Se merită investițiile în imobiliare în 2022?

Nu. De fapt, depinde. Ca principiu general, orice oportunitate trebuie fructificată. Prin oportunitate se înțelege că mă refer la chilipiruri. Prin chilipiruri înțeleg terenuri în zone centrale la prețuri foarte mici. Cât mai centrale.

Dar nu doar terenurile centrale la un preț bun reprezintă oportunități ci mai ales terenurile agricole. Dacă discutăm de investiții … Bineînțeles că investiția în terenuri agricole necesită oarecare cunoștințe agricole, ceea ce nu e la îndemâna tuturor, pe când un teren ieftin cumpărat într-o zona fierbinte, e de la sine înțeles că este o investiție.

Deci dacă terenurile centrale (la preț de discount) și cele agricole sunt bune de investit, ce putem spune de restul terenurilor? Nu putem acoperi toată povestea legată de categoriile de investiții, termenul de randament, scopul investiției etc. De asemenea, deși nu am menționat se înțelege că investiție se face cu surplus, creditare pentru cumpărare este păcănele. Poate cu mici excepții – super discounturi incontestabile.

Deci restul terenurilor au ajuns cumva la un platou, deși nu au recuperat nivelul din 2008 – deși depinde de zonă. În contextul inflației, există două mari necunoscute. Pe de o parte, inflația prezintă risc pentru bani dacă stau degeaba, pe de alta, creșterea dobânzilor (pași timizi deja se fac) va duce cel puțin la o răcire a pieței dacă nu la în îngheț. De unde un răspuns corect este mai degrabă că între centru și agricol, fiecare teren trebuie analizat bine prin prisma perspectivelor de vânzare chiar într-o perioadă mai rece.

Ce putem spune despre alte imobiliare? Casele de asemenea sunt la un maxim și cum dobânzile sunt în creștere, așteptările sunt negative. Evident, că excludem din discuție oportunitățile, din nou – mai ales casele care de fapt sunt terenuri, peste 50% din valoare e dată de terenuri. Dar a cumpăra acum o casa pentru a o revinde peste un an doi la preț mai mare sau pentru a o închiria este un risc din cauza creșterii dobânzilor.

A venit acum momentul să discutăm și despre lebăda neagră. Cel puțin pentru oile de pe meleguri mioritice. Dacă începe răzbel în Ucraina, cum noi suntem graniță, cel puțin ceva fonduri se vor retrage din România și cel puțin valuta va sălta nițel și totodată investițiile se vor reduce spre zero în imobiliare – nimeni nu vrea să construiască într-o zonă unde e posibil să înceapă război și bombele să facă praf construcțiile. În caz de lebădă neagră casele vor fi mult mai afectate decât terenurile. Multe efecte se pot întâmpla în caz de război în Ucraina. Să ne gândim numai la câți români vor fugi înapoi la muncă în afară și vor dori să scape de proprietățile mioritice? Sau câți de acolo își vor trage rudele de aici și vor vinde pe nimic orice, doar ca să accelereze vânzarea, în urma fricii de extindere a războiului și la noi.

Nu vreau să mai lungesc prea mult, cert este că nu prea e vremea de flipping de case, ca să nu mai zic că oricum zonele contează foarte foarte mult. Vremea în care orice prost cu ceva cash cumpăra o casă, o ținea un an și câștiga 20% au trecut. Să zicem totuși că poate cineva e interesat de 10 ani și cumpără acum doar pentru a revinde când ciclul se va relua. Cu puțină mentenață, o casă nouă nu prea își pierde din valoare (mult) în 10 ani. Aici, deși nu mai e lebădă neagră ci mai mult roză, amintesc cutremurul. Multe construcții sunt dubioase și cutremurul este evident că va avea un impact semnificativ asupra pieței imobiliare. De ce? Deoarece multe case vor fi afectate și clienții se vor uita cu atenție. Deoarece The Big One va fi Big (că altfel nu despre el vorbim), așa cum la blocuri lumea se uita la “înainte de 77” și “după 77”, tot așa va fi și acum deși teoretic materialele de construcții sunt mai bune acum ca înainte de 77 și normele actualizate și ne-am aștepta ca cutremurul să nu pună prea multe probleme la casele noi. Dar chiar suntem naivi? Cât de mult a evoluat betonul și fierul?!? Nu exista beton și fier înainte de 77? Ba da, doar că era ceva sărăcie. Dar pe măsura sărăciei de atunci, avem astăzi lăcomia după profituri care duce la ignorarea normelor și la jumătățile de măsură. Prin urmare, cum mare parte din construcții se fac fără a ține cont de riscul unui cutremur major, pe lângă daunele mici care vor avea loc din cauza faptului că se va mișca pământul puternic și e firesc să mai apară o crăpătură, există riscul ca o casă cumpărată acum, chiar dacă va trece fără probleme prin cutremur, să piardă masiv în cazul unei reveniri și reambalări a pieții după cutremur. Deci nu recomand invetițiile în case.

