebuie și să trimită o hipersonică din aceea, care se duce la țintă, ca să decapiteze conducerea luminată a UE – dușmanul nedeclarat, dar declarat cel puțin în presa putinistă. Cum de nu se întâmplă așa? Simplu! Nu se întâmplă deoarece această vizită are binecuvântarea țarului. Cu siguranță, Rusia, poate chiar Putin personal, a dat asigurări pentru siguranța liderilor în această vizită.

Nu ar fi mare risc pentru ruși dacă o rachetă ar lovi unde nu trebuie și i-ar omorî pe cei trei lideri. Este război și deja rușii trimit rachete peste Kiev și deja au bombardat Kievul. UE nu ar putea să declare război Rusiei și nici să taie gazele deoarece dacă puteau le tăiau deja și răzobi … UE nu are armata. NATO de asemenea, nu poate declara război Rusiei deoarece dacă cei trei lideri ar fi decapitați, acesta nu ar fi un casus beli. Pur și simplu – s-ar spune – și-au asumat riscul de a ajuta naziștii și prin urmare sunt victime colaterale ale bombardamentelor rușilor. La fel ca și ceilalți cetățeni ucrainieni care pică secerați de bombe.

Prin urmare, părerea mea este că orice vizită la Kiev a unui lider de stat (dar nu neaparat lider) se face cu acordul și știința rușilor și este plătită. Fie în bani, fie în alte favoruri. De exemplu, poate acum, Macaroană l-a rugat pe Putin: “Vlad, fii atent! Ne ducem să convingem actorul să îți lase cât aveți ocupat acum. E ok? E suficient pentru voi? Ți-ar conveni?” Vlad evident ar zice: “Mergeți bă, că vă las, dar nu am speranțe, că actorul e sinucigaș. Ăsta nu se lasă până nu îl omorâm”.

Prin urmare, este clar ca nesfânta treime nu merge ca să încurajeze ucraina și pe Zelinsky ci ca să îi spună și în privat actorului că cam trebuie să o termine cu rezistența că inflația e cam mare și ei nu le mai trimit arme.

Într-adevăr declarațiile oficiale sună bombastic, dar să nu uităm faptele – europenii au plătit rușilor de la începutul războiului 57 de milarde doar pe gaz, la care se adaugă și restul. Prin urmare, despre ce suport vorbim?

Dar oare nu puteau cei 3 liderii să transmită acest mesaj prin chat sau prin zoom? Nu, deoarece elitele cred în simbolistică. Ei au nevoie ca să zic apoi, când Ucraina va fi complet ocupată de ruși – “am mers și la Kiev ca să aratăm suportul nostru … ce puteam face mai mult?”. Semnul că ce zic este adevărat va fi accelerarea atacurilor rusești și spargerea rezistenței ucrainienilor în Donbas, după care urmează avansul rapid spre vest. Dilema mea, unde se vor opri? Un raspuns posibil: unde vor fi opriți!

Trădarea Ucrainei

Nu este ceva nou pentru mine, dar ucrainienii încep să simtă încet-încet cuțitul tăios al ipocriziei europene, care pe cât de delicat și minuțios este operat, pe atât de dureroase și nemiloase are tăieturile pe care le face deoarece într-un fel este la fel de ucigaș pentru visurile de libertate și prosperitate ale popoarelor minione pe cât sunt bombele și tancurile rușilor. Pare grea comparația, dar în esență, ce credeți că se întâmpla dacă Ucraina era integrată rapid în UE și Rusia stătea cu mâinile în sân? Ucraina devenea o mare colonie, o provincie agricolă a Imperiului, un abator de forță de muncă ieftină și evident, o fâșie de graniță minată către ursul de la răsărit. În niciuncaz Ucraina nu putea fi în UE o nouă Polonie, deoarece Polonia oricum era în proces de exterminare în urma cunoscutelor frecușuri și a inevitabilului sfârșit al entuziasmului naționalist, prin care grecii sărmanii deja au trecut și au văzut că țara lor era pierdută înainte ca ei să realizeze.

Dar de ce a venit momentul să discutăm și despre acest subiect. Cred că avem deja vreo două săptămâni de când Macron zicea că Putin nu trebuie umilit. Altfel spus, trebuie să îi dăm un ciot de Ucraină ca să sperăm că nu mai turbează cu nuclearele și apoi să ne întoarcem la normalitate. Zilele trecute Bidonul, nu știu în ce context, l-a luat la zeflemea pe Zelenski cum că nu l-a crezut că o să îi invadeze rușii. Ca și cum putea face mare brânză dacă îi credea pe americani și oricum nu știm noi cum au tratat ucrainienii avertismentele pe plan militar, dacă la planul declarativ, Zelenski a încercat atunci să calmeze spiritele. Dar Bidonul, pe cât de dement este, nu uită!

93 miliarde a făcut Rusia în aceste 100 zile ale războiului din exportul de gaze. UE a importat 61%, adică a dat 57 miliarde rușilor, importând chiar mai multe gaze ca altă dată (pentru a face stocuri probabil). Practic, europenii îi finanțează pe ruși ca să îi bombardeze pe ucrainieni. Există într-adevăr un oarecare ajutor al vestului, dar aici e mult de zis și cel mai clar poate ne arată situația de pe front unde ucrainienii nu stau bine deloc.

Sunt oare cuvinte dure – tradare, ipocrizie? Că doar europenii vedem că îi ajută cât-de-cât pe ucrainieni: le primesc refugiații (deși mai mult nemții), le dau ceva arme vechituri (deși nemții nu prea) și aceste apropouri cum că Ucraina ar trebuie să cedeze peste 25% din teritoriu și să facă pacea nu sunt totuși (încă) prea vocale și se fac în general prin canale subterane și mai puțin public.

