Nu sunt de acord cu puseurile naționaliste recente împotriva ucrainienilor. Sunt penibile. Este ca și cum casa vecinului ar arde și tu l-ai critica că ți-a furat un petec de curte. Deși vorbind sincer, ucrainienii săracii nici nu știu la ce să răspundă mai întâi – la acuzația că nu au fost niciodată o țară, că sunt o națiune inventată, sau la acuzația că au furat teritoriile românești …
Din start, primul gând pe care îl am este că cei care se apucă acum să arăte cu degetul la niște oameni a căror țară este contropită și bombardată, în loc să facă tot ce pot ca să îi ajute și să faca tot ce pot ca nu cumva turbații care au năvălit peste ucrainieni să dea și pe la noi, acei oameni zic, care se apucă acum să strige că Ucraina a furat teritoriile noastre, merită ca să vină Putin peste ei să vadă și ei atunci cum o să ne arate bulgarii cu degetul că le-am furat Dobrogea, prin urmare bine că ne dă Putin una pe spinare.
Sper ca acești tembeli care nu realizează că războiul e nasol de tot, să se trezească în cele din urmă și să nu mai pună sare pe o rană sângerândă. Altfel, ne vom merita soarta, care nu va fi una deloc bună.
Toată lumea știe istorie acum, toată lumea e patrioată acum și cere limba ucraineană în școlile bucovinene de nord. Nu doresc să intru în acest dialog cinic făra sens. Dreptatea omenească este întotdeauna cu cei care fug de bombe nu cu cei care aruncă bombele, chiar dacă poate înainte au greșit. Dreptatea lui Dumnezeu trebuie să i-o lăsăm lui Dumnezeu.
Iar azi am mai aflat ceva: gândul lui Dumnezeu – de trimis ploaie și peste cei buni și peste cei răi – nu poate fi dat înapoi. Oricât de mult ne-am ruga acum, rugăciunea noastră este una din interes lumesc nu are perspectiva veșniciei. Cine se roagă pentru pace și să nu fie foamete, greșește – trebuie să se roage ca în vremurile grele care vor veni, văzând atâta neomenie, să nu ne pierdem credința.
Am văzut un interviu cu niște ucrainieni care se pregăteau să se suie în tren spre Polonia. Printre ei, un preot (bănuiesc ortodox) spunea: “rușii au distrus toată iubirea din mine”. Ferească Dumnezeu să ajungem acolo!
Mai întâi de toate – Dumnezeu să-i ierte pe eroii care și-au dat viața în această seară pentru noi. Moartea lor, fie din accident, fie din altele, nu este cu nimic mai prejos decât o jertfă pe câmpul de bătălie. Ei au murit, de facto, în război și se numără în rând cu eroii neamului.
Pe scurt istoricul:
1 – pica MIG-ul
2 – pleacă un elicopter după el, raportează că vremea e proastă și primesc ordin să se întoarcă; pică pe drum înapoi
Între timp:
un avion NATO de realimentare era în zonă în vremea prăbușirii de câteva ore bune (poza aici); presa habar nu are, purtătorii de cuvânt nu zic nimic
imediat după prăbușire (chestiune de ~10 minute), un stratotanker vine peste Carpații din curbură (poza aici)
Mai înainte:
Rusia ne-a certat că de ce rușii nu mai pot scoate bani de la bancile din România
O știre similară a mai fost dar nu sunt sigur dacă implica aceeași persoană. Pe scurt, un român a plecat în străinătate și nevastă-sa nu mai știa de el. Prin urmare, l-a declarat decedat. E greu de spus din afară dacă a făcut-o din dorința de a-i face omului o slujbă și de a-l pomeni cum se cuvine sau din dorința de a-i face rău. Cu siguranță că cel puțin bărbatul nu mai avea sentimente față de soție – de vreme ce nu a contactat-o. Prin urmare, suntem îndreptățiți să credem că și femeia nu îl avea la inimă și prin urmare l-a declarat mort.
Articolul de pe Agerpres dă mai mult detalii – omul a plecat la munca în Turcia în 1992 și ultima dată și-a vizitat familia în 1999. Deoarece s-a certat cu familia, el declară că nu a mai păstrat relațiile. În 2013 soția (de care probabil nu divorțase – altfel nu văd cum putea legal să îl declare mort) a solicitat declararea decesului – probabil pentru a putea să rezolve moștenirea (deși nu cred că bărbatul ar fi plecat fără să … rezolve moștenirea dacă aceasta ar fi existat).