Dar despre blocuri ce să mai zicem? Eu unul nu m-aș atinge de blocuri. Este varianta ușoară, la îndemână. Iei o garsonieră, un apartament, închiriezi, faci bani. Dar dacă ai răbdare și depui efort pentru a găsi un teren potrivit, poți avea profituri și pe terenuri, prin urmare de ce bătaia de cap? Evident că excludem oportunitățile – discounturi! Dar, de departe terenurile sunt cea mai sigură investiție, dintre care cele agricole, cu puțin studiu sunt #1.

Un prieten care a făcut bani din imobiliare, și-a scăpat o super idee de a găsi investiții bune. Și-a propus să redeschidă o agenție imobiliară pentru a capta ofertele bune la sursă. Cumva ăsta a fost secretul lui, dar pe cât de simplu pare, nu e chiar atât de simplu, dar e mai sigur și dă rezultate mai bune decât riscul achiziției unei case.

Cu o experiență de peste 5 ani în căutatul unei case (pentru locuit) pot spune că oportunități nu prea apar. Am avut o singură ocazie reală, pe care am pierdut-o din cauza a vreo 10-20k eur de care puteam să mă împrumut dar nu am avut acordul asociaților. Printre primele case vizualizate era una pe care dacă o cumpăram, la terminarea celor 5 ani puteam vinde terenul dublu. Apoi toți acei 5 ani altă ocazie similară nu a mai apărut, deși am urmărit ce s-a întâmplat cu unele case de pe piață pe care le știam îndeaproape.

Una peste alta, deși prețurile au crescut, nu au crescut uniform în toate zonele. Există încă oportunități și cum hiperinflația bate la ușă, pentru cei întârziați în protejarea banilor nu este încă prea târziu.

Update

SITE
Am instalat certificat pe site. Sper sa functioneze, rog buzz daca e altfel.

RAZBOI

Sunt profetii ca pana la sfarsitul anului incepe razboi. In afara de zvonuri nu am auzit nimic. Personal am incredere in puterea SUA, nu cred ca Rusia poate zice mac in Ucraina. Crimeea a fost slabiciunea lui Obama, dar de atunci generalii s-au invatat si nu mai permit presedinti care au ezitari. Dar cu privire la negocierile actuale eu cred ca se va ajunge la pace, Rusia va lua Donbass, Ucraina va fi noua Finlanda, SUA va intari prezenta in granita Ucrainei si asta e tot.

PLANDEMIE

Certificatul va merge inainte. Lumea e din ce in ce mai proasta si mai controlabila. Gripa simpla va fi pretext de carantina. Un aspect al infrastructurii de control este ca sistemul de administrat carantina va fi extins pentru puscaria acasa si astfel vom avea parte de un sistem totalitar global cu cost minim de nr paznici per detinut. Nici macar bolsevicii cu lagarele de concentrare construite special in Siberia unde pur si simplu descarcau acolo detinuti si ii lasau sa se descurce pe cont propriu nu erau la fel de eficiente, deoarece de pe seama acelora regimul nu castiga nimic. De pe seama carantinatilor, regimul castiga prin “munca de acasa”.

Simbolistica Squid Games

Disclaimer – acest articol poate conține spoilere!

Un prim nivel al interpretării ar fi – vezi Doamne – critică la adresa sistemului capitalist. Capitalismul este precum un joc cu regulile dinainte stabilite în care ești captiv și nu poți evada și – ceea ce este și mai șocant – este că pentru a supraviețui trebuie să calci peste cadavre.

Un al doilea nivel necesită puțină înclinație spre conspirații și mai ales dacă luăm în calculul analizei și contextul temporal în care a fost lansat acest show, nu putem să nu ne întrebăm dacă nu cumva ni se spune cine suntem noi și miliardarii ne arată cine face regulile și de ce schimbarea acestora este aproape imposibilă.

