Momente de respiro

“Încep să dea înapoi, deocamdată s-au lovit de un zid și au văzut cât de departe pot ajunge. Deci ce o să mai poată face? O să dea înapoi o vreme pentru a perfecționa planul, pentru a învăța din greșeli și pentru a se pregăti pentru altceva. Între timp, au destule mijloace de atac asupra noastră. Poate că da, nu o să ne mai poată forța să purtăm măști, nu o să ne forțeze să facem vaccinul, dar asta nu înseamnă că vin vremuri bune. […] Din ce știu eu, Satana încă există, nu a terminat, deci să folosim timpul să ne reîntărim puterile până vine runda următoare.”

Roosh Valizadeh, american de origine armeană convertit la ortodoxie

Iată o opinie care vine cam pe aceeași linie cu care mă plasez și eu – vezi Marea Eliberare. Așadar, deși de la acest articol s-a mai întâmplat întoarcerea cu privire la acceptarea ideii că virusul a scăpat din laborator (despre care am scris aici) și eu cred că plandemia nu s-a terminat. Cum sistemul de control și conformitate este generalizat, cei care au luat puterea și pe spinarea lui au trecut la un cu totul alt nivel al beneficiilor materiale, nu vor ceda prea ușor și idioții utili care au pus umărul la această plandemie din pozitii privilegiate vor fi armata de lupi care va face ravagiile printre oi în următoarea etapă. Vreți să vă dau un exemplu? O nouă tulpina! O noua tulpină “periculoasă” la toamnă va da prilej de revenire rapidă a regimului dictatorial complet: închiderea în casă, vaccinarea obligatorie periodică, stare de urgență, limitarea drastică a mișcării, limitarea categoriei de “personal esențial” și altele (cum ar fi mutarea bătrânilor în hoteluri, separați de copii și nepoți).

De altfel, această măsură din urmă a fost vehiculată, semn că diavolul s-a gândit la ea și nu a reușit-o deoarece deocamdata nu i-au ieșit toate schemele. Dar să nu credem că am scăpat, deoarece reacția oamenilor s-a văzut: cum s-a dat drumul, s-au grămădit la mall nu la proteste. Și nu doar la noi. Prin urmare, nu au înțeles nimic din această plandemie, așa cum nu au înțeles nimic din armele de distrugere în masă ale războiului din Golf sau din războiul “împotriva terorismului” prin care s-a terminat cu dreptul la viață privată, sau de alte manipulări crase ale inginerilor sociali ai lumii care doresc “să ne elibereze”.

Dacă privim spiritual, putem gândi că Dumnezeu poate a decis să termine circul și l-a mai legat nițel pe diavol. Putem avea nădejdea că aceasta a fost o încercare, un război psihologic și că oamenii s-au pocăit și Dumnezeu a ridicat ispita. Dar oare este așa? Vedem semne de pocăință și întoarcere la Dumnezeu? Nu, din contră! Vedem o nouă religie, o încrederea oarbă în vaccin care nici măcar nu mai este un simplu medicament care te face bine, ci este o minune a științei (ateiste, evident) care te face liber și de asemenea este un pașaport de acceptare în societatea modernă eliberată. Barbarii care nu primesc vaccinul vor fi acum ușor marginalizați și trimiși în pustie, pentru ca cei care au plecat capul și se conformează să poată să fie sănătoși (deși vaccinul oricum le promite sănătate și protecție) dar mai ales să poată avea o nouă societate, o societate în care “am învățat lucruri noi”, “obiceiuri bune”, care pot fi păstrate și post-pandemie, cum ar fi lucrul de acasă, cumpărăturile online și alte astfel de obiceiuri specifice caracterelor deviante, autiștilor fără certificat și ipohondrilor exonerați de virus și ranforsați în spaimele lor, mai ales cu ajutorul “experților” pompieri de panică.

Se înțelege că planurile lui Dumnezeu nu le putem știi noi și chiar dacă avem o anume impresie asupra lumii, realitatea să fie contrară, Dumnezeu să vadă și să urmărească mai multe. Dar noi nu avem decât două lucruri de făcut: să ne mulțumim cu ce am primit și să ne pregătim pentru un rău mai mare. Și aici fiecare înțelege ce vrea: de exemplu, nu văd cum se vor mai putea muta la țară și deveni independenți de sistem, când se vor introduce noi restricții de circulație, cei care acum au ezitări și în loc să facă ce trebuie, planifică excursii și alte prostii de astea.

Nu mai zic de cât de mult putem acum să mergem la biserică, la slujbe, să ne spovedim, să ne vedem cu prietenii, să ne întărim sufletește unii pe alții și dacă am uitat cât de rău a fost în perioada “carantinei”, înseamnă că am trecut prin necaz ca gâsca prin apă, nu am învățat nimic. Cei fără Dumnezeu măcar au învățat să folosească Zoom, să comande clătite pe internet și alte “tehnici” de cum să reziști într-o societate care interzice relațiile inter-umane directe. Dar noi, ce am învățat? Ce am schimbat în viața noastră și ce ne-am folosit din toate acestea?

Cum ar fi să pice net-ul?

Nașpa, ar fi un prim răspuns. Dacă pică mai mult de 2-3 minute, chiar e nasol. Iar dacă pică mai mult de o oră este revoltă împotriva ISP-ului. Mai mult de 24 de ore, depinde de la om la om. Nu am cunoscut cazuri, nu cunoaștem cazuri, dar putem să ne imaginăm.

Eu sunt de părere că dacă pică internetul și curentul, ne trebuie maxim 2 zile pentru a avea pe stradă Mad Max. Spartul magazinelor ar fi începutul. Crimele și violurile continuarea. Totul se va mișca însă oricum prea repede pentru a putea să analizăm semnele și să ne pregătim atunci.

Se amăgesc cei care uitându-se la Imperiu zic: uite că lumea de azi nu e chiar așa de sălbatică cum o cred unii. Au fost ceva spargeri, ceva bătăi, dar în general, nu a fost Mad Max. Mă refer la acele zone în SUA unde a avut loc fenomenul SHTF. De ce zic că se amăgesc: în acele zone nu a fost o disoluție necontrolată a societății ci un haos organizat, tolerat, ținut sub control. Spargerile, protestele, bătăile nu au fost consecința incapacității statului să le rezolve, ci o metodă modernă de protest. Mai concret, datorită toleranței conducătorilor democrați din acele state/orașe, poliția a primit ordine să stea deoparte și să lase oamenii să … protesteze.

Când însă un EMP va distruge întreaga rețea electrică a unei țări și când telefoanele nu vor mai funcționa, situația va fi cu totul alta.