Dincolo de aceste amănunte tragice, ideea este că în Turcia omul se descurca bine, chiar avea o firma. Din cauza expirării documentelor (probabil deoarece legile s-au modificat în Turcia și probabil nu din cauza declarări morții), a fost expulzat din Turcia. Întorcându-se în țară, află că e declarat mort. Prin urmare, nu poate să-și reînnoiască documentele pentru a se întoarce în Turcia unde are o firmă. Viața e grea pe meleaguri balcanice!
Întâmplarea mi-a amintit de cartea Viața și aventurile unui cioban român în Bulgaria în vremuri de război (1908-1918) care povestește tentativa unui român de a scăpa de serviciul militar, ajungând în cele din urmă să lupte pentru o țară străină chiar împotriva țării mame. Se pare că România are o putere supra-naturală de a controla destinul fiilor săi și prezintă o atracție gravitațională insurmontabilă. Trebuie să fii cu adevărat erou pentru a te rupe și a dobândi viteza de eliberare care să te ducă pe o altă traiectorie.
Cât despre moarte și dreptate … vedem că miorismul nici pe morți nu îi cam lasă în pace. Omul nu mai are de ales decât să încerce să facă ilegalități și să fie judecat. Atunci probabil vor trebui să îi construiască și lui o identitate.
Perioada comunista prin asaltul reformator irational in toate domeniile a creat inevitabil un recul in mentalul romanilor care s-a descatusat dupa revolutie. Un recul de simpatie, admiratie si adorare a trecutului ante-comunist a carui imagine s-a format si conturat mai mult sau mai putin corect in mintea tuturor, mai mult din zvonuri si sloganuri decat din documentare, citit carti de istorie, biografii, marturii – caci de transmis din tata in fiu sau din bunic in fiu, putini au avut acest privilegiu.
Poate acest recul justifica si “renasterea” spirituala post-decembrista si mai putin “setea de Dumnezeu” a poporului roman, pe care renastere eu personal pun multe semne de intrebare in ce masura chiar a fost o renastere. Caci daca era renastere, puteam vedea ceva consecinte in prezent, ceva schimbari in bine. Ori la cum se arata situatia pe meleaguri mioritice, Romania devine treptat un teritoriu de trecere pentru vietnamezi, pakistanezi si alti africani inspre occident. Caci romanii au fugit deja. Prin romani ma refer la oamenii care aveau capacitatea sa inteleaga, sa asimileze, sa emane si sa transmita mai departe un set de valori, un comportament, un fel de a vedea lumea, un fel de a trai timpul si timpurile [1]. Ori cata vreme hotia, incompetenta, smecheria, improvizatia si compromisurile devin norme, inevitabil cei care nu se pot adapta locului au luat calea pribegiei iar cei care au ramas se adapteaza, au pierdut din entuziasmul post-decembrist, la nivelul societatii seva renasterii s-a cam dus si o noua modelare, dupa noi valori si de un cu totul alt duh nu doar ca prinde radacini, dar incepe chiar sa dea roade.
In pletora de tipologii a romanilor care nu se simt prea confortabili cu noile norme dar nu se regasesc nici in ceata jalnica a tanguitorilor regimului bolsevic din care fac parte in princpial profitorii si beneficiarii vremurilor de trista amintre, ar fi traditionalistii. Marea majoritate – dar nu toti – dintre traditionalisti se regasesc in randul ortodocsilor. Dintre cei care nu sunt ordocsi as enumera fie nationalistii atei (de facto, desi declarati crestini), fie sectantii – desi acestia adera mai degraba la traditii straine, de import, fie dacopatii – o curioasa si interesanta noua specie de bolnavi mentali desi nu chiar si poate o data voi face o analiza a fenomenului. In continuare, prin traditionalisti ma voi referi doar la traditionalistii ortodocsi desi unele lucruri se aplica indiferent de traditia la care aderam.
