Riscul existențial al Rusiei

Posesia nuclearelor nu garantează deloc supraviețuirea Rusiei și nu o ferește nici de riscurile venite din exterior nici de cele venite din interior. Am fi înclinați să gândim că așa cum Koreea de Nord rezistă, nu este deloc exclus ca și Rusia să existe și să supraviețuiască. Economic este clar că o dictatură poate supraviețui, deși totul depinde de nivelul de dezumanizare pe care îl pot tolera ruși care în niciuncaz nu cred că pot ajunge ca mai degrabă să își mănânce proprii copii decât să ia arma în mână și să lupte cu câinii sistemului. Aceasta în primul rând. În al doilea rând, spre deosebire de nord-koreeni, rușii au avut parte de un oarecare dezgheț care a atins cote maxime în perioada lui Medvedev. Amintirile acelor vremuri cu greu pot fi șterse mai ales că deși trecerea la control total al comunicațiilor se desfășoară accelerat, rușii au totuși parte de internet și pot să vadă ce se întâmplă în lume. Asta în al doilea rând. Dar continuând dus-întorsul cu privire la eventuala presiune interioare și posibilitatea unui proces de reformare care să vină din interior, putem merge la chinezi, care și ei au avut o oarecare deschidere și au luat-o înapoi. Și deși există dizidență, deși există posibilități de liberă exprimare, de criticare a guvernului, partidul este rock-solid. Riscurile asupra Rusiei vin din mai multe părți și deși de departe cel mai mare care apare acum pe vizor este din partea NATO, după părerea mea pe termen mediu lung, China prezintă un risc mai mare decât NATO. În vest, în ciuda problemelor avute inițial în războiul cu Ucraina care au dat pe față o serie întreagă de probleme pe care le pune apărarea unui teritoriu vast cu o armată slab pregătită, cel puțin putem considera că aceleași probleme le-ar avea și cei care ar încerca să atace Rusia – NATO în cazul nostru. Dar NATO în Europa, deocamdata nu poate nici măcar să opună convențional o rezistență similară Ucrainei care ca număr și dotare, moștenea din perioada URSS ceva echipamente care deși învechite vedem că au dat rezultate. Nu e cazul să intrăm în analize militare prea evaluate, dar simplul fapt că Ucraina avea fabrici de AK-74 și că soldații ucrainieni le folosesc spune mult. În mod paradoxal, dacă Ucraina era admisă în NATO, probabil ar fi fost ca armata pe locul 2 în Europa, după Turcia. Această situație penibilă este explicată prin argumentele emise în articolul anterior legat de balanța de putere: deoarece SUA este atât de puternică încât a garantat securitatea europeana, țările UE nu și-au dezvoltat o armată, având capacități militare reduse, suficiente pentru participarea la operațiuni din etapa “războiul împotriva terirosmului” în diverse locuri din lume, unde decidea la un moment dat SUA că trebuie să le bage democrația pe gât gen Irak, Libia, Afganistan sau Siria. Deci rolul armatelor țărilor europene era doar de a participa alături de SUA la aceste operațiuni, în niciun caz de descurajare a unei invazii din partea Rusiei, considerată