Dar de ce spun aceste banalități și de ce atrag atenția că “blestemat este cel care își pune nădejdea în om”? Deoarece cred că trăim exact în amăgirea că Mad Max este departe de noi și că societatea umană a evoluat foarte mult, până acolo încât ne putem pune nădejdea totală în portavocea care ne spune ce să facem și vom fi total în siguranță.

Încă de la începutul acestui articol țin să subliniez că nu sunt anti-social și nu sunt împotriva societății. Doresc doar să subliniez cât de mare este diferența între a ne pune nădejdea în societate și în a fi oameni cu adevărat liberi care nu se tem de orice situație ar putea să apară neprevăzută și sunt gata pentru orice. Sunt de acord că nimeni nu este gata pentru orice și nu poate fi gata pentru orice, dar cel puțin mental, există o diferență colosală între țăranul care trăiește în vârf de deal și are un beci și are doi saci de cartofi și trei de ceapă, juma’ de sac de grâu, ceva făină și are fântână în curte și lemne pentru foc și hipsterul care câștigă patru salarii medii, poate să mănânce cât 3 vaci la un loc în fiecare zi, dar dacă pică netul 24 de ore, e ca și cum i-ar fi luat foc casa țăranului mai înainte amintit.

Poate a venit momentul acum să subliniez ce doresc și ce nu doresc să spun prin acest articol, pe care vă rog să îl citiți cu răbdare și să tolerați incoerența și lipsa planificării lui. De altfel, din motive de sănătate este posibil să nu mai scriu deloc în viitorul scurt și acest blog să rămână idle o perioadă după care să dispară.

Sunt sigur că oricărui muritor i s-a părut că trăiește vremuri importante, seculare, de amplitudine, cum nu au mai fost și poate chiar apocalipsa. În vremea ciumei din timpul împăratului Iustinian, chiar credeau oamenii că trăiesc apocalipsa. 25% din populație a fost decimată de ciumă. În orașe, mai întâi au îngropat morții la margine, până s-au umplut cimitirele. Apoi îi îngropau pe lângă casele lor, până nu au mai făcut față la făcutul gropilor. Apoi, îi duceau pe mare și le dădeau drumul în larg. Evident unele cadavrele ajungeau la mal și nu rezolvau nimic cu asta. În cele din urmă, morții erau lăsați să putrezească în drumul mare, oriunde se găsea o mână de pământ.

Ce pare specific vremurilor în care trăim este încrederea nețărmurită a oamenilor în sistem. Au mai fost astfel de vremuri, am putea spune. Da, dar nu a existat o tehnologie prin care turmele de oi să poată fi controlate și manevrate atât de eficient. Altfel spus elasticitatea dinamicii sociale nu a fost niciodată la nivele atât de flexibile ca acum și posibilitățile de reformatare a gândirii, de manipulare a informației și de transformare a comportamentelor cum sunt în vremurile noastre – asta este într-adevăr ceva nou, despre care nu cred că ne înșelăm dacă spunem că “așa ceva nu a mai fost niciodată”.

Amintind cuvântul sistem, poate ar fi util să explic ce înțeleg eu prin aceasta, deoarece nu îmi place să fiu și să par un conspiraționist trivial care rumegă aceleași mantre ca întreaga gloată de duși cu pluta. Ca o mica paranteză, Jonathan Peageau subliniază deseori câ în vremuri de haos, când toate sunt cu susul în jos și cu josul în sus, clovnul prin specificul său de agent de inversiune, arată de fapt cum ar trebui să fie lucrurile, arată direcția corectă înspre centru – un alt concept peageauian. Prin “sistem” doresc să mă refer la centrul de greutate în jurul căruia se învârt oamenii din ziua de astăzi. Pentru știri – massmedia, pentru informații – wikipedia, pentru căutat informații – google, pentru conectat la “ce se întâmplă” – Facebook, etc. Lipsiți de exercițiul libertății, demnității și autodeterminării, oamenii de astăzi, dependenți pe toate planurile de altcineva și de altceva, sunt în realitate sclavi.

Libertatea înseamnă și să spui ce vrei și să gândești ce vrei. Se spune – pot spune unii – că nu putem cunoaște libertatea dacă nu am cunoscut lipsa ei. Total fals, zic eu. Libertatea – dacă există – nu face decât să descătușeze energiile latente ale omului și să îi stimuleze tot potențialul creativ și de iubire al omului. Vi se pare că lumea în care trăim ne copleșește prin iubirea dintre oameni și prin descătușarea energiilor creative, prin explozia culturii și a artei la cote nemai-întâlnite? Mie nu – rata analfabetismului nu a fost niciodată mai mare. Dacă tinerii știu să butoneze pe un gadget si să tasteze omg și lol, asta nu înseamnă că știu să scrie sau să citească. Dacă un om nu poate să citească o pagină fără să îl doară capul, este clar că este analfabet, chiar dacă cunoaște literele și poate să vocalizeze silabele. Iar cititul este o formă de gândire considerată de Socrate inferioară. Știm că Socrate nu a vrut să scrie nimic deoarece considera că dacă o idee nu este atât de importantă încât să o țină minte și să o explice verbal, a o scrie nu are niciun sens.

Avem așadar o problemă: majoritatea oamenilor sunt sclavi și există în prezent capacități infinite de control și coordonare a mulțimilor de sclavi. Există bineînțeles și “iluminați” care sunt conștienți de această situație și care cad în tentația iluziei că este de datoria lor să aibă grijă de sclavi deoarece sclavii sunt incapabili să se apere de virus. Și de altele, dar acum e fierbinte virusul.

În orice situație 1 plus 1 fac doi, concluziile nu sunt greu de tras și este doar o chestiune de timp până când internetul va fi luat pentru ca sclavii să înceapă show-ul. Căci pentru cei care apasă pe butoane, filmează și se distrează văzând cum toată lumea dansează pe muzica pe care ei o pun la casetofon, nevoia de a vedea ceva nou în fiecare nou episod și în fiecare nou sezon este una extrem de puternică.