Principala problema a traditionalistilor este lipsa cunoasterii traditiei. Vina este evident a comunismului desi asta nu scuza totul. Este evident ca progresul social in ultima vreme are un ritm mai alert si transmiterea traditiei devine cvasi-imposibila chiar acolo unde comunismul nu a fost o piedica. Tot progresele sociale ne ofera insa si posibilitati mult mai mari de a cunoaste traditia in amanunt: nenumarate carti, documentare, siteuri si forumuri de discutii pe internet ne sunt la indemana [2]. Muzee in toate colturile tarii pline cu zeci si sute de specialisti gata sa raspunda intrebarilor noastre ne stau la indemana. Si cu toate acestea, preferam de multe ori sa adoptam calea usoara a ignorantei si sa idolatrizam si sa proiectam intr-un cadru de basm viata de alta data – cel putin din punct de vedere religios. Prin contrast cu vremurile de alta data cand tot satul tinea post, lumea mergea la biserica, nu existau adulteruri, nu existau atei etc, lumea de astazi este apocaliptica, plina de pacat, venirea lui antihrist este doar o chestiune de ani pentru ca pacatele oamenilor s-au inmultit. Franturi de asemenea idei gasim adeseori nu doar in conferintele unor biofizicieni care nu au practicat biofizica in viata lor nicaieri dar sunt experti in toate domeniile si dau citate si referinte la nenumarate studii ca sa demonstreze cum Facebook distruge copiii dar si mai grav e cand acest limbaj “porno-fear” este utilizat chiar de la amvon de preoti profesori universitari care au predat la facultati de teologie si teoretic cunosc istoria bine si istoria bisericii in special. In care istorie nu a fost deloc tot timpul pace si bunavoire intre oameni.
Tristetea dupa trecutul pierdut este cu atat mai periculoasa cu cat nici macar nu cunoastem acel trecut pierdut ci doar franturi si cioburi sparte, pe care le unificam si proiectam din ele o imagine utopica, cu totul diferita de realitate. Dar sa zicem ca totusi, chiar daca acel trecut frumos pe care ni-l imaginam noi nu a existat, ar fi frumos sa existe si ne-am dori sa existe si dorim sa reinviem acele traditii frumoase dupa care suntem nostalgici. Ce este de facut? Pai, in niciun caz lamentarea, tanguirea si fobia fata de ce este nou si fata de societatea actuala in general. O raportare corecta, echilibrata si o adaptare realista la contemporaneitate este evident punctul de pornire in construirea sau reconstruirea oricarei traditii. Adevarata problema referitoare la traditie este poate ancorarea in forme si lipsa continutului. Substanta care da consistenta unor forme este principala lipsa pentru ca necesita nu doar osteneala, efort si iesirea din zona de confort ci chiar creativitate, curaj si viziune. Formele sunt usor de adaptat si alinierea dupa ele ofera un confort mental celor care cred ca transmit mai departe credinta strabunilor daca isi invata copiii ca numai handicapatii folosesc Facebook (caz real).
Teoria mea este ca nostalgia dupa un trecut utopic ofera doar iluzii si este o falsa solutie la confruntarea cu lumea, timpul si ispitele. Doar cunoasterea reala a traditiei ne poate oferi uneori raspunsuri reale in fata provocarilor, istoria meritand sa fie studiata fie poate si doar pentru a putea intampina cu seninatate orice umbre ne-ar pune in fata lumea de maine. In niciun caz panica, repulsia si tanguirea pot fi o stare normala spirituala si mentala pentru a trai cu adevarat o viata frumoasa asa cum ne place sa credem ca au trait inaintasii nostri.
Iar cand cumulul de simptome mentionate mai sus derivate din nostalgia bolnavicioasa dupa traditie devin un mod de trai, orbirea spirituala cuprinde intreaga noastra fiinta si cancerul deviaza in toate directiile nascand noi fobii [3] si punand nenumarate bariere intre noi si societate si in cele din urma intre noi si cei de langa noi, transformandu-ne pas cu pas in epave si facandu-ne viata un iad.
Noua romanilor ne place sa ne tanguim. Ne tanguim ca ne-au distrus comunistii uitand ca daca am citi ziarele din perioada interbelica am vedea ca aveam aceleasi probleme ca pe-acum: politicieni corupti, incompetenta, hotie generalizata, subdezvoltare. Asta e tanguiala anti-comunistilor ignoranti.
Ne place sa ne tanguim ca daca nu vindeam companiile de stat pe nimic, faceam noi mare branza. Daca nu vindeam combinatele si marile fabrici si uzine ale tarii sa ajunga pe fier vechi, unde am fi fost noi acum. Asta e tanguiala neo-comunistilor ignoranti.
Monarhistilor le place sa se tanguiasca ca daca l-am fi primit pe rege si ne-am fi intors la monarhie dupa Revolutie tara noastra ar fi aratat altfel. Parerea mea este ca se insala amarnic.