Putea însă vestul să ajute Ucraina? Evident! Așa cum le-a furnizat arme ușoare de luptă, le putea da arme grele și foarte grele, chiar nucleare. Ar fi atacat Putin țările NATO dacă aflându-se în război cu Ucraina, ar fi văzut că pierde? Cam greu de zis cum s-ar întâmpla asta? Pe cine ar da vina? Pe cine ar lovi prima data? Cum ar putea demonstra că armele folosite nu sunt ale ucrainienilor? Este comerțul cu arme interzis? Teoretic, orice țară poate acum să vândă Ucrainei arme oricât de sofisticate și le poate vinde pe credit, nu trebuie nici să le doneze și nici să le “strecoare”. Ba mai mult – Polonia, principalul hub de transfer al armelor spre Ucraina, nu a dat înapoi de la mai nimic ce i s-a cerut și raportat la PIB a ajutat cel mai mult pe ucrainieni, practic fără Polonia, Ucraina nu ar fi rezistat. Până să decidă tovarășii de la UE ce ajuta și cu cât ajută pe ucrainieni, polonezii deja primeau refugiați și le dădeau tancuri.

Una peste alta, realitatea este ca vestul este în auto-distrugere și incompetența ca efect secundar al noilor ideologii denumite generic “wokism” face ca la nivel politic să nu se perceapă realitatea pericolului pe care îl constituie Rusia și faptul că nu poate exista pace pentru vest câtă vreme Rusia nu este înfrântă. Speranța birocraților este însă că până la Berlin sau până la Paris sau până la Roma, mai e ceva teritoriu și “orgoliul lui Putin” – teoria tembelă care pare mainstream legată de cauza acestui război – poate fi calmat dacă i se dă ceva bucăți din Ucraina și poate chiar din alte părți, la extrem chair din tările baltice sau din balcani, iar dacă se ajunge la nucleare, pot să împartă Polonia ca și în alte vremuri …

Există deci un confort al viziunii vestului asupra acestui conflict în sensul că există unele beneficii și unele riscuri infime, singura problema prezentă fiind încăpățânarea ucrainienilor care nu acceptă să cedeze și prelungesc acest război, cu implicații din ce în ce mai nasoale pe piețele financiare și în general în economie prin colții inflației care s-au arătat deja și care vedem că ne-au adus deja recesiunea care poate rapid să se transforme într-o ditamai stagflație seculară cu efecte sociale – inclusiv în vest – care nu vor mai putea fi controlate și care sunt de fapt principala spaimă a celor care cer acum “pacea”.

Faptul că rușii nu se vor mulțumi cu 25% din Ucraina și că dacă vor reuși, o vor ocupa pe toată, urmând apoi să continue până unde vor fi opriți prin forță pare un scenariu irealist și prea exagerat pentru mințile reduse ale făcătorilor de politică din vest. Consecințele acestei inconștiențe sunt … repetarea istoriei. Căderea Imperiului Roman și ocuparea acestuia de către triburile germanice nu ar fi avut loc dacă împărații de la Roma și mai ales senatorii și întreaga birocrație, realiza pericolul atacurilor asupra frontierelor imperiului. Împăratul Traian nu i-a ignorat pe daci și a fost unul dintre cei mai mari împărați din istoria Romei deoarece fermitatea cu care a calmat problemele de la periferie și lipsa de jenă în folosirea puterii armate, au dus la o prosperitate care i-a permis și ridicarea nivelului de trai și pacea ulterioară pentru o bună perioadă de timp.

SUA a realizat importanța opunerii ferme expansiunii bolșevice și în ciuda dificultăților, a luptat peste tot pe unde s-a putut deși politica internă și sistemul democratic au făcut ca cele mai mici ezitări să se propage prin eșecuri răsunătoare. Dar chiar cu aceste eșecuri, Balaurul Roșu a fost lovit destul de nasol și o perioadă a zăcut lingându-și rănile. Acum însă s-a trezit și iese la vânătoare …

Prepping – ierarhia obiectivelor și sfaturi practice

Care este valoarea unei parașute cumpărate acum pe amazon? Cu mult sub prețul unei parașute cumpărate într-un avion care se află în prăbușire …” – Matt Braken

Deja furturile în zonele defavorizate (locuite de anumite minorități cu adeziune mai neutră la legi și civilizație în general) au crescut – am aflat asta de pe surse, de la surse, de fapt, adică de la o firmă privată de securitate. Deja dobânzile la credite, dar chiar și cele la depozite au crescut și se măresc de la lună la lună. Despre inflație nu are rost să mai comentăm …

Este o situație grea dar gradul de dificultate este cel care face diferența. Una este să fim nevoiți să tăiem concediile, achizițiile de mașini noi, de telefoane noi, de televizoare noi și să reducem numărul de ieșiri în oraș la restaurant (unde o pizza a ajuns 35 de lei, de la 25 acum un an) și alta este să ți se taie curentul, gazele și să nu ai bani decât pentru strictul necesar sau chiar să fii nevoit să cumperi din cele mai ieftine magazine. Ca să nu zic că să nu ai unde să alimentezi mașina ca să mergi la serviciu sau să fii dat afară și să te întrebi cât mai durează până banca îți vinde apartamentul și o să fii nevoit să te muți la casa părinților de la țară este un cu totul alt nivel.

Marea dilemă pentru cei care doresc să fie pregătiți dinainte este dacă această degradare a nivelului de trai este o criză “normală” (cum a fost în 2008 de exemplu) sau este ceva mai rău. Și cum gradul crizei contează, evident contează și localizarea, deoarece așa cum orice criză este simțită diferit într-o țară sau alta, este foarte important unde ne aflăm și cu certitudine putem spune că una este SHTF în Norvegia care are bani atât de mulți încât oferă aproape 2000E dacă stai acasaă fără să faci nimic și alta este SHTF în România unde ca să câștigi 2000E la stat, trebuie să lingi foarte multe funduri și să faci multe compromisuri, iar dacă vrei să faci banii ăștia la stat legal, plătind toate taxele, trebuie să fii cel puțin expert pe domeniul tău și pe lângă expertiza meseriei să fii avut noroc cu găleata ca să ți se deschidă oportunitățile corecte în față.

Dar despre vremuri, riscuri și oportunități nu vom pierde timpul ci ne vom axa în continuare pe câteva idei legate de prepping.