Se pot face paralele foarte ușoare cu începutul comunismului. În Rusia, să zicem, comuniștii au atras pe cei care nu aveau nimic al lor și nu aveau de pierdut nimic: nu aveau proprietăți, nu aveau terenuri, nu aveau o meserie. Toți oamenii care munceau și care prin muncă ajunseseră să aibă avuții, toți cei care aveau o meserie și s-ar fi putut descurca fără probleme și fără comuniști – aceștia nu au fost atrași de partidul comunist, de vreme ce comunismul era împotriva proprietății private. Nu doar “burghezimea” a fost distrusă, nu doar marii latifundieri cu multe pământuri. Toți cei care aveau ceva, cât de puțin, au fost nevoiți să cedeze în fața statului salvator care a pus pe cel care avea o casă cu 2 camere, să se retragă cu familia lui într-o cameră și să primească și pe “tovarășul” și familia acestuia în altă cameră. Cine credeți că erau cei care populau aceste case “naționalizate”? Erau scursura societății: toți leneșii, hoții și paria care nu au fost în stare să aibă o casă a lor. Au profitat de acele vremuri tulburi și au schimbat lumea. Neavând nimic, neavând Dumnezeu, neavând o morală, neavând o conexiune cu neamul și cu oamenii din orașele și satele în care trăiau, bolșevicii erau practic suflete pribege în căutarea unui scop în viață. Parditul le-a umplut acest gol din sufletul lor, așa cum partidul în ziua de astăzi umple și sufletele a zeci de mii de activiști români de partid mari, mici și mijlocii care tânjesc la o bucățică de ciolan la viitoarea împărțeală.

Fenomenul este însă unul global. Generația Y (20-30 de ani) s-au născut într-o lume prea bună. Atât în vestul Europei cât și în SUA și în Asia. Căderea blocului comunist, terminarea războiului rece și avansul tehnologic a dus la o lume în care viața a fost suficient de ușoară și binele a fost servit pe tavă fără prea mare efort. Pe jertfa morților din al 2-lea Război Mondial și pe jertfa supraviețuitorului războiului care de atâta bucuriie că au trecut de hop au muncit apoi pe rupte pentru a face un viitor copiilor, s-a născut Brave New World – o generație care are totul pe tavă și care consideră că i se cuvine totul deoarece banii se tipăresc din buton. Să facem venit minim garantat 2000 de lei, ca să poată trăi tot omul decent – zice Pinocchio. Dar de ce trebuie să trăiască decent cel care nu a muncit nimic în viața lui și nu a plătit niciun impozit pe spinarea celui care a muncit de o viați și duce lumea în spate? De ce, Ponta, idiotule?!

UBI (Universal Basic Income) cum îi spune în SUA este un nou nivel în jocul de-a societatea modernă pe care îl va juca lumea în curând. La pachet vor venii însă și ceva “challenge”-uri. Nu vei mai avea voie să spui orice. Nu vei mai avea voie să nu porți mască. Nu vei mai avea voie să nu faci vaccin sau dacă nu îți faci vaccinul, vei fi penalizat cu 100 de puncte. Nu vei mai avea nicio proprietate, vei plăti chirie și vei fi fericit.

În schimb vei putea avea bitcoini, vei putea avea orice sex vrei tu, vei putea avea un job la distanță sau o săptămână de 4 zile, vei putea vota online etc.

Cât timp va mai merge însă internetul când toți se vor juca online, rămâne de văzut. Deocamdată, roboții nu știu să facă singuri nici pâine, nici să schimbe generatorul la o centrală nucleară, nici să repare semafoarele când se strică etc. Pe măsură ce numărul celor care fac ceva concret scade și numărul celor care “muncesc de acasă” crește, tensiunea în eco-sistemul care ține în spate civilizația așa cum o cunoaștem crește și este doar o chestiune de timp până va face poc. Fukushima  a făcut pot din cauza unui dezastru natural, însă accidentele și dezechilibrele din fibra societății cauzate de idiocratizarea generalizată își vor arăta efectul rapid și în lanț, fie ca urmare a unor cauze naturale, fie ca urmare a creșterii entropiei pe măsură ce ordinea bate în retragere.

Putem spera însă la mecanisme de autoreglare? Nu știu ce să spun la acest aspect. Cert este că câtă vreme efectele disoluției nu sunt generale și schimbarea nu este prea rapidă pentru ca reglarea să aibă loc, există unele speranțe că lumea se va adapta și devierile vor fi corectate. Sunt însă chestiuni prea generale și singurul lucru pe care doresc să îl subliniez este că o corecție a mecanismelor de control și manipulare este imposibilă deoarece puterea acestora este prea mare și nimeni dintre cei care o dețin nu o vor ceda de bunăvoie și nici nu o vor supune vreunor corecturi care să aducă la o … echilibrare. Mă refer aici, că așa cum sistemul legal a evoluat și – ne place să credem – exista un sistem juridic real și solid, departe de autocrația monarhică de acum 200 de ani, tot așa sperăm ca și puterea comunicării să ofere posibilitate de creștere și unor sinapse corectoare care să contracareze devierile dictatoriale ale forțelor cu aspirații totalitariste. Să facem însă o paralelă cu domeniul militar: ar fi deschisă o putere militară deținătoare a armei nucleare să o împărtășească cu alte puteri? Evident că nu! Secretul armei nucleare a fost cel mai puternic apărat secret. În contextul paralelei, ar putea cineva să contra-argumenteze: dar iată că și alte țări au descoperit arma nucleară, au dobândit-o și amenințarea reciprocă cu o armă așa de puternic a dus la un echilibru care deși stresant, a oferit o pace acceptabilă, cel puțin până acum. La o asemenea paralelă, nu doresc decât să spun: stați să vedem cum se termină capitolul armelor nucleare în istoria umanității, deoarece nu au trecut nici 100 de ani de la apariția lor.

În concluzie, avem noul om, “conectat” la toate “feed”-urile bune, “deschis” la minte, rupt de istorie și de tot “balastul” cu care vine aceasta, un om “global”, “conectat” la întreaga “rețea”, capabil să caute pe wikipedia care este adevărul și să caute pe Google News care sunt știrile reale și atent la Fact Checker-ii Facebook-ului care îl ajută să se ferească de fake news-uri. Avem noul om care nu mai trăieste cu familia deoarece familia este o construcție veche, obsolete, este un simbol al rasismului omului alb. Netrăind cu familia, neavând familie și intenția unei familii, am putea spera măcar că meseria și locul de muncă reprezintă pentru el un oarecare punct fix în void-ul spațiului social. Însă nici vorbă: munca este la distață/de acasă sau în cel mai fericit caz într-un birou unde nu ai voie să spui ce crezi sau orice îți vine, unde trebuie să îți cenzurezi limbajul și comportamentul și unde colegii nu sunt deloc prieteni sau oameni ci în cel mai fericit caz sunt alți player-i care s-au nimerit într-o sesiune de joc alături de tine din întâmplare, dar fiecare având propriile obiective.