Sub monarhie sau sub republica, am fi fost acelasi popor care doreste “sa i se dea si lui ceva”, fie de la presedinte, fie de la rege, romanilor le place sa li se dea ceva de-a moka, orice, cat de mic. Un ajutor social minim de 3-4 milioane este indeajuns pentru cateva milioane de oameni sa voteze cu aceiasi comunisti de atata timp, desi aceiasi oameni vad si ei pe primarul care fura, care nu face nimic si care isi angajaza rudele la primarie pe simplul criteriu al rudeniei. Un loc de munca la buget platit cu salariu minim care este marit o data la patru ani desi este uneori tocat din urma rapid de inflatie este indeajuns pentru a convinge alte cateva bune milioane de romani sa voteze cu acelasi partid care mentine status-quo-ul. Etc, etc.
Cu sau fara rege, aceiasi romani si-ar fi dorit aceleasi lucruri, ar fi avut aceleasi nazuinte. Ar fi fost la fel de ancorati in lipsa de speranta ca pot sa traiasca si pe cont propriu invatand si practicand o meserie cinstita si facand-o fara sa fure. Ar fi fost la fel de sceptici la ideea ca pot sa existe politicieni destepti care pot sa creasca nivelul de civilizatie si sa aduca si la noi minunile pe care aceiasi romani le pot vedea cand se duc vara la munca in strainatate.
Cu sau fara rege, aceiasi romani ar fi dat in continuare aceleasi spagi la doctor, in administratia publica, la licitatiile organizate de administratia publica sau la politaiul care ii opreste pe drum. Cu sau fara rege, aceiasi romani ar fi fost la fel de nervosi la volan si ar incalca benzile ca bezmetici in cursa nebuna intre doua semafoare, alergand precum vitele in tarcuri beznetici si fara cap in incercarea de a prinde pozitia cea mai din fata.
Ma tot gandesc: ce ar fi putut face regele ca sa se schimbe ceva? Ce ar fi putut regele ca sa convinga romanii sa fie mai buni, mai onesti, mai cinstiti, mai increzatori, mai rabdatori. Daca chiar ar fi putut ceva, ar fi fost un super-rege.
Problema e ca poate Mihai chiar a fost un super-rege, dar din pacate nu avem cum sa stim asta deoarece nu l-am vrut. Poate ca inca o oportunitate providentiala a trecut pe langa noi si poate ca o data cu moartea regelui si incheierea acestei epoci vom pierde si ceea ce am castigat cu ajutorul monarhiei: o tara.
Ca si alti tradatori din categoria “experti in geopolitica”, profesori universitari fosti bursieri Soros si ca si alti “useful idiots” din presa mainstream, si Klaus comenteaza in acelasi ton cererea poporului pentru unire: “sa mai asteptam, sa o lasam mai moale, nu e momentul, sa calculam, sa facem uniunea in cadrul UE, etc”.
Ca sa nu va plictisesc cu citate din declaratiile lui Klaus, va ofer un link la RFI care din titlu deconspira “misiunea” presei romanesti cu privire la ce mesaj trebuie sa transmita pe topicul “unire”: Decât o unire manipulată politic, mai bine mai așteptăm.
Evident exista multa ceata si multe tentative de capitalizare politica in prag de alegeri, dar sa lansezi o idee aberanta ca asta, ca o unire nu e buna pentru ca o sa fie unii politicieni care o sa doreasca sa beneficieze de ea, este nu doar clar o gandire ne-romaneasca si irationala ci da dovada ca in laboratoarele de propaganda imperialista (fie ea ruseasca sau anglo-americana) baietii nu prea au idei si nu stiu de ce sa se mai lege ca sa puna botnita vocii poporului.
INSA, trebuie sa nu fim prosti si ignoranti si sa ne reamintim putina istorie: NICIODATA unirea nu s-a facut calculat, cu pasi atenti, cu acordul vecinilor, al marilor puteri, cu acord national al tuturor partidelor, cu unanimitate in randul populatiei etc. Orice mare fapt istoric national MEREU s-a facut cu piedici imense, fara acordul “martilor puteri” sau cu un acord tras cu greu, dupa faptul implinit, cu multe negocieri etc.