În primul rând, despre importanța și avantajele ruperii de sistem, am tratat în perioada plandemică și fiind relativ fresh articolele, nu am noi idei. Pe scurt, am zis acolo, că ruperea de sistem oferă șansa unui lifestyle îmbunătățit indiferent de ce se întâmplă în sistem. Practic îți permite să trăiești paralel cu sistemul și să rămâi cât de cât în picioare când sistemul se cutremură, iar dacă nu se cutremură, tu oricum ai nenumărate avantaje și nu pierzi nimic, beneficiind de toate câte sistemul le poate oferi. Tot pe scurt, părerea mea este că dependența și ancorarea în sistem se justifică decât în cazul alinierii ideologice cu acesta – în cazul celor puternici care ar putea să se rupă dar nu doresc, și cu slăbiciunea și lipsa de verticalitate în cazul celor slabi, care cumva au fost captați de sistem, realizează unele probleme, percep rahatul în care se zvârcolesc dar nu sunt capabili să se rupă și nu au tăria de caracter și nici voința ca să elaboreze un plan de evadare și să îl ducă cap-coadă la îndeplinire. Culmea e că am cunoscut astfel de figuri, care sunt capabile să opereze optim în cadrul sistemului și să realizeze proiecte complexe cu multe constrângeri și parametrii, dar când vine vorba de viața lor și a familiei lor, sunt … absolut handicapați. Fenomenul pare de natură demonică …

Tocmai din cauza neputinței oamenilor – o realitate evidentă cel puțin pentru mine – nu spun nimic nou, Dumnezeu îngăduie – zic eu – această întârziere a cernerii, aceste etape pas cu pas, acest ciclu de avertisment/pedeapsă/pauză cu o intensitate crescândă relativ în slow-motion pentru ca toți cei chemați să aibă vreme să se trezească și să se pregătească.

Cu privire la prepping nu am prea multe de zis. Aș porni doar de la a trage un semnal de alarmă – să nu ne facem iluzii și să nu credem nici că este ceva greu de realizat și nici că este ceva ușor de realizat. Preppingul este atât de complex încât pare oarecum SF pe la noi, unde nu există o cultură a prepping-ului și nici măcar reminiscențele semănătoriste ale locuitorilor de pe acest teritoriu nu putem spune că ne ajută prea mult. Nu sunt un adept al preppingului și nu doresc să fiu un prozelit. Sunt de părere că preppingul este doar o consecință firească a delimitării conștiente și active față de sistem și inevitabil vom avea intersectări de know-how cu acest curent cultural (să zicem așa) relativ destul de popular în SUA. În orice caz, de voie sau de nevoie, preppingul va fi viitorul, fie că realizăm acum sau nu, toți vom fi nevoiți să îl practicăm.

Am readus în discuție acest topic, deși nu am personal deloc know-how și prea multe de zis, altceva, decât simt și eu urgența și importanța pregătirii și pe plan material în fața vremurilor care vedem că vor veni – deși nu doar pentru asta, ci așa cum am mai subliniat, încurajez ruperea de sistem indiferent de perspective și prin urmare preppingul ar deveni la fel de important și necesar ca educația financiară (să zicem așa) a omului modern de succes ancorat în sistem, care mai devreme sau mai târziu, trebuie să învețe să investească pe bursă, să cumpere fonduri și acțiuni, să urmărească fx-urile etc și poate chiar să ajungă la tranzacții cu options. Ei bine, la fel ca acesta, preppingul devine relativ important pentru cel care dorește să se rupă de sistem – indiferent de cauzele motivației sale (oboseala psihică sau “deșteptarea” spirituală, îngijorarea față de viitor etc).

Pe lângă importanța preppingului, un alt atribut al acestuia pe care doresc să îl menționez este dinamica și relativa fluiditate a ierarhiei de obiective, dinamică determinată evident de evoluția evenimentelor, adică de istorie, deși bineînțeles că și constrângerile personale și limitările sau capacitățile individuale sunt o componentă importantă. Ce vreau să zic? Ca obiective ale preppingului, aș da unele exemple: pentru cei care locuiesc la țară și au sobe, este cumva normal și în general așa se practică ca să cumpere lemne toamna, înainte să vină frigurile. Asta deoarece nu au bani vara și în general vara au alte treburi de făcut (la grădină) și nu au timp. Prepper-ul serios însă evident că se gândește la lemne de vara și are tot timpul un stoc suficient poate chiar pentru mai mulți ani, încercând să fie pregătit în caz că prețurile se vor mări sau poate chiar lemnele vor fi interzise (cum e vorba pe la noi). De altfel, în toamna aceasta a fost o perioadă în care nu se găseau deloc peleți. Tot la capitolul ierarhia obiectivelor, una este preppingul in contexul unei inflații de 10% în care principalul obiectiv este să nu pierzi bani și să investești cât mai optim în acele resurse de care ai nevoie și alta este ierarhia obiectivelor dacă trăiești în Ucraina de vest de astăzi și perspectiva este un stat eșuat, în care rușii nu vor mai veni, pot să lanseze ceva rachete, dar economia va fi oricum la pământ și nu te poți baza pe ajutorul statului, nici măcar pentru protecția de hoți. Ba chiar, există chiar “șansa” ca rușii să gonească în continuare ucrainieni care trecând spre vest, trec prin proximitatea ta și pot să pună probleme pentru bunurile tale sau chiar pentru securitatea personală. Iar mergând la un alt extrem, cu totul altele sunt obiectivele prepping-ului dacă dorim să ne pregătim pentru perspectiva unui război nuclear total în care sperăm și dorim că vom supraviețui și dorim să punem umărul la refacerea societății după colapsul actual finalizat cu un război nuclear total și probabil cu prăbușirea statelor și a industriei actuale. Nu mai doresc să lansez scenarii și mai complexe care pot include pandemii cu boli cu rata de supraviețuire de 50% cum a fost Ciuma lui Iustinian care coroborată cu o foamete generalizată și cu un război nuclear poate reduce populația la 3%.