Care să fie totuși centrul de greutate în jurul căruia să se învârte omul de azi? Nu mai există un centru, nici măcar ego-ul. Omul de astăzi este fragmentar, este o grămadă de bulgări care se rostogolesc împreună cu alte grămezi de bulgări aparent întâmplător prin spațiu. Ei nu se învârt în jurul soarelui, nici măcar în jurul unei planete ci sunt ghidați doar de niște raze portante ca tractor beam-ul din Star Trek și se mișcă liber doar pe canalul pe care au voie să se miște liber, orice evadare fiind anihiliată de superlaserul Death Star. Scopul lor nu este să găzduiască viață și să fie host-uri de civilizații, ci sunt materie primă pentru generatoarele unor super-oameni (sau super-boți), cei care apasă de butoane și care nu se știe ce planuri au și ce au de gând pentru umanitate.

Ne amăgim dacă ne considerăm liberi și credem că noi suntem altfel decât sclavul descris până acum. Pentru a vă da singuri un răspuns dacă sunteți sau nu un om liber, iată o simplă întrebare: dacă vi se ia curentul în noaptea asta, aveți un plan?

Cum se va termina totul

Current events cause future trends – spune Gerald Celente.

Este greu sa faci predictii, mai ales cu privire la viitor – spune Yogi Bear.

Dincolo de cernerea produsa de virus si de dezastrul economic produs de reactia inflamatorie acuta a societatii la virus – reactie de inteles dar imposibil de contracarat, fiind o reactie in lant in care noi fiecare sutem doar cate un atom si chiar daca majoritatea atomilor ar realiza pericolul, reactia nu poate fi oprita – sa incercam sa facem cateva posibile predictii legate de cum se va termina totul.

In primul rand, este clar ca vom avea carantina. Carantina va putea fi mentinuta doar pentru o scurta perioada de timp (2 saptamani, maxim o luna). Motivele sunt clare si cred eu ca nu atat foamea cat mai ales plictiseala si regimul de temnita vor produce o stare de nestare mai ales in randul tinerilor care va face imposibila mentinerea carantinei, chiar si cu armata. Cazurile strigatoare la cer de capsunari intorsi care nu au respectat, nu denota doar indolenta ci sunt si o consecinta a faptului ca oamenii pur si simplu nu pot fi tinuti inchisi in casa decat cu forta.

Ca o mica paranteza, personal sunt inca mirat cum de partidul comunist din China inca nu a picat. Sunt ferm convins insa ca tovarasii din China au deja coliva fiarta, propaganda cu victoria asupra virusului este doar spuma marii, oamenii insa nu vor uita incompetenta, frica de a spune adevarul si pedepsirea eroilor care au infruntat sistemul din perioada de inceput a pandemiei. Insa peste asta se va suprapune criza economica, partidul rezistand la putere doar cu promisiunea cresterii perpetue …

Vom avea deci un procent din ce in ce mai mare de tineri – dar nu numai – care vor trece prin virus cu sau fara a-si da seama si nu vor mai avea rabdare si energie sa stea in casa. Toate jocurile vor fi jucate, toate serialele vazute, chiar si de pornhub se vor satura si vor cere meciuri, cluburi si petreceri. Carantina se va ridica singura fara sa fie declarata ridicarea acesteia, asa cum si instituirea se face extrem de greu si vedem in Italia ca in ciuda unor masuri drastice – comparat cu ce avem noi deocamdata – traficul a scazut doar de (sau la) vreo 40% (din ce am inteles eu, pe baza miscarii monitorizate de celulele telefonice).

Nu mai zic ca la tara la noi, chiar nu are cine sa puna in aplicare carantina, fiind 2-3 politai la mii de oameni. Vinerea trecuta dupa ce se anuntase starea de urgenta, niste tineri consateni trageau o megapetrecere la sosea cu manele, gratar de miel si bere. Nu erau multi, dar nu erau speriati de virus. Foamea, dar nu doar foamea ii va impinge pe oameni la munca si virusul va deveni plictisitor, chiar daca din cand in cand va mai lovi pe vreunul dintre noi, mai tanar sau mai batran.

Pana atunci insa socul crizei economice mai are sa treaca prin toate layerele economice si financiare. Cursul e inca stabil (cresterea e modica), produse inca mai exista din belsug in magazine (variatie la ciocolata, banane, paine etc) chiar daca nu prea mai exista faina, drojdie, conserve si alte cateva. Somajele abia incep sa se anunte, dar in agricultura e destul de munca. Mai greu cu politica, ca acum nimeni nu mai urmareste ce se intampla. Politicieni o sa aiba mari probleme sa-si vanda gogosile si sa atraga atentia oamenilor caci virusul le-a cam luat fata. Insa orice mancare in cantitate prea mare produce voma si in curand si romanii – dar si strainii – se vor cam satura de TV si de Coronavirus. Spitalele isi vor continua insa drama lor si personalul medical este pe cruce.

Dar viata va merge in continuare pe masura ce bulgarele celor vindecati sau obositi de a le fi frica de virus va creste si se va rostogoli. Daca guvernul nu se sincronizeaza cu acest bulgare si nu e atent la masurile economice distrugand economia, bulgarele asta poate sa dea si in miscari sociale de protest: manifestatii, greve si alte de-astea.

Orice criza este o oportunitate, din pacate criza actuala chiar daca ii prinde la putere din nou tot pe liberali, va fi inca o oportunitate pierduta de a reforma economia din Romania pe fundamente capitaliste. Pun blabaielile lui Orban si ale lui Catu cu acele certificate de criza pe seama spaimei de moment si a lipsei timpului ca sa isi reaminteasca abc-ul capitalismului.

Ca oportunitati pe care poate nu le vom pierde ar fi contractarea sistemului bugetar supra-dimensionat iar inchiderea de moment a granitelor poate va stimula productia interna. In plus, resetarea sistemului financiar poate fi o treaba buna, cu conditia sa nu ajungem la troc. Cresterea dolarului din ultimele zile, eu zic ca e o treaba buna si poate daca vreun beculet se aprinde acolo unde trebuie, vom reusi sa il introducem si sa il acceptam ca moneda oficiala, inainte sa ajungem la troc cand hiperinflatia va lovi atat in leu cat si in euro.

Craciunul in Venezuela

In continuarea articolelor pe tema SHTF, m-am gandit sa ne indreptam putin atentia spre Venezuela, cu promisiunea ca pe viitor vom avea mai multe povesti din fosta Yugoslavie. Prilejul ni-l ofera un articol publicat recent pe site-ul ZeroHedge – Christmas In Venezuela: What It’s Like After Socialism Destroys Your Country – pe care il recomand sa il cititi direct in engleza, eu urmand sa trec prin el doar pe scurt.