Read more

Între balanța de putere și accidentul istoric

Filosofiile legate de motivația războiului între națiuni nu încetează. E bine să nu înceteze, dacă am învăța ceva din ele și am acționa, dar dacă doar le rumegăm, transformându-ne în consumatori de spaimă și pe lângă starea de frică și în general de deznădejde mai ne lăsăm dominați și de perspective greșite asupra lumii, construite pe informațiile, perspectivele și mai ales emoțiile pompate de duhurile care controlează fabrica de consens, suntem expuși accidentelor. Altfel spus, doresc să lansez ideea că putem – într-o oarecare măsură – să prevestim ce se va întâmpla și să ne poziționăm corespunzător pe plan personal în raport cu viitorul. Zic în plan personal deoarece în ciuda tentațiilor de evadare către macro, în intenție scopul activității mele online (atât pe blog cât și pe social media) este să transfer puțin know-how și … lifestyle către compatrioții mei aflați mereu în mari dificultăți din cauza provocărilor geografice dar și ale vremurilor în care ne aflăm. În ciuda ispitelor, nu-mi fac iluzii că pot ajuta cu ceva la un nivel peste nivelul individual, deoarece sunt sceptic – ca să zic pe scurt. În orice conflict există o balanță de putere. Vă voi da un exemplu simplu ca să înțelegeți ce doresc să spun. Să zicem că doi copii vecini au un conflict. Se ivește pur și simplu deoarece viața e complexă. Prin urmare, unul îl bate pe celălalt. Celălalt are însă un frate care când vede conflictul (dacă e în zonă) vine și își ajută fratele, pedepsindu-l pe agresor. Dar pedeapsa fratelui mai mare este redusă și auto-constrânsă deoarece acesta știe că agresorul are un tată agresiv și dacă exagerează prea mult în pedeapsă, urmează să și-o fure și el chiar dacă agresorul inițial încasează oricum pedeapsa dar nu la amplitudinea posibilităților fratelui apărător. Data viitoare, agresorul de acum însă se va feri să atace pe vecinul mai slab care l-a provocat să îl atace de frica fratelui. Dar deoarece are un tată puternic și rău de care știe că fratele acestuia se teme, deși nu îl va mai bate, nu se va da înapoi în a-l înjura. Deoarece singur, copilul cel mic și neajutorat nu se poate apăra, dar dacă ia bătaie, fratele său va sări – nu însă pentru o înjurătură sau poate pentru un șut în fund. Evident aceste fapte par ancestrale în ziua de astăzi când copiii sunt urmăriți și la locul de joacă 99% din secunde și la cel mai mic conflict indiferent cât de superficial, părinții intervin și îi cenzurează, așa cum Facebook (și rețelele sociale) super-cenzurează orice conflict online și încearcă să creeze un bubble society în care microagresiunile sunt pedepsite instant, poate chiar la momentul intenției. De aceea balanța de putere în viitor va căpăta moduri de expresie mult mai complexe și mai … elaborate, până când bula se va sparge și ne vom întoarce la arme, așa cum se întâmplă deja în Afganistan, Siria, Ucraina și alte zone ale planetei. Legile naturii ne spun cumva că în orice conflict,

Read more

Recapitulare economie

Rusia Principala lovitură primită de ruși a fost înghețarea rezervei Băncii Naționale a rușilor din străinătate. Nu am surse, dar din auzite ar fi vorba de 600 miliarde dolari. Ceea ce este suficient de mult pentru a porni un război. Singurul motiv pentru care Rusia nu a pornit război deși are 600 de miliarde de dolari înghețați este deoarece va băga în tratatul de pace cu Ucraina (la care și SUA/UE vor fi co-semnatari) că fondurile sunt deblocate. Între timp, cei 600 miliarde cresc o dată cu dolarul. Ca fapt divers această măsură este unică în istorie, cel puțin eu nu știu alta. Nici în perioada Războiului Rece nu a existat așa ceva. Pe o scară de la 1 la 5 această măsură aș pune-o la 4 unde 5 inseamnă război nuclear și războiul din Ucraina l-aș trece la 3. De notat că dacă tratatul de pace nu va fi semnat, Rusia nu va avea parte de dezghețare de unde rezultă un puternic argument pentru prezicerea continuării unor escaladări dincolo de Ucraina. Ca să înțelegem mai clar această măsură, prin acest îngheț practic ordinea mondială actuală a fost total dezmembrată. Prin urmare, Rusia poate face orice, nu mai ține cont de nicio legislație și niciun tratat și nu îi pasă dacă face abuzuri sau e catalogată într-un anume fel. Singurele contrângeri sunt legate de ecuația riscuri/oportunități. Evident că – ducând la extrem scenariul – un război nuclear cu SUA pe acest motiv (al înghețării banilor) este la maxim de risc pentru Rusia și deși este regurgitat, nu are niciun avantaj în acest moment. Dar Lavrov are dreptate – războiul a început. Pe lângă înghețarea fondurilor băncii naționale, unele bănci din Rusia au fost excluse din SWIFT. Nu toate! Nu cele din Belarus. Asta înseamnă dificultăți de funcționare adică costuri suplimentare. Ce trebuie însă să știm este că nu toate băncile au fost excluse. Astfel, de exemplu, Reserved încă poate face afaceri în Rusia și încă poate să-și transfere profiturile în afară sau să facă plăți din Rusia direct către furnizorii din China, folosind Swift. Pe o scară de la 1 la 5 această măsură aș pune-o la 1. Tot la 1 aș pune și eliminarea băncilor rusești de la conducta de bani a sistemului financiar anglo-american. Practic băncile rusești nu mai au acces la credit în vest. Dar în ce măsură mai au nevoie de acest credit, este altă discuție. Cu cât importurile din vest sunt mai puține, cu atât nevoia de dolari a rușilor este mai mică și prin urmare nevoia de credit în dolar. Cu privire la celelalte sancțiuni, fenomenul este următorul și nu a fost deloc imposibil de prezis, ba chiar era foarte simplu. Faptul că s-a ajuns în actuala fundătură este evident calculat. Concret, inițial, din cauza șocului, rubla a explodat. Băncile rusești – în ciuda pregătirilor – nu au mai avut dolari, lumea scotea dolarii din bănci, bani nu mai intrau în bănci. Rușii au băgat restricții (10.000 dolari retragere) similare grecilor în perioada fierbinte