Doar o mica lectie de istorie din timpul Unirii Mici. Va rog, urmariti cu atentie lectia video de mai jos, exista nenumarate paralele cu vremurile noastre: Imperiul Otoman (Imperiul Anglo-American actual) se opuna liberalismului national (nationalismului) in teritoriile de sub influenta lor si decisesera sa isi consolideze stapanirea (cum fac SUA cu Klaus & Ciolos in prezent). etc, etc.
Nu va mai plictisesc cu parerea mea despre cum si cand trebuie facuta unirea, deoarece am mai spus-o aici.
Boia a scos o noua carte: “Cum s-a romanizat Romania”. Ca un adevarat roman ce este, Boia ne descopera cum s-a inventat apa calda. Nu o voi cumpara pe aceasta, asa cum nu am cumparat nici alte carti ale lui Boia cu exceptia best-seller-ului “De ce este Romania altfel” pe care recunosc ca nu am reusit sa rezist sa nu-l cumpar pentru ca neavand decat constrangerea spatiului, rareori rezist tentatiei de a cumpara o carte care rezista in top vanzari de ani buni de zile. Si nu doar la top vanzari din istorie ma refer. Alte exemple de carti de istorie cumparate si necitite ar fi “O istorie sincera a poporului roman”, “Arhipeleagul gulag”, multe carti despre Stefan cel Mare, Sfintii Brancoveni, cateva despre Imperiul Bizantin, numeroase numere din revista Historia etc. Recunosc ca sunt dintre cei care cumpara 100 de carti si citesc sub una, dar sper ca surplusul sa il pot fructifica candva intr-un mod cat mai de folos care sa compenseze regretul ca am dat banii pe ele si mustrarea ca poate daca nu le cumparam eu, acele carti ajungeau la cineva care se folsea mai bine de ele.
Nu sunt un om cu prejudecati, dar cartile lui Boia nu le pot aborda, pentru ca am apucat sa vad interviuri cu el si nu-l sufar pe omul asta. De cele mai multe ori, nici interviurile sau articolele nu le pot duce pana la sfarsit. Omul asta imi produce o greata profunda cand il vad vorbind sau cand ii citesc articolele. Despre orice, nu doar despre romanism. Nu imi pot explica si nu stiu de ce de fiecare data imi produce o senzatie de voma. Si nu doar orgoliul si increderea abosluta in ideile proprii – asta pot tolera in general, daca ideile sunt bine conturate si argumentate. Insa felul sucit de a gandi al lui Boia ma zgarie pe creier precum scartaie creta pe tabla. Pare sa spuna ceva interesant, cand trozneste una de nu te vezi si mintea mea de inginer ramane perplexa, neavand darul ignorantei si neputand trece cu usurinta peste “erorile din sistem”.
In interviul de azi publicat in Gandul, sunt multe anormalitati si idei fara nici o baza. Evident nu ne puteam astepta ca subtilitatile acestor devieri sa fie observate si taxate cum se cuvine de reporterita de la Gandul care are doar rol de pasarica ciripitoare a unor intrebari incropite apriori si scrise pe hartie pe care le lectureaza in anumite momente considerate oportune. Si nu ma refer in nici un caz la greseli istorice, ma refer pur la greseli logice!
Bunaoara m-a uimit Boia cu ideea ca unii intelectuali romani au pastrat ortodoxia doar pentru ca era singurul lucru care mai ramanea romanesc, restul fiind total occidentalizat:
Deci, apărând ortodoxia, românii îşi apărau naţionalitatea românească, cu atât mai mult cu cât preluaseră din Occident aproape tot ce era de preluat, deci tot modelul nostru politic, toate instituţiile, toate legile sunt preluate din Occident. Şi atunci ce le mai rămăsese românilor? Le mai rămăsese ortodoxia, fiindcă dacă ar fi renunţat şi la ortodoxie şi-ar fi pierdut complet specificul românesc. Cu atât mai mult apărau ortodoxia oameni occidentalizaţi. Spiru Haret e occidental, ca întreaga elită politică de altfel, dar sunt în acelaşi timp români şi conştiinţa lor este „mergem foarte departe cu occidentalizarea, dar trebuie să fie o limită, iar limita asta este tradiţia românească la care nu putem renunţa şi în primul rând ortodoxia”. (sursa: Gandul)
Dupa cum vedem, Boia etichteaza si plaseaza deja pe acelasi calapod consiinta romanilor “occidentalizati” si introduce conceptul de “limita” ca fiind traditia romaneasca dintre care in primul rand ar fi ortodoxia. Dupa cum am spus, Boia explica inventarea apei calde, cum de romanii au ramas romanii si cum de ortodocsii au ramas ortodocsi desi au adoptat institutii si legi din occident. Dupa Boia, ei au ramas pentru ca au dat de limita asta pe care singuri au inventat-o si au ajuns la concluzia ca trebuie sa existe pentru ca altfel nu mai ramaneam romani ci deveneam altceva, care altceva Boia nu poate sa spuna ce. Ca va dati seama, daca nu mai eram ortodocsi si nici romani, poate deveneam eschimosi!