În urma acestei scurte descrieri a varietății provocărilor și complexității preppingului, este foarte posibil ca problema să producă deznădeje sau să vă ducă cu gândul că orice se poate întâmpla și prin urmare, mai bine nu facem nimic, deoarece viața este complexă … Greșit! Deja evenimentele ne spun mult despre direcția în care vom merge și deja, avem nenumărate opțiuni de a ne pregăti cum trebuie. Personal cunosc deja oameni care beneficiază de efortul depus în planul de prepping pe care l-au făcut – un banal exemplu ar fi cei care au deja panouri solare și în loc să tremure de spaimă când primesc factura de la furnizor, să tremure de emoție așteptând să vadă câți bani primesc, deoarece pe lunile de vară, consumul fiind mic și producția mare, iar prețurile crescând, nu este deloc exagerat ca cei care și-au instalat panouri solare din timp și au făcut deja contractele de prosumeri, să primească facturi de -1000 lei (!), bani pe care îi pot investi în noi proiecte prin care pot deveni și mai autonomi de sistem (de exemplu în arme).

Venind în întâmpinarea celor care înțeleg importanța preppingului, doresc să acționeze, dar sunt puțini debusolați de ce pot face și ce trebuie să facă, aș propune în primul rând un stil de adopție și acțiune: fiecare decizie să fie cântărită și analizată foarte bine și să ia în calcul nu doar scenariile negative ci și eventualitatea unei reveniri din gaura în care se pare că ne afundăm. Să dau un exemplu: dacă de exemplu avem ceva bani, să ne gândim ce putem face cu ei astfel încât să nu le pierdem valoarea indiferent de în ce direcție va merge economia. Un teren agricol de exemplu va avea valoarea indiferent de evoluția viitoare: fie pozitivă, fie negativă, prin urmare achiziția acestuia pare o decizie mai bună decât investiția în acțiuni la bursă care deși poate au oarecare protecție împotriva inflației (deși depinde de domeniu și necesită evident asumarea unui risc), în cazul prăbușirii economiei și a întoarcerii treptate în evul mediu, acel teren va putea fi folosit pentru hrănirea familiei (în speranța că totuși garanția proprietății va exista în viitor). Pentru cei cu resurse multe, evident că pentru a fi acoperiți și în cazul unui scenariu mai negativ în care proprietatea va fi a celui care are mai multă putere, achiziționarea de arme și pregătirea pentru folosirea acestora este un punct destul de sus pe ierarhia preppingului. Pe care ierahie, degeaba avem de exemplu trecut “achiziția de unelte agricole electrice care pot fi încărcate la sistemul de panouri solare” dacă nu vom putea în viitor să ne protejăm aceste unelte și proprietatea în general. Se înțelege deci că oricum proprietatea și apărarea acestora sunt capitole de top în ierahia prepping-ului și care (capitole) trebuie acoperite pentru cel mai probabil scenariu pe care îl luăm în calcul și eventual pentru cele secundare (căci pentru toate este imposibil).

Și cum prea multă teorie strică este timpul să trecem poate și la sfaturi mai practice și mai concrete. Astfel, poate un prim lucru este mutarea la casă și eventual achiziția unui teren generos care să ne permită să putem produce de mâncare, unde să avem un puț care să ne dea apă, unde să montăm eventual niște panouri solare care să ne ofere măcar un sprijin minimal în cazul unui blackout total. Nu vom intra în detalii prea multe legate de locație, dar evident că trebuie să primeze prețul pe metru pătrat deoarece mai important este un teren mai mare mai departe de oraș decât unul aproape din motive de acces la beneficiile sistemului. Acesta este un punct mare de poticnire mai ales pentru familiile tinere cu copii care merg la școală – mulți se tem să se depărteze prea mult de oraș, deoarece vor ca copii să aibă acces la “școli bune”, vor ca aceștia “să se integreze” (în dezintegrare – zic eu). Și pentru asta, caută terenuri aproape de oraș, unde prețurile sunt de 5 ori mai mari ca la 10km mai depărtare. Cea mai mare prostie! Ai bani deci să cumperi 500mp la 10 km de centrul orașului sau 5000mp la 25km și tu mai ai dileme?!? Nu ai înțeles nimic din prepping!

Dar terenul mult nu înseamnă decât un prim pas în epopeea preppingului. Calea până la autosuficiență este lungă și poate nici nu este necesară pentru toți. Aici întră în discuție și skill-ul – cu cât știi mai multe meserii, cu atât vei supraviețui mai bine în viitor. Și prin meserii mă refer la rezolvat probleme concrete, la lucrat cu materie, nu cu calculatorul sau cu telefonul. Agent de vânzări este de exemplu o meserie care va dispărea când statul va oferi toate pe cartelă și comerțul va fi extrem de limitat, la bunurile de strictă necesitate. Pe când, electrician capabil să repere sistemele solare nu va fi deloc o meserie proastă, chiar dacă acum poate doar 1% din cei care stau la case au panouri. Dar deși am tot repetat în acest articol panourile solare, evident că nu sunt singurele soluții, existând și panourile pentru încăzirea apei menajere care de asemenea vor redeveni populare – după părerea mea – în curând când va fi mai rentabil dacă ai panouri solare să dai energia la sistem decât să o folosești pentru încălzitul apei, pentru care e mai bine să ai panouri de apă.

În final, tot la categoria sfaturi concrete – pe lângă lungile considerațiuni teoretic – aș mai sublinia un “must have” indiferent de scenariu pentru care ne pregătim – găinile. Găinile nu degeaba se găsesc în orice gospodărie rurală. Pe lângă ouă și carne de calitate, găinile au avantajul că pot fi hrănite cu iarba din curte și găinații lor sunt ideali pentru îngrășământ. Să nu uităm că în vremuri mai vechi, țăranul avea în curte cam de toate: cal (măgar la cei mai săraci), vaci (înlocuite de capre mai apoi), oi (la cei care aveau know-how și terenuri pentru pășunat), gâște, rațe, găini. Iepurii sunt și ei o variantă deși probabil necesită muncă mai multă ca găinile. Ei bine, în ziua de astăzi găinile au cam rămas singurele care se gâsesc în orice gospodărie deoarece în primul rând sunt ușor de întreținut și în al doilea rând oferă un raport optim (maximal) de consum/producție de proteine. Știu că poate exista opinia că răspândirea găinilor în ziua de astăzi ar avea explicația că țăranul dorește să mănânce ouă și carne bio, căci poate dacă luăm la boabe mărunte, costul creșterii în curte al găinilor este mai mare decât dacă am cumpăra de la hypermarket ouă și carne. Dar ce trebuie reținut, este că indiferent de această ecuație, realitatea este că o mare parte a gospodăriilor de la țară cresc în continuare găini, adică este ușor și este rentabil, prin urmare, orice plan de prepping nu poate evita găinile.