Read more

Progresie lentă spre catastrofă

Nu văd nicio știre bună și nicio evoluție pozitivă încurajatoare pentru noi. Deși ar fi una. Dar să începem cu ce este mai rău. Toate previziunile mele făcute la începutul războiului, cum că va exista o escaladare la un război nuclear, s-au îndeplinit. Trump detaliază escaladarea … Cum de s-a ajuns aici? Era de mirare dacă nu se ajungea aici … O analiză simplistă a escaladării rapide în decurs de aproximativ două luni, timp în care Rusia și NATO și-au retras diplomați, au tăiat schimburile economice, au fost tăiate fluxurile financiare și avioanele unora patrulează granițele altora, ar pune pe seama surprizei războiului și a faptului că o dată aprinsă scânteia … cu greu mai poate fi oprită. Azi chiar am auzit o opinie că Hitler nu ar fi vrut război, dar nu s-a putut altfel – pas cu pas s-a ajuns la război. Există deja o oarecare popularitate a ideii că o dată început un război, chiar unul local, dacă sunt implicate marile puteri, escaladarea este inevitabilă deoarece … asta e taina cu războiul, oricând pot avea loc escaladări care să răcească și mai mult relațiile, posibilitatea păcii, orice nouă lovitură dată dușmanului îl face și mai învârtoșat și mai motivat să se răzbune. Orice slăbire a unei părți o face pe cealaltă să spere că poate învinge și prin urmare să continue războiul. Dar dincolo de analizele lumești, nu trebuie să uităm de cauzele spirituale ale războiului: păcatul, patima, depărtarea de Dumnezeu. Avem deci un plan lumesc al războiului: un invadator, un invadat, aliați de o parte și de alta, dar deasupra este puterea întunericului care îl îndeamnă pe om să caute moartea fizică și spirituală. Nu doresc să țin o prelegere religioasă dar moartea fizică vine după moartea spirituală. Înainte de genocidul fizic a fost genocidul spiritual. Întorcându-ne la ce se întâmplă pe front, observăm că Rusia își consolidează pozițiile îm sud și că ucrainienii recuperează ceva teritorii în nord, pe lângă Harkiv. Totodată, observăm o intensificare a bombadramentelor asupra Odessei și zonei proxime Transnistriei, Moldovei, României. Bombele se apropie și probabil România va fi aruncată – într-un fel sau altul – în război. Mă amuză calmul și siguranța celor care se cred “sub umbrela NATO” fără să realizeze că sunt sub acea umbrelă care este aruncată în față ca să vadă NATO ce face ursul, dacă mușcă, cum mușcă, ce dinți are, ce nerv are, etc. Dar cum deasupra planurilor (malefice) ale oamenilor mereu se află pronia divină, e posibil ca Putin să facă cancer, să moară și peste noapte războiul să se termine așa cum s-a terminat și plandemia peste noapte. Dacă e să facem o paralelă, deși virusul a fost produs, deși plandemia planificată în amănunt, pronia divină a făcut ca din acest virus să iasă o mutație cu totul neașteptată și ciudată din punct de vedere științific care a avut doi factori vitali pentru expirarea rapidă a plandemiei: 1) viteza de propagare (mai mare drastic ca virusul inițial și tulpinele “normale”) și 2)