În cea din urmă interpretare lumea ar fi pușcăria administrată de miliardari și ei – din plictis – fac mereu noi și noi jocuri prin care caută să găsească o nouă distracție care să îi scoată din monotonia vieții de miliardar care poate face orice. Joc cu joc, ne arată ce ne așteaptă. Stârnirea jucătorilor unul împotriva altuia, stimularea diviziunii, este tehnica folosită de Soros pe care a și recunoscut-o. În multe țări Soros finanțează ambele tabere într-o dispută pentru a putea lucra în spate mai detașat și pentru a putea progresa o agendă în timp ce energiile reacționare ale boporului sunt consumate în conflicte fraticide irelevante. Cam cum e acum cu vaccinul, ne certăm unii cu alții deși cam toți vedem că se coace o dictatură și că ne strâng cu ușa prin inflație și “green deal”.

Deși în film jocul este cumva o antrepriză privată, aiurea pe o insulă, dedicată unui număr mic de participanți și lumea nu are altă legătură cu jocul există totuși un catch. Lumea va ajunge inevitabil la joc, se va transforma în joc. De ce? Deoarece oricum cei care sunt eliberați din joc ajung înapoi, prin propria alegere. Singura diferență o face nivelul de suferință pe care îl pot tolera. Jucătorii sunt selectați într-un mod aparte: un “recrutor” vânează (nu la întâmplare) oameni aflați la ananghie financiară și îi testează cât de mult rezistă la suferință, sau mai bine zis cât efort și strâns de dinți sunt dispuși să ducă pentru a câștiga bani. Acesta este prototipul șoarecelui ancorat în sistem în lumea reală și în lumea din film. Plin de datorii, chiar dacă are un statut de invidiat de unii, va ajunge mai devreme sau mai târziu să nu mai poată face față ratelor și să dea din colț în colț.

Deci jocul este doar un atractor al lumii, o gaură neagră care îi va cuprinde pe toți. Lumea jocului este lumea reală și de aceea varianta secundă de interpretare mie mi se pare mai corectă. Adică, filmul se poate încadra ușor în categoria creațiilor programatice, care ne arată și ne pregătesc pentru ce urmează. Joc după joc, rapel după rapel, dacă nu respectăm regulile, vom fi eliminați.

În rest, mai sunt câteva lucruri de zis, dar mă opresc aici. Interpretat religios, Squid Games este de asemenea plin de simboluri și necesită mult mai multe comentarii. Chiar și faptul că acest joc a fost realizat în Asia nu este la întâmplare. Principalul mesaj al filmului este lipsa de sens a vieții omului, nimic nu poate completa setea omului, decât Dumnezeu. Chiar și miliardarii, deși pot să își îndeplinească mare parte dintre dorințele la care omul de rând doar visează, la un moment dat ajung să se sature și să nu mai găsească bucurie din nimic altceva, decât din … vărsarea de sânge. Apetitul pentru sânge este evident de natură animalică și diabolică. Animalul se luptă până la moarte pentru supraviețuire și nu are capacitatea jertfei. Influența diabolică se vede chiar din structura jocurilor – fiecare nou joc este așteptat cu groază chiar și de jucătorii care sunt deja experimentați. Fiecare regulă și pregătire pentru joc erodează la maxim ultimele fărâme de umanitate chiar și din personajele la care nu ne-am aștepta. Războiul dintre bine și rău are loc nu doar pe planul general al ontologiei întregii construcții dar și pe plan personal, în sufletul fiecărui jucător.

Mai mult poate, după viitorul sezon, care însă, ca în orice serial va fi probabil dezamăgitor.

Ce ar spune pr. Rafail Noica despre plandemie?

Unii se așteaptă ca Pr. Rafail Noica să spună și el ceva despre apocalipsă – dacă vine, sau despre vaccin – dacă e bun. Sau să spună orice. Deoarece mulți ierarhi ne-au cam uitat și tac mâlc, cu excepția unuia, creștinii se găsesc acum cam ca oile în fața lupilor, făcând fiecare ce-l duce capul. Majoritatea știu ce trebuie făcut, am putea spune chiar toți care au o minimă experiență duhovnicească. Dar cum a face ce trebuie e greu, ne-am dori parcă un cuvânt care să ne liniștească aiurea, punându-ne în față calea cea ușoară.