In primul rand, sa spunem cateva cuvinte despre Venezuela. Situata in coasta de nord a Americii de Sud, Venezuela – ca si Romania – a fost binecuvantata de Dumnezeu cu nenumarate bunatati: geografie variata, minuni naturale, iesire la ocean cu plaje superbe, retea hidrografica bogata cu rauri mari si chiar o delta, terenuri agricole roditoare, munti cu paduri si bogati in minerale si … cireasa de pe tort (ditamai cireasa) cele mai mari rezerve de petrol din lume, cu ceva gaze naturale pe langa, si de asemenea cu ceva rezerve de petrol neconvetional (bitum, petrol crud de densitate mare de diverse tipuri). Pe scurt spus, Venezuela are tot ce ii trebuie pentru o agricultura puternica atat cantitativ cat si calitativ (cafea, cacao, zahar etc) cat si pentru exporturi si produse petroliere.

In ciuda acestor bogatii, ca peste tot unde dracul rosu isi baga coarnele, Venezuela a ajuns astazi sa fie o tara in disolutie de unde cei care nu au putut sa fuga au un singur vis: sa stranga indeajuns bani pentru un bilet de avion si pentru cat sa o ia de la cap in alta parte. Am putea spune cam ca pe la noi, dar ne-am insela: dupa cum vom vedea situatia din Venezuela nu se poate compara cu raiul mioritic.

Nu vom face acum istoricul nasterii, cresterii si al prostiei care i-a adus pe venezueleni in aceasta situatie, ci doar ne vom axa pe articolul de care am amintit, incepand cu situatia actuala. In prezent, Venezuela a avut deja default la cateva scadente la obligatiuni, ceea ce face imposibila indatorarea in viitorul apropiat in ciuda tiparnitelor care tiparesc in ritm accelerat bani in intreaga lume, incad pana si o tara ca Romania unde cheltuielile depasesc veniturile de cateva decenii bune se poate imprumuta cu o rata in jurul a 4% desi nu are rezervele Venezuelei. De altfel, rezervele Venezuelei sunt singurul motiv pentru care situatia nu a ajuns inca in stadiul din Somalia sau alte tari africane intrate in starea de limbo din cauza caderii pe mana unor conducatori mafioti.

Autorul articolului (subiectul interviului) este Jose, un venezuelean din clasa de mijloc care a muncit in industria petroliera la stat (va dati seama ce inseamna asta in Venezuela daca pe la noi petrolistii se bat cu bancherii pe pozitiile de top la salariu mediu), are in jur de 40 de ani, sotie, 2 copii, 2 pisici si un caine, un SUV vechi dar bun, o casa de 150mp intr-o zona buna din Caracas. Pentru ca a trecut prin doua crize in viata lui si pentru ca e mai … ciudat (ar spune naivii), Jose este ceea ce se numeste prepper, un termen pe care nu indraznesc sa il traduc si chiar pledez pentru preluarea lui ca atare, desi noi romanii, cel putin cei de la tara, sunt prepper prin prisma starii de fapt a lucrurilor.

Pentru cei care se uita ca vitelul la poarta noua la cuvantul prepper, voi spune pe scurt ca acestia sunt o categorie de oameni care se pregatesc pentru dezintegrarea fibrei societatii sau incidenta unor evenimente naturale dezastruoase care pot varia ca efecte de la oprirea utilitatilor pentru 2-3 saptamani pana la distrugerea totala a societatii pana la punctul in care este fiecare pentru el si oamenii devin precum animalele in jungla, dupa cum am putut afla ca s-a intamplat in Bosnia intr-un articol anterior. Un prepper, in functie de cat de “profesionist” este poate sa dedice mai multe sau mai putine resurse acestui … hobby, de la pastrarea unui raft cu conserve si a unei rezerve de apa in caz ca vor fi intreruperi ale aprovizionarii hypermarketurilor sau in caz ca vine zapada, accesul la ele o sa fie dificil, pana la pregatirea de bunkere, locatii de ascuns dotate cu tot felul de rezerve alimentare, arme, combustibil etc.

In cazul lui Jose, fiind un prepper cu background tehnic, s-a gandit sa isi diversifice cunostintele si abilitatile si pe langa salariul caldicel platit de stat sa isi gaseasca si surse de venit alternative in caz ca se va intampla ceva. Se intelege ca asta a facut-o in vremuri bune, acestea fiind perioada 2004-2012, dupa cum ne spune Jose. Avand ceva bani pusi deoparte, Jose se afla in prezent in afara tarii, pregatind plecarea familiei deoarece nu vrea sa prinda perioada cand o sa inceapa impuscaturile pe strada, desi sunt deja multe locatii in Venezuela, si stirile au acoperit in general mai ales aceste evenimente, unde deja politia nu mai poate face fata situatiei sau lipseste total.

Cu privire la sarbatorirea Craciunului, Jose descrie cum se petrecea aceasta sarbatoare intr-o tara catolica din America Latina in perioada de liniste cand toti aveau de mancare, cand copiii primeau ultimele modele de jucarii, cand familiile calatoreau la plaja in minunatele statiuni de la ocean. Pentru ca nu am mentionat, poate ar fi bine sa o fac aici: pe langa bogatiile mentionate, Venezuela mai are si o clima tropicala ideala – astazi in Caracas sunt 22 grade.

In prezent, desi este una dintre tarile cu cele mai mari rezerve de petrol, doar cei bogati isi permit sa mai foloseasca automobilul. Doar cu vreo 2-3 ani inainte, pretul benzinei in Venezuela era subventionat de stat si era mai ieftin ca pretul apei.

Masa de Craciun pentru venezueleanul de rand in ziua de astazi a fost fasole sau orez (si acela greu de gasit). Cei mai instariti au avut si salata de sunca, de unde alta data mancau jampon de porc. Si faina este scumpa, fiind o raritate.

In cartierul unde locuieste Jose, de unde in alti ani de Craciun strada era plina de copii si casele erau frumos decorate cu luminite, acum strada pare bantuita de stafii, majoritatea fiind deja plecati in afara.

Cu privire la cadouri, putini sunt cei care isi mai permit sa le cumpere la copii jucarii sau haine, toti banii mergand pe mancare la limita supravietuirii.

Aici as face o mica paranteza, fiind uimit de paralela intre situatia din Romania ceausista si Venezuela de astazi: si ei au tichete si marfa lipseste. Somajul este insa mare, nu toti au de munca, rata somajului fiind de peste 26%. Tovarasii insa o duc putin mai bine ca plebeii: membrii de partid si votantii partidului primesc “bonusuri” (un fel de ajutoare europene de la noi de astazi). Ca si la noi atunci, si la ei astazi de vina sunt imperialistii americani si dusmanii de clasa, burghezii care vor sa vanda tara americanilor. Ca si la noi pe-atunci, trocul de bunuri si servicii este o supapa care mai permite cat de cat o coeziune sociala. Unele familii, organizeaza “garage sales” cu bunurile acumulate in vremuri bune si astfel unii parinti isi mai permit sa cumpere copiilor jucarii second la preturi cat de cat acceptabile.