Ce poate însă să conteze imens și să aducă plusuri importante prepper-ului serios și documentat, este eficiența creșterii găinilor. Contează deci soiurile alese, contează grajdul amenajat, contează protecția la eventuali agresori – un banal câine turbat poate reduce într-o zi cu 10% lotul de găini. Idem o vulpe care apare din senin, e suficient să găsească un punct slab ca să decimeze lotul de găini. Dar la cei care au de exemplu panouri solare și pot consuma energie electrică la preț gratuit, existența unor rezistențe de încălzire la găini în perioada de iarnă/primăvară poate crește productivitatea acestora drastic și poate oferi beneficii mult mai mare comparat cu creșterea “tradițională”. Poate o altă regulă a preppingului a fi că pe lângă asimilarea tradiției, folosirea know-how-ului și a tehnologiei disponibile sunt reguli de bază care pot să ofere avantaje majore. Aici poate înțelegeți de ce m-am referit că cei care aleg un lifestyle în afara sistemului, pot beneficia totuși de avantajele sistemului în sensul că de exemplu în locul creșterii tradiționale a găinilor care presupune trezirea de dimineață, hrănirea acestora, etc, folosind tehnologia actuală putem automatiza ușa care să le dea drumul dimineața și să se închidă automat seara când soarele apune pentru a împiedica eventualele răpitoare să dea atac. De asemenea, folosind internetul putem investiga care soiuri sunt mai rezistente la boli și dau rezultate mai bune, evident să muncim aiurea crescând gâini bolnăvicioase, dacă avem de ales și putem alege un soi mai rezistent și mai productiv. Nu mai zic de puterea comunităților virtuale, care ne pot da răspuns la întrebările noastre și la problemele de zi cu zi. Acestea există deja și cei care le folosesc sunt deja beneficiari ai acestui mare avantaj. Nu zic că tradiția și experiența seculară a satului românesc sunt de lepădat. Zică că în ziua de astăzi, putem să creștem găini cel puțin de 3 ori mai productivă ca bunicii noștri chiar din primul an în care ne apucăm.

Și așa cum la capitolul găini, know-how-ul ne ajută și ne-ar permită să ardem anii de experiență necesari învățării unor taine prin avantajul comunităților viruale și a experienței colevtive, pe lângă cărțile și articolele disponibile, în tot ce ține de prepping, punctul de pornire al documentării trebuie să fie online și riscul învățării pe propria piele trebuie evitat. Evident că mâinile noastre învață lucrând, dar măcar să nu le punem să lucreze aiurea, ci să beneficiem de avantajele sistemului, cel puțin cât mai avem acces la el.

Și în final, ca ultim sfat, în continuarea celor zise de mai sus, să ne pregătim pentru căderea Internetului care poate avea loc în mai mult tipuri de scenarii. Lipsa accesului la Internet evident va distruge economia, dar măcar să fim pregătiți să nu pierdem informațiile disponibile. Pentru asta, existența unei biblioteci digitale cât mai compelte care să conțină cam tot ce avem nevoie în caz de SHTF, este un alt punct obligator din planul de prepping, indiferent de scenariul pe care îl vom lua în considerare.

PS: sunt unele opinii că o bibliotecă digitală nu e suficientă deoarece în caz de EMP … eu nu cred că EMP va distruge un banal computer sau le va distruge pe toate. Ar trebui să fie mama lui de EMP sau localizarea bombei să fie chiar deasupra noastră, deci exclud anihilarea totală a înregistrărilor digitale. Ca să nu mai zic că discurile optice nu sunt afectate de EMP. Evident însă că o bibliotecă de cărți fundamentale FIZICE, este un backup nu doar util ci și plăcut, oferind avantaje imense în cazul degradării totale a societății, până la punctul la care panouri, electricitate și calculatoare vor deveni istorie. Pe cât de interesante sunt panourile, să nu uităm că acestea sunt aduse la noi din China, deci nici măcar nu e nevoie de un război mondial nuclear, ci doar de sancțiuni economice către chinezi și interzicerea importurilor

ABC-ul războiului

Există pentru omul modern conectat (prea mult) la internet și la rețelele sociale, false idei despre război. Există iluzia că armele sofisticate și tehnologice pot să constituie un avantaj major, de unde NATO este invicibil deoarece are puterea tehnologiei. În acest curent (abur) de gândire, se ignoră oricum faptul că 95% din tehnologie vine din Asia, din care 80% vine din China: semiconductori, procesoare, plăci de bază, senzori, camere optice etc. Iar rușii au acces la ele probabil la un preț mai bun ca NATO. Vă amintiți scandalul cu 5G, cu interzicerea Huawei-ului de la achizițiile guvernamentale pe ici pe colo? Nu în SUA! Și nu alte companii, căci nu doar Huawei este Made in China. Tot românul știe că de exemplu Phillips deși este marcă olandeză, pe toate produsele scrie Made in China. TOTUL se produce în China.