Adevărul este însă că Pr. Rafail a cam tot spus ce era de spus. De aceea tace. Dar când zicea că trăim apocalipsa, mulți poate credeau că vorbește la figurat. Ce să mai spună acum Pr. Rafail? Credeți că acum va spune că nu trăim apocalipsa?

Majoritatea de asemenea, consideră că principala dilemă este dacă să primească sau nu vaccinarea periodică & certificatul. Păi problema nu e asta, că măcar asta nu cere lepădarea explicită. Dar problema e că profețiile conspiraționiștilor se întâmplă cu fiecare lună. Ca releu al unor astfel de profeții, am redat și eu ce am găsit pe la alții deși mare parte din ce se potrivește cu ce sunt și eu de acord. Cum că certificatul și vaccinul nu sunt decât o infrastructură de control. Conformitatea va fi moneda cu care vom plăti impozitele în viitor. Nu știu câți au înțeles mare brânză din articolul scris de mine despre conformitate inspirat de MadeByJimBob – un geniu al percepției fenomenelor sociale și mai ales al caracterelor umane.

Ideea pe scurt este că certificatul este un mijloc de control care va oferi apartenența la societate în schimbul libertății de gândire. Acum se taie deocamdată gândirea medicală, nu avem voie să decidem noi cele despre sănătatea noastră ci ni se bagă pe gât de alții. Mâine însă conformitatea va tăia din libertatea de gândire culturală. Toate câte acum sunt doar ostracizate de gardienii culturii woke – cum este ea denumită în SUA, vor fi administrate și controlate prin certificat. Nu folosești termenul părinte 1 sau 2 ci încă folosești mama și tată? Ți se taie certificatul o luna, ca pedeapsă. Etc. În cele din urmă se va tăia libertatea religioasă. Așa cum acum toți trebuie să primim aceiași soluție medicală (vaccin, nu tratament, vaccin nemțesc nu de-la rusesc sau chinezesc, și în niciun caz vitamina D) tot așa vom fi obligați să primim o singură soluție și la tratamentul spiritual, adică în domeniul religios.

Din categoria profeții rejectate, nu prea sunt pasionat de legăturile cu 5g-ul pe care nu le văd sau mai bine zis nu le văd acum. Evident că o putere de retea mai mare, va facilita controlul, monitorizarea și instaurarea unei dictaturii tehnocrate. În sensul că nu e greu de prevăzut in 5 ani cipuri obligatorii care să transmită locația tuturor, pentru ca guvernul să poată monitoriza pe cei care au covid, ca să nu mai dea boala la alții. Când statul începe să aibă grijă de toate problemele medicale și exagerează abordând măsuri aberante pentru o boală cu mortalitatea sub 1%, gândiți-vă ce va fi la urmtoarele tulpini care vor începe să secere mai binișor decât ce-am avut parte până acum.

Dacă la mortalitate 1% statul ne bagă pe gât vaccinuri, bagă cu forța oameni în lagăre ca în Australia sau închide în casă nevaccinații ca în Austria, unde sunt de 10 ori mai puțini morți decât acum un an, imaginați-vă ce se va întâmpla la o tulpină cu rata de mortalitate 1 din 2, cum a fost ciuma.

Cu privire la distrugerea sistemului imunitar de către vaccinuri, nu știu ce să zic. Mai degrabă eu cred că s-au străduit să scoată un vaccin bun ca să vrăjească cât mai multe oi. Că nu le-a ieșit, nu e problema, căci muzica a început și hora se joacă în continuare, chiar dacă mai pică câte unul din când în când. Nici măcar modificarea genetică viitoare sau ajustarea ratei de mortalitate la viitoarele vaccinuri, nu este neapărat o condiție a teoriei conspiraționiste. Repet, mai degrabă vaccinul va fi din ce în ce mai eficient pentru ca certificatul să fie cât mai obligator și cât mai solid și ca să poată fi extins și propus pentru alte scopuri mai largi, ca un biruitor asupra virusului.