Cei care si-au permis, pentru Craciun si pentru traiul de zi cu zi, cresc pui, avand insa stresul ca acestia le pot fi furati oricand. Ca si pe la noi, exista speculanti: cei care au bani, cumpara intr-un cartier sau intr-un oras toata marfa de la magazin si o vand la supra-pret ulterior (cam ce faceau vanzatorii si gestionerii magazinelor de stat de pe la noi care pastrau in spate o mare parte din marfa si o vindeau ulterior la cunostinte pe preturi umflate).

Ca o mica paranteza, atunci cand cheltuielile depasesc veniturile la nivel de stat si cand nu mai gasesti fraieri sa te imprumute, prima lovita este moneda nationala care devine foarte slaba. Prin urmare, daca nu esti o tara care sa isi produca tot ce are nevoie, toate marfurile de import sunt la preturi exorbitante. Pentru a ascunde situatia, guvernul obliga insa comerciantii sa limiteze preturile, de unde incet-incet toata economia libera capituleaza, ramanand doar statul. Preturi controlate, marfa putina, duc inevitabil la coruptie, furt, specula, lipsa marfurilor fiind principala problema. La fel cum la noi existau bani dar nu aveai ce sa faci cu ei deoarece nu exista marfa, tot la fel se intampla in Venezuela unde socul este insa mult mai puternic, neavand in spate decenii de comunism in care lumea sa se adapteze si in care statul sa isi puna cat de cat la punct o retea de aprovizionare macar cu bunurile de necesitate maxima cum ar fi alimentele de baza, medicamentele, incalzirea, etc, adica tot ce e necesar pentru o minima supravietuire.

In final as dori sa inchei cu un fragment despre o cumpana prin care a trecut sotia lui Jose cand era cat pe ce sa fie omorata de o gramada de oameni care au dat navala la … lapte praf:

Sotia mea se afla ca de obicei intr-un supermarket cu cateva zile in urma, cand dintr-odata doi angajati au inceput sa aranjeze nervosi lapte praf pe rafturi. Laptele praf este unul dintre cele mai de pret alimente in Venezuela, mult mai mult decat laptele lichid, din motive stiute doar de venezueleni si pe care nici eu nu pot sa mi le explic desi sunt venezuelan. Poate pretul scazut si faptul ca poate fi pastrat pentru o perioada mai indelungata.

Deci erau cativa soldati care pazeau supermarchetul si cereau oamenilor sa stea la coada. Dintr-odata, un numar mare de oameni a dat navala in supermarket si a impins la o parte cei doi angajati care au fost calcati in picioare de gramada de oameni. Sotia mea a luat copilul intr-o parte cu un moment inainte ca gramada sa calce si peste el. Speriata de scena, cum a putut sa se miste s-a dus langa un soldat. Copilul meu s-a uitat la soldat si a intrebat cu vocea lui slaba daca poate sa ii ia si lui niste lapte pentru cereale. Soldatul s-a uitat jos la copil si a dat din cap ca nu poate inghitind in sec, uitandu-se la sotia mea cu o privire neputincioasa.

Inside a looted supermarket in Maracay, 100km from Caracas on February 25, 2014. President Nicolas Maduro convened talks Wednesday with a cross-section of Venezuelan society in an attempt to end three weeks of sometimes deadly anti-government protests in the deeply divided country. AFP PHOTO/DIARIO EL PERIODIQUITO

 

PS: am uitat sa zic doua vorbe si despre armata; foarte ciudat ca intr-o astfel de situatie, armata inca mai protejeaza dictatura; nu poate fi aceeasi situatie cu cea de la noi din perioada comunista: spalarea pe creier un timp indelungat, introducerea fricii si a securitatii care sa controleze si sa sperie toate clasele, teama de “fratele mai mare” de la rasarit care poate interveni etc. Pana nu mai mult de vreo 5-6 ani, Venezuela era o tara normala, cum este Romania astazi. Cum de a ajuns armata / politia si intreg sistemul de stat sa nu miste un deget si sa perpetueze acest dezastru? Prin coruptie: generalii din armata au propriile afaceri si au acces la un curs oficial subventionat de stat, cu totul altul decat cel de la casele de schimb. Pe scurt, este un fel de mituire oficiala: guvernul permite unor companii (ale generalilor) sa cumpere valuta la un curs oficial (sa zicem cum ar fi la noi un EURO de 2,3 lei) pentru a putea cumpara marfa din export si pentru a o distribui in tara. Astfel, toata lumea face bani (generalii, subalternii si soldatii sunt foarte bine platiti).

Un dezastru anunțat

Nu este greu de prevăzut că la viitorul mare cutremur care va lovi România conform științei (chiar dacă știința imprecisă a fizicii pământului), vor muri mai mulți oameni decât trebuie.

Zilele acestea se sărbătoresc 2 ani de la Colectiv și revolta din acele momente din păcate încă nu a schimbat nimic în societatea noastră în ciuda evenimentelor și optimismului unora ca urmare a acestor evenimente. Presa tot trage semnale cu privire la incompetența și prostia autorităților în gestionarea crizei.

Evenimentul Colectiv, pe cât de tragic, a fost totuși unul izolat, cu puține victime. Cutremurul mare când va veni, va face însă mii de victime. Ca la orice cutremur, sunt două tipuri de victime: cele din momentul cutremurului (clădiri care cad, obiecte care zboară prin casă, tencuieli, cărămizi care se desprind și cad în cap la lume) și cele de după cutremur ca urmare a exploziilor de gaze, a focului, a infecțiilor etc.

Cele din a doua categorie sunt vieți care pot fi salvate într-un stat serios căruia îi pasă de viața cetățenilor și ia măsurile care trebuie când trebuie atât pentru a pregăti infrastructura și a rezolva problemele clare care sunt și care vor duce la pierderi sigure de multe vieți (clădiri cu bulină, infrastructură cu riscuri).

Din păcate, conducătorilor noștri nu le pasă de viitoarele victime, de vreme ce nu le-a păsat nici de victimele de la Colectiv când din teama de a arăta deficiențele și incapacitatea României de a trata bolnavii, au refuzat chiar ajutorul altor state care s-au oferit să ne ajute când a fost cazul.