Read more

Războiul hibrid nu este deloc rece

Era o vreme când televiziunile / presa MSM nu mai conteneau în a comenta și a trage semnale de alarmă cu privire la războiul hibrid dus de ruși. Acum când războiul hibrid a ajuns la ruși, presa ignoră total. Fie nu îl înțelege, fie nu este pe “ordinea de zi”. Apropos, cum Rusia și NATO sunt deja în război prin proxy (deocamdată), și cum România este în NATO, România este deja în război prin proxy cu Rusia. Ați aflat asta la TV? Sunt nenumărate aspecte ale realității pe care presa & TV main stream le opturează cu voie sau fără voie, cu știință sau fără știință, cu intenție sau din reflex sau din incompetență (cea mai puțin probabilă cauză). Iată unul: Rusia deja a făcut o falie puternică în NATO: Turcia. Turcia nu participă la sancțiuni. E normal când NATO înarmează Ucraina și zboară avioane non-stop la graniță ca să ajute Ucraina cu informații, ca o țară NATO să ignore total sancțiunile, ba mai mult să permită avioanelor militare rusești să o survoleze? S-au întors recent, dar din alte motive, nu din cauza NATO! Aceste aspecte, legate de falia din NATO nu sunt prezentate la TV în România deoarece românii trebuie să se simtă parte din NATO, protejați, deoarece când va veni vremea să fim folosiți ca carne vie de americani să avem motivația suficientă și să fim suficient de încrezători în atotputernicia NATO, ca bloc unit și solid. Chestiunea cu Turcia este însă una mai veche și faptul că nu a fost scoasă din NATO arată că NATO nu este deloc o alianță militară solidă. Nu poate exista o alianță militară solidă dacă toți nu sunt de aceiași parte ci au interese diferite și pozitionări diferite. Nu intru prea mult în a explica imposibilitatea acestui aspect ci doar zic: cum poate NATO să planifice anumite măsuri de securitate dacă are cel puțin un membru care pe față nu e de acord cu politica (pseudo)comună NATO? Ce siguranță să aibă de exemplu reprezentanții României în a divulga către NATO anumite secrete obținute de serviciile de securitate românești care au fost (teoretic/de fațadă) delegate să ajute și să pregătească Ucraina înainte de război, dacă aceste informații, cunoscute fiind de turci, pot ajunge la ruși. Poate Turcia să fie trup și suflet militar și din punct de securitate alături de NATO dar economic alături de Rusia? Mai există sau nu acele blocuri economice care se încearcă a se contura prin sancțiunile care teoretic au menirea să limiteze posibilitățile rușilor? Este bineștiut că puterea sancțiunilor este limitată în sensul că dacă țările NATO ar participa toate, impactul ar fi major deoarece Rusia ar trebui să facă schimburi cu alții. Dar Turcia este un partener economic important al Rusiei care continuă să facă afaceri cu rușii în timp ce ceilalți membri NATO (cum ar fi România) nu mai au voie să facă schimb cu rușii (decât prin intermediul turcilor). Este la mintea cocoșului că dacă România nu mai poate cumpăra de la ruși anumite

Read more

Ucraina vrea să atragă România în război

Teoria că provocările din Transnistria aparțin rușilor, deoarece ar avea nevoie de o justificare ca să își extindă operațiunille până la Odesa și mai departe până în Transnistria, sunt … putrede. Am câteva argumente. Rușii nu aveau nevoie acum de justificări ca să ajungă în Transnistria Primul argument este de ce tocmai acum? Nu puteau rușii să facă aceste provocări de la începutul războiului? Atunci când ostracizarea rușilor nu era la nivelul de acum, aceste mașinațiuni ar fi fost mai justificate și le-am fi putut pune mai ușor pe spinarea rușilor. Acum, când rușii sunt deja acuzați că vor să ocupe Polonia și Putin e făcut criminal de război, chiar ar avea nevoie rușii de asemenea operațiuni diversioniste fără niciun rost? Nu, pur și simplu rușii oricum încearcă să ocupe tot ce pot, nu s-au angajat deloc că se vor limita la Donetzk și Lugansk și prin urmare, dacă pot, nu vor merge și pe la Mikolaiev, Odessa și mai departe. Ucrainienii au mai efectuat operațiuni “neasumate” De la bombardarea acelor depozite petroliere (prima incursiune în afara granițelor a ucrainienilor) și până la incendierea recentelor depozite de petrol și a altor clădiri strategice, ucrainienii întreprind operațiuni de sabotaj pe care nu le recunosc. Peștii care se uită la TV au uitat deja că la primele bombardamente de la Belgorod ucrainienii au negat că ei sunt de vină, punând pe spinarea rușilor lovitura ca și cum rușii și-ar distruge de proști singuri depozitele de petrol doar ca să ce? Dacă doriți și aflați gogoșile propagandei ucrainiene, știrea pe Reuters este încă activă de pe data de 1 Aprilie. Prin urmare atacuri asupra unor asset-uri rusești din afara Ucrainei întreprinse de Ucraina au mai fost. Și cum Rusia nu are nevoie de asemenea “provocări” ca să-și justifice de ce ar da o tură până în Transnistria, e de bun simț să punem pe spinarea ucrainienilor aceste provocări. Dar ce pot să provoace ucrainienii prin asta? Ucrainienii sunt disperați și evident că cu greu s-au abținut până acum să atace Transnistria. În primul rând, nici nu știm dacă comanda ucraineană este eficientă, adică pot exista grupări care acționează relativ independent și asupra cărora actorul nu are controlul. Totodată, ucrainienii au dorit să atragă NATO în război cu Rusia, prin urmare, de ce ne-am mira că încearcă să îi atracă pe moldoveni și în cele din urmă pe români? E firesc, este abc-ul oricărei strategii de război – dușmanii dușmanului meu îmi sunt prieteni. Pentru ucrainienii implicarea oricărei țări NATO în război este mană cerească deoarece nuclearele vor zbura către vest, apoi războiul convențional NATO vs Rusia va fi o joacă. Singurul scenariu favorabil pentru Ucraina este un război nuclear Rusia-NATO deoarece chiar dacă îi vor da afară pe ruși convențional, rușii vor apela la nucleare în cele din urmă, ca ultimă măsură. Singurul motiv pentru care rușii nu au dat cu nucleara în Kiev este deoarece încă mai au bombe și încă mai au tancuri. Dacă armamentul oferit de vestici va ajuta atât