Întorcându-ne la cum se duce un război, pe scurt este așa: se face întâi recunoaștere să vezi unde are dușmanul apărare. Faci apoi o hartă și o estimare a armamentului și vezi unde te poate lovi și cu ce. Dacă dușmanul nu are artilerie (cum e cazul Ucrainei) sau range-ul acesteia este mic, aduci artileria ta care să lovească pozițiile lor. Sau avioane (dacă geografia locului nu permite artileria – caz rar în Ucraina). Sau drone, dacă te riști să le pierzi (dronele nu au foc de autoapărare, ci doar lansează proiectile). După artilerie, care teoretic fie l-a scos pe dușman din pozițiile de apărare (tranșee și eventual cazemate) fie l-au neutralizat, trimiți tancurile care să îi fugărească și să lovească în eventualele transportoare cu care aceștia fug sau încearcă să revină pe poziții. Se înțelege că dacă dușmanul are și el tancuri, contează range-ul și skill-ul tanchiștilor pe care îi ai (nu prea buni la ruși). După tancuri, vine infanteria pentru a curați și mai în amănunt zona și pentru a evita ca tancurile să fie lovite de eventuali dușmani rămași ascunși în peisaj. Și astfel se înaintează: bombardamente, tancuri și infanterie. Ideal în același timp, dar cum rușii nu se grăbesc și cum linia de front este mare, se mai lucrează pe bucăți. Adică în unele poziții se stagnează mai mult, războiul ia o pauză din lipsa de … unelte și meșteri care să le folosească.

Problemele inițiale ale rușilor au fost că ei au pariat pe o invazie șoc – au crezut că simpla prezență a trupelor îi va speria pe ucrainieni, de aceea ordinele date soldaților au fost tembele deoaerce pe mulți acest pariu i-a costat viața: în locul avansului în trepte care să asigure fiecare armă că nu este vulnerabilă, s-a preferat trimiterea în față a tancurilor, pe zone maxime (cât duce rezervorul). În unele zone a reușit, de aceea s-a continuat cu strategia asta. Dar cum avansul s-a făcut fără verificarea teritoriului, tancurile expuse au fost ulterior lovite și apoi rușii au trebuit să o ia de la zero. Pe alocuri, convoaiele de alimentare care veneau din urmă au fost lovite.

Dar acum s-a schimbat tactica. Rușii luptă cum se luptă. Nu este deloc așa cum zic unii “tactică sovietică”, pur și simplu așa se duce lupta: bombe, artilerie, eventual aviație, tancuri, eventual transportoare armate și apoi infanteria (evident tot prin transportoare, rareori – când sunt indicii că există dușmani) avansul se face pe picioare, verificând teritoriul pas cu pas (în orașe casă cu casă).

Puținele succese răsunătoare ale ucrainienilor din perioada inițială au fost datorate rezitenței infanteriei care a putut lovi din spate tancurile și transportoarele. Deoarece rușii pur și simplu s-au răspândit pe un teritoriu foarte mare și au încercat să ocupe din toate părțile, prin urmare au fost zone unde au fost expuși. Alte greșeli au mai fost legate de comunicații. Transmiterea ordinelor de avans, de exemplu, se făcea cu walky-talk-uri de 2 lei, necodate și cum ucrainienii și ruși vorbest aceiași limbă, evident că toată lumea auzeau ce vorbeau rușii între ei. Prin urmare, având informații de la sursa, chiar de la comandanții rușilor, e firesc că ucrainienii au putut să îi lovească nasol.

Prin urmare, ce se poate schimba pentru ca Ucraina să facă față ocupației? Ce poate face Ucraina ca să reziste militar mai mult și mai bine ca acum? Primul lucru ar fi artileria – are nevoie de artilerie care să bată mai departe decât a rușilor. Și eventual mai precis. Artileria – fiind o armă veche – a avansat destul de mult și culmea ar fi cumva mobilitatea: o armă care să tagă cât mai departe și să fie cât mai mobilă. Asta face diferența. Ori asta nu au ucrainienii și nu vor primi de la vest deoarece există riscul ca dacă primesc astfel de arme să lovească orașe și teritorii din Rusia. Chiar dacă să zicem, vor primi artilerie care să loveasă la 100km, există următoarea problema: rușii pot lansa rachete care să lovească în acea artilerie, chiar dacă este mobilă. De la momentul lansării proiectilului, până la aterizare, orice mașină poate merge să zicem cu maxim 50km/h. Cum obuzul/obuzele de artilerie, prin felul cum lovesc, pot deconspira poziția originală și momentul lansării, se poate calcula cu aproximație un cerc pe raza căruia lansatorul s-a putut deplasa și analizând harta, se poate reduce drastic locațiile posibile unde poate fi la un moment dat, prin urmare se pot lansa rachete care să lovească toate pozițiile posibile și astfel să scoată din luptă și echipamentul și personalul respectiv. Caz în care, discuția se duce logic înspre întrebarea: dacă se pierde o piesă de artilerie, poate aceasta să fie înlocuită? Sau: cine are mai multe de înlocuit (și piese, și operatori). Nu mai zicem că Ucraina, de departe nu ar posibilitățile de rachete de care dispun rușii.

Întorcându-ne la articolul de fundamentare a predicției într-un război (balanța de putere) avem așadar răspunsul de ce Ucraina probabil nu va putea face față Rusiei și doa un efort susținut din partea vestului prin care să ofere arme și mai multe și mai puternice ucrainienilor ar putea să compenseze în această balanță în primul rând deficitul de personal al ucrainienilor și în al doilea rând deficitul economic (Ucraina este deja distrusă în timp ce Rusia în afara de câteva incendii are ditamai economie de război în spate care pompează în rachete, tancuri, avioane etc).

O soluție la ABC-ul prezentat mai sus, ar fi brute-force-ul. Dacă teoretic ucrainienii ar avea cei 800.000 de oameni cu care se laudă și toți ar fi dotați cu AK74 și pregătiți, ar putea pur și simplu să ia cu asalt toate pozițiile rusești. Doar un număr similar de oameni, la fel de dotați, ar putea să le facă față, altfel, Ucraina pur și simplu ar anihila invadatorii și ar avea chiar opțiunea să penetreze în Rusia și să ocupe Moscova. Poate că din disperare rușii ar lansa ceva nucleare atunci, dar nu i-ar ajuta la nimic deoarece ucrainienii deja ar fi intrați în Rusia și deja ar ocupa bucată cu bucată în ritmul de avans al infanteriei. Deci teoretic se poate lupta și doar cu infanterie (ce are Ucraina acum) doar că adevărul este că Ucraina nu are aceste sute de mii de recruți, nu are cu ce să îi hrănească, nu are arme să le dea, nu are mașini să le dea, nu are haine să îi îmbrace. Imaginați-vă 800.000 de perechi de bocanci ce înseamnă.