Pr. Rafail Noica a văzut răul din lume și a declarat apocalipsa de mult timp. De aceea nu mai spune nimic și tăcerea lui nu face decât să confirme avertismentele sale. Dacă timpul nu s-ar fi stricat și vaccinul ar fi salvator și plandemia doar un mic hop, părintele ar ieși și ar participa și el la show-ul vaccinării, arătând cât de bun e vaccinul și lăsându-se angrenat de autorități în hora vaccinării cum se lasă unii ierarhi. Dar deoarece Pr. Rafail nu e pro-vaccinare și nu vrea să pună probleme ierarhilor care încă o băltesc și stau cu fundului în două bălți, spunând credincioșilor că ei cer libertate dar pe de altă parte făcânduși 3-4 vaccinuri de frică că mor, de aceea părintele tace.

Nu știu cum vă gândiți voi la Pr. Rafail, eu când mă gândesc la el, îmi sună în urechi spunând cuvintele “Cine vrea să se sfințească, să se sfințească și cine vrea să se smintească să se smintească” – și asta înainte de plandemie.

De ce nu trebuie judecați cei care fac compromisul?

În general nu trebuie să judecăm. Dar trebuie să atenționăm și să ne informăm între noi pentru a menține unitatea. Bunăoară deși pare grav că arătăm cu degeul către anumiți ierarhi sau clerici, trebuie totuși să subliniez că acest deget este un îndemn la trezvie și la atenție ca să nu ne lăsăm trași la groapă cu cei care se duc spre groapă, căci dacă nu văd semnele timpurilor când ispitele sunt mici, cum le vor vedea când ispitele vor fi și mai mari?

Dar cum putem noi știi că vedem semnele timpului și cum ne putem încredința de care păstori să ascultăm? Proba timpului este prima probă – trebuie să ascultăm de păstorii pe care i-am ascultat și am văzut că ne-a fost bine. Există căderea acum ca mulți care au ascultat de un anume părinte și le-a fost bine, din cauza provocărilor, li se pare mai ușor să schimbe și să asculte – cel puțin în unele privințe – de alți păstori (străini) care le cântă în strună și îi îndreptășesc în înșelarea lor.

Am zis de mai multe ori că trăim instanțierea în realitate a războiului nevăzut care se duce între puterile întunericului și cei chemați. Dar nu am zis că în ciuda acestei instanțieri, lucrurile nu sunt la fel de clare pentru toți. Avem încă ezitări și nedumeriri, ne doare faptul că trebuie să ne schimbăm viața și nu avem pregătirea duhovnicească să facem față provocărilor. De aceea, ne îndulcesc liniștirile păstorilor căzuți care spun ce ne place nouă și ne “liniștesc” conștiința.

Povestea nu este nouă, doar că acum spre deosebire de mai înainte lucrurile se precipită. Bunăoară mai înainte, dileme aveau cei care aveau chestiuni complicate – de exemplu căsătorii cu cei de alte credințe, divorțuri și recăsătoriri a 5-a oară sau dezlegări la post pe motive neîntemeiate, sau altele. Și se duceau să asculte nu de cei care îi învățau cum se face în ortodoxie lucrul respectiv ci la cei care îmbrăcați în haine de preoți ortodocși, dezleagă orice fără niciun criteriu și fără nicio încredințare de la Dumnezeu. Cu încredințarea din nou e lucru greu, dar oare câți dezlegători de căsătorii eterodoxe au spus măcar că s-au rugat la Dumnezeu ca să îi lumineze într-o pricină și așa au ajuns la o soluție, ci mulți – cum ar fi PS Andrei din Ardeal – vin cu iconomii aberante de genul: cum să nu dezleg o căsătorie heterodoxă în Cluj unde am oameni de toate credințele, că una e unde 100% sunt ortodocși într-un sat și alta unde sunt 30% ortodocși. La ăia cu 100% se aplică canoanele, în rest … Evident este penibil un asemenea argument, unde sunt 30% ortodocși, sunt suficienți oameni ca să se poată căsătorii ortodocșii cu ortodocși și nu cu eretici, dar iată un exemplu de iconomie principială pe motive iraționale, doar din comoditate ecleziastică sau mai bine zis populism ecleziastic decât din duh și spirit ortodox.

La fel se întâmplă și cu situația actuală acum. Vor veni mulți cu argumente bine întemeiate raționale și cu vorbe liniștitoare suficient de puternice și autoritare pentru a înșela pe mulți. Deja asta se întâmplă în afară. Nici nu mai vreau să mă informez ce se întâmpă în Grecia, Suedia sau Canada cu ortodocșii – mă doare inima! Doar cele care îmi ajung la urechi din întâmplare îmi sunt suficiente să dau slava lui Dumnezeu pentru cât am fost noi de păziți deocamdată. Dacă asta e meritul ierarhilor, vor primi plată. Dacă este meritul credincioșilor (mă îndoiesc), avem nădejde. Dar chiar dacă toți am fi ca jarul, nu putem scăpa de prigoana care vine, în sensul că nu putem scăpa altfel decât trecând prin ea în felul în care ni se pune înainte.