Read more

Provocările Greciei

Pare redundant să discutăm despre provocările pe care le are de trecut Grecia după crizele prin care a trecut și care au gonit tinerii în afară în căutarea unor locuri de muncă mai bune și în cautarea unui viitor. Cu toate acestea, lista necazurilor pentru greci nu s-a terminat. Pozitia geografică și particularitățile geopolitice ale zonei aduc și bune aduc și rele – balanța înspre bine este însă dificil de întors și necesită mult efort dar mai ales mult … noroc, ca să zicem așa. Turbarea lui Erdogan, pe de o parte pune unele probleme, dar oferă și oportunități. Șansa Greciei este ca turcii să tragă un glonț și să determine unele recuperări istorice ale Greciei. Ciprul ar fi de-ajuns, deși se pot întâmpla alte evenimente și mai spectaculoase. Stabilitatea este doar o iluzie, istoria merge înainte și granițele se pot schimba. Asta cred și turcii și asta încearcă ei să facă: istorie. Că nu prea se prind pe ce lume trăiesc și mândria și umflarea în pene îi face să parieze pe calul pierzător este altă discuție. Unde ar fi fost Turcia astăzi dacă Erdogan alegea să rămână în NATO și să fie un pilon de stabilitate și o țară de încredere pentru Imperiul Euro-Allantic? Îmbătat de vodka lui Putin și de mătăsurile chinezilor, Erdogan a ales calea pseudo-independenței, căci nimeni nu putea fi independent și de capul lui, nici măcar SUA fără aliați nu pot face mare brânză cu cele câteva port-avioane, cu verzișorii și cu 2-3 rachete. Întorcându-ne la Grecia, este clar ca Grecia se află în cumpănă din toate punctele de vedere: economic este o relicvă, o provincie marginală a Imperiului ținută pe linia de plutire cu un colț de pâine aruncat de la masa Băncii Central Europene și care nu poate face nimic fără acordul acestora. Militar, Grecia în ciuda armatei capabile și cât de cât dotate, nu ar putea face față unui conflict. Însăși existența Greciei va depinde de bunăvoința europenilor. Teoretic, dacă turcii cumpără pe cine trebuie în SUA și sperie pe femeiele care sunt majoritare în capetele ministerelor apărării din țările europene, vor putea să recupereze Ciprul fără niciun răspuns din partea UE, sau doar cu niște amărâte sancțiuni, cum a fost în cazul Crimeei. Vedem acum că nimeni nu mai vorbește de Crimeea și asta în condițiile în care Ucraina avea acord semnat cu țările NATO că va fi apărată … Din fericire însă, după cum am arătat în articolele anterioare, americanii au interese majore în zona și nu îi iubesc pe turci. Recentele mesaje și acțiuni ale SUA arată clar de ce parte sunt și nu m-ar mira dacă Erdogan în următoarele zile va da puternic înapoi. Asta nu înseamnă însă că Grecii pot să doarmă liniștiți. Soarta Greciei este încă în cumpănă și este nevoie de multă credință și de rugăciune pentru poporul grec ca să scape de viitorul război inevitabil și ca să aibă parte de puterea lui Dumnezeu. Din fericire, unii politicieni greci înțele importanța credinței în

Read more
1 2 3 4 5 6 29