Cum vestul nu este dispus să ofere artilerile suficient de puternică (în raza de acțiune și în precizie și în flexibilitatea de mișcare) pentru a compensa avansul rușilor, este evident că o oprire a războiului va avea loc doar când rușii vor dori să înceteze avansul. Spun că vestul nu este dispus să ofere aceste arme deoarece dacă era dispus, o făcea deja – trecerea timpului face și mai greu de recuperat pozițiile pierdute și prin urmare oferirea tardivă a acestor arme, ajuta mult mai puțin decât oferirea acelorași arme mai înainte. Evident că nu este exlusă posibilitatea unei mobilizări accelerate, dar asta presupune creșterea intensității motivației vestului de a ajuta Ucraina, ori aici asistăm la un trend invers – se întețesc apelurile către Ucraina ca să accepte cedarea teritoriilor și să încerce pacea. Și asta fără măcar să aibă clar perspectiva din partea rușilor că sunt dispuși să se mulțumească cu ce au acaparat deja și nu intenționează să ocupe TOATĂ Ucraina.

Întorcându-ne la balanța de putere, există posibilitatea ca rușii să calculeze ca dacă ocupă toată Ucraina, vor determina vesticii să se mobilizeze și mai mult și la un punct anume în război, ajutorul oferit să fie cu totul altul decât ce a fost și să conteze în război. Aici intrăm însă în tactică și în strategie și se poate lungi mult. Rușii au însă de partea lor timpul – pot ocupa ce sunt interesați să păstreze (mai au încă ceva) și apoi pot consolida apărarea încât să facă imposibilă recuperarea de către ucrainieni a acelor poziții. Sau pot pur și simplu să pedepsească orice tentativă a ucrainienilor cu noi și noi ciopârțiri din teritoriu, așa cum s-a întâmplat acum. Adică au luat Crimeea și poate dacă o cedau oficial și cedau și Donbasul, poate-poate, nu se alegeau cu acest război și cu pierderile deja încasate.

În final, întorcându-ne la ABC vă provoc să calculați în ce măsură România se poate apăra și ce poate face în cazul unui avans al rușilor peste noi. Munții sunt o cu totul altă poveste și contează imens, dar aviația de asemenea contează și tare mi-e teamă că România nu are deloc dotarea anti-aeriană a ucrainienilor și nici nu va avea parte de ajutoare prea semnificative în acest sens. Vedem că în ciuda zvonurilor că Rusia nu controlează spațiul aerian în Ucraina (deși evident că sunt zone alb-gri), cam orice avion ucrainean lansat recent a fost doborât și de asemenea dronele acelea turcești au cam picat toate. Că rușii nu se mai riscă să ridice elicoptere și folsesc rar avioane, asta e deoarece rezolvă ce au nevoie cu rachete – nu mai au nevoie atât de mult de suportul aerian și riscul nu are sens. Noi însă, am putea face față avioanelor ruseși pentru a consolida anumite poziții de apărare în munți din care să lansăm atacuri asupra rușilor? Nu știu … Dar cu ungurii în coastă, cred că la primul rus intrat în țară, noi ar trebui mai întâi să ne consolidăm spatele.

Război văzut și război nevăzut

Dacă bombele și rachetele se văd clar și vedem unde cad și ce daune produc, efectele bombardamentului spiritual sunt mai puțin detectabile și cu greu le depistăm și și mai greu suntem pregătiți și în măsură să lansăm “anti-aeriana” duhovnicească.

Există evident o literatură vastă și la îndemână legată de războiul nevăzut și cu greu s-ar mai putea adăuga ceva nou și de folos. Dar poate câteva cuvinte sunt de folos, deși în câteva cuvinte nu se poate transmite mare brânză.

Ce observ eu ar fi prezența unei accelerări a timpului – scurtarea timpului – despre care se zice în Apocalipsă. Poate fi o percepție personală, poate fi o caracteristică a perioadei de tranziție prin care trecem (deși eu nu sunt de acord cu această viziune). Poate fi ceva specific vremurilor tulburi. Din toate aceste variante, cea mai probabilă este cea cu percepția mea și cu înclinarea către catastrofism. Răsfoind astăzi blogul, am dat peste un articol intitulat Prevestiri Sumbre de acum 11 ani. Orice prevestiri, dacă se fac înainte cu 11 ani … nu sunt deloc de folos.

Dar nu doresc să fac un mea culpa pentru tonul pesimist răspândit în general prin acest blog. Ne este de folos să fim pesimiști și sceptici și pregătiți mereu pentru ce este mai rău. De altfel, este o minune că răul nu a cuprins deja întreaga omenire și personal nu voi fi surprins când alarmele vor suna pe la noi. Nu mă voi bate cu pumnul în piept de disperare să strig la Dumnezeu – de ce Doamne, de ce lași așa ceva să se întâmple în Grădina Maicii Domnului? Realitatea este că poporul român este un popor păcătos și pedeapsa lui Dumnezeu va veni. Și eu mă încadrez evident în poporul român dar mă diferențiez de atitudinea fatalistă prin aceea că mi-e teamă mai degrabă de nepăsarea lui Dumnezeu decât de pedeapsa lui Dumnezeu, deoarece Dumnezeu pedepsește pe cel care îl iubește – așa ne învață Cazania!