Și culmea este, că deși vremurile sunt clare, mai sunt încă înșelați care au semne de întrebare. Nu vorbesc de cei care pur și simplu sunt hiptonizați de narativ, cum spune un psiholog belgian [1]. Un astfel de exemplu ar fi Pr. Sorin Mihalache care nu are altceva mai bun de făcut decât să apere Pfizer în lupta cu Fake News-urile [2]. Dar mă refer la cei care au cedat nu din cauza presiunii ci din cauza fricii de boală – aceste situații sunt cu adevărat tragice și strigătoare la cer.

De altfel, am vorbit de când au fost introduse cârpele despre riscul iconoclasmului și despre faptul că ierarhii tac în loc să îndrepte oamenii. Iată că deja avem exemplu cum o cădere mică sau mai bine zis o pasivitate în fața unei erori mici, a dus la trecerea la următoarea etapă în care ispita este deja mai mare. Tot așa, din cădere în cădere, vom ajunge și la pecete care acum e considerată conspirație și imaginație, deși în Suedia microcipul este o realitate și se inserează – ghici unde? – în mâna dreaptă [3]. Dar ce coincidență!

Să ne întoarcem acum la titlul articolului. Judecata este foarte periculoasă deoarece ne expune unor riscuri. A judeca este ca atunci când escaladând o stâncă, ca alpinist, te apuci să te uiți la ce face cel de lângă tine și îl critici și îl batjocorești. Poate să-ți fie fatal această judecată. Dacă tu ești poziționat bine (ai amplasament de tun, cum zice Pr. Arsenie Papacioc) și nu ești în poziție riscantă și dacă consideri că cel pe care vrei să îl ajuți, poate fi ajutat și poate să te audă și să facă ce îi zici, ești dator să îl ajuți. Altfel, dacă te apuci să scoți telefonul și să filmezi ca să postezi pe Tik-Tok, te riști foarte mult. Pierzi focus, pierzi timp, pierzi atenție și energie. Escaladarea e din ce în ce mai grea și cam toți trebuie să ne vedem de ale noastre și să lăsăm pe ceilalți în mila lui Dumnezeu.

E greu să rezistăm tentației deoarece pănă acum a fost cum a fost. Dar pur și simplu, pe măsură ce lupta se agravează și riscurile cresc, o componentă a întețirii luptei trebuie să fie și renunțarea totală la judecată și la sfătuirea altora. Nu doar a celor aiurea, ci poate chiar și a celor de lângă noi. Suntem legați mai mult sau mai puțini de toți cei de lângă noi și fibra societății este acum sfâșiată de diavol. Fibra Bisericii însă nu poate fi sfâșiată, doar cumva pe măsură ce trece timpul vom vedea mai clar și mai fără tăgadă cine sunt cei care sunt în barcă sau doar ni s-a părut că sunt în barcă, fiind nu cu trupul și cu sufletul cu doar cu proiecția lor virtuală în barcă. Mai mult asta o să ne sperie și o să ne zguduie, căci nu vor cădea cei din barcă ci cei care niciodată nu au fost în barcă și noi abia acum realizăm cât de puțini suntem. Deși Mântuitorul a zis “turmă mică” …

~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~

Referințe:

[1] Mattias Desmet on Our Grave Situation – canal Youtube al PeakProesperity.com (Chris Martenson)

[2] Fake News, Teorii ale conspirației, influența invizibilă – Pr. Sorin Mihalache

[3] Facing COVID passport mandate, more Swedes get microchip implants

Sunt cei vaccinați pierduți?

Întrebarea are răspuns în funcție de cine răspunde, deoarece cu siguranță de pe fiecare parte se poate găsi un narativ argumentativ.

Legal, faptic, vaccinul luat în sine nu poate fi o cădere. Contextul în care se face este cu totul altceva. Mai contează și persoana: una e să cedeze un cap de familie care dacă nu face vaccinul este dat afară și nu mai poate aduce mâncare la familie (deoarece a dormit în acești 2 ani ai plandemiei și nu a realizat pe ce lume trăiește) și alta e să cedeze un ierarh care dă un semnal și trage după el grămadă.