Faptul că urgențele noastre nu sunt pregătite pentru următorul cutremur este dovedit cu fiecare furtună, mai ales în ultimul timp. Ieri a fost iar furtună în București și echipele de intervenții nu au făcut față, fiind multe evenimente unde nu a avut cine să se mai ducă, toți fiind prinși deja chemați pe teren. Dacă la o amărâtă de furtună nu facem față, unde în cel mai grav scenariu a căzut un acoperiș peste o mașină sau un pom stă să cadă, cum vom face față când vor fi zeci de clădiri căzute cu oameni îngropați în moluz care așteaptă să fie salvați și când nenumărate incendii vor izbucni în tot Bucureștiul?

Dar nu doar echipele de intervenție nu sunt pregătite, ci și spitalele și pompierii. În general nu sunt un adept al cheltuielilor și al extinderii aparatului bugetofag, însă este strigător la cer că partidul angajază plimbători de hârtii și directorași pe la tot felul de agenții și institute inutile și fără niciun rost din administratia publică dar și peste tot pe unde poate, pe când tocmai unde e nevoie, la pompieri, la ISU și la altele stăm atât de jalnic.

Paza bună trece primejdia rea, însă noi deși știm că urmează un cutremur mare care va face multe pagube, nu suntem pregătiți deloc și nu avem niciun plan. Iată deci de ce vom avea mii de morți și sute de mii de răniți care vor muri aiurea la viitorul cutremur, doar pentru că în loc să angajăm pompieri și să cumpărăm tot ce ne trebuie pentru viitorul cutremur care va veni sigur și va veni în curand, noi cumpărăm aiurea patrioate ca să nu mai zic de cât se fură cu salariile mărite ale tovarășilor și cu proiectele dedicate pentru companiile de partid.

Până să ne invadeze rușii, mai bine ar pregăti armata pentru intervenții specifice unui cutremur mare care distruge multe clădiri, dă jos cu poduri, produce incendii în fabrici, depozite sau în casele oamenilor.

Ce înseamnă dreptul la port-armă în situații de criză

Tweet-ul de ma jos este îndeajuns ca să arate ce înseamnă dreptul la port-armă

Pentru cei care nu înțeleg, iată explicația: pentru că a venit Irma, mare parte din Florida fiind evacuată, ca peste tot, și prin America sunt hoți care vor să dea lovitura. La astfel de femoneme meteorologice, din cauza neprevăzutului, există mereu o zonă buffer între teritorii aflate sub avertisment și ordin (recomandare) de evacuare și zonele unde chiar o să fie probleme atât de mari încât hoții să nu poată să iese la plimbare prin apele de pe stradă.

Cum forțele de ordine sunt acum focusate pe salvarea celor cu probleme, paza magazinelor este ultima lor grijă. Oportuniate pentru hoți. Nu tocmai, însă! Așa cum există hoți care au curajul să ignore avertismentele, tot așa există și cetățeni onești îndeajuns de nebuni să rămână în fața tăvălugului apelor și dacă tot nu mai sunt nevoiți să meargă la serviciu … iată cu ce se ocupă: fac miliții care mențin ordinea și siguranța bunurilor și a oamenilor.

Evident există un buffer și pe acest spațiu care delimitează bunele intenții cu relele intenții și există o dinamică în funcție de cum evoluează situația. Dacă Koreea de Nord dă cu EMP-ul și toată SUA rămâne fără power grid, lucrurile vor sta cu totul altfel. Dar până una alta, dreptul la port-armă nu va fi prea curând interzis în SUA …

Pregătirea pentru cutremur: misiune imposibilă

In caz ca nu stiati, “cel mare” intarzie de ceva timp, dar inevitabil va sosi. Sa ne rugam sa nu fie iarna … Nu neg ca poate face Dumnezeu o minune si o sa avem parte doar de mici “leganari” cum a fost cutremurul recent de 5,3, dar sincer, cred ca la cat de mult l-am cam gonit pe Dumnezeu din cetate, e posibil ca viitorul cutremur sa fie chiar mai mare decat cel pe care il asteptam.

Trecand la solutii, deja este prea tarziu. Maine daca ar aloca guvernul bani si ar incepe reparatiile, e posibil sa fie deja prea tarziu.

Vrem, nu vrem, traim vremuri in care tragedia nu poate fi evitata. Adica, teoretic se poate, dar practic, deja traim intr-o tara in care “se moare inutil” cum sublinia cu o doza imensa de ipocrizie Ministerul Sanatatii in comunicatul despre epidemia de rujeola pe care o pun pe seama parintilor care nu si-au vaccinat copiii, uitand ca daca era cumva o epidemie de TBC si incepeau ziaristii sa sape si sa afle ca nu exista vaccinul si chiar si cei care vor nu pot nici macar sa il cumpere de la farmacie, tonul comunicatului ar fi fost cu totul altul si probabil am fi avut parte de un nou Colectiv. Desi, sansele ca pruncii sa scoata lumea in strada sunt destul de mici, avand deja exemplul mortilor inca neexplicate ale copiilor care au fost vaccinati cu vaccine experimentale facute pentru Kazahstan [1]

Nu stiu situatia pregatirilor pentru “The Big One”, pentru ca nu sunt bucurestean si nu prea m-a interesat. Am auzit ca Firea a facut o noua institutie / institut in primarie pentru asta, dar miscarea pare sa se incadreze in reflexele taranesti ale unei persoane total nepregatite si pe dinafara pentru functia si responsabilitatile pe care le are. Firea pare sa se fi gandit: daca tot nu stiu ce sa fac, e clar: sa fac o institutie noua si daca nu isi fac treaba e vina lor. Bag cativa specialisti si bag si cativa tovarasi la care am datorii si impac astfel si capra si varza: rezolv si problema cu cutremurul si platesc si datoriile. Poate ma insel eu si judec prea aspru. Nu am auzit insa nimic, nicio strategie, nici un plan atat al primariei si nici al guvernului despre cum sa rezolve problema pentru ca timpul CURGE, inconstientilor! Mii de oameni vor muri INUTIL in cazul unui cutremur ca cel din 1977, specialistii tot trag semnale si fac calcule cu cate mii de oameni o sa moara.

Nu cred ca e nevoie sa fac un istoric al tentativelor anterioare la care principala scuza a cam fost mereu banii, lipsa banilor si cand erau bani, pe alocuri mai era si opozitia locatarilor care nu aveau unde sa se mute temporar si bineinteles se opuneau consolidarilor.

Traim vremuri in care tehnica constructiilor a evoluat destul de mult. Exista acum aparate de sondare a rezistentei betoanelor si fierului care ajuta imens si care pot sa dea un diagnostic precis.