Este uimitor ce viziune opaca si fixista sa aiba un istoric care teoretic cunoaste istoria omenirii si a avut de a face cu geografii si popoare numeroase la viata lui si in general este obligat sa aiba o perspectiva globala asupra problemelor. Observati marsavia metaforelor reductioniste si paradoxale ale lui Boia? Sunt nenumarate intrebari pe care as avea sa le pun lui Boia, cu privire la acest extras. Evident ca un extras, un fragment dintr-un interviu ca si dintr-o carte sau din orice context trebuie privit si analizat cu atentie si exista anumite rezerve in analiza logica, dar daca intram in idelie lui Boia, ne vom afunda precum Alice in Tara Minunilor in nenumarate si complexe constructii mai mult ideologice si care tin mai mult de filosofie si de pamflet decat de istorie, In care istorie, in mod normal, dovezile sunt baza pe care se construieste nu invers, de la filosofie sa pornim in extragerea unor elemente din realitate si sa scriem o serie de carti pe care o sa luam o gramada de bani pentru ca ne punem in cap toata breasla si devenim oaia neagra a tagmei in care ne reconamdam a apartine si prin urmare, facand scandal, atragem publicitate.
Asadar, conform lui Boia, Spiru Haret nu putea sa fie ortodox pentru ca pur si simplu omul asta era, asa s-a nascut, asa a ramas, asta a fost viziunea lui asupra vietii. Dar oare catolicii de ce au ramas catolici? Spiru Haret, dupa Boia, ca si alti intelectuali, a ramas ortodox, doar pentru ca ortodoxia era specific romaneasca si daca nu pastrau acest specific, nu stiau ce sa se mai faca, pentru ca importaseram deja institutiile si legile occidentale. Va dati seama ce varza poate sa aiba Boia in mintea lui? Si este doar un aspect, nici nu vreau sa mai intru in celelalte! Vi-l imaginati pe Eminescu care stia germana la 18 ani, care citise gramada filosofie germana, care studiase in Viena si militase pentru unirea romanilor, sa ramana ortodox doar pentru ca isi pusese aceasta limita de care zice Boia: limita traditiei. Nici macar filosofie istorica nu pot fi catalogate asemenea basini.
Nu cred ca exageram daca spunem ca Boia face intr-un fel porno-istorie pentru ca calcand in picioare orice adevar si limita de moralitate, reuseste sa obtina top vanzari si sa fie invitat la un ziar de top sa dea interviuri si in plus, mai da si el o mana de ajutor la distrugerea identitatii nationale care si-asa a cam ajuns in camera de garda a istoriei, urmand inevitabilul deces in ciuda optimismului mistic al unora. Nu ca lui Boia i-ar pasa, pentru ca banul e ochiul dracului si daca din surparea romanismului ies bani, mai conteaza vreo morala?
Dar nu fata de Romania greseste Boia ci in primul rand, prin gandirea stricata, si rationamentele vicioase care sunt insa prezentate intr-o dialectica bine construita din punct de vedere estetic si liric, Boia face in primul rand un deserviciu stiintei si intoxica tinerii care doresc sa cunoasca istoria, dar vor si un discurs usor si interesant, pe care Boia recunoastem ca il reuseste, ajutat fiind evident de specialistii editurii care investind intr-un contract de lunga durata cu Boia, nu se poate risca ca vreun titlu scos sa nu fie coafat si pompat cum trebuie. Macar Cioran, nu pretindea ca face altceva decat filosofie. Insa Boia, se numeste pe sine istoric!
Prin intreaga sa opera Boia este un fenomen uimitor – unul dintre putinii tovarasi care peste ani si ani face in final tot ce facea si la tinerete doar ca acum este platit mult mai bine si are si reflectoarele puse asupra lui si multi fraieri si ignorantii ii tin isonul.