În articolele anterioare, am comentat căderea prin vaccinare prin prisma pierderii oportunității de antrenament. Pierderea oportunității nu este cădere în sine, dar cine știe câte oportunități mai avem? Să ne uităm puțin în urmă. Ca pierdere a oportunității puteam zice și când a fost cu cardurile și cipul. Ni se părea hazliu pe atunci opoziția … Cei care însă au luat în serios apelul marilor duhovnici ai României de atunci (cum ar fi Pr. Iustin Pârvu) sunt acum cei mai pregătiți pentru vremurile pe care le trăim. Mai concret, cei care au căutat să se taie din sistem și să își procure singuri ce mănâncă retrăgându-se la țară în jurul unor mănăstiri și încroping mici comunități creștine în jurul unor părinți duhovnicești sunt de departe nu doar pregătiți, dar ei nici nu au simțit plandemia. Toate închiderile acelea pe care mulți le-au petrecut privind filme și urmărind știrile online sau pe rețele sociale, cei care deja erau la casă le-au petrecut normal: muncind în și bucurându-se de natură.

Dar este pierderea oportunității singura cădere? Și de ce trebuie musai antrenament? Că trebuie musai antrenament este evident și cumva este valabil indiferent pentru ce vremuri ne-am pregăti. Ce mai trebuie însă subliniat este că mai există o latură întunecată a căderii: punerea umărului la infrastructura aducerii lui antihrist. Într-adevăr creștinii sunt oricum o minoritate (sub 1 la mie) deci nu ar conta în ecuația globală. Dar la Dumnezeu 1 la mie care stă împotrivă face extrem de mult (“cădea-vor dinspre latura ta o mie şi zece mii de-a dreapta ta”) și fără acești 1 la mie, Dumnezeu este obligat (de dreptatea Sa) ca să lase răul să se desfășoare și antihrist să vină.

Se pune acum întrebarea firească: dar oare nu e mai importantă despătimirea și lupta cu patimile decât ferirea de vaccin dacă dorim să nu vină antihrist? Ba da, dar problema e … nuanțată. Dacă un creștin a cedat și a participat la ecosistem doar ca de frică de boală – Doamne-ferește de așa necredință – atunci despre ce despătimire să mai vorbim?! Dacă participă din frică de sistem, e oare fără minte să citească că cei fricoși nu vor moșteni Împărăția? Dacă nu are de ales și moare de foame … e cu totul altă situație și mă întreb câți sunt în situația asta. Personal cunosc oameni care s-au vaccinat ca să nu piardă tichetele de cazare oferite de stat și să le folosească până la sfârșitul anului.

Una peste alta, șiragul vaccinării abia a început și se pun bazele vaccinării periodice (6 luni,3 luni, 1 an – semnalele sunt variate). Vor mai fi deci momente de “regrupare”. Există însă mici speranțe ca cei care au făcut prima cădere să se ridice la a doua.

Îl urmăresc pe Jordan Peterson pe care îl admiram pentru atenția pe care o acorda analizării sistemelor totalitare. Te-ai fi așteptat măcar de la un asemenea om să înțeleagă ce se întâmplă și să se opună. Ei bine, în ziua de astăzi, nu doar ca JP are jab-ul dar a început un turneu de conferințe la care participarea va fi condiționată de “certificat”. Iată deci că “întoarcerea la normal” este mult mai tentantă pentru cei care au căzut decât ridicarea la luptă după prima cădere. Deși a măcănit ceva recent că de ce i se mai cere test dacă s-a vaccinat, JP se conformează și devine unul dintre idioții utili pe spinarea cărora se construiește infrastructura prin care antihrist va pecetlui întreaga lume.

Patriarhul a picat

Dacă mai aveam dileme cu privire la dificultatea vieții duhovnicești și greutatea luptei, trăim în aceste zile momente dramatice. Vedem cum cea mai mică ezitare a unui patriarh, practic dă curaj dracului și lansează un asalt fatal asupra Bisericii în ansamblu.