Intorcandu-ne la bani, daca ne uitam la prapadul din Italia, vedem ca chiar si acolo unde s-au facut “consolidari” a l’Italiano, tot au picat cladirile. Ce drama ca in vremuri in care avem betoane si fier la discretie, ca doar e criza de cerere si deflatie si preturile sunt din ce in ce mai mici, sa fie oameni care traiesc cu sabia lui Damocles deasupra capului. Iata deci ca desi italienii care au avut bani mai multi ca noi, totusi coruptia si hotia au dus ca vieti de oameni sa moara. Oare ce am invatat noi si ce masuri am luat, analizand cutremurul recent din Italia? Institutia lui Firea a facut o vizita de lucru in Italia sa discute cu autoritatile de acolo, sa le ceara sfatul?

Iata insa, ca vin si propuneri cu privire la ce solutie sa adoptam pentru a misca lucrurile, caci in ritmul actual, cladirile cu buline o sa fie reparate in 8 milenii.

PROTV: Cladirile cu bulina rosie din Capitala le dau idei bizare politicienilor. “Sa le daramam si sa facem blocuri mai inalte”

Mai intai, notam si noi bizareria acestei stiri. Pe de o parte, in ce calitate se pronunta Marian Munteanu in aceasta chestiune si in ce context? Din stire, il vedem doar pe Muteanu plimbandu-se pe niste strazi in jurul unor cladiri (presupunem) cu buline aratand cu mana si discutand cu reporterul “reportajului” bizar. Ma indoiesc ca MM a fost intrebat de ProTV asa din senin, doar in calitatea de fost candidat efemer al PNL-ului la alegeri. Oricum, daca apare la TV, chiar daca il fac bizar, inseamna ca MM a marcat banul, ca altfel presa de azi nu te baga in seama decat daca faci vreo crima sau cine stie ce ilegalitate. Se vede insa din titlul stirii ca MM nu a platit taxa intreaga, de unde la reducere a capatat doar vizibilitate nu si notorietate. Daca avea cu ce, MM isi putea cumpara si alt titlu, asa, a primit doar de cat a dat.

Initial si mie mi s-a parut total anti-liberala propunerea: ce treaba sa aiba statul cu cladirile rosii? Poate sa le demoleze gratuit fortat ca sa nu cada peste trecatorii prin zona, daca locatarii sunt sinucigasi. Astfel, statul apara siguranta cetateanului care trece prin zona, si cheltuiala cu demolatul s-ar justifica. Insa sa construiasca? Ce treaba are statul! Evident ca varianta ca statul sa faca cladiri mai mari decat cele anterioare si apoi sa le vanda ca sa isi scoat banii este utopica. Statul in Romania construieste de 10 ori mai scump orice decat pretul pietei, de unde putem deduce ca daca o sa faca cateva apartamente in plus in fiecare cladire, statul o sa fie nevoit sa ceara supra-preturi.

Sa nu uitam ca in varianta propusa de Munteanu, ca sa isi scoata banii, statul va trebui sa includa in pretul apartamentelor vandute si pe cele oferite locatarilor actuali in schimbul vechii locuinte. Deci, daca e sa ne gandim, aceasta propunere nu are cum sa fie fezabila economic, in sensul ca sa acopere toate cheltuielile si sa se poata astfel construi rapid. Statul ar face niste credite, ar licita constructia, apoi ar vinde etc. Tot scenariul il calculam in ideea ca legal s-ar rezolva lucrurile, ceea ce este un cu totul alt aspect. dupa cum zicea si arhitectul intervievat – o alta aparitie bizara in reportaj.

Chiar si intr-o Romanie cinstita in care nu s-ar fura nimic, vairanta lui MM nu este prea fezabila, in sensul ca nu sunt bani nici de pornit si nu sunt sperante nici de vandut ulterior incat sa acopere investitia initiala. Apoi mi s-a aprins beculetul: daca statul ar da legea care sa permita treaba asta si ar lansa un parteneriat public-privat cu cateva companii mari de constructii? Prin parteneriat, statul le-ar oferi companiilor terenul si dreptul sa demoleze si sa construiasta noi cladiri, si constructorul ar avea singura obligatie sa ofere actualilor locatari noi locuinte. O astfel de varianta ar fi mult mai fezabila si mai liberala decat cea propua de MM.

Sa nu strambati insa din nas, daca va ganditi la aspectele legale sau cele istorice / arhitecturale. Numai inconstientii se pot opune la orice varianta viabila, ridicand pretextul pastrarii arhitecturii. Intre viata oamenilor si arhitectura, mai bine alegem viata. Pe de alta parte, daca ne uitam in istoria arhitecturala a marilor orase, fiecare a avut un “purge”, un moment de “mic abuz” din partea administratiei locale care a optimizat infrastructura si a pus bazele unei dezvoltari ulterioare extraordinare. As exemplifica aici strazile ordonate ale New York-ului sau marele incendiu al Londrei care a permis reconstructii si reurbanizari majore care nu au lasat nerezolvata nici chestiunea vechilor proprietari.

Din pacate, nici aceasta idee si nici altele nu vor fi implementate, pentru ca noi traim din proiecte, institutii, comitete, comisii si strategii multi-anuale care sa aiba ideal multe si scumpe studii de fezabilitate. Studiile de fezabilitate sunt expertiza noastra si in curand vom vedea cum Firea cea furioasa va lua de cap taurul prin noi si promitatoare studii de fezabilitate lansate de nou-infintata institutie de pregatire pentru cutremur.

Sa trecem insa la ce poate face omul de rand: CONSTIENTIZARE. Tot bucuresteanul trebuie sa aiba o harta a cladirilor rosii in cap si sa evite sa circule pe langa ele, sa nu intre in ele, sa se fereasca. Locatarii, ca locatarii, e treaba lor. Poate nu pot, nu vor sau nu sunt interesati sa de mute. Si eu daca as avea 70 de ani si as fi la pensie poate nu as putea si nici nu as vrea sa ma mut: daca pica, sa pice! Insa cei care vor sa supravietuiasca, sa nu fie indolenti. Minimul pe care il pot face, le va asigura supravietuirea la noul cutremur.

In final as dori sa mai trag un semnal de alarma: daca credem ca doar claridile rosii sunt cu risc, ne inselam amarnic. Radem de Dorel ca ni se pare amuzant. Insa cand va veni “The Big One”, vom vedea ca Dorel este mai omni-prezent decat il credeam.

14500556_1211226372264309_6723829207590987494_o

~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~

NOTE:

[1] Cum a ajuns să fie distribuit în cabinetele pediatrilor un vaccin obligatoriu pentru bebeluşi, cu prospect şi ambalaj în rusă, adresat pieţei din Kazahstan

1 2