Războiul nevăzut are mai multe fronturi. Puține cuvinte doresc să spun despre frontul deznădejdii. Pe lângă riscul războiului, foarte probabil deznădejdea se alimentează în prezent, la noi, pe riscurile (și realiățile) inflaționiste. Nu am prea discutat despre inflație prea mult deoarece nu mușc din gogoașa spaimelor aruncate în eter de mai toți. Am argumentele mele și prea mult nu voi detalia. Evident că inflația e nasoală și că poate să o ia spre rău, așa cum poate să o ia și spre bine. Dar Turcia are deja o inflație destul de mare și iată că turcii nu mor de foame. Există deci speranțe … De asemenea, în perioada de tranziție, românii am mai trecut printr-o inflație extrem de nasoală. Pe atunci însă nu aveam posibilitatea unui flux de bani venit masiv din vest de la românii care muncesc acolo. Suntem deci mufați la vest și oricât de nasoală va fi criza, România nu va fi Africa, în sensul că nu se va muri de foame. Va fi nasol însă cu utilitățile. Dar probabil vom fi obligați să schimbăm mai rar telefoanele mobile și să tragem ceva timp de televizorul pe care îl avem. Cei care nu au apucat să își ia qled-uri și mai au posibilitatea, să o facă! De asemenea, vom reînvăța drumul către firmele care vând laptopuri second și vom renunța să ne aruncăm la programe genius ale zeilor comerțului electronic care ne bagă cardurile pe gât și mai nou, ne oferă posibilitatea să cumpărăm în rate direct de la ei. Epoca cumpărăturilor destrăbălate s-a terminat. Cam asta înseamnă inflația deocamdată și de aceea prea mult nu avem de zis.

Dar spaima este mare, deoarece având experiența plandemiei, suntem deja programați să credem că lucruri increbile și peste puterea rațiunii de a le înțelege ne pot fi băgate pe gât de inginerii sociali ai Marelui Reset și așa cum dintr-o gripă s-a făcut ditamai tamtam și s-au distrus vieți și generații de copii au fost tembelizate și distruse psihologic de o mână de idioți utili în halate albe, descreierați, incompetenți, fricoși și fără personalitate, tot așa și cu inflația asta vor încerca chestii similare, nasoale. Există așadar o presiune greu descriptibilă, o tensiune în eter care pare să se contureze relativ accelerat, dacă ne uităm și la declarațiile politicienilor care spre deosebire de alte dăți când negau realitatea (vezi Tăriceanu în 2008 – “economia duduie”) acum vin înaintea realității (vezi declarațiile președintelui dar nu numai).

Cu privire la declarațiile alarmiste, aș face unele note. Local vedem că se dă vina pe Putin. Cumva în Românika se imită narativul de peste ocean. Dar avem și declarații în UE că va fi nasol de tot. De altfel, dacă acum ceva timp inflația era o oaie neagră și nu se vorbea de creșterea prețurilor, indicii fiind măsluiți, coșul zilnic reformatat astfel încât să nu ajute la nimic, mai nou vedem că inflația pare a fi noul covid în sensul că se exagerează (de ce oare?) efectele și impactul și se sperie populația intenționat și masiv.

Dacă știrile care să pompeze pe riscurile unui război nuclear sunt diminuate (a se vedea perioada în care produsul scos pe piață de fabrica de consens era “no fly zone” peste Ucraina), vedem că riscurile inflaționiste sunt exagerate.

Sunt deci mulți demoni la lucru și se încearcă cumva distrugerea păcii sufletești și liniștii oamenilor. În Ucraina oamenii sun omorâți fizic, în Rusia sunt spălați pe creier și puși să se închine lui Putin, iar în vest sunt speriați cu inflația și cumva încercuiți ca oile de câini, învârtiți în toate părțile ca să fie amețiți în vederea următoare mișcări, care încă nu putem arăta cu degetul care va fi. Căci introducerea în meniuri a lăcustelor nu cred că are nevoie de acest tamtam legat de inflație și de asemenea nu cred că presa se folosește de inflație ca material de fear mongering având la îndemână războiul din Ucraina. Dar poate că acesta a devenit prea obositor sau prea plictisitor (cam aceleași lucruri) și de aceea se mai alternează ba cu inflație, ba cu small-pox, ba cu efectele încălzirii globale.

Soluția clară la acest război nevăzut este ieșirea din sistem pe care am propus-o încă din perioada plandemică. Am recitit articolul și pare actual, de aceea nu voi repeta soluțiile propuse acolo. Se pune însă problema, poate supraviețui cineva care nu e dispus să iese din sistem? Dacă la războiul văzut poate supraviețui, la cel nevăzut nu prea poate. Deci cine este preocupat de lupta spirituală, trebuie clar să vadă că Dumnezeu ne ajută dar nu ne bagă în traistă, altfel spus, ne-a dat minte să judecăm dar dacă noi nu o folosim … Pe lângă faptul că nu are rost să participi la sistem și că pe lângă riscuri, nu există niciun beneficiu și niciun folos (nu doar spiritual), ruperea de sistem are cumva sens și privind din alte perspective decât cele spirituale. Nevoia vedem deja că … stimuleză cel puțin unele calcule și unele planuri de supraviețuire deoarece vedem că șandramaua se cam clatină.

De vreme ce chiar politicienii ne anunță că va fi nasol, de vreme ce vedem că pică bombe, pe stradă trec tancuri, în Franța civilizată mii de oameni rămân fără curent electric după o amărâtă de furtună, noi la ce să ne așteptăm? Dumnezeu pune umărul la prăbușirea acestui Imperiu și a iluziilor cu care îi ține încă captivi pe mulți, inclusiv creștini aspiranți și care se cred bazați. O face încet, tocmai pentru a da timpul mai multora să vadă pe ce lume trăiesc și să adopte un nou stil de viață care este mult mai ușor și care aduce beneficii mult mai mari. Acest stil de viață, pe scurt și simplist spus ar fi “viața la țară”. Despre care puteți găsi nenumărate grupuri pe Facebook deoarece deja există mii de oameni care au făcut-o, deoarece este o soluție firească și atrăgătoare. Este scăparea și la problemele materiale și la cele spirituale. Necesită puțin curaj, dar mai bine să consumăm acest puțin curaj pe care l-am avea pe un front unde putem rezista deoarece în sistem avem nevoie de mult mai mult curaj pentru a spera la o supraviețuire spirituală.

1 2 3 4 28