Dacă căderea unui mirean și cedarea “credincioșilor” care s-au vaccinat este doar un număr care se adaugă la cântarul cu care Dumnezeu decide cât va mai ține fortul (știm că 5 drepți salvează o cetate – sau ceva de genul …), și o picătură doar se adaugă la grămadă, nu decide soarta bătăliei, căderea unui patriarh este similară căderii unui general. Dușmanul prinde curaj și lansează un asalt final, după care nu urmează decât “curățenia” – eliminarea soldaților care nu aruncă armele și continuă să lupte deși bătălia este pierdută.

Faptul că întâlnirea cu “cultele religioase” de astăzi între Ciucă, Afarat și alți automatoni ai Big Pharma a avut tocmai la sinagogă nu este întâmplător. Simbolurile contează imens, ritualurile și toate amănuntele. Evident că satana are putere în anumite locații, că doar dacă se întâlneau la Voroneț probabil legiunile de diavoli care îi mișcă pe automatoni nu ar fi avut aceeași eficiență.

Un alt eveniment grăitor este batjocura / zeflemeaua cu care automatonul Klaus l-a dat pe față pe patriarh că e vaccinat cu schema dublă. A ajuns diavolul să își bată joc de față de cei care i-au făcut meandrele și s-au înrolat – așa le trebuie! Mai au timp să se trezească, dar din păcate, cei prinși în mrejele lui nu pot, nu mai au puterea.

Spun aceste lucruri nu pentru a speria ci pentru a trage semnal de alarma și mai ales de alertă. Nu mai avem general! Nu mai avem ofițeri! Suntem pe cont propriu, dar asta numai din purtarea de grijă a lui Dumnezeu. Totuși mie unul nu îmi este teamă și nu am dubii. Darea pe față a războiului nu face decât să ne confirme că nu ne aflăm într-o poziționare greșită.

Dacă până mai ieri, alaltăieri, poate mai erau unele argumente logice și cât de cât corecte cum că vaccinul nu ar fi drăcovenie ci poate pur și simplu este o inflamare tembelă a aparatusului dictatorial, un pretext de manipulare pentru sifonare de bani și manipulat prostimea (cum a mai fost de exemplu războiul cu teroriștii), când vedem astfel de evenimente, proști să fim să mai avem dileme.

Ce evenimente zic? Păi vedem că de când a venit la putere noul guvern, alte discuții și alte preocupări nu mai au decât vaccinarea. S-a dezumflat bula, a picat drastic numărul de cazuri și morți, spitalele nu mai sunt pline, județele trec pe verde și turbații pedalează pe acel certificat mai mult ca înainte. Este clar o presiune care vine de sus și este clar că ei nu mai sunt independenți și nu mai se ocupă de poporul român și de problemele lui (sărăcie, explozia datoriei, inflație masivă) ci certificatul este prioritar.

Nici măcar vaccinarea în sine nu mai este prioritară. Vedem că discuțiile nu sunt despre “campania de informare” (de propagandă) prin care să fie oamenii informați (vrăjiți) să se vaccineze. Nici măcar acele centre mobile de vaccinare nu mai sunt practicate, căci nu prea mai au clienți. A trecut spaima spitalelor pline și a cozilor de salvări în curțile spitalelor și nu mai au cu ce să sperie lumea. În plus, majoritatea au trecut prin boală și au imunitate naturală, prin urmare nu mai sunt sensibili la noile tulpine. Vedem corelația între rata vaccinării și explozia cazurilor și vedem și incidența la vaccinați a cazurilor care este – pe datele oficiale publicate de INSP – mai mare la cei vaccinați (cum am arătat într-un articol trecut).

Este deci logic că în curând virusul nu va mai avea nicio putere. De asemenea, noua tulpină omicron pare să fie mult mai blândă și cu potențial să domine delta care de asemenea a fost mai blândă. Există deci riscul ca plandemia să se termine și asta nu e de deorit pentru Big Pharma. De aceea se învât ca titirezii guvernanții noștri în jurul patriarhului deoarece diavolul crede că puterea Bisericii stă într-un om.

Dacă împărăția întunericului e condusă de Satan și dacă pe catolici prin cucerirea papalității, deja îi stăpânesc, în prostia lui diavolul crede că dacă va da jos cu cei de sus din ierarhia Biserici Ortodoxe, va da jos cu toată Biserica. Încă o dată se înșală, dar în întunecimea lui nu poate gândi clar și nu poate face altceva decât să lovească acolo unde poate. Și din păcate acum s-a putut să lovească în Daniel, care a pierdut șansa să fie martir.

1 2 3 63